1,798 matches
-
omilii care nu-i aparțin să fie transmise sub numele său (dar și unele predici ale lui au fost atribuite altora, de ex. numerele 35 și 36 CPG, transmise sub numele lui Basilius). În PG 65 sunt reproduse 25 din omiliile sale; la rândul său, J.-F. Leroy a descoperit și a publicat și altele; în CPG sunt enumerate 37, în afară de cele cu autenticitate îndoielnică și de cele false. În ultimele decenii, studiile consacrate corpusului de omilii atribuite lui Proclus s-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sunt reproduse 25 din omiliile sale; la rândul său, J.-F. Leroy a descoperit și a publicat și altele; în CPG sunt enumerate 37, în afară de cele cu autenticitate îndoielnică și de cele false. În ultimele decenii, studiile consacrate corpusului de omilii atribuite lui Proclus s-au înmulțit (și noi texte și străvechi versiuni au fost publicate), fără a se ajunge încă la un consens în această privință. În 1940, B. Marx propusese să-i fie atribuite lui Proclus 89 din nenumăratele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
încă soluționată. Multe predici sunt rostite cu ocazia unor sărbători ale Domnului (de ex. 4: Crăciunul; 7: botezul; 8: schimbarea la față; 9: duminica Floriilor; 12, 13, 14, 15: Paștele etc.); altele sunt panegirice ale Fecioarei (între care deja menționata omilie 1 care a provocat contra-predica lui Nestorios), ale unor sfinți sau personaje vestite (20: Ioan Hrisostomul). Deosebit de discutată este autenticitatea unei foarte lungi omilii, numărul 6, în care sunt aduse laude Mariei, mama lui Dumnezeu, și unde evocarea scenei Bunei-Vestiri
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Floriilor; 12, 13, 14, 15: Paștele etc.); altele sunt panegirice ale Fecioarei (între care deja menționata omilie 1 care a provocat contra-predica lui Nestorios), ale unor sfinți sau personaje vestite (20: Ioan Hrisostomul). Deosebit de discutată este autenticitatea unei foarte lungi omilii, numărul 6, în care sunt aduse laude Mariei, mama lui Dumnezeu, și unde evocarea scenei Bunei-Vestiri se dezvoltă în dialoguri cu schimburi de replici între Maria și Iosif (c. 9) și între Maria și îngerul Gabriel (c. 11-12, cu un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Se pare că cel puțin această parte ar fi un adaos ulterior: tehnica pare s-o imite pe cea din kontakia, scrise de Roman Melodul (aici, pp. ???-???). Vii, bogate în întorsături retorice și dinamice mai cu seamă în partea inițială, omiliile se caracterizează deopotrivă prin luciditate și printr-un limbaj teologic precis. Tema dominantă este cristologia, în special întruparea, văzută din perspectivă net antinestoriană; Proclus insistă asupra Fiului unic în care cele două naturi nu duc la apariția a două ipostaze
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
compus cu siguranță mult după Proclus. Proclus a adoptat o poziție prin care încearcă să se situeze la mijloc între tezele antiohienilor și cele ale alexandrinilor. Refuză să accepte că Maria a dat naștere unui simplu om, ori unui Dumnezeu (omilia 1); proclamă o singură ipostază, ceea ce îl apropie de Chiril (antiohienii ar fi vorbit mai degrabă de prosôpon), dar și două naturi, ceea ce îl îndepărtează de limbajul chirilian (omilia 23, despre dogma întrupării). Și, atunci când în Tomul către armeni modifică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
că Maria a dat naștere unui simplu om, ori unui Dumnezeu (omilia 1); proclamă o singură ipostază, ceea ce îl apropie de Chiril (antiohienii ar fi vorbit mai degrabă de prosôpon), dar și două naturi, ceea ce îl îndepărtează de limbajul chirilian (omilia 23, despre dogma întrupării). Și, atunci când în Tomul către armeni modifică formula apolinaristă reluată de Chiril în „o singură ipostază a Dumnezeului Logos întrupat” (și nu “întrupată”, referitor la ipostază), face un pas spre o clarificare a „ipostazei” care semnifică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
persoana Logosului întrupat decât natura proprie a Logosului, ca la Chiril. Fără să fie un teolog original, Proclus, prin efortul său de mediere, a contribuit serios la evoluția care a dus la formula de la Calcedon. Bibliografie. Ediția a 25 de omilii în PG 65, 680-850 trebuie completată în special cu cele editate de J.-F. Leroy, L’homilétique de Proclus de Constantinople. Tradition manuscrite, inédits, études connexes, Biblioteca Apostolica Vaticana, Città del Vaticano 1967; cf. indicațiile detaliate din CPG IV, n.