2,453 matches
-
fost sădit un pâlc voinic de brazi ! PS. Găsim în cronici prăfuite versuri pline de romantism visător, al strămoșilor noștri care în timp ce plantau de zor copaci ( ex: brazi ) prin ogrăzile școalelor, căci țara era odată, ceea ce este și azi, o ogradă pe care mulți venetici au făcut școală, versuri precum : “vai de leah, vai de tătar/ ce se luptă cu-un stejar/ vai de ungurul semeț/ ce luptă cu-un brăduleț !”, versuri care ne spun că strămoșii noștri se bucurau de
DE PE CARACALULUI LA ŞCOALA OLTENEASCĂ, ÎN POLITICĂ, ŞI ÎNAPOI de JIANU LIVIU în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361771_a_363100]
-
mulți venetici au făcut școală, versuri precum : “vai de leah, vai de tătar/ ce se luptă cu-un stejar/ vai de ungurul semeț/ ce luptă cu-un brăduleț !”, versuri care ne spun că strămoșii noștri se bucurau de pace în ogrăzi, copacii Europei luptându-se între ei, pentru a da coajă ( papirus, de ! ) editorialelor cu care se scriau păci, precum : “Pace ție, celui ce-ai citit !” , pe spinarea dobitoacelor. Estimp, multe păduri ale Iovacrei s-au făcut versuri (care ne dau
DE PE CARACALULUI LA ŞCOALA OLTENEASCĂ, ÎN POLITICĂ, ŞI ÎNAPOI de JIANU LIVIU în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361771_a_363100]
-
le trimeteau unul altuia, fără pic de rușine de față cu Naie, se ridică brusc din chinga seducătoarei Didina și, nezicând măcar un singur cuvânt, se îndreptă spre stogul de fân, din spatele casei, pe care-l ochise cum intrase în ogradă. Înfierbântat cum nu i se mai întâmplase cam de multă vreme, fiindcă o tot ținuse în chefuri prelungite, iar femeiile, care roiau în jurul lui... care mai de care mai dornice să-l aibă partener măcar câteva ore, nu-l mai
PARTEA A VI-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351763_a_353092]
-
să opărești câșița de gărgăuni? - Cui îi trecea prin cap că o să dau de așa necaz... și chiar cu mătăluță, conașule?! - Nu știu ce am să fac, dar este destul de neplăcut ce mi s-a întâmplat: un accident destul de grav... chiar în ograda ta, pentru care te trag la răspundere! Naie a simțit că-l ia cu transpirație, deveni beat turtă, nu mai vedea nimic în fața ochilor. Se îngălbenea, se roșea ca racul și-n scurt timp fața lui căpătase culoarea pământului brun-roșcat
PARTEA A VI-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351763_a_353092]
-
sună, că-i “Timp de Colind”. Cereasca Minune pământu-a-mpânzit, Copiii la drum au plecat gălăgind, Cu cei mari alături, pe Fiu preamărind, “Trimisul de Tatăl-Cel-Fără-Sfârșit”. Și Moșul, cu daruri, la drum a pornit, Chiar gerul de-i aspru, obraji biciuind, Ogrăzile toate-n strai nou s-au gătit, Se văd la ferestre lumini cum se-aprind “Sosit-a Crăciunul” de lume dorit, Iar cetina sună, că-i “Timp de Colind”. IOANA STUPARU Referință Bibliografică: TIMP DE COLIND , DE IOANA STUPARU / Ioana
TIMP DE COLIND , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351843_a_353172]
-
bine unei conversații candidat - alegător: „Dragi locuitori ai comunei S., ” Ți-s la fel de drag eu ție, cum mi-e mie vaca lu` nea Foamete de peste drum, care când să pornește-a zbiera, nu mai poate omu` să se odihnească-n ograda lui sau să citească o scrisoare de la muieri d-astea care să bagă-n nădragi și colindă satele zbierând cât le ține gura „Votați-mă pe mine!”. Da`, pesemne cum nu mă poci io lipsi de vaca-asta (că doar îmi
CANDIDATUL DIN CUTIA POŞTALĂ A ALEGĂTORULUI de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351924_a_353253]
-
