2,027 matches
-
aleasă, Să-și pună veșminte pentru cununie. Rochia brodată-n scânteieri de soare Mângâie pământul ca-ntr-un dans de flori, În cristale albe puse la-ntâmplare Voalul ei - mătasea primelor ninsori. Trena mult prea lungă, pare infinită, Trupul ei - ofranda celui așteptat, Frumusețea-i mută și desăvârșită A cuprins văzduhul, l-a îngenunchiat. Cine este mire? Cine-o fi alesul? Fulgii în balans trag cerul de funii, Într-un ritm sălbatic, sfidând universul, Parcă-s fluturi albi prinși în dansul
MIREASA CERULUI de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377463_a_378792]
-
viață țesută din vinul ce se pune pe masă, O roată de pâine aburindă aduce-n suflet lumină, Când toamna își deapănă visele desprinse din tină. Din merele coapte se va topi tainica mea moarte, Parfumuri dobândite-n ca și ofrande date de cuvinte Te îmbie acum iubite, în focul arzător de șoapte lovite. Cocorii într-un amurg însângerat, acum au ratat, Un ultim zbor și apoi s-au desprins în cerc repetat, Prin largul încercat și îngerul toamnei privește cu
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
lacrimi verși, ce frică te-mpresoară Când stai de mă veghezi ca boala să dispară. Spui rugăciuni în șoapte, te-nchini pe la icoane, Ești salcie aplecată spre mine plângătoare. Genunchii ți-s jăratec, altarul - al tău suflet, Durerea ți-e ofrandă, iubirea - un descântec. Stă răstignit și cerul de-atâta închinare, Cucernic te privește cu semne de-ntrebare, Din ce aluat ești mamă, de unde-a ta putere În trup fragil ca macul să porți așa durere? Și inima, săraca, din ce
MAMA, IZVOR DE IUBIRE de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377586_a_378915]
-
10 ianuarie 2017. Taci, inimă, nu mai striga ce dacă e cod roșu și la tine te uită cum se-aruncă marea și revine cum păsări țipă ca-n război dar printre valuri tac apoi pe malul înghețat se dau ofrandă acestui viscol ce frâmântă lumea fără tăgadă în genunchi vom alerga și-n palma lui ne-om adăposti să scriem vers că doar cuvântul are sens de înțeles ce strigi așa e ceva neînțeles? Citește mai mult Taci, inimă, nu
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
pe cel care nu era deprins decât cu raționalul. Jocul privirii stabilește legătura sufletească și lasă loc pasiunii. Urmează atingerea ritualică a mâinilor și picioarelor, apoi întâlnirea simbolică în spațiul bibliotecii. Intrând în „mitologia seducției” (Eugen Simion), primind floarea cu ofranda fetei, firul de păr, sau coronița de iasomie, semnul logodnicei, Allan e cuprins „de o fericire calmă și în același timp violentă”, precum și de „un fluid suprafiresc de dulce”, care îi orbesc rațiunea și îl schimbă pentru totdeauna. Nu se
DE DRAGUL, GENIULUI MIRCEA ELIADE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378434_a_379763]
-
a fiecărei proze în parte, învățămintele ce pot fi trase, ca o viziune de ansamblu asupra vieții: puterea sacrificiului și a iubirii care trec până în lumea de dincolo - un sublim zbor al îngerilor născuți și crescuți din durere, precum o ofrandă adusă nemuririi. Ca într-un simplu zbor cu parașuta, despre care nu ai certitudini, dar speri că se va deschide... până în ultima secundă. (Gheorghe A. STROIA) ***2. ION C. DUȚĂ (Novaci, Gorj): ION, MARIA ȘI AI LOR (roman, 220 pagini
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 30 MARTIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378451_a_379780]
-
