967 matches
-
acum toate acelea s-au întors întru nemângăiată măhniciune și plângere. Pentru ce oare? Pentru că ne-am păgubit și de niscareva lucruri lumești? Oare de bani oarecare? Oare de moșii? Ba nu nicidecum. Ci de o comoară neprețuită, de un odor ca acela, de carele toată lumea nu-i era vrednică, de luminătorul [f. 34] nostru cel strălucit și, în scurt, de preamilostivul și bunul părinte, păstorul și dupre Dumnezeu povățuitorul.” <footnote Dascălul Isaac, originar se pare chiar din părțile Neamțului, a
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
infantile În București, o rugam pe Milly să-și prelungească vacanța În Axente Sever până voi reuși să procur vaccinul necesar. N-a fost ușor. Prin colegi Însă, am intrat În posesia unui vaccin belgian și ne am pus astfel odorul la adăpost. Trebuie să menționez și o noapte de calvar care mă pune pe gânduri și astăzi. La puțină vreme după culcare, fetița s-a trezit plângând, cu febră 400C, pierderea cunoștinței și vomă după antibioticele administrate. Bunica și nepoata
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
fiind supravegheați și întreținuți acolo de țările lor. Zonele neutre ar fi stabilite printr-o înțelegere internațională de comun acord de toate guvernele. S-ar codifica înțelegerea stabilită cum s-a făcut pentru Crucea Roșie și astfel copilul, acest sfânt odor, rezervă a neamului, ar fi ferit de grozăviile sălbatice ale războiului. Un drapel special ar face zi și noapte să se știe locul ferit de orice lovitură militară. Această propunere a Consiliului Național Român a făcut mare impresie și credem
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
fel de feministe pot fi acele ce ar privi cu indiferență acte ce năruie toată doctrina noastră. Este cu putință ca liga mamelor din lumea întreagă să nu se înfăptuiască deasupra contingențelor politice, deasupra a tot ce desparte este copilul, odor sfințit, ce ne leagă pe toate, este harul de iubire, de iertare ce este zestrea sufletului nostru. Surori, ceasul răspunderilor a sunat, nu putem să ne sustragem, avem colectiv în fața lumii, a istoriei, în fața omenirii a răspunde de atitudinea noastră
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
su ferință“ cum a ejaculat în somn noaptea pre cedentă, cu toții stau cu urechile ciulite când băieții din casă vorbesc despre tehnicile lor de masturbare sau toată lumea exultă văzândul pe Ernest cum își bagă mâna în pantaloni ca săși dezmierde odorul. Cum care Soso sau care Ernest? Asta e o întrebare de intelectuali elitiști, șoareci de bibliotecă, insensibili la mersul lucrurilor. Toată lumea știe cinei Soso! E o rușine să nu fi auzit de el. Big Brother este o emisiune emblematică, ce
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Lupu" din Iași, Ioan Mitru, [3] îmi zicea: "ghidușule"! Am fost foarte bun de ghidușii că se strângeau toți elevi din clasă la banca mea. Bunica mea Ancuța mama mamei mele, mă iubea foarte mult, ca pe cel mai scump odor din lume. Ea îmi cânta și mă da huța pe picioare. Mă asvârlea în sus și mă prindea. Ea mă scăpa de la bătaie, când fugeam de la legănat copii mamei. Și pot zice că am crescut mai mult pe cuptor la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
-s drept?" Ce s-a ales din noi acești trei colegi și încă unul care era la clasificație al 4-lea, Moșcovici Sulăm: eu am ajuns învățător, Gorschi Artur mare avocat și a trăit în București, Aleia Năstăsescu nr.9, odorul de băiat Ionescu Emil, orfan de tată, a ajuns sublocotenent, dar din pricina sărăciei și necazului în care s-a scăldat a murit foarte degrabă pe strada Sucevei în Fălticeni. Emil Drăgușanu a plecat din Fălticeni și nu știu ce a mai ajuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
am învățat a pricepe limba franceză. Autorul se chema Charles Baltet [59]. Iar cartea a fost premiată la un congres internațional cu cea mai mare distincție. Și in timpul refugiului, soldații români, aprindeau focul în bucătărie cu file din acel odor de carte, scrisă cum numai francezii știu să scrie. Și câte cărți au fost scrise despre pomicultură le-am cumpărat: Grigore Mărunțanu Sfinx. Pepiniera de Emilian Gibescu fiu de preot din București și absolvent al Școalei Naționale de Horticultură de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
