708 matches
-
lacrimi și o duioșie înfioră chiar inimile cele mai rezistente. Numai prim-redactorul independent de adineaori nu-și ținu gura și spuse în tribuna presei: ― Pupăturile astea o să usture teribil spinarea țăranilor! Atunci Max Streșin, vechi redactor la Glasul poporului, oficiosul noului guvern, nu se putu stăpâni și izbucni indignat: ― Nu-ți permit, domnule, să tulburi asemenea momente înălțătoare prin glume insipide, bune numai pentru presa dumneavoastră jidovească! Stan Răcani replică cu sânge rece: ― Ascultă, băiete! Cu indignarea ta patriotică eu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
altele: colonizarea țărilor române cu elemente germane, îndrumarea spre țările noastre „a capitalului, inteligenței și a forțelor de muncă germane”, îmbunătățirea căilor de comunicație etc. În același scop, la Viena, a fost pus la dispoziția economistului Locenz von Stein ziarul oficios al ministerului de finanțe, „Oesterreichische Zeitung”, pentru a propovădui necesitatea absorbirii Principatelor Române de către Imperiul Habsburgic. Austriecii n-au întârziat să treacă la aplicarea unora din proiectele lor. Ei au început prin a construi șosele prin trecătorile Carpaților: Brașov-Câmpina-București, Brașov-Buzău
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și, deci, de o diplomație românească. Ce-i drept, o politică externă și instrumentul ei, diplomația, sunt atribute ale statului suveran, ceea ce nu erau Principatele. Dar, chiar statele autonome, lipsite de independență, pot dezvolta o politică externă limitată, mai precis, oficioasă și nu oficială, adeseori secretă, tăinuită, dar care rămâne, nu mai puțin, o politică externă, deși debilitată. După opinia noastră, constatarea este valabilă pentru Principate nu numai în timpul domniilor lui Dimitrie Cantemir și Constantin Brâncoveanu. Domnitorii au și instrumente ale
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
constatarea este valabilă pentru Principate nu numai în timpul domniilor lui Dimitrie Cantemir și Constantin Brâncoveanu. Domnitorii au și instrumente ale diplomației: servicii speciale, și chiar un departament al „pricinilor străine” către sfârșitul secolului, agenți, emisari etc., deși nerecunoscuți oficial, ci oficios și cu titlu personal. Privită din marile capitale europene, politica externă a domnitorilor din Principate părea derizorie, comandată de Poartă sau atașată manevrelor de culise. Viziunea este alta de la Iași și București (chiar și pentru unii fanarioți mai puțin „vanitoși
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
puțin „vanitoși” ajunși în scaunul domniei), de unde orice acțiune în plan extern, fie ea și subterană, se confunda cu exercitarea unui drept interzis abuziv de Poartă. Cine urmărește cu atenție relațiile externe ale Principatelor Române (oficiale prin ordine ale Porții, oficioase sau secrete) descoperă un păienjeniș de linii și puncte de contact mai mult sau mai puțin reprezentative, mai mult sau mai puțin obscure, mai mult sau mai puțin „leale”, dar luate în întregul lor, uimesc prin constanța țelului: menținerea „țării
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
create de războiul Crimeii, a încercat să cucerească pe cale economică țările noastre, urmărind metodic îndeplinirea unui plan elaborat în acest scop. Acest plan a fost publicat, după cum vom vedea, mai întâi în presă și anume în coloanele ziarului „Oesterreichische Zeitung” oficiosul Ministerului de Finanțe austriac, minister în fruntea căruia se afla Karl von Bruck. Aceasta confirmă constatarea biografului său că „Bruck a știut să folosească excelent instrumentul presei” și că se poate chiar spune că el a fost primul dintre miniștrii
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
înfăptuirii Mitteleuropei și indica căile pe care trebuie să le urmeze burghezia germană și austriacă pentru cucerirea economică a Dunării de Jos, a Orientului. Aceste proiecte au fost publicate de L. von Stein mai întâi în coloanele ziarului „Oesterreichische Zeitung”, oficiosul Ministerului de Finanțe condus de K. von Bruck, iar ulterior, ele au fost adunate și tipărite de L. von Stein, cu completări și mici modificări, în două volume intitulate: Die Grundlagen und Aufgaben des künftigen Friedens, Wien, 1856, și Oesterreich
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ale ministrului Karl von Bruck; mai mult chiar, ele se dovedesc a fi formulate sub directa inspirație a acestuia din urmă. Aceasta rezultă nu numai din faptul că expunerea ideilor profesorului german a fost făcută mai întâi în coloanele ziarului oficios al ministerului condus de Bruck, ci și, mai ales, din aceea că ideile lui Stein coincid integral cu cele ale lui Bruck în toate problemele dezbătute: mijloacele de constituire a Mitteleuropei, acțiunile Austriei și căile de cucerire economică a țărilor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Stein, pe de altă parte, care coincideau în ceea ce privește soarta țărilor române, au fost repede surprinse de patrioții români și prietenii lor, fiind apoi dezvăluite și combătute în organe de presă, broșuri, cărți etc. Publicarea articolelor elaborate de Stein în ziarul oficios al ministerului condus de Bruck a produs o vie îngrijorare și luări de atitudini antiaustriece în țările române, mai ales. Patrioții români au făcut copii traduse după articolul lui Stein, publicat în „Oesterreichische Zeitung” din 11 aprilie 1856, folosindu-le
