18,249 matches
-
înlăture rapid inscripția. A mai rămas însă o inscripție similară la scările ce duc la pasajul subteran de lângă podul dinspre Piața Maria: „Timișoara vrea autonomie”. Un graffiti care face furori în cartierul Cetate este cel în care apar două siluete omenești negre, în care una țintește un pistol în capul celeilalte. O asemenea lucrare a fost imprimată și pe unul din stâlpii de la poarta de intrare în curtea Catedralei Ortodoxe Sârbe din str. E. Ungureanu, cu un text în arabă sub
Agenda2005-04-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283315_a_284644]
-
BAISKI Drumul presei timișorene a fost, de regulă, unul anevoios Scurtă călătorie în timp alături de scriitorul și jurnalistul Mircea Șerbănescu, unul dintre veteranii mass-media bănățene Cuvântul scris nu este întotdeauna iubit, mai cu seamă atunci când spune adevăruri, când descoperă murdării omenești, când ia atitudine împotriva celor fără de caracter. Stăpânirea, atunci când dorește să-și facă de cap, preferă liniștea mediatică. Mass-media au fost mereu reduse la tăcere, dar, de fiecare dată, au renăscut din propria-i cenușă, parcă mai tare, mai hotărâtă
Agenda2005-04-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283314_a_284643]
-
în anii: 1965, 1971, 1990, 1994 etc. Temperatura cea mai ridicată în ianuarie s-a înregistrat, însă, la Timișoara, în anul 2001, de Sf. Ioan - plus 18 grade C. De-atunci, am uitat că și uitarea e scrisă-n legile omenești... Readuc în memorie și un Comunicat al Centrului Meteorologic din ziua de 25 ianuarie 1963 („Drapelul Roșu” nr. 5. 619): „În ultimele zile temperaturile minime au coborât foarte mult în Banat; cele mai scăzute temperaturi, de minus 30 grade C
Agenda2005-05-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283341_a_284670]
-
poveștii și alte năzbâtii ale vieții, precum povestea bărbatului care nu-și recunoaște propriul picior, sau a femeii care nu mai știe ce înseamnă stânga, sau altele, până la 24, și rezultatul este o carte care arată o imagine asupra minții omenești. „Omul care își confunda soția cu o pălărie“ s-a bucurat de succes în cele mai diverse medii intelectuale și a fost transpusă într-o operă lirică și într-un spectacol de teatru. Oliver Sacks: Omul care își confunda soția
Agenda2005-06-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283372_a_284701]
-
acelora care au luptat cu eroism pentru adevăr și iubire de Dumnezeu și de oameni. Zi de zi, ca niște luminători mari, aleșii împărăției lui Dumnezeu ne vorbesc și ne călăuzesc spre Patria de Sus, spre casa nezidită de mână omenească. Patriarhi, prooroci, apostoli, mucenici, cuvioși monahi și monahii, preoți și ierarhi, bărbați și femei, toți sunt lăudați și parcă îi auzim îndemnându-ne: „Fiți următorii noștri și imitați-ne pilda, precum și noi am urmat lui Hristos!“ Preot HORIA ȚÂRU Hramul
Agenda2005-05-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283345_a_284674]
-
funeraliile de la Bellu, de săptămâna trecută (toamna lui 2004 - n.m.), eram o mână de oameni, toți din generația veche. Poetul contemporan cu cei mai mulți moștenitori literari nu a fost condus de niciunul pe drumul din urmă...”. Înțelegem de ce, dincolo de fireasca amărăciune omenească, pe Gabriel Dimisianu îl scandalizează (în felul său foarte discret) astfel de lucruri, dacă ne uităm cum este alcătuit volumul. Cu intenție, presupun - dacă nu, e una din frumoasele potriviri din viața cărților. Primul text de după precizările preliminare se cheamă
Plăcere și datorie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2833_a_4158]
-
Fiindcă valoarea lor, așa cum spune în Prieteniile criticului, l-a ferit de compromisuri, de tranzacții dubioase cu verdictele cronicilor, și-a permis să-și afișeze preferințele o viață întreagă. Înțelegând unul sau altul din episoadele literare și sub unghiul lor omenesc. Și, foarte important, în context. Un context pe care-l pierdem, din ce în ce. Așa încât nu putem separa cronicile - în această formulă mai relaxată, de plăcere, pe care Gabriel Dimisianu a cultivat-o, în vremea din urmă - de amintiri
Plăcere și datorie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2833_a_4158]
-
cooperare cu serviciile publice de pompieri civili (42). Focul a provocat pagube de aproximativ 15 miliarde de lei, în timp ce valoarea bunurilor salvate a fost de zece ori mai mare. Focul, din păcate, a provocat în acest interval pierderea unei vieți omenești și rănirea altor șase. Anul trecut, în aceeași perioadă au fost simțitor mai multe victime. În aceste prime opt luni au avut loc 376 inspecții și controale ale pompierilor la agenți economici și instituții, fiind constatate peste 1400 de deficiențe
Agenda2004-37-04-general7 () [Corola-journal/Journalistic/282870_a_284199]
-
