5,742 matches
-
demersului într-un cadru interdisciplinar, continuitatea și integralitatea demersului didactic pe întreg parcursul școlar al fiecărui elev; • Principiul funcționalității vizează racordarea disciplinei/ opționalului și a ariilor curriculare la vârsta școlarilor și la amplificarea și diversificarea cunoașterii; • Principiul coerenței vizează caracterul omogen al parcursului școlar; • Principiul egalității șanselor garantează, pentru fiecare elev, un nivel optim acceptabil de cunoștințe și capacități; • Principiul flexibilității și al parcursului individual vizează trecerea de la învățământul pentru toți la învățămânmtul pentru fiecare. Curriculum la decizia școlii, prin cele
Medierea conflictelor by Lorena Bujor () [Corola-publishinghouse/Science/1597_a_3035]
-
de profil înregistrează acum acest palier al high-life-lui ieșean. Lume bună, într-un cuvînt, de o tinerețe și de o ținută ireproșabile. Mișcîndu-se natural dezinvolt, nemaireținînd nimic din ticurile mizerabile ale înaintașilor lor din comunism. Acestui public i se integrau omogen, în seara vernisajului, expozanții înșiși cei cîțiva onorați maeștri, dar mai cu seamă numeroșii viitori maeștri, unii din ei acum debutanți. Fericită juxtapunere a tuturor acestora la impresionantul număr de lucrări de pictură, sculptură, grafică! Indicînd, acestea, cu pregnanță pulsul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
maxime și reguli este semantic-omogenă. Cînd seturile nu sînt identice, narațiunea este semantic-eterogenă sau fragmentată. Dacă numai anumite clase de maxime și reguli să spunem, cele ontologice și epistemologice sînt valabile în toate domeniile narative, se spune că narațiunea este omogenă din punct de vedere ontologic și epistemologic. Cu alte cuvinte, o narațiune s-ar putea să fie ontologic-omogenă dar fragmentată din punct de vedere axiologic, sau epistemologic-omogenă dar fragmentată din punct de vedere axiologic ș.a.m.d. ¶Pavel 1980 [1992
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
ceea ce complica și mai mult situația social-juridică a categoriilor sociale menționate mai sus. Situația meșteșugarilor, de pildă, se deosebea de cea a lucrătorilor din mine, manufacturi și întreprinderi mecanice nu numai prin faptul că meșteșugarii nu formau o categorie socială omogenă, ci și pentru că statul a intervenit în reglementarea relațiilor dintre meșteșugari-patroni și calfe și dintre stat și această din urmă categorie [...]. În legătură cu mediul social din care proveneau meșterii și calfele din orașe, documentele permit următoarele precizări: în primul rând, meșteșugul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
-și achite în bani obligațiile de boieresc, prin liberă învoială cu proprietarul, iar țăranul sărac putea practica meseria în timpul liber [...] Spre deosebire de meșteșugarii din orașe și sate, lucrătorii din mine, de la manufacturi și întreprinderi mecanice alcătuiau, în general, o categorie socială omogenă care, aproape în întregimea ei, a stat la baza formării proletariatului din țara noastră. Marea majoritate a lucrătorilor de la mine, lăturașii, era formată din oameni de prin satele învecinate, din „haimanale”, care, în schimbul scutirii de obligații către stat, se angajau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
orășenești. Această observație se aplică într-o mai mică măsură Iașului, un mare centru meșteșugăresc-negustoresc și administrativ, dar întru totul celorlalte orașe mai mici și târguri din zona agricolă a Moldovei. Se înțelege că meșteșugarii nu formau o clasă socială omogenă, dimpotrivă. Dacă patentarii (meșterii de treptele întâia și a doua) pot și trebuie să fie încadrați în clasa burgheză, aflată în proces de formare și dezvoltare, în schimb patentarii de treapta a treia și, mai ales, calfele alcătuiesc o categorie