mondial din 1916-1918 un om ticălos și nebun și bețiv care era la câteva sute de metri depărtare de acel cireș, de mare frumuseță și mare valoare a venit și l-a tăiat. Pe ticălos și criminalul care a tăiat odorul cel de cireș îl chema Toader a lui Grigore Pînzariu. Toader a lui Gr.Pînzariu era finul tatii, că tata l-a cununat cu Casandra fata lui Vasile Cazamir din Baea. Ea era foarte frumoasă, foarte harnică, foarte cilighie nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Toader a lui Grigore Pînzariu. Toader a lui Gr.Pînzariu era finul tatii, că tata l-a cununat cu Casandra fata lui Vasile Cazamir din Baea. Ea era foarte frumoasă, foarte harnică, foarte cilighie nu era o fimee, ci un odor, un înger de femee, dar fără noroc că a luat-o un nebun, un bețiv și hărțăgos. Când se duceau la crâșmă băteau cu un frate a lui, Costachi, pe tatăl lor Grigore Pânzariu, până ce rămâneau cu peile goale. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
bine familia mecanicului Edmund Vișec din Bacău, unde am stat eu în 1916-1917. Și iată ce ne-a spus: Maria soția lui Edmund Vișec a murit cu amândouă picioarele tăiate de tren în chinuri groaznice, ea care a fost un odor de gospodină, de hărnicie și cumințenie. Și el mâncând niște conserve de Paște s-a intoxicat și i s-au umflat picioarele foarte tare și a murit intoxicat, el care a fost un om de mare bunătate și mare modestie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
când scriu aceste rânduri jalnice, așa am plâns și atunci când m-am despărțit de el pentru totdeauna. I.Mitru nu era așa de rău, dar omul la mânie cade în nebunie ! Așa că directorul l-a băgat în mormânt pe acest odor de elev cu suflet de înger. În vara anului 1902, cică am făcut o excursie de 2 zile. M-a chemat Dumitru Savinescu, colegu meu de clasă și de bancă și mare hoț și suflet rău ficioru preotului V.Savinescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
fost Primar, dar a fost trăsnit. 5.-Pe Elisabeta măritată după Învățatul Cosma, care era un om bun dar foarte moale. La Școala normală eu eram în clasa I-a și el în clasa a V-a. 6.-Și pe odorul de băiat care a murit cu zile. A mai avut pe care eu nu i-am cunoscut: 1.-Mihai care a fost diriginte de poștă la Focșani. 2.-Dumitru, funcționar PTT ambulanțe C.F.R. 3.-Vasile, funcționar PTT, diriginte. 4.-Constantin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
prin pădure, ea cu tăbuiețul în spate la moară, ea, în sfârșit, în toate părțile după treabă. Cât era ziulica de mare, nu-și mai strângea picioarele; dintr-o parte venea și-n alta se ducea. Șapoi baba și cu odorul de fiică-sa tot cârtitoare și nemulțumitoare erau. Pentru babă, fata moșneagului era piatră de moară în casă; iar fata ei — busuioc de pus la icoane. Când se duceau amândouă fetele în sat la șezătoare seara, fata moșneagului nu se
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
celebra prin el uniunea sacră: „A scăpat cu zile/ Cu mare conteneală/ Pe un pește galben,/ Cu solzii de aur,/ Care l-a luat/ Și l-a aruncat/ De-a dreptul pe mal./ Voinicul (numele)/ Solzii a luat,/ Să facă odoare,/ Cupe și pahare,/ Să cinstească-o horă,/ Nunta și nânașii/ Și pe toți nuntașii” (Vasilcău - Soroca). Cuminecarea din adjuvantul năzdrăvan încarcă întreaga umanitate cu forța solară reprezentată de aurul solzilor și deschide două noi intervale sub cele mai fericite auspicii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
zile;/ El se duce în trei zile,/ In trei zile pe trei cai:/ P-un’ se duce, p-alt se-ntoarce,/ P-altu’ cu el împrânzește./ Cătați-l în degețel,/ Veți găsi d-aur inel” (Lupșanu - Călărași). Inelul, năframa și cununa - „odoarele/ Strălucind ca soarele” reprezintă coduri maritale cunoscute de fecioara denunțător, printr-o legătură tainică cu ciuta și feciorul. Orațiile de nuntă dezvăluie continuitatea rituală a urmăririi sub forma alaiului de nuntă pornit spre casa miresei, pe un traseu ce coboară
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
urmând descendent traseul de la sacru în profan, urma miresei este „în lume”. Substituirea în fiară apare cel mai evident în colindele Ciutalinei unde fata care-l acuză de minciună îi cunoaște acțiunile aparent în mod inexplicabil: „În pozunar îl căta/ Odoarele că-i găsea;/ La degetu-i se uita/ Și inelul că-i vedea;/ Ișlicelu-i răsturna/ Și cununa-i strălucea./ Iar Sandul, dacă vedea,/ Ibovnica le spunea,/ Acasă c-o aducea/ Și cu ea se cununa/ De se ducea pomina” (București). În
