931 matches
-
i se cere, îndemnându-l să-și lase durerea, să mănânce, să doarmă, să se bucure de Briseis. Îi amintește că viața lui se apropie de capăt. Ahile primește. Iar despre Tetis mai aflăm ceva numai din ultimul cânt al Odiseei, cum se va arăta la locul cuvenit. Până atunci, despre Tetis trebuie să gândim astfel: că poezia ei este una dintre cele mai înalte poezii 77 ale maternității. E singura zeiță care, părtașă la viața omenească, se identifică, nemuritoare fiind
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Când așază leșul lui Hector în car, îi cere lui Patrocles iertare și-i spune că va da dreapta lui parte din răscumpărare. Poate se gândea la ce vor duce corăbiile acasă după ce toate vor avea un sfârșit. Din 146 Odiseea știm că Odiseu l-a întâlnit pe Ahile între morți și că era acolo împreună cu Patrocles. * Forța cosmică întrupată în Ahile, în puterea, în frumusețea, în pătimirea și în singularitatea lui, a luat, prin el, o formă atipică. S-ar
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ierarhia poeziei (sau a societății homerice). Statornicia lumii pe ele se întemeiază, și nu doar ca forță germinativă, ci ca plenitudine de viață a afectului uman. Ecoul, cât o epopee de mare, al trăiniciei și patosului acestei legături este însăși Odiseea, povestea întoarcerii acasă, cu iubire, a unui soț la soția și la fiul lui. Pe de altă parte, atunci când principiul acestei iubiri este violat, universul uman intră într-o gravă criză: Iliada decurge din adulterul Elenei. Iar criza care îi
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
i se cere, îndemnându-l să-și lase durerea, să mănânce, să doarmă, să se bucure de Briseis. Îi amintește că viața lui se apropie de capăt. Ahile primește. Iar despre Tetis mai aflăm ceva numai din ultimul cânt al Odiseei, cum se va arăta la locul cuvenit. Până atunci, despre Tetis trebuie să gândim astfel: că poezia ei este una dintre cele mai înalte poezii ale maternității. E singura zeiță care, părtașă la viața omenească, se identifică, nemuritoare fiind, cu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și extrem de vechi, crearea sa fiind impusă de necesitatea conservării vânatului proaspăt doborât: măruntaiele fiind cele mai perisabile, ele erau sărate, împachetate în stomacul sau în prapurele animalului și, fripte ori fierte, căpătau un... termen de valabilitate de peste zece zile. Odiseea lui Homer menționează această tehnică, iar surse latine pomenesc preparate asemănătoare drobului. Grecii cunosc două feluri de drob: sarmas, cel mai asemănător rețetei românești, și kokkorets, care presupune înfășurarea măruntaielor în intestinele mielului și apoi frigerea lor la proțap. Originea
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Criseus, și se străduiește să ne dea pe cât posibil iluzia că nu Homer vorbește, ci bătrânul, preotul lui Apolo; și cam așa și-a compus întreaga povestire a evenimentelor care s-au petrecut la Ilion, în Itaca și în toată Odiseea. E adevărat, zise el. Nu este vorba de povestire când se redau, fie diversele discursuri pronunțate, fie evenimentele intercalate între discursuri? Evident că da. Dar când pronunță sub alt nume, nu putem spune că își adaptează limbajul aceluia al fiecărui
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
idolilor și ca revoltă împotriva compromisurilor practicate iresponsabil de critica rutinieră. Fascinantul volum este deopotrivă "o respingere nostimă a câtorva scriitori"42 și o carte "autentic tragică"43 în care un comic irezistibil, de pildă cel din episodul care descrie odiseea publicării materialului defavorabil romanului Patul lui Procust, alternează cu satira amară desprinsă din enunțul ironic sau spiritual de tipul: "cultură înseamnă pentru noi: istoria literaturilor, filosofiilor, științelor, problemelor etc... france, germane, italiene șmd.[...] tot ce se face în cultura noastră
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Candidat fară noroc, Admiratorii, Pentru bal). Dintre acestea din urmă, cea mai interesantă din perspectiva imixtiunii modurilor comicului și a sustragerii de sub influența caragialiană este nuvela Un prânz de gală. Deși are un titlu vădit ironic și amintește și prin odiseea neplăcutelor incidente de Grand Hotel "Victoria Română", scrierea lui D. D Pătrășcanu este o povestire ilustrativă pentru umorul care stârnește un zâmbet trist, indispoziția mascată de o veselie a resemnării. Personajul central, franțuzul Jean Renaud, ajuns profesoraș din provincie, este