cele șapte minuni ale lumii. În istoria și cultura umanității nu a existat nici un fenomen care să fi durat atât de mult cât Jocurile Olimpice ale antichității grecești: 12 secole, neîntrerupt. Cui s-a datorat acest miracol? Ideii cinstirii frumuseții corpului omenesc, a armoniei sale generale. Grecii vechi au înțeles că cele două laturi ale educației - intelectuală și fizică - se condiționează reciproc, echilibrul lor asigurând echilibrul ființei umane. Exercițiul fizic a devenit un mijloc al conservării sănătății, al formării trăsăturilor nobile de
Agenda2004-32-04-atena () [Corola-journal/Journalistic/282728_a_284057]
-
stabilit că Marius F. , de 43 de ani, conducea un autobuz care efectua o cursă între Timișoara și Drobeta Turnu-Severin. Șoferul le-a explicat polițiștilor că nu și-a dat seama că a trecut, în acele momente, peste un trup omenesc, victima fiind culcată pe carosabil. parchetul comunică l Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș l-a trimis în judecată pentru tentativă la omor calificat pe C.V. , de 24 de ani. În vara acestui an, după ce casa în care locuia a fost mistuită
Agenda2004-47-04-politia () [Corola-journal/Journalistic/283076_a_284405]
-
doar pentru depoziția solemnă făcută în fața instanței.“ (p. 127) Condiția solemnității e superstiția de a crede în ceva deasupra capului tău, idee inadmisibilă pentru Kant. O carte din alt univers pentru ființe trăind în alt univers, dar nu în cel omenesc. Oricum, Kant are o părere prea bună despre om. Dacă ar fi putut anticipa societatea actuală, ar fi renunțat definitiv să mai scrie vreo metafizică a moravurilor.
Morala cerbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2830_a_4155]
-
fost descoperite o pereche de pantaloni bej-kaki, o curea roșie, o geacă maro, o bască, un ceas Sharp, ochelari cu ramă metalică și trei folii de Diazepam (cu ajutorul detectorului de metale au mai fost găsite alte trei). Vestea că rămășițele omenești ar putea fi ale jurnalistului Iosif Costinaș, dispărut în data de 8 iunie anul trecut, a făcut vâlvă. În data de 22 martie, apropiații lui Iosif Costinaș au fost chemați să vadă obiectele descoperite. Unii le-au recunoscut, alții, nu
Agenda2003-13-03-19 () [Corola-journal/Journalistic/280852_a_282181]
-
am trăit. Știu că moartea e doar un episod al vieții“, mărturisește, cu zâmbetul amintirii, trandafirul Odeonului. În anii din urmă, drumurile ei spre Timișoara au fost cel mai adesea legate de-un alt om cunoscător al valorii teatrale și omenești: Doina Popa, președinta Fundației Artmedia. Timișorenii au venit mereu bucuroși la întâlnirea cu ea: în spectacole importante precum „Domnișoara Nastasia“ (în festival) sau „Stele în lumina dimineții“, dar și la întâlniri de taină și suflet, la Cafeneaua Vienesse sau Stil
Agenda2003-14-03-c () [Corola-journal/Journalistic/280880_a_282209]
-
cu atît mai uimitor, cu cît emulii, epigonii sau adversarii acestor intelectuali s-au preocupat mult mai insistent de ideile lor, promovîndu-le sau contestîndu-le, și uneori încercînd să le aplice în realitate, decît de carentele lor de etică, sau de omeneștile lor slăbiciuni. Destule dintre acestea din urmă au fost cunoscute tîrziu și, pînă la cartea lui Johson, nimeni nu le-a pus în evidență cu atîta acuitate. Au existat, cel mult, biografii ale fiecăruia în parte, dar abia așezarea lor
Intelectualii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17689_a_19014]
-
După penultimul val de atacuri ale apelor în cam aceleași zone în care ele își fac de cap fără să li se opună decît vorbe, planuri și ajutoare, apare întrebarea dacă nu cumva la mijloc nu e vorba de tîmpenii omenești, înainte de a ne duce gîndul la atacul naturii repetat orbește. Din cauza faptului că proprietatea asupra pădurilor n-a fost riguros precizată legislativ, cu tot cu răspunderile proprietarilor, pădurile din România sînt tăiate într-o dușmănie vecină cu inconștiență. Există sute de gatere
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17687_a_19012]
-
în care învățătură era la mare preț fiind nu numai un mijloc de cunoaștere dar și de putere. Pentru Ion Pillat însă cultură devenise o bucurie și desfătare în sine, o demonstrație fascinantă și edificatoare a evoluției spiritului și sufletului omenesc de-a lungul veacurilor. Când bunicul său Ion C. Brătianu era copil, el primise învățătură laolaltă cu frații și surorile sale de la dascăli greci și francezi, aduși în casa de tatăl său, Dincă Brătianu, care continuă astfel tradiția de învățătură
Voluptatea lecturii by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Journalistic/17665_a_18990]
-