bălăriile și buruienele și la ce sunt ele bune, dar din păcate el îmi spunea în rusește și eu le-am uitat de mult. O dată, țin minte că acum, era vară, mama avea la spălat niște țigănci ce puseseră în ograda niște pirostrii sub care ardeau vreascuri și cioate de lemn. Pe pirostrii era o găleată mare te arama spoita în care fierbeau rufele. Lângă pirostrii era o albie mare făcută dintr-un trunchi de salcie, țigăncile îi ziceau lohancă în
PRIETENUL MEU VICHENTIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351911_a_353240]
-
îl ținea în brațe pe nea Ion. Femeia l-a lăsat din mână pe fostul potcovar și acum îl săruta pe „doctoraș” de mai-mai să-l albească. - Să trăiești domn doctor, că matale mi-ai salvat bărbatul! Murea săracul cu ograda plină de orătănii, cu vinul în beci și cu slănina în pod. Ia uitați-vă ce bărbat frumos și voinic are mama aici! Și s-a ridicat pe vârfuri ca să-și sărute bărbatul pe obraz. Cât erau ei de duri
SĂ TRĂIEŞTI, DOMN DOCTOR! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 778 din 16 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351910_a_353239]
-
vreme, se trezește și Ana: - Aoleu, doamnă! Cred c-am ars spectrofotometrul. L-am băgat în priză, și-au ieșit numai scântei. Dacă nu-ncetezi cu boceala, ai să vezi scântei toată ziua! Nu mai apuc să fac ordine prin ogradă, că sună telefonul. Până s-ajung la el, mă-mpiedic de pisică, gata să-mi rup ... Citește mai mult „Ziua bună se cunoaște de dimineață”. Și aia nebună la fel. A mea începe magnific. Nu-i de ajuns că-i
FLORENTINA LOREDANA DALIAN [Corola-blog/BlogPost/351925_a_353254]
-
vreme, se trezește și Ana:- Aoleu, doamnă! Cred c-am ars spectrofotometrul. L-am băgat în priză, și-au ieșit numai scântei. Dacă nu-ncetezi cu boceala, ai să vezi scântei toată ziua!Nu mai apuc să fac ordine prin ogradă, că sună telefonul. Până s-ajung la el, mă-mpiedic de pisică, gata să-mi rup ... XVII. FLORENTINA LOREDANA DALIAN, de Florentina Loredana Dalian , publicat în Ediția nr. 668 din 29 octombrie 2012. Volume de proză : ”A unsprezecea poruncă” - Editura
FLORENTINA LOREDANA DALIAN [Corola-blog/BlogPost/351925_a_353254]
-
copiilor li se prindea de mijloc un șnur colorat în roșu și alb, de care se lega un bănuț de argint, pentru a-i proteja împotriva bolilor, oamenilor mai în vârstă li se cădea grija atentă față de toate animalele din ogradă, dar și de păsările cerului. În această zi nu se sacrifica nicio vietate pentru că altfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor. De asemenea, în această zi nu se cosea și nici nu se lucra la câmp. Singura activitate era curățenia
SĂRBĂTOARE A IUBIRII LA ROMÂNI, DRAGOBETELE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 787 din 25 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351975_a_353304]
-
speculanți, interlopi și clienți abrutizați ai rețelelor de crimă organizată, care practică modelul prozelit al răului ca și formulă de succes! Omul cuminte este scuipat, agresat, umilit pe stradă, în tranvai, la școală, la piață, în magazin, în propria-i ogradă sau în scara de bloc. El este furat, mințit, iarăși și iarăși manipulat, înjosit și lipsit de dreptate. Omul cuminte a fost asasinat în spațiul civic! Schilodirea ființei publice, nimeni altul decât OMUL-CETĂȚEAN, reprezintă cea mai mare amenințare la adresa viitoarelor
APEL-MANIFEST CU PRIVIRE LA STAREA MORALEI PUBLICE ÎN SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ de MIRCEA CHELARU în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352265_a_353594]
-
Acasa > Strofe > Comic > REGINA PĂSĂRILOR Autor: Dan Norea Publicat în: Ediția nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Din ogrăzi sau zone mai mondene, Ca-ntr-un film de Hitchcock neuitat, Cu un fâlfâit cumplit de pene Ceru-n patru zări s-a-ntunecat, Păsările vin la un congres, Convocate-ntr-o vâlcea virgină Cu un singur mare interes, Să
