3,226 matches
-
și-au adus și ei ofranda lui Dumnezeu în această Antologie. Astfel sunt: Galina Furdui din Soroca, prezentă cu cinci poeme remarcabile, Mihai Prepeliță, Radmila Popovici, dar și teleormăneanul Florian Saioc - cu un grupaj consistent de 11 poezii care-i oglindesc simțămintele pioase. La fel de consistent este și grupajul liric al profesoarei Elena Trifan, recunoscută pentru râvna cu care scrie versuri cu tematică religioasă. Și acest ciclu de 11 poeme este edificator în acest sens. Aurel Anghel - reputat scriitor, dar și autorul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93340_a_94632]
-
Totodată constituie expresia de recunoștință, preamărire și mulțumire pentru darurile primite din mâinile lui Dumnezeu. Dan Bodea oferă în acest volum un mănunchi de Vitralii semnificative culese din rugul credinței personale, de o frumusețe aparte și cu multe imagini strălucitecare oglindesc măreția smereniei unui creștin autentic. Poemele curg ca un fluviu viu care se ramifică și se răspândește în inimile cititorilor precum sângele în artere și vene. Adevărate „flori de suflet” care împrăștie un parfum inefabil. Poetul așterne din rugăciuni un
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93340_a_94632]
-
convingerilor și a Crezului său religios și artistic, poemele sunt mărturii creștine ale omului devotat Creatorului, tulburătoare experiențe mistice pe care autorul le împărtășește semenilor. Scrise în vers orchestrat amplu, poemele sunt adevărate fresce ale vieții religioase din zona Ardealului, oglindind totodată tradițiile și datinile care se mai păstrează la sat. Jianu Liviu Florian - poet de fibră religioasă își aduce darul său liric în această Antologie, exprimându-și simțămintele în sintagme interesante, alese cu grijă, care-i reflectă reverența adusă Creatorului
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93340_a_94632]
-
baron de la tatăl său, a fost unul dintre reprezentanții de seamă ai romantismului în Germania. A fost nu numai compozitor, ci și dirijor, pianist și critic muzical. Trebuie să amintim că romantismul timpuriu, al cărui reprezentant a fost, s-a oglindit și în viața sa destul de aventuroasă. Cheltuia peste posibilități, savura viața din plin, fapte care-l determină pe rege să-l arunce în închisoarea datornicilor. Chiar și articolele critice pe care le scria erau marcate de dominația sentimentelor și de
FILARMONICA „BANATUL” Avancronica de concert [Corola-blog/BlogPost/93485_a_94777]
-
încerca, și sper să reușescA te-ndruma pe căile științeiAtat de mult aș vrea să nu greșesc... XI. LUMINA LUNII, de Daniel Bertoni Albert, publicat în Ediția nr. 2245 din 22 februarie 2017. LUMINA LUNII autor, Bertoni D Albert Luna oglindește-n apa Lacului de sus, din munți Iar sub apă este groapa Unde vreau să mă strămuți După ce-oi închide ochii Tu să vii să mă săruți Și încet să te apropii Șoaptele să îmi asculți La toate le
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
adânc să mă petreci Chiar de nu mai am ardoare Să mă-ngropi, apoi să pleci Eu, la fundul apei sta-voi Și privind la luciul său Să zăresc cum lumina-vei ... Citește mai mult LUMINA LUNIIautor, Bertoni D AlbertLuna oglindește-n apaLacului de sus, din munțiIar sub apă este groapaUnde vreau să mă strămuțiDupă ce-oi închide ochiiTu să vii să mă săruțiși încet să te apropiișoaptele să îmi asculțiLa toate le ești regină:Mie, munților, pădurii...Numai prin a
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
Aprind foc lîngă peșteri, dau în cărți de mamă și de tată. Vorbele rele ale lumii de mine se izbesc și se sparg. Nu, iubito, eu nu sînt cel cu urechea tăiată. Am auzit că l-au ridicat cînd se oglindea într-o fîntînă. Citește mai mult Nu, iubito, eu nu sînt cel cu urechea tăiată.În ochiul meu jilav dorm cîmpiile și dorm mări. Caut în soartă mereu un ghimpe de cioară spurcată.Sînt visul nesfîrșit al unei lungi și
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
Aprind foc lîngă peșteri, dau în cărți de mamă și de tată.Vorbele rele ale lumii de mine se izbesc și se sparg.Nu, iubito, eu nu sînt cel cu urechea tăiată.Am auzit că l-au ridicat cînd se oglindea într-o fîntînă.... XVIII. CÎNTEC PENTRU COPACUL UCIS, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2296 din 14 aprilie 2017. Cum stai, copac bătrîn, copac frumos, Înalt, pe-o coamă verde, solitară, Nu știi că undeva, puțin mai jos, Se
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