ba, aș zice, răscunoscute: ele seamănă că două picături de apă cu o scenă dintr-un film proletcultist clasic. Asemeni primului-secretar întors de pe un șantier unde a avut loc o catastrofă, cel dintâi om al judetului-tară da frâu liber profundelor, omeneștilor sale (re)sentimente. Răvășit de ceea ce văzuse, după ce predase, în treacăt, si lecția intelectual-mistică de rigoare ("Să ne iasă din cap prostia comunistă că omul poate controla natură..."), el nu mai dă nici doi bani obligatoriei ținute vestimentare, si, mototolit
Piramida fără vârf by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17740_a_19065]
-
Andreea Deciu Insuportabila ușurătate a ființei este, poate, cel mai trist dintre românele lui Milan Kundera. Trist că tip de meditație asupra soartei făpturii omenești, ca mod de a concepe o biografie a personajelor, si mai ales, ca fel de a combina evenimentele astfel încît ele să devină, în viața protagoniștilor, împrejurări nu atît tragice, cît grele în sensul de împovorător, de strivitor al ființei
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
poezii". După cum reiese din demonstrația să, bazată pe o imensă documentație, stilul de viata occidental în curs de instituire în România cuprindea numeroase reminiscențe ale existenței patriarhale și ale moravurilor balcanice. În plus, democrația era frecvent eludata de însăși firea omenească, așa cum se întâmplă de altfel "peste tot în țările democratice", unde parlamentarismul are, în mod similar, de suferit din cauza politicianismului. Și totuși, Z. Ornea se gândește cu nostalgie la trecut. Perioada interbelică i se pare demnă de admirație în comparație
DOUă CăRTI DE Z. ORNEA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17742_a_19067]
-
strecurat în servietă, surîzînd ambiguu: - A învăța înseamnă a te îndoi... Și, binevoitor, se aplecă în fața întregului amfiteatru. Aplauze. Mai mult ce pot spune? Un adevăr: cine numără cîte furnici are vară dovedește, cu prisosință, pînă unde poate ajunge prostia omenească.
Selectia inversă by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17759_a_19084]
-
iubire față de Tatăl, de mulțimi și de discipoli. Rezistență acerbă, respingerea până la hulire și ura față de învățătură lui Isus, arătate de iudei, cei de-o stirpe cu Învățătorul, este astfel comentată de Ion Murgeanu: "Ei nu puteau disocia condiția lui omenească de esență Să divină. Căci nu vedeau posibil ca Dumnezeu să fi coborât printre ei; să le grăiască de la om la om; neascunzând totuși condiția Să și locul lui din cer". Fie-ne îngăduita mirarea: cum ne-am comportă noi
Carte de reculegere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17746_a_19071]
-
conduce s-au văzut colonizate de ciraci ai "apoliticului" number one, dintre care unul deosebit de belicos și lipsit de scrupule, cu slugărnicie așezat exact în conturul umbrei de jocuri și interese a înaltului personaj menționat. Socotind că ilustrează o clasă omenească nepieritoare, l-am numit "purtătorul de servietă". Care a fost soarta subsemnatului, în acest vîrtej al schimbării, în care nu e greu de presupus că prețiosul aliat supraacademic și "apolitic" cît încape mi-a cerut capul? Trebuia doar să capete
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
secole? Arheologi, istorici, antropologi, o întreagă armata de "manageri" ai trecutului dezgroapă, prelucrează și distribuie zilnic informație despre vremurile de altădată. Că această informație nu spune însă neapărat multe despre un anumit spirit cotidian al acelor timpuri apuse, despre firescul omenesc al celor de atunci, poate nedemn de a trece în manuale de istorie sau în tratate savante de antropologie, dar oricum fascinant, o știm prea bine. O recunosc, de altfel, chiar oamenii de știință care se ocupă de domeniile respective
Gratia de altădată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17820_a_19145]
-
să se lase decodat". Acest scurt fragment, citat spre sfîrșitul lucrării, probabil din motive de prelungire a suspansului, este cheia unui cod de interpretare autorizat de însuși Caragiale, cod care capătă astfel autoritate în fața oricăror presupoziții externe. Pe scurt, sufletul omenesc este comparat unui bob de roua, "o infinită oglindă sferica cu conștiința absurdei adîncimi proprii", care este compus, si nu poate fi vorba de o coincidență, într-o accepție binara, din "infinitul mic", impalpabil, singurul real, și "infinitul mare", palpabil
Despre oglinzi by Tudor Vlă () [Corola-journal/Journalistic/17862_a_19187]
-
clipă în clipa, va fi aureolat în întregime de asfințit". Sau acest extaz marin, senzual totuși și cu o tentă de calinerie: "Astăzi marea se ofilește la soare că o petala de trandafir și scăldatul părea că împlinește desăvîrșirea trupului omenesc, în așa măsură există o aderenta misterioasă între el și apa care rotunjea, șlefuia membrele". Exotismul își pune petele de culoare peste priveliștea natală, pe care această cosmopolita n-o mai poate percepe altminteri. Lacul Snagov "semăna cu Nigerul, cu
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]