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
azi înainte vei avea coleg de bancă pe X, noul venit”. A plecat și imediat după aceasta, în recreația următoare, sunt chemat la biroul directorului unde era prezentă și mama noului coleg de bancă. M-a rugat să-i ajut odorul oriunde ar avea nevoie și se oferă să-mi răsplătească munca cu o sumă lunară apreciabilă. Deci, în urma unui ordin și a unei rugăminți, iată-mă în postura de meditator angajat al colegului de bancă. L-am ajutat până la sfârșitul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ostași. Era începutul calvarului României Mari, în fatidica vară a anului 1940. De nedescris, necuprinsa disperare a dezastrului nostru național!” Dar ce vină avea comandantul părăsit de oșteni, se întreba acum Alexandru Mânăstireanu. 8 februarie 1941, Focșani Scump și neprețuit odor, Întorcându-mă de la cazarmă am fost plăcut surprins găsind pe masă trei scrisori: în afară de tine, îmi scria Lenuța și gazda mea de la Băcani. Cred că îți închipui că deși de Lenuța nu prea știam cam de mult ceva pozitiv, totuși
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
tu, 16-23 februarie 1941. Scumpul meu Țucușor, te pup cu dor mult și cu tot dragul, numai a ta, Minuța. Joi, 13 februarie 1941 Ora 6.13, seara Terminată la 7 fără 7 minute Expediată imediat Dulce, dulce și neprețuit odor, Nici nu-ți închipui ce mare bucurie mi-au făcut rândurile ce miai trimis și pe care le-am primit acum zece minute. De ce așa târziu? Ieri după masă am făcut un voiaj la Suraia. Ce m-a purtat pe
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
amărâți în sufletul lor când au aflat că nu mai rămân acolo. Toți țin la mine ca la unul din ai lor. În special familia Condrea ce m-au îmbrățișat cu adevărată dragoste părintească. Au întrebat și despre tine scump odor și le-am spus vești bune. Au vrut să afle totul. Nu le-au părut tocmai bine când au aflat că ceea ce proiectasem nu am realizat. Au fost și ei de părerea că așa sunt evenimentele și mi-au aprobat
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
aniversarea nașterii tale. La aniversarea mea eram împreună. Acum suntem departe prin spațiul fizic și totuși aproape din punct de vedere sufletesc. Îți doresc mulți și fericiți ani lângă acel ce va ști să te prețuiască ca pe un adevărat odor al vieții sale, ca pe o dulce și înțelegătoare soție ce vrea să transplanteze în sufletul unui bărbat cele mai gingașe și mai duioase simțăminte. Mă văd iarăși la sfârșitul acestor câteva fețe de hârtie, ca de atâtea ori în
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
sângelui și radioscopia. Tu scrie-mi dacă mai trebuie și sputa. Mi-au spus că analiza sputei nu e nevoie dacă fac radiografia. Tu ce zici? Scrie-mi, Miuța. Focșani, 23 martie 1941 Ora 4,30 p.m. Scump și neprețuit odor, Îți scriu din fugă, deși aș vrea să-ți scriu la nesfârșit. Sunt în funcție de cineva care pleacă la poștă. Am primit rândurile tale scumpe și le apreciez așa cum trebuie să o facă un soț care le primește de la soția sa
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
mai bine. Răspunde lui Cheti și Getei că ne-a scris la amândoi. Eu le-am uitat adresa. Ți-aș scrie mai multe, dar oricâte ți-aș scrie, tot nu aș putea să exprim ceea ce simt pentru tine, scumpul meu odor. Tu ești toată speranța mea, întrupezi toate nădejdile mele de viitor. Tu ești pivotul în jurul căruia se vor gravita toate acțiunile mele. Te iubesc atât de mult încât cred că nu mai iubește cineva asemănător pe altcineva. Te sărut cu
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
să-ți scriu mult, mult de tot, așa cum scriu eu și așa cum știu că-ți place ție. Nu am avut secretarul și a trebuit să mă culc aproape imediat ce am ajuns, adormind cu gândul la tine scumpul și neprețuitul meu odor! M-am legănat pe aripi de vis cele câteva ore până dimineața când am plecat la program cu capul greoi ca de plumb. Încă nu mă restabilisem în cele câteva ore de odihnă din timpul nopții, mai ales că și
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]