1,092 matches
-
36, str. șerban-Vodă, 27; ” 37, str. Fraților, 1; ” 38, Calea Văcărești (la abatoriul Comunei); ” 39, str. Foișorul, 81; ” 40, Calea Văcărești, 159; ” 41, str. Bravului, 13; ” 42, str. Campoducelui, 24; ” 43, str. Vitanul, 1; ” 44, str. Iepurilor, 15; ” 45, str. Olteni, 62; ” 46, str. Lucaci, 59; ” 47, str. Zefirului, 10; ” 48, str. Delea-Vechie, 15; ” 49, șos. Iancului, 68; 280 addenda Circumscripția 50, șos. Pantelimon, 53; ” 51, șos. Colentina; ” 52, șos. Mihai-Bravul, 36; ” 53, str. Traian, 7; ” 54, Calea Moșilor, 188; ” 55
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Török, M., proprietar, Calea Victoriei, 37; Triandafil, Gr., avocat, str. Fântânei, 3 bis; Turnescu, chirurg, profesor la Facultatea de Medicină, Calea Moșilor, 55; Urechia, V. Alexandrescu, profesor la Facultatea de Litere, fost ministru, senator, str. știrbei-Vodă, 66; Uziel, I., medic, str. Olteni, 43; Văcărescu, M. (Claymoor), Calea Victoriei, 176; Văcărescu, Th., ministru plenipotențiar la Bruxelles, str. Fântânei, 16; Valentineanu, publicist, Hotel Angleterre; Vârnav, Sc., inginer, director al Societății române de Construcții și Lucrări publice, str. Corabia (colț cu Calea Dorobanților); Velescu, șt., Institut
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Medicină, inspector general al Serviciului Sanitar al celui de al treilea Corp de armată, consultații de la 5 la 6 seara, intrarea Rosetti, 7; Trandafirescu, M., str. Olari, 5; Turnescu, N., profesor la Facultate, chirurg, Calea Moșilor, 55; Uziel, I., str. Olteni, 43; Vasilescu, P., str. știrbei Vodă, 74; Whertheimer, M., Calea șerban-Vodă, 42; Westfried, Fr., str. Lipscani, 78; Ziteos, C., str. șelari, 2 (pp. 349-350). Monetăria Statului: șoseaua Kisseleff. Director: M.C. Pilidi (p. 353). Muzee: Muzeul de Antichități, Palatul Academiei; Gr.
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
unei „fricțiuni” cu forurile universitare din țară, de fapt cu „externele”, s-a hotărât „să rămână”, să ceară azil politic, el și soția sa, Adriana născută Gane. Matei era născut, ca și mine, în ’34, bucureștean, tatăl inginer, rudă cu „oltenii” Vulcănescu și cu familia Burileanu, era un produs splendid și tipic al generației noastre biologice, născut și crescut în sud, muntean. Brunet, înalt, puțin mai scund decât mine sau Nichita, de cum l-am cunoscut în primăvara lui ’58, în cămăruța
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a se raporta la „molima comunistă” care s-a abătut asupra noastră: un Brâncuși, care, în deceniile ce i-au trebuit lui și artei sale novatoare pentru a izbândi, s-a „îngropat” în atelierul și în habitudinile sale de țăran-boier oltean, voind a lăsa moștenire atelierul său României - și doar stupizenia și ura față de artă ale lui Dej și ale acoliților săi din cultură au făcut ca acest Atelier, în loc să se afle la noi, să împodobească spațiul Beaubourg la Paris. Apoi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Până la izbucnirea celui de-al doilea război mondial, activitatea clandestină a lui Nicolae Ceausescu este învăluită într-un mister explicabil. Biografia sa, apărută înainte de 1989, cu fotografii înfățisând numeroasa familie de la Scornicesti, este scrisă la comandă, făcând din acest tânăr oltean, un mare ilegalist, care nu iesea niciodată din ideologia marxist-leninistă. Cu ocazia unei manifestații desfăsurată în Bucuresti, la 1 mai 1939, Nicolae Ceausescu poate fi văzut într-o fotografie reprezentând un grup de comunisti, alături de domnisoara Elena Petrescu, cea care
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
să cucerești" marele oraș. Oricum, eu prefer discreția și nu agreez cu niciun chip prim-planul. Despre mine îmi place să cred că nu sunt un oltean tipic... Pe vremea nesuferită pe când îmi făceam și eu armata, la Caracal, colegii olteni se înghesuiau pe lângă magazia cu grade și însemne, pe când moldovenii stăteau mai mult pe lângă bucătărie...! Să fie oltenii mai vanitoși decât românii din celelalte provincii românești? Cum se manifestă orgoliul la tine? Nu-mi dau seama dacă oltenii sunt sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
