708 matches
-
autorul articolului în chestiune, d. Vernescu și-a retras demisiunea. Uite popa, nu e popa.” Alt ziar, „Telegraful”, adaugă: „d-nii Carp și Theodor Rosetti, față cu dl. Laurian, i-au declarat că articolul privește pe d. Eminescu...”. Ziarul „România liberă”, oficiosul noii coaliții guvernamentale, al cărei director este D. A. Laurian, prieten cu poetul (va rosti un discurs emioționant la catafalcul său) dă o scurtă dezmințire a doua zi. Sursele sunt concordante, evenimentul din 13 ianuarie 1889 a fost bine marcat de
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Societatea să fie integrată în toate demonstrațiile ce se vor face în această fază” (pentru săptămâna prieteniei româno-sovietice, 1-7 noiembrie 1947). Mari discuții ideologice nu se poartă în S.S.R. ci mai sus, în cadrul Uniunii și, de la 8 februarie 1948, în oficiosul Uniunii care va fi revista „Flacăra” și pe care Novicov o impune tuturor spre lectură încă din 30 decembrie 1947 („roagă membrii noului comitet să urmărească revista Flacăra, a Uniunii”). Ceea ce li se cere membrilor Societății este să accepte că
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
anumită clauză a contractului, schimbă numele în „Telegraful român”, ceea ce provoacă protestele lui Fundescu și chiar o încercare, nereușită, de continuare a vechiului periodic. De fapt, Bibicescu nu modifică numai denumirea, ci întreaga orientare politică a gazetei, care devine un oficios al Partidului Liberal. Din vechea redacție rămân la T.r., printre alții, Zamfir C. Arbore și C. Bacalbașa. Li se adaugă Mircea Demetriade, Al. Obedenaru și Caton Theodorian. Cu toții sunt prezenți și la partea literară, alături de Smaranda Gârbea (Smara), Iuliu
TELEGRAFUL ROMAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290122_a_291451]
-
director politic. Doi ani mai târziu din redacție fac parte Zamfir C. Arbore și C. Bacalbașa. Spre sfârșitul anului 1888 Fundescu este înlocuit la direcția ziarului de I. G. Bibicescu. Gazeta iese complet de sub influența lui Fundescu și devine un oficios al liberalilor, schimbându-se componența redacției și chiar denumirea. Fostul proprietar protestează, face chiar și o încercare, nereușită, să scoată din nou ziarul său. Vechiul T. dispărea astfel, după șaptesprezece ani, pentru a face loc unui ziar nou, „Telegraful român
TELEGRAFUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290124_a_291453]
-
ianuarie 1853, săptămânal de la 2 ianuarie 1858, din nou bisăptămânal începând cu 4 ianuarie 1862, săptămânal de la 1 iulie 1933 și bilunar de la 1 ianuarie 1948. Inițiativa editării a avut-o mitropolitul Andrei Șaguna, T.r. fiind o publicație periodică oficioasă a Mitropoliei Ardealului. Redactor pentru primele opt numere a fost Aron Florian, înlocuit apoi cu Pavel Vasici (1853-1856). Au mai îndeplinit această funcție Ioan Bădilă (1856-1857), Visarion Roman (1856-1858), Ioan Rațiu (1858-1862), Zacharia Boiu (1862- 1865), Nicolae Cristea (între septembrie
TELEGRAFUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290123_a_291452]
-
Este fiu de arendaș și urmaș al unei familii de oieri. Urmează școala primară și liceul la Caracal, apoi Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. Intră în gazetărie încă de pe băncile școlii, când începe să scrie la oficiosul conservator „Ordinea” (1907), versuri și articole fiindu-i tipărite tot acum în revista „Ramuri”. În aprilie 1914 scoate, ca redactor-șef, revista de teatru , muzică și sport „Comedia”, ulterior e redactor-șef la cotidianul bucureștean „Dreptatea” (1914-1915) și la „Steagul
THEODORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290160_a_291489]
-
democrat-radical“, orientându-l însă, în continuare, până la dispariția publicației aflate în continuu declin - în noiembrie 1895. La Lupta Bacalbașa a avut și ocazia să-și apere în duel demnitatea de ziarist curajos, în scris și în fapte. Atacat violent de oficiosul liberal Voința națională pentru un articol din Lupta nesemnat (dar aparținându-i vechiului său amic C. Mille), Bacalbașa acceptă să rezolve polemica de presă cu ajutorul spadei, duelul cu redactorul-șef al cotidianului liberal Nicolae Xenopol (fratele istoricului A.D. Xenopol) având
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
bun român, și cel care ține să meargă spre Ba sarabia este român adevărat“15. După ce Conservatorul își încetează apariția, la 15/28 noiembrie 1914, Constantin Bacalbașa devine, pentru puțină vreme, începând din 16/29 noiembrie 1914, director al noului oficios conservator Steagul, de orientare studiu introductiv 13 12. Constantin Bacalbașa, deputat de Ilfov, „Glasul țării“, Epoca, an. XIX, nr. 15, 16 ianuarie 1913, p. 1. 13. Constantin C. Bacalbașa, deputat de Ilfov, „Câteva cuvinte de explicații“, Epoca, an. XIX, nr.