REGINA PĂSĂRILOR de DAN NOREA în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352297_a_353626]
-
îmbrăcați casual. Adică aveau maieuri colorate, bermude, șlapi și doar câteva colane de aur în jurul gâtului dar nu prea multe, fiindcă le acopereau tatuajele. Ajuns la poartă, străjerii îi dădură onorul suflând în goarne, apoi deschiseră și aeroglisorul întră în ograda castelului cu sute de turnulețe argintii. Acestea erau simbolurile puterii și ale bogăției, prin urmare, chiar și umblătorile din fundul curților imperiale sau ducale aveau, obligatoriu, cinci-șase turnulețe. Famfarele și tarafurile întrunite ale celor două curți atacară energic imnul imperial
MESAJUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1007 din 03 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352337_a_353666]
-
gata, iar militarii au plecat fiecare la treaba lui, miluiți de buna doamnă Veruca cu sincere mulțumiri, iar unii dintre ei, de chiar doamna Elfida, cu priviri pline de promisiuni. Însă, așa cum cere tradiția, în sâmbăta care a urmat, în ograda familiei s-a organizat petrecerea de sfințire a fântânii, recunoscută acum ca monument important al satului și denumită Sfinții Împărați, fără să se spună care. Slujbă mare, în care ctitorii au fost tămâiați, apoi masa la care au fost invitați
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
Acasă > Strofe > Comic > PORCUL ȘI MĂGARUL.( FABULA CULTURII} Autor: Constantin Enescu Publicat în: Ediția nr. 1749 din 15 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului În ograda zisă țară, Într-o cocina bizară, S-a născut...porcul politic Cu șoriciul gros,atipic... Cand fu dat la-nvățătură, Să-nghită ceva cultură, A întâlnit pe măgar Doctor universitar... Și cum se plăcu din start (Că așa-i norocul
PORCUL ŞI MĂGARUL.(FABULA CULTURII} de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352527_a_353856]
-
veste (Zoltan Terner). • Prostul încă mai poate fi prostit. • M-am prins că tipul citează din cărți care nu există. • Când s-a crezut că, în sfârșit, am destulă experiență, m-au considerat depășit.... POLITICA • Apucă-te de lucru în ograda ta! Sau a altuia, dacă plătește bine. • Astăzi nu, mâine poate, poimâine probabil, după aia aproape sigur.... • Portret: născut plictisit. • Promptitudinea este o formă de politețe (Andrei Bacalu). • Cel mai adesea nu am nici o vină, dar am ghinion. • Prietenii prietenilor
CONCLUZII CONTRARE ÎN POLITICĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350506_a_351835]
-
slujirea liturgică ci, tocmai trăgându-se din neamul unor asemenea fruntași de obști independente, și-au înțeles duhovnicia la modul complex, fiind atât îndrumători pentru părinți și dascăli pentru copii, cât și diriguitori în organizarea obștească, modele în gospodărirea propriei ogrăzi, promotori în muncile câmpului, în plantarea viilor și livezilor, în respectarea calendarului agrar; iar, atunci când era chemată la arme oastea cea mare a țării, se puneau militărește și în fruntea celor cu care plecau să se alăture armatelor ce înfruntau
FALSE ETICHETE DE GENIALITATE LITERARĂ ŞI AFIŞE CU MINCIUNI ELECTORALE POATE LIPI ORICINE de CORNELIU LEU în ediţia nr. 94 din 04 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350495_a_351824]
-