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în cele din urmă, el a ajuns însă, ca reprezentant al târgoveților, membru și președinte al eforiei Tg. Ocna. D. Căliman, deși avea în 1846 rang de boier, era librar. Așadar, nici boierimea nu constituia în orașe o pătură socială omogenă. Boierimea mică, și în parte cea mijlocie, se afla, fie și parțial, pe poziții economice și politice burgheze. Și ea forma majoritatea covârșitoare a boierimii. Se cuvine să subliniem că raportul între categoriile sociale orășenești existente în acea epocă în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cu aliați; „numai împotriva unor adversari net inferiori ca, de pildă, Turcia și Persia, țarismul duce război de unul singur și, în acest caz, nici nu mai trebuie să împartă cu nimeni prada”. La mijlocul secolului al XVIII-lea, „această țară omogenă, inexpugnabilă, avea ca vecini exclusiv țări care, aparent sau în realitate, erau în declin, pe cale de destrămare, constituind, prin urmare, o adevărată materie à conquête”; în sud-estul Europei se aflau coreligionari; „era suficient ca Rusia să-și proclame misiunea de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
reprezintă un număr de elevi care au percepția apartenenței la colectivitate, identitate colectivă, obiective comune și ierarhii concretizate. Grupurile pot fi permanente (clasa) sau temporare (grupuri în cadru clasei), informale (constituite ad-hoc) sau formale (echipe constituite pe baza unor criterii) omogene sau eterogene. Criteriile care stau la baza formării grupurilor sunt determinate de scopul urmărit. Pentru realizarea unui ziar sau a unei reviste școlare este necesară formarea unui colectiv de redacție cu aptitudini jurnalistice și interes pentru acest domeniu. Participarea la
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
al doilea caz, profesorul în calitatea sa de conducător al discuțiilor rezumă, clasifică și cuantifică ideile exprimate. Varianta selecționării participanților prin eliminare etapizată se deosebește de varianta clasică prin următorul ședințelor. Cu ocaza primei întâlniri, clasa este împărțită în grupe omogene sau eterogene și li se aplică exercițiul Philips 6-6 în vairanta obișnuită. Apoi, se selectează din fiecare grupă elevii care au formulat idei numeroase și valoroase. În a doua ședință, programată ulterior, se aplică din nou varianta clasică. La sfârșitul
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
grupa (unitatea) de descoperire. Ca în cazul brainstorming-ului, metoda presupune formarea unui grup compus din șapte-șase persoane selectate după criteriile: * Interes pentru disciplina de studiu; * Dorința de participare la concursuri; * Cultură generală bogată; * Aptitudini pentru munca în echipă; * Vârstă omogenă. Participanții sunt pregătiți în două etape. Într-o primă fază, se asigură coeziunea și omogenitatea grupului prin tehnici de optimizare a comunicării și a relațiilor interumane. În faza a doua, participanții sunt activizați prin inițierea în tehnici de definire, analiză
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
de antagonism contradictoriu, care s-a ivit din știință, poate, la rîn-dul său, să limpezească anumite aspecte neclare ale științei înseși: dacă... ne hotărîm să introducem în gîndirea științifică noțiunea de antagonism contradictoriu... înțelegem cum un cîmp, ca și continuum omogen, este mereu legat de un corpuscul, ca discontinuum născut de o excluziune eterogenizantă... "11. În aceeași carte, Experiența microfizică și gîndirea umană, Lupasco evidențiază importanța filosofică a principiului de excluziune al lui Pauli, veritabil principiu de individuație în lu-mea evanescentă
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
ea provine din principiul de excluziune al lui Pauli, care acționează ca dinamism de individuație. O eterogenizare absolută conduce spre o ordine statică, de unde orice mișcare e absentă, spre moarte prin diferențierea extremă. Pentru ca mișcarea să fie posibilă, trebuie ca omogenul și eterogenul să coexiste: "Pentru ca dinamismele să poată fi antagoniste, trebuie ca natura lor energetică să țină totodată de omogen și de eterogen...". Antagonismul eterogenizare-omogenizare este astfel un dinamism organizator, structurant. Lupasco observă pe bună dreptate că "... excluziune nu înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
