8,671 matches
-
cu microunde. Deschise o altă ușă și intră într-un salonaș simplu, cu puțină mobilă o canapea cu două fotolii, o măsuță cu blat de cristal. Într-un colț, o gemă de ametist, o mică grotă violet-închis, în profunzimea căreia odihnea o Pieta de marmură albă. Pe peretele opus canapelei erau combina muzicală și nenumărate CD-uri cu muzică simfonică și de operă. A, deci aici e sala de muzică! Frumos! Totul era, din nou, alb cu acaju. Singura podoabă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de ce nu, să dau o raită prin Place Pigalle, să mă învălmășesc cu gură-cască de la Moulin Rouge... Dar cel mai mult aș vrea să mă plimb liniștit pe Champs Elysées, de la Arcul de Triumf până la Obelisc și să mă pot odihni în Grădina Tuileries, la marginea artezienei. Visez să ajung acolo cât mai curând. Puse toate, una lângă alta, nu cred că-mi vor ajunge trei luni. Ieși pe poartă, păși pe podul Alma, intră pe bulevardul Montaigne, ajunse pe Champs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de flori. Se opri în colțul pictorilor, care de altfel puteau fi întâlniți peste tot în Paris. Își luase aparatul de filmat și urmări silueta unei tinere pictorițe atrăgătoare ce stătea în fața unui șevalet. Se mai plimbă o vreme, se odihni într-un fotoliu de fier forjat de la marginea artezienei, reveni la colțul pictorilor și admiră din nou silueta tinerei pictorițe. Oare de ce? Apoi, deodată, se întunecă la față, dându-și seama de ce și plecă iute în altă direcție. Pentru azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
s-o fi privit ea în această oglindă! Mângâie oglinda și deodată sări ca ars atinsese ceva, nu-și dădea seama ce. Oglinda culisă și în spatele ei apăru o nișă luminată puternic de un mic secretaire, o bijuterie, pe care odihnea un ametist cu cristale mari, întunecate. Mângâie ametistul, gândind: Ametistul ascunde ceva! Trase un sertar și... surpriză! Un caiet! Era al lui Clotilde! Îi recunoscu scrisul delicat, îngrijit. Îl deschise în grabă. Mâinile îi tremurau. Jurnalul lui Clotilde! Alături era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
cumpăr pantofi! Pe ăștia o să-i pun în stradă, la un coș de gunoi. Își reluă gândurile. Cum intrase în prima cameră, camera balerinei, cum îi spunea el, cu lumina albă care se revărsa peste piedestalul elegant și înalt, unde odihnea balerina de o gingășie și frumusețe incredibile. Parcă acea canapea albă era așezată anume acolo, pentru a putea privi acea frumusețe. Încă de atunci se întrebase de ce, de ce așa? Apoi camera cu grota, cu gema simplă, luminoasă, elegantă..., de ce așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
îi cunoștea opera și viața pe de rost, știa cât suferise, ca om și ca artist... Își aminti că la recitalul de la Bayreuth interpretase, la bis, Sonata pentru pian numărul 3, aplaudată îndelung de cei prezenți. La Père Lachaise, Enescu odihnea într-o companie ilustră, vecin fiindu-i Chopin, mormântul acestuia fiind mereu încărcat cu flori. La Enescu fu surprins de marea panglică tricoloră și de un buchet de flori de câmp, "imortele", viu colorate. Aprinse și aici o candelă, zicându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Chopin, mormântul acestuia fiind mereu încărcat cu flori. La Enescu fu surprins de marea panglică tricoloră și de un buchet de flori de câmp, "imortele", viu colorate. Aprinse și aici o candelă, zicându-și că și Enescu s-ar fi odihnit mai împăcat în țară, țara pe care o iubise și o servise exemplar. Gata cu cimitirele, își spuse! Ii era foame si după experiențele deloc pozitive cu supă de ceapă și cu micii de la "Miorița", se decise să încerce un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
acatist, cu un singur nume de bărbat. N-a mai trecut de mult pe aici, nu știu ce-o fi cu ea. Nu mai e părinte, s-a pierdut! S-a pierdut? Domnul îi ia la El pe cei buni... Odihnească-se în pace! Mulțumesc mult, părinte, pentru deslușiri. Să te binecuvânteze Domnul, fiule. Înainte de a ieși din biserică, Petre îl auzi pe părintele Gherasim grăindu-i cu voce puternică: Fiule, roagă-te pentru odihna sufletului ei. Și mai roagă-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
