1,342 matches
-
patriei, dând expresie mândriei de a fi dobândit în sfârșit un stăpân din neamul românesc. În Înștiințare..., L. cheamă pe toți la „izvorul tămăduirii”, în noua școală românească. Două plachete tipărite la Viena în 1808 și 1810 conțin încercări poetice omagiale, ocazionate de „logodirea” împăratului Austriei, Francisc I și de aceea a lui Napoleon. Printre lucrările teologice și moral-educative traduse de L. din germană în perioada vieneză, astăzi pierdute, s-au aflat Învățătura ortodoxă a arhiepiscopului Platon Levșin din Tver, lucrarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287757_a_289086]
-
1930 ; B. R. McElderry, Jun., Archaism and Innovation in Spenser's Poetic Diction, în PMLA, XLVII (1932), pp. 144-170 ; Herbert W. Sugden, The Grammar of Spenser's Fairie Queene, Philadelphia, 1936. 18. Cf. Austin Warren, Instress of Inscape, în culegerea omagială Gerard Manley Hopkins, By the Kenyan Critics, Norfolk, Connecticut, 1945, pp. 72-88, si în Rage for Order, Chicago, 1948, pp. 52-65. 19. J. M. Robertson, The Shakespeare Canon, 4 vol., Londra, 1922-1932. 20. Cf. bibliografia capitolului de față, secția a
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
si în Rage for Order, Chicago, 1948, pp. 52-65. 19. J. M. Robertson, The Shakespeare Canon, 4 vol., Londra, 1922-1932. 20. Cf. bibliografia capitolului de față, secția a Il-a. 21. Josephine Miles, The Sweet and Lovely Language, în culegerea omagială Gerard Manley Hopkins. By the Kenyan Critics, Norfolk, Connecticut, 1945, pp. 55-71. 22. Geoffrey Tillotson, Essays in Criticism and Research, Cambridge, 1942, p. 84. 23. Friedrich Gundolf, Goethe, Berlin, 1915. 24. Herman Nohl, Die Kunststile in Dichtung und Musik, Jena
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
etică, explicită, a scrierilor traduse și adaptate de B. răspundea unui deziderat major al epocii, continuând spiritul iluminist al Școlii Ardelene - educarea poporului, ameliorarea relațiilor dintre oameni. Mai modeste sunt cele câteva texte originale ale lui B., între care poemul omagial Gratulație întru cinstea preasfințitului domn Vasile Moga, episcopul neunit în M. Prințipat al Ardealului (1811), câteva poezii cu subiect erotic, o povestire, sentințe și șarade. În prefețe și în articole, el s-a arătat preocupat de unele chestiuni de teorie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285616_a_286945]
-
decât în trecut, critica de întâmpinare, S. tipărește totuși mai multe volume din seria Fragmente critice, cu tematică diversă (cronici propriu-zise, articole, mici eseuri, comentarii critice mai succinte ori mai ample despre autori contemporani sau despre clasici, prefețe, texte evocatoare, omagiale ori comemorative, meditații ori glosări pe subiecte culturale, morale etc.). Publică, în aceeași perioadă, cărți de convorbiri (cu Petru Dumitriu în 1994, cu Aurora Cornu în 1998), întocmește și prefațează volume antologice de texte confesive ale unor mari personalități ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
Belles Lettres, Paris, 1960. Cartea primită de Wikander este lucrarea cea mai celebră scrisă de Godel, cu o prefață de Mircea Eliade - Essai sur l’expérience libératrice, Gallimard, Paris, 1952. La doi ani de la moartea lui a fost publicat volumul omagial comemorativ De l’humanisme à l’humain, Les Belles Lettres, Paris, 1963, la care a contribuit și Eliade cu studiul „La méthode de Roger Godel”. Eliade i-a cunoscut mai bine pe soții Godel cu ocazia conferințelor Eranos din 1951