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lucruri ne-au rămas din scrierile sale. Omonimul său, Ghenadie de Marsilia care îl definește ca pe un „om cu un limbaj limpede și cu spirit pătrunzător, îmbogățit prin lectura anticilor”, îi atribuie un comentariu complet la Daniel și câteva omilii (Bărbații vestiți 89) care din păcate au dispărut. Potrivit lui Marcellinus Comes, un istoric latin din secolul al VI-lea, ar fi comentat toate epistolele lui Pavel. Într-adevăr, sub numele său apar în diferite catene manuscrise fragmente exegetice referitoare la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ortodoxie; în 458, împreună cu alți episcopi din Isauria, a semnat o epistolă sinodală adresată împăratului Leon I care conținea o reconfirmare a adeziunii la linia calcedoniană și sprijinea expulzarea lui Timotei Eluros din Alexandria. Fotie (Biblioteca, cod. 168) menționează 15 omilii ale lui Basilius (dar și „alte scrieri”); în PG sunt reproduse 41 (dintr-o ediție anonimă din 1662; în corpusul omillilor pseudoatanasiene mai sunt apoi încă șase atribuite în unele manuscrise lui Basilius), și altele au fost publicate ulterior sau
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
chestiunii autenticității: nr. 38 (despre pogorârea Mântuitorului contra iudeilor) și 41 (lauda Sfântului Ștefan) sunt considerate false din rațiuni de stil și de tradiție manuscrisă; și 39 (despre Buna-Vestire) este îndoielnică, poate este a lui Basilius din Cezareea. Aproape toate omiliile tratează teme biblice, primele 17 referindu-se la Vechiul Testament, 18-37 la cel Nou; 39-41 au fost rostite cu ocazia unor sărbători bisericești. Excepție face predica 27 unde sunt criticați creștinii care participă la jocurile olimpice. Fotie însuși, deși lăuda asocierea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și claritatea stilului, subliniase că excesul de imagini și de metafore obosește cititorul. Lui Basilius îi place să dezvolte și să lungească prin lungi monologuri sau dialoguri scurtele enunțuri atribuite unor personaje din povestirea biblică și folosește mult apostrofa. În omilii este atacat Apolinarie (3, 3, împreună cu Arie și Eunomius: a crezut că Dumnezeu devenise om), Basilius susținând că Patimile sunt legate de oikonomia, iar crucea nu aduce atingere divinității Unului-născut (7, 2); el spune că Fiul lui Dumnezeu „se îmbracă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de miracole legate de sanctuarul însuși sau, oricum, de viața sfintei, și este interesantă pentru istoria orașului Seleucia și a pelerinajelor creștine. Mai mult ca sigur, așa cum a demonstrat G. Dagron, această operă nu-i aparține lui Basilius. Bibliografie. Ediții: Omilii - PG 85, 27-474; pentru celelalte cf. CPG IV, n.6656-6670; ediția omiliilor 7, 11, 31, 35: J.M. Tevel, De preken von Basilius von Seleucië, dizertație. Vrije Univ. Amsterdam 1990. Epistola enciclică: ACO II, 5, pp. 46-50. Viața și minunile Sf.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
este interesantă pentru istoria orașului Seleucia și a pelerinajelor creștine. Mai mult ca sigur, așa cum a demonstrat G. Dagron, această operă nu-i aparține lui Basilius. Bibliografie. Ediții: Omilii - PG 85, 27-474; pentru celelalte cf. CPG IV, n.6656-6670; ediția omiliilor 7, 11, 31, 35: J.M. Tevel, De preken von Basilius von Seleucië, dizertație. Vrije Univ. Amsterdam 1990. Epistola enciclică: ACO II, 5, pp. 46-50. Viața și minunile Sf. Tecla: G. Dagron, Vie et miracles de S. Thècle, Société des Bollandistes
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
par ținute (se vede din introducerea la a doua) în două duminici succesive; autenticitatea lor a fost pusă sub semnul îndoielii, dar astăzi pare unanim acceptată. În actele conciliului din 787 s-a păstrat și un mic fragment dintr-o omilie despre femeia care avea o pierdere de sânge (Mat. 9, 20 sq.). Se mai păstrează apoi două fragmente dintr-o omilie despre cruce, în al doilea fiind atacată cristologia lui Apolinarie din Laodiceea; o omilie despre Bobotează, inedită; în latină
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
dar astăzi pare unanim acceptată. În actele conciliului din 787 s-a păstrat și un mic fragment dintr-o omilie despre femeia care avea o pierdere de sânge (Mat. 9, 20 sq.). Se mai păstrează apoi două fragmente dintr-o omilie despre cruce, în al doilea fiind atacată cristologia lui Apolinarie din Laodiceea; o omilie despre Bobotează, inedită; în latină o predică despre Urcarea la cer a Mariei; îi mai sunt atribuite patru omilii despre Crăciun în armeană. Antipater a mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