lăsând casa de sus și până jos "lună". Petre le-a mulțumit, a întrebat cât costă serviciul, primind răspunsul că "domnul Ștefan ne-a atras atenția să nu luăm nici un ban"! Cu casa în ordine, cu sobele duduind, s-au odihnit puțin și după-amiaza au plecat să viziteze stațiunea. Apăruseră multe hoteluri, niciunul impozant ca Irbisul, pensiuni, discoteci, restaurante... Peste tot erau anunțuri cu oferte de Crăciun și Revelion, cu spații de cazare, pachete de excursii, școli de schi... Am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
a ținut problemele "în mână", bradul a fost împodobit, camerele încălzite... Petre le-a dat tuturor "liber" până pe la orele 19,00, cerând liniște, fiind puțin obosiți după călătoria cu trenul și "aerul tare" de la Castel și dorind să se odihnească până vine Moș Crăciun. Comandase cateringul și pe cele două ajutoare de la Irbis pentru acea oră și aveau timp chiar pentru o baie și un pui de somn. La sosirea în Bușteni, tinerii dispăruseră, ceea ce nu era rău. Petre făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
discuția. Compania, cu două zboruri zilnice pe București, citind anunțul, ajunsese la concluzia că e mai rentabil să-și cazeze personalul aviatic la Bușteni decât în București, cu 200 de euro camera. Plus că, la Bușteni, personalul putea să se odihnească mai în liniște. La prima vedere, Directorul părea mulțumit de cele auzite și văzute și stabiliră pentru a doua zi o deplasare cu mașina companiei la Bușteni, pentru a vedea la fața locului cum stau lucrurile. Petre își frecă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ai multe lucruri de făcut. Vreau să fac ceea ce faci și tu. Vreau să stau cu tine, îmi dai voie? Sigur, sigur! Camelia se întinse pe balansoar, leneșă ca o pisică mare. Înțeleseseră că trebuie să o lase să se odihnească. Plecă de mână cu Ana prin livadă și apoi se așezară pe prispă. Tată, e minunat aici. E minunat tot ce ai făcut. Cât trebuie să fi muncit! Pentru ce, tată? Pentru voi, copiii mei. Ai făcut toate astea singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
septembrie, la Bucura, e raiul pe pământ, satul tot miroase a gutui, a mere coapte, strugurii râd în soare iar pădurea parcă înnebunește de lumină și culori. "O să vorbesc cu Mihai, să vină cu Beatrice pentru două-trei zile să se odihnească aici. Sper să-i conving." Fu trezit din visare de sunetul telefonului. Auzi în receptor: Sunt la Cireșica, mănânc o înghețată. Simți cum îi fuge pământul de sub picioare și scăpă telefonul din mână. Auzi o voce, ca un clinchet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
asta la tine! Și eu, fetițo, să nu crezi că o să stai degeaba. O să te pun la lucru. Dacă plătești bine... Da, o să te plătesc cu copănele cu piure și orez cu lapte! Bine! Dar, deocamdată, du-te și te odihnește puțin, când te scoli, mai vorbim. Tată, mi-am pregătit atâtea întrebări. O să-mi răspunzi? Domnișoară, sunt întrebări pe care copiii le pun părinților și aceștia nu vor sau nu știu să răspundă. Tată, tu cred că ai răspuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
creat bijuterii de o mare frumusețe și finețe. Cred că mâinile tale arătau altfel și mă gândesc că, după ce ai făcut atâtea în acești ani pentru noi, ar trebui să te oprești, ca mâinile acestea bătătorite și mari să se odihnească. Și el se uita cu mirare la mâinile lui, de parcă nici nu le văzuse până atunci. Adevărat! Nu și le mai recunoștea. Avusese altfel de mâini. Tot dibace, dar altfel. Eu, tată, spuse Ana, mă văd atrasă de pictură, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
un suport luneta. Am o bucurie ascunsă, de nimeni știută. Călătoresc cu ajutorul ei prin lumea stelelor. O lume tăcută, frumoasă, nebănuită, misterioasă. Badea Ion mi-a făcut și o laviță pe care mă așez, din când în când, ca să mă odihnesc. Sub ea stă Toni, cum ar veni, avem "paturi suprapuse". Ziua, când sunt la masa de scris, Toni stă lipit de piciorul meu. De aici de sus, prin lucarna mea, privesc în vale frumusețea apusului de soare și aburul albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Că grâu-i bun de secerat. Apoi a făcut seceri noi Pentru secerători ca voi Și-altele mai mărunțele Cu mâner de floricele Cum îi place mândrei mele Cu miros de busuioc Tineți-o flăcăi pe loc Și strigați să m-odihnesc Sufletul mi-l prăpădesc Ia, sunați din zurgălăi: Hăi! Hăi! Iar în dalba semănătură Se făcu atâta gură. Nevestele se suflecau, Fetele navală în grâu dau, Bătrânele de șale se-ndoiau, Moșnegii din ochi făceau; Iară hoața cea de moară