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Z. evocă în „diapazon subiectiv”, sub semnul unei „alianțe spirituale”, oameni de seamă pe care a avut șansa de a-i întâlni, privindu-i sub două aspecte - în societate și în intimitatea lor sufletească. E o portretistică generoasă, cu accent omagial și totuși croită cu o certă seriozitate analitică. Profilul istoricului literar definit de vocația sintezei, al istoricului de teatru, al teoreticianului culturii și al memorialistului este completat de activitatea dascălului și a cărturarului, prezent, cu verbul lui vibrant, în numeroase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290698_a_292027]
-
de ceamur așezată sub nivelul Fălticenilor, biblioteca lui a luat calea Iașului, fiind donată Universității. Se află la Muzeul de Istorie al Moldovei, străjuită de portretul celui pe care„Mercure de Franceʺ l-a etichetat, după moarte, într-un articol omagial „excelentul folclorist, fondator și director timp de 38 de ani al revistei „Șezătoareaʺ. Cele 25 de volume ale revistei, studii despre poetul Stamati, actorul Matei Millo, cu care se înrud ea, volume de povestiri ... Lipsesc de la apel sutele de a
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
influențe maghiare și săsești. Versificația savantă, în metru cantitativ, preia hexametrul și pentametrul antic, voind a demonstra, comparativ, virtuțile prozodice ale limbii române. Oda, împreună cu alte poezii gratulatorii în limbi străine, este tipărită în 1674 la Basel, într-un volum omagial, Vota solennia, dedicat lui Francisc Páriz Pápai. Lăudându-și prietenul, H. afirmă și latinitatea neamului său, conștiința originii nobile, romane. Pentru semnificația ei documentar-lingvistică, oda a fost reprodusă de numeroși istorici, filologi și literați, de la Aron Pumnul la G. Călinescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287400_a_288729]
-
alcătuit din Marx, Engels și Lenin, tocmai asamblarea acestor texte însemnând un compromis față de cerințele vremii. Interesantă, mai ales, este atitudinea autorului în raport cu feluritele oportunisme și cu situația în contemporaneitate a marxismului, așa cum apare în studiul despre Vianu din volumul omagial ce i s-a dedicat lui I., Estetică și moralitate (1998), și în precizările din Ion Ianoși. O viață de cărturar (1998). Astfel, el se va declara deschis de partea lui Tudor Vianu și a cărturarilor care nu au ales
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]
-
Eminescu se explică și prin aceea că poetul român ar fi fost de formație germană, aducând în cultura noastră profunzimea filosofiei lui Kant, Hegel și Schopenhauer, iar, pe deasupra, și viziunea organicistă a lui Herder în abordarea naționalismului. Într-un articol "omagial" publicat în ziua de 15 ianuarie 2000, în cotidianul de largă audiență România liberă, adică exact la 150 de ani de la nașterea poetului, H.-R. Patapievici scria, la modul profetic, că "steaua lui Eminescu a apus" pentru totdeauna. De ce? Tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
număr al revistei, dedicat lui Eminescu, avea în sumar un articol în care Vulcan evocă începuturile colaborării acestuia. După moartea lui Eminescu se scoate un număr comemorativ, iar zece ani mai târziu, în 1899, publicația îi închină un cuprinzător număr omagial. Contribuția F. este meritorie și în sectorul criticii literare. Primul critic al revistei este, fără îndoială, însuși Iosif Vulcan. El imprimă, de altfel, contribuțiilor critice (note bibliografice și recenzii, articole polemice și cronici literare) un stil, deosebit de cel al periodicelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286948_a_288277]
-