minciuna noastră cea adevărată. Iepuri! Tratat! S-a ramolit de tot, încă nu a împlinit cincizeci de ani, dar parcă a trecut de șaizeci. Suntem de-o seamă. Încă o mai iubesc pe Balerină. El doar o regretă; o diferență oglindită de înfățișarea lui. Era înaltă și subțire. Numai picioare. Părul roșu și ochii violeți, o combinație devastatoare. A crezut în mine: am mințit-o. Doar așa puteam să o salvez. Ar fi avut, acum, patru copii și gușă. Burtă. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
dichisiți decât ceilalți. În afara veșmintelor pe care le purtau, de o croială excelentă, tacâmurile Însele depuneau mărturie pentru condiția lor superioară: le fusese Întinsă o față de masă largă, din pânză curată, iar limbile de foc din vasul de jeratic se oglindeau În farfuriile și În paharele din cositor, rânduite cum se cuvine. Nu se zărea nici urmă de blide grosolane din lemn, abia scobite cu dăltița, În care li se serveau bucatele celorlalți clienți, după cum nici urmă de băncuțe, Înlocuite, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dropie, un tătar aproape gol stătea aplecat peste o tiparniță. în sfârșit, în centrul taberei, pozând unui iconar pleșuv cu barbă rară, stătea culcată pe-o parte o superbă tătăroaică tânără, cu ochi verzi, adânci, în care lumina soarelui se oglindea ca într-o apă leneșă. Inima călugărului cel tânăr tresări. Episodul 3 CE DISCUTAU DOI TINERI PE LA îNCEPUTUL SECOLULUI AL XVII-LEA Văzând privirea tânărului călugăr furișându-se spre tătăroaică, hanul își dezveli dinții din aur de la căderea Constantinopolului (1453î
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Cosmina Bojoga, clasa a VI-a Școala „Mihail Sadoveanu” Dumbrăvița, județul Botoșani profesor coordonator Culiceanu Georgeta Mă trezesc din somn cuprinsă de o mireasmă de tinerețe. Priveam cum soarele se oglindește în picurii străvezii de rouă. Razele-i de aur mângâiau teluricul amorțit, dar pictat cu mii de culorii vii. Discul de foc îmbrățișa necuprinsul. Nopțile încărcate de farmec făceau să îmi doresc să ating licăririle de diamant, ce niciodată nu
Rătăcitor printre stele. In: ANTOLOGIE:poezie by Cosmina Bojoga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_660]
-
pentru cei perfecți? Îmi lipsesc numai câțiva centimetri pe ici, pe colo, în rest am tot ce trebuie unui om bun pentru jugul căsniciei. Dudu scoase o oglinjoară din buzunar și se privi râzând în ea, vorbind celui care se oglindea în apa oglinzii: - M-am gândit că o fată frumoasă cu „ulcica spartă“ ar putea prea bine să mă facă și pe mine fericit. Domnul Fischer reținuse uimit „o fată frumoasă cu ulcica spartă“, ce vulgaritate! - Cine e fata asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și cealaltă comunicau firesc. Vechile rituri pitagoreice îi vindecau pe oameni pur și simplu, punându-i să treacă printr-un tunel subteran. Boala însemna pentru Pitagora a te despărți de lumea profundă. Lumea noastră și cea subterană trebuiau să se oglindească una în alta. Acum puteam să văd cu propriii mei ochi fantasticele grote din adânc, cu fluviul subteran, în mod concret - după ce „văzusem“ totul, odată, demult, creat de Dante numai din cuvinte. Și era ca și cum nu exista nici o deosebire între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și bonele stau pe bănci și împletesc ciorapi, mamele citesc cărți, iar vântul mișcă umbra dantelată a frunzelor pe fetele, pe genunchii lor și pe nisip. Sunt însă bulevarde zgomotoase, pe care cântă fanfara militară; în alămurile ei strălucitoare se oglindesc tramvaiele care trec și urcă spre cer ca niște șopârle roșii; bulevarde pe care, în sunetul unui marș războinic, te simți puțin vinovat, iar picioarele îți intră, fără de voie, în ritmul de marș ca într-o groapă pe care n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
simțeam mai dureros în partea de sus a stomacului, care, brusc, părea că se îmbolnăvise. În drum spre florărie, am hotărât, nu știu de ce, să intru în holul unui hotel scump și la modă. Împingând ușa batantă în care se oglindi imaginea tremurată a casei din față, am intrat și am străbătut vestibulul. Dar la bar era atât de pustiu și mirosurile de țigară, de apret, de aramă, de piele și de cafea sugerau atâta singurătate, încât, simțind că nu voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
birou, trona un pachet înfășurat în hârtie albă de mătase, prinsă în bolduri. Erau florile Soniei, însoțite de un bilețel în care mă ruga să ne întâlnim chiar în seara aceea. 4 Spre seară, ploaia a stat. Felinarele aprinse se oglindeau ca în niște lacuri negre în trotuarele și în asfaltul umed. Candelabrele gigantice zumzăiau molcom lângă statuia de granit a lui Gogol. Dar globurile lăptoase, învelite în plase de sârmă, care se ridicau în capul acestor catarge de fontă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