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Dintre motivele subsumate temei caragialiene a familiei, regăsim o interesantă ilustrare a celei referitoare la problemele chiriașului bucureștean la Damian Stănoiu, în romanul Camere mobilate (1933), prin combinarea hipotextelor ușor de recunoscut Caut casă, Proces-verbal, De închiriat. Romanul urmărește practic odiseea chiriașului Liță Soare, un tip de inofensiv picaro modern, care-și desăvârșește cunoașterea lumii și a moravurilor în spațiul Bucureștiului de la începutul secolului trecut. Problematica din titlu este dezvoltată dintr-o dublă perspectivă: cea a chiriașului nevoit să rătăcească prin
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
stilului epistolar. O adevărată broderie de hipotexte caragialiene (în special Antologie și Scrisorile anonime) și de aluzii intertextuale la "lumea-lume" a lui Nenea Iancu, descoperim în schița dramatizată Manevre. Explorând formula colajului de texte organizat cronologic, la fel ca în odiseea Telegramelor din schița cu acest titlu sau din Urgent, desfășurarea scenică este asigurată și la Al. O Teodoreanu de succesiunea schimbului de scrisori între personajele deja repartizate în triunghiuri amoroase cu multe laturi comune. Declarațiile în maniera ridicol-pasională a lui
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și dușman înverșunat al fascismului, în apologet al său, face din Rudi "un saltimbanc dizgrațios"36 din tagma lui Coriolan Drăgănescu. Ironia ca "remediu împotriva oricărei forme de terorism"37 pigmentează aparte un alt specimen de "rinocer". La Costache Olăreanu, odiseea foamei și a vagabondajului ca "ucenic la clasici" se încheie semnificativ în Lupul și chitanța prin convertirea intelectualului "de prisos" la clasa muncitoare, printr-un gest de obediență sfidătoare potențând disidența. La același autor, o compensare prin ficțiune justifică tratarea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de azi pe mâine, (Editura Semne, București, 2009) a criticului Marian Popa. De un mare interes sunt relatările legate de primirea post-mortem în Academie a scriitorilor pe care vechiul regim nu i-a recompensat (vol. I, pp. 423-424), sau despre odiseea întocmirii la comandă a piesei Caragiale în vremea lui, pentru care autorul, "tovarășul" academician Camil Petrescu, este tras la răspundere întrucât nu a înțeles și concretizat "ce a stabilit partidul pentru centenarul Caragiale". I se reproșează autorului că "n-a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
magia". cf. Guy Consolmagno, Astronomy, Science Fiction and Popular Culture, p. 129. 498 Guy Consolmagno, Astronomy, Science Fiction and Popular Culture, p. 127. 499 Ibidem, p. 128. 500 Ibid., p. 129. 501 Ibid., p. 129. 502 Ibid., p. 132. Dacă Odiseea Spațială a lui Kubrick din 1968 este un exemplu de "mitologizare intenționată, intelectualizată", serialul Star Trek oferă un mesaj mult mai puternic, optimist, devenind o afacere de zeci de miliarde de dolari, precum și sursă de inspirație pentru multe femei (din
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
din 1970 până în 1974 se dublează numărul de studenți femei la universitatea MIT, majoritatea admițând că au fost stimulate de seria Star Trek), dar și sursa cea mai vastă de informație (corectă sau greșită) despre astronomie pentru mase. Dacă mesajul Odiseei Spațiale era că universul nu poate fi investigat și nici măcar perceput ori conceput de mintea umană, Star Trek îl face interesant, distractiv, apropiabil, mai adaugă Consolmagno ibid., p. 130. 503 Anton Karl Kozlovic, Technophobic Themes in pre-1990 Computer Films, p.
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
poate fi investigat și nici măcar perceput ori conceput de mintea umană, Star Trek îl face interesant, distractiv, apropiabil, mai adaugă Consolmagno ibid., p. 130. 503 Anton Karl Kozlovic, Technophobic Themes in pre-1990 Computer Films, p. 342. HAL, calculatorul rău din Odiseea Spațială a lui Kubrick este considerat de către Kozlovic singurul computer care atinge rangul unui personaj ficțional faimos, avatar al mitului mașinii, de la abacul chinezesc, golemul evreiesc medieval sau miturile distrugerii atlantice. 504 Douglas Kellner, op. cit., p. 165. Elementul folcloric are
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
aruncând în aer trâmbe de fum... bilete de avion, bilete de vapor, bilete de tren, gări, aerogări, porturi, "Parisul în două zile", "Mexicul pe scurt", vize de intrare, vize de ieșire, hoteluri, "Taxi!", pliante, cine mai are timp să citească Odiseea? Suntem grăbiți, "legați-vă centurile, peste câteva clipe vom decola", trenurile pleacă toate "peste cinci minute", Ladies and Gentlemen, Mesdames et Messieurs, Senoras y Senores, nu mai e timp, nici măcar să alergăm în prima librărie, să citim cartea pe drum