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
1866; Monumentele străbunilor din România..., București, 1873. 31. În martie 1869 Românul se referea la banda electorală a lui Popa Tache care făcuse din violență un „mijloc de persuasiune creștină“ (cf. Apostol Stan, Grupări și curente, p. 302), iar același oficios liberal-radical propunea în ironie, tot în 1869, să se înființeze o societate de asigurare pentru cetățenii a căror viață era pusă în primejdie de bandele de bătăuși lipsiți de scrupule (ROM., an. XIII, 14-15 iulie 1869, p. 1). de tovarăși
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de C.A. Rosetti la 9/21 august 1857, ca organ al liberalilor radicali; a apărut până în aprilie 1905. În perioada la care se referă Bacalbașa - după stabilirea lui C.A. Rosetti și Eugeniu Carada în străinătate - principalul redactor al oficiosului liberal era Emil Costinescu; redacția ziarului se afla pe strada Academiei la nr. 26 (în 1874). Acest ziar n-a fost niciodată cotidian. A apărut de două și de trei ori pe săptămână, iar pe la 1872, 1873, 1874 nu mai
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
În timpul când funcționa Congresul, se ivește un incident care face senzație și agită presa. Ministrul de Externe Gheorghe Costa-Foru rostește în Senat câteva cuvinte care jicnesc pe ziariști. 188 bucureștii de altădată liberale: Românul, Telegraful, propunerea concretă venind însă din partea oficiosului „fracționiștilor“ ieșeni (fondat la 6/18 iunie 1871), Uniunea liberală, al cărui redactor era A.D. Holban; în numărul din 12/24 august 1871 bisăptămânalul ieșean - aflat sub influența unuia dintre fruntașii „fracțiunii libere și independente“, Gh. Mârzescu - se adresa confraților
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Vasile Boerescu, ministrul de Externe, într-un articol violent aproba arestarea lui Nicolae Fleva, numindu-l cap de bandă. Fleva răspunde prin următoarea scrisoare publicată în Românul de la 1 mai: „Domnule redactor, Știu că cele ce se relatează în ziarul oficios al bandiților nu merită nici o dezmințire deoarece publicul român cunoștea că tot ce iese din pana acestor conștiinți vândute nu este decât calomnie și neadevăr. Dar indignațiunea nu mă poate opri de a releva cele scrise de dânsul cu ocazia
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
bucureștii de altădată 38. Nemaidispunând de un organ de presă reprezentativ, fruntașii politici conser vatori au fondat, în anul 1876, gazeta Timpul, al cărui prim număr poartă data de 15/27 mar tie 1876; M. Eminescu a lucrat în redacția oficiosului conservator începând de la sfârșitul anului 1877. 39. În original: Metaxa! 40. „Senatul. Sesiunea extraordinară. Ședința de la 15 aprilie 1876“, MOF., nr. 86, 17/29 aprilie 1876, pp. 2201- 2203. anul 1876 295 Cu marele său simț politic, Ion Brătianu știind
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Românul („Închipuitele persecuțiuni în contra evreilor“, an. XXI, 2, 3, 4 ianuarie 1877, p. 6), unde textul acestora era precedat de o notă redacțională în care se preciza că afirmațiile calomnioase privind închipuitele persecuții antisemite din România apăruseră în presa maghiară, oficiosul liberal conchizând: „În fața acestor categorice declarări, repetăm că presa maghiară - oricari ar fi simțămintele ei către România - dacă mai are vreo urmă de loialitate și de bună credință, nu poate decât [agitația politică] Acum iată Nota pe care ministrul de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
se apropie și tot mai mult prinde credința că Rusia cere restituirea celorlalte județe basarabene. Dar guvernul rus, spre a înșela opiniunea publică mondială și mai ales pe România, trimite prin agenția telegrafică rusă următoarea notiță ziarelor din străinătate: „Ziarele oficioase declară lipsite de orice temei informațiunile publicate de Petersburger Herald, după care ar fi fost cestiune de abrogarea Tratatului de la Paris și de înapoierea unei părți a Basarabiei Rusiei. Se declară într-un mod formal că aceste zgomote au fost
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
2) Prefecții județelor limitrofe sunt ordonați în fața cererilor formulate de comandanții trupelor intrate și care ar mai intra, să nu intervină ca agenți ai puterii centrale, ci ei vor avea a se mărgini ca simpli funcționari polițienești și prin mijlociri oficioase să ferească populațiunile de putincioasele neajunsuri și conflicte, lăsând ca autoritățile municipale, în fața comandanților de trupe, să reprezinte comunele ocupate. 3) Populațiunile de-a lungul Dunării au fost deșteptate de a-și retrage familiile și averea în comune mai depărtate
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Bucureștilor. Guvernul nu instituie cenzura și nu o va institui deși avem și o armată streină în țară. Pe de altă parte, se simte că guvernul român caută un simplu pretext spre a putea rupe cu Turcia, de aceea ziarele oficioase anunță zilnic că trupele turcești au violat în mai multe puncte teritoriul României.34 În Rusia însă, e cenzură strașnică, iar telegraful anunță că ziarul Golos a fost suspendat pe 2 luni. anul 1877 339 31. În textul lui Bacalbașa