compania cocainei, în camera lui Iag, mi-a venit ideea că importante pentru om sunt nu evenimentele care se petrec în jurul lui, ci reflexul acestor evenimente în conștiința lui. Evenimentele acestea se pot schimba, dar, dacă această schimbare nu se oglindește în conștiința omului, ele nu există, sunt un zero desăvârșit. Astfel, un om care și-a imprimat în conștiință evenimentele prin care s-a îmbogățit continuă să se creadă bogat cât timp nu știe că banca unde și-a depus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
oamenilor. Această diversitate poate caracteriza însă și pe un individ (lucru ce nu se întâmplă totdeauna). Însă cauza acțiunii umane, oricât de diversă ar fi manifestarea ei, este aceeași mereu: nevoia omului de a săvârși în lumea exterioară fapte care, oglindite în conștiință, să-i provoace fericirea. Exact așa stăteau lucrurile și în modesta mea viață. Îmi alesesem deja calea spre acțiunea exterioară: voiam să devin un avocat strălucit și un om bogat. Credeam că e suficient să pășesc și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
vine din știința medicilor - preoți ai lui Zalmoxe - , de a vindeca sufletul (psihicul) și trupul, nu numai trupul, practică demnă de medicina modernă. Tot de la daci ne-au rămas, transmise de Dioscoride și PseudoApuleius, numele unor plante vindecătoare, fapt ce oglindește existența la daci a unei botanici medicinale cu îndelungate tradiții. Puterea tămăduitoare a unor plante din flora spontană redescoperită astăzi, când se face apel tot mai desă la farmacia naturii, era cunoscută în lumea satelor românești, transmisă din generație în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
inima otrăvită, iar privirea Îmi tremura. M-am apucat să umblu la voia Întîmplării, ignorîndu-l pe străinul care mă observa nemișcat dinspre Puerta del Ángel. Purta același costum Întunecat și avea mîna dreaptă vîrÎtă În buzunarul de la jachetă. Ochii săi oglindeau crîmpeie de lumină la strălucirea unui trabuc. Șchiopătînd ușor, Începu să mă urmărească. Am bătut străzile fără nici un țel mai bine de o oră, pînă cînd am ajuns la monumentul lui Columb. Am traversat pînă la cheiuri și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
lor, veșmintele lor, chiar și aspectul lor fizic, se deosebeau cum nu se poate Închipui mai mult. Lăsând la o parte faptul că erau cu toții străini și, pe cât se pare, doar În trecere prin Florența. Era sigur că forma crimei oglindea mintea vinovatului. Întotdeauna victima pare să Își cheme propriul călău, alegând dintre cei care Îi sunt mai asemănători. Violentul Își găsește moartea În brutalitatea unui act intențional, iar spiritul Îndrăgostit se extenuează În lascivitate și În incontinență. Așadar, pe cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
torțe mari, aprinse, urmate de șapte bătrâni Încununați, În veșminte grecești. Și apoi alți șapte bărbați, cu straie lungi, acoperite cu semne cerești, precum și doi cavaleri În armură de luptă. Unul ducând În mână o spadă lucitoare, În care se oglindea văpaia soarelui, celălalt cu o frânghie În brațe, strâns Încolăcită Într-o mie de noduri. Cortegiul era Încheiat de cinci femei cu văl, purtând În mână cinci lămpi stinse, care Înconjurau, lascive ca niște prostituate, trei bărbați ducând fiecare câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
curentului, să viseze și să se bucure de o duzină de noi prietenii În după-amiezile de aprilie. Într-o dimineață, Alec Connage a venit să-l trezească În plină strălucire a soarelui și cu măreția specială a lui Campbell Hall oglindită În fereastră. — Scularea, Păcat Originar. Adună-te. Să fii În față la Renwick’ Într-o jumătate de oră. Cineva are mașină. A scos Învelitoarea de pe birou și a depus-o precaut, cu toate articolele mărunte de pe ea, pe pat. — De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
lucrurile să vină și să treacă, să mă pătrundă și să mă părăsească. Tramvaiul 5 scârțâie cu întreruperi ciudate în stația de la brutăria de pe Laudongasse. Încă nu sunt pervertit de artă și literatură, gândește Hans. Și mama lui privește soarele oglindindu‑se la apus. În timpul ăsta, mintea și inima îi sunt la social‑democrația care a dezamăgit‑o deja de multe ori. N‑are voie s‑o mai dezamăgească încă o dată fiindcă atunci are să treacă la comuniști. De unde ai puloverul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]