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Tot acolo se află și țarul împreună cu marele duce moștenitor, cu ministrul său de Război și cu generalul Ignatiev, care se bazează pe necesitatea unei înțelegeri în privința subiectului trecerii armatei ruse prin România. Tratativele continuă apoi, într-o manieră foarte oficioasă și clandestină, la București, între Brătianu și Nelidov, consilierul Ambasadei Rusiei, trimis de Constantinopol de Ignatiev în decembrie 1876. La acea dată, conferința de la Constantinopol eșua. După mărturia lui Nelidov, Brătianu ar fi declarat: "Văd bine că într-o zi
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
situează nota ministrului de externe trimisă agenților diplomatici români, spre a fi înmânată reprezentanților politici ai puterilor la 1/13 mai 1877. Pentru evitarea proclamării imediate a independenței a stârnit o vie reacție internă făcându-se expresia mulțumirii generale, Românul, oficiosul liberalilor radicali într-un editorial din 5/17 mai, redactat de C. A. Rosetti notează că ”nu s-a rostit ultimul cuvânt”. Milioane de români „cu opincă” cu arma pe umăr „sânt acei care mâine poimâine, când vor înfrânge ca
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
articole în presa socialistă. Este redactor și redactor-șef la „Socialismul”, „Lumea Nouă”, „Bányamunkás”, „Bergarbeiter”, „Tribuna porturilor și transporturilor”. Împreună cu A. Sahia redactează rubrica referitoare la viața muncitorească a ziarelor „Dimineața” și „Adevărul” (1926-1937). După 1944 face parte din conducerea oficiosului social democrat „Libertatea” și conduce „Ultima oră” (1944-1948), ziarul de după-amiază al acestui partid. Alcătuiește anual (1925-1939) „Calendarul muncii”, editat de Partidul Social Democrat. La Congresul din octombrie 1947 al acestui partid, va face parte din gruparea ce se va
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286720_a_288049]
-
Barbu Delavrancea, C. Dimitrescu-Iași, Petre Grădișteanu, G. Dem. Teodorescu, V.A. Urechia, Andrei Vizanti, N. Xenopol, reprezintă o orientare specifică, aproape o disidență. Acesta este, de altfel, motivul pentru care „aurelianiștii” editează D. la concurență cu „Voința națională”, gazeta liberală oficioasă. Noul periodic va avea o structură modernă, variată, rubricile politice fiind într-un echilibru judicios cu acelea culturale și literare. Dintre redactori, alături de câțiva ziariști profesioniști (Vasile Cristopol, Nicolae Barzon), fac parte mai mulți scriitori tineri (Dimitrie Nanu, Vasile Pop
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286865_a_288194]
-
sîn o hîrtie care, cînd va fi desfăcută, va avea dimensiunile unui afiș; începe să citească, de fapt să miște din gură numai, fără nici o sonoritate, care, oricum, ar fi fost acoperită de bătăile din pereți; Citește": mai întîi e oficios, apoi conciliant și, pe măsură ce bunica se îndreaptă spre el cu multă fermitate, mimează o vorbire amenințătoare, susținută de gesturi; odată ajunsă în fața delegatului, bunica îi ia cu calm afișul din mînă și, la fel de calmă, începe să-l rupă; în timp ce bubuitul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de putere (Nietzsche). Deslușirea structurilor acestui impersonal poate să ne ducă mai aproape de anatomia puterii. * Camuflarea în impersonal ca strategie de manipulare. * Discursul oficial este unul de mijloc: el nu ajunge la cei situați "mai jos" într-o ierarhie socială oficioasă și îi scapă vârfurile, ce sunt tentate a imagina noi forme de legitimitate, dorind să "se pună" astfel la începuturile puterii. O mamă tinde să deformeze realitatea astfel încât aceasta să se potrivească pe modul de a fi al copilului ei
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
asigurări, sub acest unghi, declarând că numai adevărul îl interesează, ori de unde ar veni el și că nu înțelege să facă publicistică numai de dragul unei grupări sau alta. N-a ezitat chiar să intre în coliziune cu partidul al cărui oficios îl redacta, atunci când s-a văzut pus în fața unor ingerințe inacceptabile. Un exemplu de conduită profesională, a cărui actualitate se cere subliniată, mai ales că redactorul de la Timpul proceda astfel într-un moment când intelighenția noastră se afla în căutarea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