Din iubire și credința, osteneală și răbdare. Ah, ce-ai mai opri acuma timpu-nmiresmat de mai, Cu-alternante de culoare și cu zâmbet de petale, Să culegi floare cu floare și iubire,ca un crai, Să le dai, semn de ofranda, inimii mândruței tale! Luna mai, luna mai,de-unde-atata floare ai? Citește mai mult Luna mai, luna mai, de-unde-atata floare ai?Și din luna, și din soare, din lumina și culoare.Luna mai, luna mai,noua floare nu ne dai?Dăruiesc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378755_a_380084]
-
Din iubire și credința, osteneală și rabdare. Ah, ce-ai mai opri acuma timpu-nmiresmat de mai,Cu-alternante de culoare și cu zâmbet de petale,Să culegi floare cu floare și iubire,ca un crai,Să le dai, semn de ofranda, inimii mândruței tale!Luna mai, luna mai,de-unde-atata floare ai?... VII. LILIAC, PARFUM DE MAI..., de Mihai Lupu, publicat în Ediția nr. 2317 din 05 mai 2017. Liliac, parfum de mai, De-unde-atata vraja ai? Că din ce-i în preajma ta
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378755_a_380084]
-
ta falsă dosită-n universul închis cu lacătele tăcerii, iar eu, pasărea naivității am ieșit din cuibul inimii zburând spre ramura-momeală așezată în calea speranțelor din odaia suflării, mi-am așezat deoparte aripile devenind femeie, cu mâini calde și privire-așteptare, ofrandă cu atingere de mătase și dorință ascunsă-n suspin, am vrut să mă cuibăresc lângă tine chiar dacă sufletul mi-era biciuit de viscolul din cuvântul tău fără dor, însă gerul a învins și-am devenit o pasăre cu aripi frânte
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
de fals. Citește mai mult M-ai păcălit cu primăvara ta falsădosită-n universul închis culacătele tăcerii,iar eu, pasărea naivitățiiam ieșit din cuibulinimiizburând spre ramura-momealăașezatăîn calea speranțelor din odaia suflării,mi-am așezat deoparte aripiledevenind femeie, cu mâini caldeși privire-așteptare,ofrandă cu atingerede mătase șidorință ascunsă-n suspin,am vrut să mă cuibăresc lângă tinechiar dacă sufletul mi-era biciuit deviscolul din cuvântul tăufără dor,însă gerul a învins și-am devenit o pasăre cuaripi frânte, ce încearcă săscapedin primăvara atinsă
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
bogați și despre o cămilă, O pildă care-atât de clar cuvântă, Că înspre cer bogatul nu se-avântă Are de toate-aici, dar n-are milă. Legat prea strâns de avuții, gândește, Că dând fărâme celor oropsiți, Tatăl Preasfânt ofranda îi primește, E-un gest fățarnic, cât de mult greșește, Crezând că prin aceasta-s izbăviți! Era odat-un Lazăr, om nevolnic, Sărman, bolnav, dar cu credință mare, În crezul lui era mereu statornic, Dar cel avut era mereu datornic Lui
DOAR LÂNGĂ TINE, DOAMNE SUNT ÎNTREG de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378968_a_380297]
-
prietenii salutare, din care se distinge caracterul bonom al acestuia. Pierderea prea timpurie a acestui dotat prozator este prezentată în roman cu respectarea adevărului și cu prețuirea firească a unui confrate din alta generație care , ajuns în Parnas, oferă drept ofrandă cititorilor acest florilegiu omagial în memoria lui Gib. I. Mihăescu. Să-l primim cu interes, cu bucurie și să-i mulțumim. ---------------------------------- [1] Romanul a apărut, într-una din primele ediții, cu titlul „La poarta necunoscutului” și cu subtitlul -„Brațul Andromedei
AL FLORIN ŢENE – LA BRAŢ CU ANDROMEDA de EMIL ISTOCESCU în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378982_a_380311]
-