e Clujul, pe când moldovenii se dau bine pe lângă bucătărie...! Într-o cronică sportivă, făcând referire la nu știu ce meci de fotbal și la nu știu ce fotbalist moldovean ratangiu, Fănuș Neagu făcea o remarcă vesel/ ironică/ supărată spunând: Cine a mai văzut poet oltean și fotbalist moldovean...". Crezi că există vreo urmă de adevăr în ceea ce spunea Fănuș Neagu? Se poate vorbi de vreo urmă de segregare? Crezi că e vreo relație între locul nașterii și evoluția ulterioară a duhului? La Caracal, eu am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Craiova. Osica e la 17 kilometri de Caracal, foarte aproape, așadar. Te pomenești că făceai armata acolo când eram eu la școală, e posibil să fi locuit o vreme în același perimetru! Am auzit și eu de chestia asta cu "oltenii șefi" (cu orice preț?), ca și de moldovenii care caută, în toate punctele cardinale, cuhnia. O fi ceva adevăr în toate, dar e și destulă prejudecată: mă tem că "observatorul" social care a enunțat toate astea e un tip mediocru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de olteni, ardeleni și moldoveni decât cunoaște omul din popor, știi bine asta. Pe Fănuș Neagu (o sală de la Hotelul "Jiul" din Craiova e botezată cu numele său, ghici de ce!) îl citeam în famata "Luceafărul" sub conducerea poetului Fruntelată, un oltean șef, da! și eram încântat pe atunci de volutele stilului său. Mai târziu a sombrat în autopastișă și în redundanță stilistică, plus că nu mai avea farmec, devenise veninos. Însă nu avea dreptate, chiar dacă opera cu aceeași prejudecată "poporană" reținută
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
putea găsi nume valabile ale poeziei care fac ca spusa Ștefaniei Mincu, dintr-o carte despre poeți, unde vorbește și despre tine, să capete o greutate specifică: "Oltenia e cea mai lirică regiune poetică din țară"! Însă poetul nu este "oltean", "moldovean" sau "ardelean", prin natura faptului că are acei părinți sau s-a născut acolo, chiar dacă o anume ascendență culturală, ca și un climat psihic al regiunii natale pot influența. Scrisul, poezia, sunt trans-regionale și reflectă natura interioară a celui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dar și intrarea în lumea literară propriu-zisă i-o datorez tot lui Paul Georgescu, în împrejurări care pentru mine au fost cruciale. Tot în 1958, dar în toamnă, când absolvisem facultatea, m-am prezentat într-o comună din fostul raion Olteni, unde fusesem repartizat de comisia guvernamentală, ca să-mi iau în primire postul de profesor de limba română. Alesesem acea comună pentru singurul motiv că se afla la „numai“ vreo cinci sau șase kilometri de alta în care primise repartiție fata
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
diverși cercetători (mai mult sau mai puțin de ocazie) fără a avea vreunul argumente serioase în demonstrarea propunerii: Mihai Chintescu, în 1889, pe când poetul mai era încă în viață, într-o conferință la Ateneu (31 martie), text publicat în Revista olteană (1889, II, p. 85-100) afirmă că Eminescu s-a născut la Soleni, undeva în Moldova; Constanța de Dunca Schiau, în articolul Amintiri din copilărie. Botezul lui Eminescu (Telegraful român, 14/27 iunie 1914) susține că poetul s-a născut la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
poporului lui Israel, neam suferitor, căruia o tradiție milenară nu-i iartă riscurile agresivității. Dovadă sentința judecătorului de urgență, care a hotărât că „turcul plătește!“. Din mahalaua noastră era să uit pe Ghiță bărbierul, țiganul, vindecătorul de boale lumești al oltenilor precupeți și al băie ților de prăvălie, cu rețeta lui radicală și suverană: sticlă pisată băută cu rachiu de drojdie. Era, doară - cum scria pe firma lui cu cruce roșie, cu farfuria de alamă răscroită ca pentru bărbierit și cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
elevilor, care-mi strigau: „Mai stați, domnule profesor, că d. profesor Cu tare intră de obicei târziu la oră.“ Numai unul singur, poate, sau doi din profesorii noștri de la Sf. Sava merită amintirea acestor rânduri, printre care lene șul boier oltean, bun latinist și ratat profesor de liceu (fiindcă, având veleități de profesor universitar, se deochease pe urma unui scandal cu o servitoare violată), conu Mișu Calo ianu, care intra În clasă cu joben În cap și cu șoșonii descheiați, totdeauna
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Cotroceni, Hanul Galben, Casa Mirea, Ruinele Curții Arse (demolate în 1984), Spitalul Brâncovenesc, Biserica Pantelimon, Biserica Sfântul Mina, Biserica Sfântul Nicolae Sârbi (demolate în 1985), Biserica Sfântul Nicolae, Complexul Mânăstiresc Văcărești, Sinagoga Sefardică, Biserica Sfânta Paraschiva, Biserica Sfânta Vineri, Biserica Olteni, Biserica Sfântul Spiridon Vechi, Biserica Bradu Stoica, Biserica Sfânta Treime Dudești (demolate în 1987). În acești ani sumbri, vârfurile religioase nu numai că nu au protestat vehement, dar au continuat să trimită mesaje și telegrame de felicitare șefului statului și