nuca în cioc. Scutur covorul - albina-mi cercetează vârful nasului. Am tras în stilou apă din mare - poem despre crabi. Distrat soarele - și-a uitat portofelul pe fundul bălții. În primăvară - cetina țese covor pentru musafiri. Vântul numără pietrele din ogradă - gutuile cad. Umbra plopului a aprins licuricii - umilind ziua. În dosul lunii și-a pitit turturica niște melodii. Roua se-agață în pânza de păianjen - mister spulberat. Goană de mistreți - gloanțele mușcă stânca turma dispare. În plină noapte soarele strălucește
HAIKU DE GHEORGHE VICOL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 673 din 03 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351247_a_352576]
-
Acasa > Literatura > Naratiune > DESCULȚĂ PRIN OGRADA CU FĂN Autor: Constanța Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 674 din 04 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Am părăsit camera în surdină ca și cum m-aș fi aflat în interiorul unei biserici medievale cu mici coloane întunecate, unde abia se mai
DESCULŢĂ PRIN OGRADA CU FĂN de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351258_a_352587]
-
mai aveam nici o ideie ce aș mai fi putut întreba-o ! Nu avea nici curent electric . O priveam, o admiram și simțeam dureri în suflet. Imi era greu să mă dezmeticesc. M-am hotărât să fac o mică plimbare prin ograda ei. Privind în jurul meu, am rămas pe loc sub umbra nucului unde soarele-și distribuia lumina făcând ca întreaga ogradă să pară de culoarea mării iar căsuța ei de lut și lemn, părea ca un mic castel pierdut unde abia
DESCULŢĂ PRIN OGRADA CU FĂN de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351258_a_352587]
-
și simțeam dureri în suflet. Imi era greu să mă dezmeticesc. M-am hotărât să fac o mică plimbare prin ograda ei. Privind în jurul meu, am rămas pe loc sub umbra nucului unde soarele-și distribuia lumina făcând ca întreaga ogradă să pară de culoarea mării iar căsuța ei de lut și lemn, părea ca un mic castel pierdut unde abia percepeam în zare, Cetatea de Scaun a Moldovei. M-am descălțat de pantofii mei albi și am rămas desculță ca
DESCULŢĂ PRIN OGRADA CU FĂN de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351258_a_352587]
-
care-l călcam cu milă și mare grijă. Să-mi umplu sufletul de mirosul lui și de imaginea cu care se unduia la picioarele mele retrăgându-se la poziția sa existentă, suportând cu mare eleganță baza tălpilor mele . Desculță prin ogradă precum tușa Varvara, am învățat de la firul de fîn, că nu există nimica în fața căruia să te supui; ci doar distanța de lumină și aer dintre pământ și cer. Lumina cerului care pătrunde în noi și ne luminează sufletul și
DESCULŢĂ PRIN OGRADA CU FĂN de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351258_a_352587]
-
fîn, că nu există nimica în fața căruia să te supui; ci doar distanța de lumină și aer dintre pământ și cer. Lumina cerului care pătrunde în noi și ne luminează sufletul și spiritul, precum o candelă . Referință Bibliografică: Desculță prin ograda cu făn / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 674, Anul II, 04 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Constanța Abălașei Donosă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
DESCULŢĂ PRIN OGRADA CU FĂN de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351258_a_352587]
-
busola și lanterna italiană) și s-o pornească spre Țară. “N-am mai stat noi să socotin că Țara era la vreo două mii de kilometri”, face moș Vasile o paranteză. “Și uite-așa dragii mei, de Paști am sărutat pământul ogrăzii. Numai că o trebuit să zac prin spitale o vreme, căci mi-au rămas picioarele numai cu oasele; carnea de pe ele mi-a curs pe drumul rusului. Apoi, după ce m-am vindecat, am luat iar pușca, să le pun opreliște
EI AU SUPRAVIEŢUIT MĂCELULUI DE LA COTUL DONULUI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351342_a_352671]