Poți invăța inima să bată? Nu.Ea iși amintește iubirea, știe și-ți spune că suferi De încetezi s-o hrănești Cu dragoste adevărată! Poți învăța o minte cum să tacă? Nu.Ea-i Logos ce te-ndeamnă a oferi ofrandă gândul In semn de omagiu, de recunoștință, Să poți visa divinul! Poți învăța omul să fie Om? Nu.El stă închis in propriul său crez, Adevărul lui e după o perdea de fum, n-o poate trage Singur, încă mai
POȚI ÎNVĂTA UN OM SĂ CREADĂ? de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379043_a_380372]
-
va fi grea. Și se spune că e blândă, răsfirate de s-or culca. Târg negustoresc se face cu oile de la munte. Că se duc la iarmaroace, urmând să fie vândute. Sau vor fi sacrificate, moartea celebrând prin ele, ca ofrandă în bucate. Păcatul lumii să spele. Preferat este și vinul din podgorii renumite. Că înveselește omul, prin carafele golite. Astfel e cinstită viața și renașterea ființei. Să-ncurajeje speranța, cu puterea biruinței. Un străvechi proverb grăiește: ,,La Sângeorz, codru-nverzește! Sândumitru-l
OBICEIURI DE SFÂNTUL DUMITRU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379870_a_381199]
-
JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > ROMANUL "PUNCTE DE INFLEXIUNE" - CAP.7 Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1654 din 12 iulie 2015 Toate Articolele Autorului În timp ce toți, cu excepția Solitarului, terminară de devorat ofrandele fostei colege, Doc i se adresă Diplomatului: -Cam tăcut în noaptea asta, ce-i cu tine?! -Ce să fie... sufăr de U.U.N., zâmbi Diplomatul. -Ce mai e și asta ? Sper să nu înceapă Doc să ne poarte prin
CAP.7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379940_a_381269]
-
ea vrea un cățeluș mic. O voi învăța să-l dreseze. Restul, jucării, puzzle și alte năzbâtii, or să le aducă părinții lor când vor veni. Facem și noi ce putem. Din hornurile caselor, fumul se înalță în chip de ofrandă la cer întretăindu-și cărarea cu fulgii de nea speriați de răsuflarea sporadică a vântului care încearcă cam fără vlagă să sperie iarăși norii. Cei doi copii, Ionuț care împlinește opt ani chiar în ziua de sfântul Ion și Violeta
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
ajung. Sufletul meu l-aș transforma în mir să-Ți spăl cu el sfințitele picioare, dar sufăr fiindcă sufletu-mi nu are într-însul purități de elixir . Știu că Tu m-ai ierta,văzând ce-ndur și mi-ai primi ofranda cu iubire, dar cum s-ating a Ta Dumnezeire cu mirul meu ce nu e încă pur ? Doar lacrimile mele îndrăznesc picioarele-ndelung să îți sărute și parcă simt lumină în derute și de credință mă împodobesc. Și plâng știind
RUGĂCIUNE ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI DE MIERCURI DIN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381920_a_383249]
-
care focul muzicii e altarul unde versurile coc ritmuri absolutului Eroi ce picură lacrimi de adolescenți tăcuți amintiri mamelor despre o lume mai bună “despre ziua în care vom muri” Ei au pus inima sinceră în pieptul artei zei geloși ofrandă mantrei pentru melodia ce învinge clipa pentru Domnul neștiut din noi Ei s-au luat de mâini prin fum, pucioasă și foc Să salute îngerii cu zăpadă El s-a întors să cadă în brațele fraților Să-i sărute pe
EROUL COLECTIV (POEM) de IONUŢ ŢENE în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380630_a_381959]
-
jilțuri de aur, Puterea-i stăpână, Cu toată-omenirea-ntr-o singură mână, Ne leagă-n curele, umili și supuși. Se roagă la idoli, se-nchină la ban Și fragede inimi, pe-altare, jertfește, Nu-i pasă că lumea dispare. Trăiește S-aducă ofrande, pe veci, lui Satan. Va fi doar o viață amară și-un chin Cât timp vom permite să-nvingă Puterea! Nu-i oare-ndeajuns de adâncă durerea Când rău-și înfinge iar colții-n destin? Referință Bibliografică: APOCALIPSĂ / Silvia Rîșnoveanu