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Uimiri și introspecții Ada Gârțoman-Suhar O călătorie în timp cu trenul vieții mele M-am născut în Râmnicu Vâlcea, din mamă ardeleancă și tată oltean, am făcut studiile la Târgu Mureș, m-am măritat cu un bucovinean și joc teatru la Iași. Până la metaforă, mă voi întoarce în timp și voi relata primul drum cu trenul, de care-mi amintesc. Părinții au hotărât să ne
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Pentru că nu știu să-mi fac reclamă. Da, da, da! Aceasta-i marea revelație a acestei seri. Și asta dintr-un fel de orgoliu aristocratic, i-aș putea spune (genă care funcționează mai puternic, a grofului maghiar sau a boierului oltean?). Când, acum câțiva ani, o colegă m-a întrebat (în timp ce alții povesteau cât de frumos e la Paris sau Veneția) dacă nu mi-e ciudă ascultând povestirile de călătorie, că eu nu voi ajunge niciodată pe acolo pe unde au
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
satul Caracurt din sudul Basarabiei, și tot un an-doi, 1963-1964, ca profesor suplinitor și navetist săptămânal, într-o comună aflată nu prea departe de Capitală. Un fel de interludiu, de șase luni, între sat și oraș l-a reprezentat Corabia olteană și dunăreană a refugiului (1944), care m-a familiarizat cu atmosfera micului oraș. De aici, oare, o anumită fascinație a provinciei, tentația patriarhalului? Sau de unde? Căci îmi plac, într-adevăr, orașele liniștite, târgurile domoale... Ce seară minunată am petrecut împreună cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
întâlnim cu un tânăr aburcat pe un cal: Mai e mult până la Spasca? Nu. și i-am arătat cu degetul ce era de arătat dar, ghiontit de ceva lăuntric, am mai zis: Dar de unde ești de nu cunoști împrejurimile? Sunt oltean, dom 'le. și sunt numit la Spasca în locul unui învățător fără diplomă, Brumă. Calul l-am rechiziționat și dacă n-ajung să-l dau înapoi, în loc de post am să am de-a face cu postul de jandarmi. Mergeți cu Dumnezeu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
de unul dintre băieți. Stă și acum pe rafturile memoriei la loc de cinste. Dar iată și Turnul Severin, portul. Aici refugiații suntem așteptați de reprezentanții Inspectoratului școlar Ismail, și el în refugiu, inspectorul Teodorescu și învățătorul ștefan Armeanu, amândoi olteni și buni prieteni cu familia noastră. Am trecut să dormim pe un alt vapor care pleca a doua zi în cursă. Dimineața, ajutați de doi ofițeri în rezervă, desigur că tot învățători, ne-am suit într-un vagon de marfă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
zile înainte, fusese banca mea de elev și vedeam în aceasta un semn de predestinare. Fiecare elev avea grijă de câte un pat și de un anume rănit. În patul "meu" l-am găsit pe soldatul Burcea; un tânăr țăran oltean, de prin Drăgășani, din cel mai tânăr contingent mobilizat. Ne-am împrietenit îndată. Avea o plagă ușoară la mâna dreaptă și câteva schije în coapsa de pe aceeași parte a corpului. Îi scriam cărți poștale, așa cum îmi dicta: "Dragă mamă, dragă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
autohtonă. Dar ce șansă extraordinară să nu ne mai raportăm doar la „tribul” nostru, complexați față de lumea largă! Probabil mulți vom îngăima, asemenea dacilor: „barză, brazdă, viezure, mânz”. Foarte bine. Să ne gândim că încet, încet, micile noastre frecușuri între „olteni”, „ardeleni”, „moldoveni”, „regățeni” vor fi doar istorie înduioșătoare. Vom avea alți subiecți de ironie și, mai ales, vom deveni un vast subiect de ironie ca români. Probabil că, în acest mod, în sfârșit o bună parte din naționaliștii noștri se
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
acolo. Prima, a lui Mihai Viteazul, ca și cum unificatorul provinciilor românești ar fi raționalizat benzina în ’79 și ar fi deschis lucrările Congresului „a douăsprăzecelea“. Apoi Nicolae Iorga, Amza Pellea, Toma Caragiu. În fine, Ion Oblemenco, sculptat și cumpărat de miliardarul oltean odată cu fiarele vechi ale unei întreprinderi. Dacă are chef să capteze vizitatori pentru muzeul epocii care i-a dat liceu și grad, fostul milițian Dinel ar face bine să nu ia în calcul numele lui Oblemenco. Nu există nici o asociere
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
au bulucit să prindă din zbor o bancnotă electorală azvîrlită din limuzină, vor spune că statuia e proprietatea lui Dinel și că are voie s-o expună unde dorește. E adevărat, statuia e a lui Staicu, dar Oblemenco aparține tuturor oltenilor. O bucată de piatră se poate cumpăra cu acte în regulă; pentru un mit, TVA-ul se calculează mai greu. aprilie 2004 Marea rusificare Fotbalul nostru privește spre răsărit; mai precis, spre banii acestuia. Ne ispitește Moldova de peste Prut și
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]