1939), Tolstoi (1939) ș.a. Într-un articol închinat comemorării lui Mihai Eminescu (1939) se deplânge așa-zisa neputință a marelui poet de a înțelege „marile probleme sociale ale timpului”, „dreptatea cauzei mulțimii care se ridică”. Gala Galaction publică un articol omagial despre Tudor Arghezi (23/1940), iar Ion Pas un articol despre George Mihail Zamfirescu (42/1939). Se fac traduceri din proza lui Victor Hugo, Charles Dickens, E. M. Remarque, Émile Zola, Jack London, Maxim Gorki, Henri Barbusse și se dă o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289743_a_291072]
-
RL, 2002, 16; Cassian Maria Spiridon, Ștefan Aug. Doinaș și lectura poeziei, CL, 2002, 8; Virgil Nemoianu, Doinaș intrând în istorie, ALA, 2003, 687; Dan C. Mihăilescu, Ștefan Aug. Doinaș, LAI, 2003, 13; Ștefan Aug. Doinaș, SXX, 2003, 1-6 (număr omagial). R.S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
, revista a Teatrului Național din Iași, apărută lunar, în două serii: prima între octombrie 1917 și iunie 1918, iar a doua din octombrie 1937 până în iunie 1938. Un numar omagial dedicat lui I. L. Caragiale deschide fiecare serie, bucurându-se de colaborările lui Victor Eftimiu (Amintiri despre Caragiale), G. M. Zamfirescu, Sandu Teleajen și C. R. Ghiulea. Alte numere îi omagiază pe Petre Liciu, Al. Davila, B. Delavrancea. Versuri semnează Ștefan Ciubotărașu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290108_a_291437]
-
251 Conducătorul și portretistul său nevăzut: cazul pictorului Eugen Palade 252 Competiția pe piața venerației. Comanditarii 252 Artistul Palade și modelul său 256 Recompensele morale și financiare 259 Detalii tehnice ale câtorva tablouri ale lui Palade 261 Istorioare despre „arta omagială” 263 Anti-solidaritatea. Represiunea asupra greviștilor mineri din 1977 (Andreea Iacob) 266 Brașov, 15 noiembrie 1987 (Daniel Iftene) 272 Greutatea disidenței asumate. Cazul Doina Cornea (Octavian Coman) 281 Indice de nume 293 Indice de localități 298 Precizaretc "Precizare" Ideea acestui volum
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
2-3 noiembrie 19768. Acest festival va deveni scena principală, exclusivă a spectacolelor de omagiere a președintelui. În articolul „Arhitect al Păcii” - În care face aluzie și la rolul jucat de Ceaușescu după evenimentele dramatice din 4 martie 1977 - din volumul omagial din 1979, primul volum de acest fel după cutremurul din 4 martie 1977, Eugen Barbu sesizează substanța mitologică a comportamentului fondator al lui Ceaușescu. Scriitorul - parte ca elogiu, parte ca demers hermeneutic - face trimitere la baladă 9. „Legenda” a suscitat
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
anume trebuie demolat, indicația are valențe fondatoare, pentru că atrage după sine modificări de ansamblu, edificarea unor noi construcții, deschiderea unui nou șantier etc. (indicația devine astfel gest fondator cu valoare simbolică și apare În mai toate pictorialele sau În tablourile omagiale); c) intelectual-ideologică: indicațiile sunt acele idei personale, inovatoare pe care președintele le oferă asistenței compuse din specialiști; d) politică, de directivă-ordin prezidențial: În acest caz se subliniază caracterul legislativ al indicației devenite directivă - sintagmei „conform indicațiilor date de tovarășul secretar
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
București, 1987. *** Arta, revista Uniunii Artiștilor Plastici (UAP). *** Dicționarul explicativ al limbii române, Univers Enciclopedic, București, 1998. *** Durere și eroism. După zguduitoarea noapte din 4 martie 1977, Eminescu, București, 1980. *** O viață de Erou pentru Partid, Popor și Țară. Album omagial de artă plastică contemporană românească, Meridiane, București, 1988. *** Scânteia, Organul Partidului Comunist Român, nr. 4-31/martie 1977. *** Secunde tragice, zile eroice, 4 Martie 1977. Din cronica unui cutremur, Junimea, Iași, 1977. Adrian Cioroianutc "Adrian Cioroianu" „Videologia” lui Nicolae Ceaușescu. Conducătorul