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
începutul lui iulie: „În vederea preparativelor ce vedem că se fac pentru o neîntârziată trecere a Dunării de către armata noastră, trebuie să credem că guvernul a izbutit, sau e în ajunul de a izbuti să încheie acest tratat“.94 Dar Românul, oficiosul guvernului, mustră pe acest ziar, spunându-i că nu este în interesul țării ca să facă asemenea insinuări sau denunțări. Armata română ia totuși - și fără încheierea acestui tratat - o parte activă la cucerirea cetății Nicopole. Au luat parte la luptă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
altădată roumaine; Emile Galli este menționat ca director de la 6/18 octombrie 1879, iar ca proprietar-fondator și editor de la 31 martie/12 aprilie 1880; ziarul trece în proprietatea lui Al. Ciurcu la 10/22 februarie 1882, devenind către sfârșitul secolului oficios liberal. Momente ale istoriei sale vor fi amintite de Bacalbașa, la locul potrivit, în volumele următoare ale acestei lucrări. 143. Primul număr al Națiunii române, cotidian redactat de Fr. Damé cu concursul lui I.L. Caragiale, a apărut la 25 august
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
citate de Bacalbașa au la bază o zicală populară, consemnată pentru prima oară în 1785 (Giurescu, Istoria Bucureștilor, p. 15). 28. Ziarul România liberă a apărut, la început, ca organ de presă al lui Mihail Kogălniceanu, devenind curând, după 1881, oficios junimist. Era, cum am mai menționat în notele subliniare precedente, unul dintre jurnalele politice de o remarcabilă ținută intelectuală, poate cel mai bun din epocă. Dintre scriitorii citați de Bacalbașa, numai Delavrancea a debutat aici (cu poezia patriotică: Stanțe... la
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
doi conducători abia numiți, nu l-a sancționat nimeni în niciun fel. Crizele sale de antisemitism, care au produs consternare în rândul oamenilor de bun-simț din țară și de peste hotare, au fost asimilate cu multă bunăvoință de cercurile oficiale și oficioase, întrucât ele suferă de aceeași meteahnă a rasismului cu o singură direcție, consecință limpedeși irevocabilă a lipsei de cultură care domină, puternic, cele mai înalte foruri politice naționale, a diversiunii practicate ca element curativ pentru greaua și lunga boală a
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
au fost convinși să cedeze un salariu care li s-a reținut la locul de muncă în zece rate lunare egale, pentru a fi vărsat la Fondul de ajutor al omeniei, pus sub administrarea directă a Elenei Ceaușescu. Ziarul Scânteia, oficiosul partidului, a anunțat că totalul pagubelor a fost evaluat la cca nouă miliarde lei. Același ziar anunța zilnic sumele vărsate pentru fondul de ajutorare a sinistraților. La un moment dat, sumele subscrise numai în țară depășiseră totalul pagubelor cauzate de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
veche a Dobrogei trecea chiar pe la marginea acestui oraș și poate nu cu multă greutate ar fi putut fi împinsă cu câțiva kilometri mai spre sud. Aveam impresia că și cercurile germane doreau acest lucru. Chiar și revista "Das Reich", oficiosul Ministerului Propagandei de la Berlin, vorbind despre iminenta cesiune a Cadrilaterului, amintea de Silistra ca oraș care ar putea să rămână României. Guvernul de la București nu mai avea timp să se ocupe cu chestiuni așa de puțin însemnate pentru el, ca
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
articole în presa socialistă. Este redactor și redactor-șef la „Socialismul”, „Lumea Nouă”, „Bányamunkás”, „Bergarbeiter”, „Tribuna porturilor și transporturilor”. Împreună cu A. Sahia redactează rubrica referitoare la viața muncitorească a ziarelor „Dimineața” și „Adevărul” (1926-1937). După 1944 face parte din conducerea oficiosului social democrat „Libertatea” și conduce „Ultima oră” (1944-1948), ziarul de după-amiază al acestui partid. Alcătuiește anual (1925-1939) „Calendarul muncii”, editat de Partidul Social Democrat. La Congresul din octombrie 1947 al acestui partid, va face parte din gruparea ce se va
DELEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286720_a_288049]
-
la Junimea se delimitează, politicește, de Titu Maiorescu sau de P. P. Carp, susținând programul liberal. Deși își începuse cariera de ziarist politic în 1881 la o gazetă apropiată de junimiști, „România liberă”, B. Delavrancea o continuase din 1885 în oficiosul liberal „Voința națională”. El are la D. ocazia de a-și perfecționa uneltele de analist și pamfletar politic: scrie practic număr de număr cel puțin un articol, începând cu acelea de fond și adăugându-le comentarii, note polemice, reportaje (Întâia
DEMOCRAŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286732_a_288061]