dacă nu lamentabile. Textul cel mai ilustrativ din acest punct de vedere, lăsând la o parte unele misive către Iorga și alți contemporani, e acea Scrisoare de la câțiva dascăli plecați în străini către colegii lor din țară, text apărut în oficiosul liberal, cu un motto de Fichte, în care conduita lamentativă e vestejită în numele acțiunii pedagogice, iar elita pusă drastic în cauză, ca una ce nu-și făcea regulat datoria. Comparația cu statele vecine îi alimenta serioase neliniști, căci era convins
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
fără neîncredere; ei vor cădea în cursă și vor fiinofensivi. Organele cu caracter oficial vor fi în primul plan. Ele vor veghea totdeauna asupra intereselor noastre, de aceea influența lor va fi aproape nulă. În planul al doilea vor fi oficioasele, a căror chemare va fi să atragă pe indiferenți și pe cei blegi. În planul al treilea vom pune pretinsa noastră opoziție. Un organ cel puțin va fi la extrema opusă a ideilor noastre. Adversarii noștri vor lua drept aliat
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
nu vor avea la dispoziție organe în care să se poată pronunța până la sfârșit, ca o urmare a măsurilor pe care le-am arătat. Nu vom avea nevoie nici măcar să le combatem în fond... Vom combate în mod energic în oficioasele noastre baloanele de încercare aruncate de noi în a treia categorie a presei noastre, în caz de nevoie. De pe acum, cel puțin în formele ziaristicii franceze, există o solidaritate francmasonică. Toate organele presei sunt legate între ele prin secretul profesional
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
justiția, li se cere să rezolve problema. Vom mai avea ocazia să vorbim despre acest lucru. O anecdotă ne va lămuri foarte bine în ce privește acest blocaj administrativ și dorința de "a nu face valuri" care uneori ține loc de doctrină oficioasă. Contactat acum câțiva ani de un grup de formatori care doreau să obțină un diagnostic precis al gimnaziilor și liceelor din circumscripția lor universitară, am acceptat această colaborare precizez: fără compensație financiară. E organizată o zi de instruire, sunt puse
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
juvenilă în general ordinii economice mondiale, "ultraliberalismului", cum este uneori calificat. Am întâlnit deja acest curent de gândire în criticile aduse de Wacquant (1999) și Poupeau (2003) în legătură cu experții în școală și delincvență. Dacă "discursul despre decadență" are ca organ oficios Le Figaro 32, această perspectivă ultrastângistă își are și ea propria presă, mai ales Le Monde diplomatique, și constituie în mare parte gândirea altermondialiștilor à la française în privința problemelor de securitate. Ea este susținută și de aripa stângă a Partidului
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
sunt constituite clasele din unitățile școlare și în care această alcătuire a claselor interacționează asupra violenței și victimizării. Subiectul este extrem de sensibil în Franța, unde imaginarul republican îmbină preocuparea pentru egalitatea imaginară și inegalitatea efectivă, prin crearea claselor de nivel (oficioase). Să ne deplasăm spre o țară în care dezbaterea nu e atât de aprinsă, și acolo tot din motive ideologice: valoarea americană fundamentală este "libertatea", și nu egalitatea, ca în Franța. O cercetare cantitativă impresionantă a fost realizată de Christine
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Suprem Rus, în rândurile soldaților. Dintre acești lucrători s-au recrutat continuu partizanii din catacombe. Acești partizani au omorât în 2 ani câteva mii de soldați români în Odessa. (Declarație făcută de însuși șeful partizanilor din Odessa într-o broșură oficioasă care apare la Moscova). Care este realitatea în privința masacrelor de la Odessa? În broșura rusă care a apărut la Stockholm, în iulie 1944, s-a afirmat că au fost masacrați 27.000. La Moscova mi s-a impus să semnez
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
Suprem Rus, în rândurile soldaților. Dintre acești lucrători s-au recrutat continuu partizanii din catacombe. Acești partizani au omorât în 2 ani câteva mii de soldați români în Odessa. (Declarație făcută de însuși șeful partizanilor din Odessa într-o broșură oficioasă care apare la Moscova). Care este realitatea în privința masacrelor de la Odessa? În broșura rusă care a apărut la Stockholm, în iulie 1944, s-a afirmat că au fost masacrați 27.000. La Moscova mi s-a impus să semnez
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
discursului public, un discurs intermediar între formalismul oficial care rămâne, indiferent de gradul de reformare, rigid în formularea stereotipă a temelor și concepțiilor și vorbirea privată. Acum apare o sferă inedită a comunicării politice, domeniul pe care eu îl numesc oficios. Parțial concident cu opoziția scris/oral, acest tip nou de discurs public împrumută din comunicarea privată o lectură critică a trecutului recent și din idiomul politic concluzia optimistă a acestei critici. În mare parte, acest discurs întâlnește temele majore ale
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]