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
mesajului pe care Încearcă să-l transmită 2. E vorba despre „videologie”: prin aceasta Înțeleg ideologia ce tinde, gradual, dar inexorabil, să se rezume la exhibarea unei singure efigii, la etalarea unui singur portret. Vom vedea, conținutul ideologic al reprezentărilor omagiale se rezumă la o efigie Înconjurată de câteva clișee plastice. Conducătorul și portretistul său nevăzut: cazul pictorului Eugen Paladetc "Conducătorul Și portretistul său nevăzut \: cazul pictorului Eugen Palade" În domeniul artelor plastice omagiale - sau al discursului vizual encomiastic -, pictorul Eugen
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
portret. Vom vedea, conținutul ideologic al reprezentărilor omagiale se rezumă la o efigie Înconjurată de câteva clișee plastice. Conducătorul și portretistul său nevăzut: cazul pictorului Eugen Paladetc "Conducătorul Și portretistul său nevăzut \: cazul pictorului Eugen Palade" În domeniul artelor plastice omagiale - sau al discursului vizual encomiastic -, pictorul Eugen Palade ocupă un loc privilegiat, mai ales prin cantitatea lucrărilor. După părerea mea, nu se poate neglija nici calitatea tablourilor sale, chiar dacă În acest context termenul calitate comportă o conotație puternic circumscrisă omagiului
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
fi. În anii ’70 și ’80, numeroase instituții i-au comandat lui Palade tablouri avându-l ca model - și uneori ca destinatar - pe Conducătorul Nicolae Ceaușescu 3. Am decis așadar să prezint cazul pictorului Palade, ca realizator exemplar de picturi omagiale. Cazul mi se pare cu atât mai interesant cu cât pictorul nu a avut altă legitimare artistică În afara acestor tablouri omagiale, care rămân, chiar și după dispariția personajului model, principala, dacă nu singura sa carte de vizită profesională. Competiția pe
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
destinatar - pe Conducătorul Nicolae Ceaușescu 3. Am decis așadar să prezint cazul pictorului Palade, ca realizator exemplar de picturi omagiale. Cazul mi se pare cu atât mai interesant cu cât pictorul nu a avut altă legitimare artistică În afara acestor tablouri omagiale, care rămân, chiar și după dispariția personajului model, principala, dacă nu singura sa carte de vizită profesională. Competiția pe piața venerației. Comanditariitc "Competiția pe piața venerației. Comanditarii" Având motive care mi se par foarte personale și care nu necesită din partea
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
stațiuni de vacanță, ea Însăși simbol al tineretului român În anii ’70-’80). În spatele lui Nicu, survolau marea 32 de pescăruși care simbolizau cea de-a 32-a aniversare a saă Încă de la sfârșitul anilor ’70, puțin după apariția „artei omagiale”, s-a declanșat o adevărată competiție - spune Palade - Între portretiștii recunoscuți drept cei mai buni din branșă. Pictorul e convins că rivalitatea ce l-a opus pictorului Constantin Piliuță a fost ațâțată de comanditarii potențiali care doreau stimularea lor reciprocă
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
ideea lui GÎdea. Ca și alte pânze, acest tablou a fost „selecționat” pentru o expoziție de ianuarie În Sala Dalles. Palade crede că fiecare pictor Își dezvoltase propriile strategii pentru a evita acest tip de intruziune În universul creației sale omagiale dedicate Conducătorului. Pentru Gheorghe Ioniță (pictor și prieten al lui Palade), de exemplu, statutul său de angajat la atelierele artistice ale Armatei constituia un avantaj indiscutabil 12. Canonul său artistic era influențat de această apartenență, dar, În schimb, tocmai această
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]