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
mama și uneori simt cum mă cuprinde disperarea când îmi dau seama cât e de greu s-o imiți. Într-o seară superbă cu lună, la început de toamnă, stăteam cu mama în grădina din spatele casei de pe strada Nishikata. Ne odihneam în chioșcul de la marginea iazului și discutam, amuzate, despre pregătirile de nuntă ale vulpilor și șoarecilor. Mama s-a ridicat brusc și a intrat printre tufele înflorite. M-a strigat, râzând, de printre florile albe. — Kazuko, ce crezi că fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
ținut cu tot dinadinsul să ne povestească evenimentele pe care le-a trăit în China împreună cu vicontele Kawata, fostul proprietar al casei. Mama abia s-a atins de mâncare. Spre înserat, a zis cu voce stinsă: — Aș vrea să mă odihnesc puțin. Am scos așternuturile din bagaje și am ajutat-o să le întindă. Mă îngrijora starea ei. Așadar, am scos termometrul să-i iau temperatura. Avea treizeci și nouă de grade. Unchiul Wada s-a alarmat și a pornit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
că arătam foarte neîngrijită, așa cum eram în chimonoul de noapte și cu picioarele goale. M-a cuprins disperarea și simțeam că mor de rușine. Domnul Fujita încerca să mă liniștească. — Nu te mai necăji! Cum se simte mama ta? — Se odihnește în camera de zi. A fost un șoc teribil pentru ea. — Oricum, bine că n-a luat foc și casa! spuse polițistul Ninomiya, încercând să mă calmeze. Apăru și domnul Nakai, îmbrăcat de data asta cu haine de stradă. Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
de vară, însă leandrii nu. Sunt prea țipători. — Mie trandafirii îmi plac cel mai mult, însă aceștia înfloresc în toate anotimpurile. Oare cei cărora le plac trandafirii mor oricând, pe parcursul celor patru anotimpuri? Am râs amândouă. — Nu vrei să te odihnești puțin? Aș vrea să vorbesc ceva cu tine, zise mama. — Ce anume? Dacă-i vorba de moartea ta, mă lipsesc. Am ajuns amândouă la o bancă ce se afla sub un tufiș de glicină. Florile erau aproape trecute, iar razele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
la nivel de propagandă. După 1990 va fi denunțat ca un colaborator odios al comuniștilor. Statuia lui de lîngă Facultatea de Medicină din București va avea aceeași soartă ca uriașul bronz care îl înfățișa pe Lenin și în prezent se odihnește la Mogoșoaia, pe iarba din curtea Palatului Brâncovenesc. Prima înaltă moarte de care îmi amintesc a fost aceea a lui Gheorghiu Dej. Era într-o după-amiază călduță și însorită. Jucam fotbal într-un parc al nimănui, cu alți puști de
Bucureștiul și Medgidia acum 40-50 de ani by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8740_a_10065]
-
Steinhardt reise chiar și din documentele Securității. Una dintre secvențele narative care se repetă în aceste note este aceea a plimbării în pas lent pe care cei doi o fac din str. Ion Ghica în părculețul Colțea unde bătrânul se odihnea. Două exemple: "La ora 11,30 "STOIAN"* a ieșit de acasă împreună cu tatăl său și o individă care-l îngrijește și foarte încet au mers pe str. I. Ghica, b-dul 1848 și au intrat în parcul Colțea, unde au luat
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
bloc? Iată pe boemul Minulescu: "La ora 7.00 se trezea, lua micul dejun și își bea cafeaua. Apoi, pleca în oraș, unde se întîlnea cu scriitori, pictori și prieteni-artiști. La ora 13.00, revenea acasă pentru prînz și se odihnea o oră-două. în jurul orei 16.00, își lua pălăria și bastonul și ieșea din nou în oraș. Revenea seara la cină, cînd povestea familiei sale ce i s-a întîmplat în decursul zilei, apoi se retrăgea în camera sa, la
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
să uzeze de cuvinte dure, l-a somat să se retragă, să nu preia funcția, să nu contribuie la rău. Refuzând orice colaborare la revistă, în ciuda insistențelor celuilalt, a recunoscut că părăsește literatura și politica și cere timp să se odihnească. Și Drieu dibuie erorile din aripa cealaltă, pe el îl irita înregimentarea cuminte a lui Malraux în lagărul stângii, colaborarea cu Rusia, pierderea diferenței (era firesc să extragă concluzii false din muțenia lui). În romanul L'Espoir, (Speranța) transpar forme
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]