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Ne-ar trebui un popas, puțină liniște, să ne adunăm gândurile... dar, vai, semaforul arată că trenul nu mai poate să aștepte, scara avionului s-a retras, "Legați-vă centurile de siguranță!", iar vaporul se desprinde de chei. Să lăsăm Odiseea, să răsfoim ghidurile și mai ales să nu uităm să trimitem cunoscuților și necunoscuților ilustrate, însoțite de câteva rânduri, eventual cu vorbe prescurtate, în vreme ce continuă zgomotul roților pe șine, vuietul elicelor în aer, iar pe puntea vaporului toată lumea zâmbește auzind
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
a se exprima mai bine. În ce-l privește pe Quetzalcoatl, el a plecat cu o plută din piele de șarpe în exil, dar legendele nu s-au interesat de aventurile lui pe mare. Ele nu ne-au dat o Odisee a lui Quetzalcoatl. Au vorbit tot timpul numai de reîntoarcerea lui. În labirintul mexicanilor, drumul cel mai bătut e spre centru. amintindu-mi de Rousseau Zeii trimit acum asupra noastră toate capriciile cerului tropical. S-au hotărât, se pare, să
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
ar trebui să adăugăm că Odiseea este, poate, cea mai mare carte de călătorie din toate timpurile. Ea nu povestește pur și simplu rătăcirile lui Ulise, cât vrea să ne sugereze că în ele există o soluție. Să ne imaginăm Odiseea fără Ithaca. Oare ce mai rămâne atunci din ea? Ceea ce îi dă sens este, indiscutabil, sfârșitul. În fond, nu e nevoie să colindăm lumea pentru a rătăci. Cel care a cunoscut cel mai puțin iubirea a fost, se pare, cel
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
defectuoase nu era cel mai valoros din lume. Trecuseră douăzeci de ani din noaptea lor de foc, furt și fugă; În răstimp, valul roșu Îi alungase din Imperiul țarilor atât pe marea doamnă jefuită, cât și pe grăjdarul necredincios. Tripla odisee Începuse chiar la graniță: a prințesei, În căutarea pâinii de toate zilele; a lui Goliadkin, În căutarea prințesei, pentru a-i Înapoia diamantul; a bandei de hoți internaționali, care căutau diamantul furat, În căutarea neîndurată a lui Goliadkin. În minele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Încotro ș-am ascultat-o, da decât după ce-am pus doparte niște garoafe pentru franțuzoaica mea, care ie așa dă leală. Cât privește pă Tejerina, chiar portaru s-a ocupat dă ce-a mai rămas. Când i-am șoptit odiseea mea, Cufărașu a fredonat cu Înalta simplitate care mi-a amintit dă don Zarlenga: „Îmi plac femeili care nu cad dân prima.“ A adeverit că numita Locarno nu iera proastă dăloc și că florile iera foarte la fix ca s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
om al muncii), o imponderabilă ce permite literaturii să existe, altfel ar fi fost Înghițită de film chiar Înainte de inventarea lui. Pentru că trăsăturile fizionomice ale cinematografului nu refuză imaginația, dimpotrivă. Îi dau un impuls mai mare, dacă-i vorba de Odiseea spațială 2001 sau Nostalghia ei. De Fellini, Mihalkov, Forman, Pasolini. Wajda, Kieslowski ori Scorsese. Cimino sau Troell. Și destui alții. Filmul și literatura se Îmbrățișează acum În stupefiante scene interzise minorilor alienați, obraznici, duplicitari, sînt, teoretic, interactive. De la un anumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai inteligent, spectatorul sau regizorul. Păcat că regizorii scriu asemenea cărți de unde cineva rău intenționat poate pricepe exact cît Îl duce mintea, fără să priceapă Însă de ce atîta mirare artistică, În definitiv publicul (și actorii) este același, cel din Începutul Odiseei spațiale, neschimbat, maimuțele sînt sentimentale, pun mîna pe femur, reacționează identic de la facerea lumii pînă-n ziua de azi. Mărturisesc că de multe ori mă apucă și pe mine aceleași senzații cînd văd gunoaie pe stradă, În fața blocului, mucuri de țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
oligofren al lui Spielberg. Lovitura În SF a dat-o Însă David Lynch, cu Dune. La care-a scris și scenariul. Știam că-i o ecranizare după un nenorocit de roman celebru al lui Frank Herbert dar, În definitiv, și Odiseea lui Kubrick era SF și aveam toate motivele să sper că ochiul chirurgical al lui Lynch va transforma lucrurile pînă la a nu le mai recunoaște autorul, metamorfozîndu-le poate În ceva incitant experimental, gen Eraserhead, iar prezența În distribuție a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
bascheți. De asemenea, că măruntaiele omenești posedă fund, nu-i vorba de rect, e altceva, mai ezoteric. Și că, În sfîrșit, Ștefan cel Mare nu a fost evreu. Apoi apar unele clarificări În ce privește revoluția. Pentru Început, concluzia logică la scurta odisee a generalului Milea prin memoria românilor: „Dacă se Împușca, se Împușca În tîmplă sau În gură. Nu există un alt caz cînd un ofițer se Împușcă-n piept”. Doamna știe, c-a făcut armata la parașutiști. În plus, a citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]