un mic fragment dintr-o omilie despre femeia care avea o pierdere de sânge (Mat. 9, 20 sq.). Se mai păstrează apoi două fragmente dintr-o omilie despre cruce, în al doilea fiind atacată cristologia lui Apolinarie din Laodiceea; o omilie despre Bobotează, inedită; în latină o predică despre Urcarea la cer a Mariei; îi mai sunt atribuite patru omilii despre Crăciun în armeană. Antipater a mai compus și un tratat polemic contra Apologiei lui Origen a lui Eusebiu de Cezareea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai păstrează apoi două fragmente dintr-o omilie despre cruce, în al doilea fiind atacată cristologia lui Apolinarie din Laodiceea; o omilie despre Bobotează, inedită; în latină o predică despre Urcarea la cer a Mariei; îi mai sunt atribuite patru omilii despre Crăciun în armeană. Antipater a mai compus și un tratat polemic contra Apologiei lui Origen a lui Eusebiu de Cezareea (cf. vol. I, pp. ???-???); s-au păstrat unele fragmente din prima carte, citite la Niceea în 787, și altele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
opera lui Antipater pentru a-i feri pe călugări de greșelile lui Origen. Recent, M. van Esbroeck a propus să-i fie atribuită lui Antipater o scriere Despre credință transmisă până la noi în georgiană sub numele lui Ipolit. Bibliografie. Ediții: Omilii și fragmente în PG 85, 1764-1796; 86/2, 2045-2053; 96, 468. 501-505. Predica despre Urcarea la cer în R. Grégoire L’homélie d’Antipater de Bostra pour l’assomption de la Mère de Dieu, „Parole de l’Orient” 1 (1970), 95-122
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în siriană încă din timpul vieții sale (din 528, la Edessa, de către Pavel din Calinice); acest lucru a permis păstrarea multora dintre lucrările sale după ordinul de distrugere promulgat de Justinian în 536, în timp ce în greacă a rămas doar o omilie (nr. 77, transmisă sub numele lui Grigorie de Nyssa) și fragmente în catene sau florilegii. Tratatele teologice ale lui Sever sunt toate polemice. Către 507-508, înainte de călătoria la Constantinopol, a scris două Discursuri către Nefalie (din primul au rămas doar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
toată lumea. Cât despre scrierile lui Iulian, în afară de scrisorile inserate în dosarul controversei cu Sever, traduse în siriană, și în afară de pasajele citate de adversarul său, n-au supraviețuit din ele decât fragmente risipite ici-colo. Ne-au rămas de la Sever 125 de omilii de amvon, adică rostite din amvonul episcopal din Antiohia între 512 și 518; au fost traduse în siriană întâi de Pavel din Calinice către 530 și a doua oară de Iacob din Edessa cam prin 700; a ajuns până la noi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
parte din aceste două traduceri. Conform clasificării din studiile lui A. Baumstark, predicile sunt repartizate de obicei în patru categorii: cele pentru sărbătorile principale ale anului liturgic; cele pentru sărbătorile sfinților; explicațiile lecturilor duminicale; discursurile ocazionale și doctrinale în general. Omilia a 2-a a fost găsită abia în 1976. Numai predica 77 s-a păstrat în greacă pentru că a fost uneori transmisă sub numele lui Grigorie de Nyssa și Esihie din Ierusalim; însă numeroase fragmente în grecește s-au transmis
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în 1976. Numai predica 77 s-a păstrat în greacă pentru că a fost uneori transmisă sub numele lui Grigorie de Nyssa și Esihie din Ierusalim; însă numeroase fragmente în grecește s-au transmis prin florilegiile și manuscrisele catenare exegetice. Două omilii s-au păstrat și în versiune coptă. Separat de această culegere, ne-au rămas în siriană alocuțiunea pronunțată de Sever după numirea sa ca patriarh de Antiohia și un fragment dintr-o omilie consacrată Urcării la Cer a lui Cristos
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
prin florilegiile și manuscrisele catenare exegetice. Două omilii s-au păstrat și în versiune coptă. Separat de această culegere, ne-au rămas în siriană alocuțiunea pronunțată de Sever după numirea sa ca patriarh de Antiohia și un fragment dintr-o omilie consacrată Urcării la Cer a lui Cristos, citat de Sever însuși în a treia epistolă către Iulian; apoi, în coptă, o predică despre Fecioară. Omiliile sunt importante pentru istoria liturghiei pentru că întreaga culegere e dispusă în ordine cronologică ceea ce permite
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pronunțată de Sever după numirea sa ca patriarh de Antiohia și un fragment dintr-o omilie consacrată Urcării la Cer a lui Cristos, citat de Sever însuși în a treia epistolă către Iulian; apoi, în coptă, o predică despre Fecioară. Omiliile sunt importante pentru istoria liturghiei pentru că întreaga culegere e dispusă în ordine cronologică ceea ce permite reconstruirea parțială a anului liturgic al Bisericii antiohiene la începutul secolului al VI-lea; totodată, predicile conțin uneori și mențiuni privind lăcașele de cult în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]