APOCALIPSĂ de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381136_a_382465]
-
Acasa > Poezie > Credinta > DIALOGURI HIERATICE VII-ECLESSIA DINTRU ADÂNCURI Autor: David Sofianis Publicat în: Ediția nr. 1717 din 13 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Dialoguri hieratice VII de David Sofianis 13.09.2015 (A.D.) Eclessia dintru adâncuri Lada de zestre cu ofrande deschisă te cheamă iubito ca o mamă blajină îmbratișându-ne grija de a fi mereu prea plăpânzi și încă pierduți pe portativele vieții printre note acute și gânduri solemne biserici de litere ne sunt poemele noastre ca aripi ce strigă la
DIALOGURI HIERATICE VII-ECLESSIA DINTRU ADÂNCURI de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381223_a_382552]
-
nucul, pe perne de mușchi și întomnare pline. Din pletele-i cernind a primăvară, dezleag-un pițigoi poveste-n lună, făcându-și din mesteacăn o vioară, și dintr-un fir de vânt arcuș pe-o strună. Furnici ursuze strâng pe lut ofrande, de bici de greier mângâiate-n spate, din cochilii de scoici își face vântu-nade, strângând la piept natura ce izvorăște-n șoapte! Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: ODĂ PRIMĂVERII / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1920, Anul VI
ODĂ PRIMĂVERII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381332_a_382661]
-
mine însă zilnic tu mă pierzi, Pentru că-n nebunia clipei n-ai timp să mă dezmierzi, Eu te iubesc pe tine, nu ce-ai putea a fi, Eu nu sunt plăsmuire din verbul a iubi, Sunt doar o dăruire- a ofrandei pe vecie Din gustul de iubire al tău pe veșnicie, Pentru c-a fost o clipă de timp ce s-a oprit, Magie dăruită nouă de către infinit, A fost secunda-n care tu fără mine mori, Iubirea purtătoare a miilor
UN IDEAL de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381497_a_382826]
-
Doamne, mă mai confesez,”(Rugă) ... „Și Dumnezeu se termină-ntr-o zi,/ Când oameni-și vor renega credința/ Și-atunci, recunoscându-Și neputința,/ Va renunța, plângând, a ne-auzi.”( Și Dumnezeu...) „Eu am rămas ușor nedumerit, / Că n-am avut ofrande cui aduce... / L-am căutat pe Domnul... de-am murit; / Nu mi-a lăsat decât un semn - O CRUCE.” (Potopul) Dumnezeu - sursă a vieții, a iubirii, a iertării, a armoniei în lume, speranță, prezență sensibilă accesibilă sufletului, simțurilor umane. Poetul
LA BRAȚ CU IUBIREA PRIN LUME de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381475_a_382804]
-
rămășite ale unor vase ceramice identificate ca aparținând perioadei dacilor liberi. În acest loc puternic oxigenat de hornurile multiple, s-a păstrat o formațiune calcaroasă având configurația unui altar, care se presupune că era folosit pentru a-i fi aduse ofrande marelui vraci. Trecerea dintre sălile peșterii este extrem de lină comparativ cu alte peșteri care se presupune că ar fi fost folosite de daci și totuși nu atât de încărcată de coloane cum te-ai aștepta dat fiind vechimea ei. Oricum
PEŞTERA POLOVRAGI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381547_a_382876]
-
o iau de la capăt! Aș vrea să fiu floare, sau pom, sau orice, Să mă bucur de soare și luna, Să mă lupt cu nămeții, cu viscol și vânt, Să-nfloresc și să cresc primăvară, Iar oamenii să-mi culeagă ofranda! Citește mai mult Aș vrea...Aș vrea să mai fiu iarăși copil,Să mai merg silitoare la scoala,Să învăț, să mă joc cu copii în clasă.Să mă bucur, să râd și să plâng,Să fiu cea mai bună
NELUȚA STĂICUȚ [Corola-blog/BlogPost/380784_a_382113]