o ordine statică, de unde orice mișcare e absentă, spre moarte prin diferențierea extremă. Pentru ca mișcarea să fie posibilă, trebuie ca omogenul și eterogenul să coexiste: "Pentru ca dinamismele să poată fi antagoniste, trebuie ca natura lor energetică să țină totodată de omogen și de eterogen...". Antagonismul eterogenizare-omogenizare este astfel un dinamism organizator, structurant. Lupasco observă pe bună dreptate că "... excluziune nu înseamnă... anarhie, tocmai pentru că ea implică eterogenizarea în lupta cu forțele de omogenizare, și deci un antagonism organizator... pentru că este... condiția
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
omogenizare, și deci un antagonism organizator... pentru că este... condiția și principiul formator al oricărei sistematizări..."25. Din nou, cuplul antagonist eterogenizare-omogenizare nu este suficient pentru a asigura mișcarea. Este necesar un al treilea dinamism, care implică echilibrul perfect, riguros între omogen și eterogen (și care nu este, deci, nici omogen, nici eterogen). Logica axiomatică a lui Lupasco degajă astfel trei orientări privilegiate, trei dialectici : o dialectică de omogenizare, o dialectică de eterogenizare și o dialectică cuantică. Lupasco utilizează termenul de tridialectică
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
și principiul formator al oricărei sistematizări..."25. Din nou, cuplul antagonist eterogenizare-omogenizare nu este suficient pentru a asigura mișcarea. Este necesar un al treilea dinamism, care implică echilibrul perfect, riguros între omogen și eterogen (și care nu este, deci, nici omogen, nici eterogen). Logica axiomatică a lui Lupasco degajă astfel trei orientări privilegiate, trei dialectici : o dialectică de omogenizare, o dialectică de eterogenizare și o dialectică cuantică. Lupasco utilizează termenul de tridialectică pentru a caracteriza structura gîndirii sale filosofice, termen care
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
face călătoria prin universul biologic pentru a ne putea alătura apoi Divinității, în universul psihic. Pentru Lupasco, lumea, ca și individul, poate fi bolnavă. Pentru a evita patologia lumii trebuie avute în vedere simultan cele trei etici ale omului: etica omogenului, etica eterogenului și etica terțului inclus, "fără de care [...] lumea însăși, în toate manifestările sale creatoare, s-ar scufunda în patologie. Ar fi o lume fie schizofrenică, fie maniaco-depresivă, o lume nebună"2. Concluzia lui Lupasco este că trebuie elaborată o
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
prezentă, tocmai pentru că afectivitatea este o enigmă, nu știu de ce apare și, de altfel, adesea, nici măcar nu apare."4 Lupasco adaugă: "[...] Dumnezeu poate că nu e decît psihism, sufletul lumii. El are în mîinile sale cele două forțe contradictorii ale omogenului și eterogenului, universurile macro-fizice și biologice. Doar că, pînă acum, nu am cunoscut decît universul omogenizant al monoteismului, sau, dimpotrivă, universul etero-genizant al religiilor politeiste". Potrivit lui Lupasco, simbolul crucii "reușește această reunire a celor două materii într-o materie psihică
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
să fie posibil trebuie precizate regulile care permit eliminarea conflictelor între normele sistemului sau între consecințele acestor norme, reguli în temeiul cărora, atunci când se întâlnesc norme incompatibile, se atribuie valoare obligatorie unora, celelalte fiind respinse 81. Un sistem juridic este omogen dacă este în același timp complet și consistent. Completitudinea desemnează capacitatea sistemului juridic de a da o soluție oricărei probleme juridice, iar consistența este dată de compatibilitatea normelor sistemului juridic, de lipsa contradicțiilor din interiorul său. Un sistem juridic este
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
conceptului kantian al finalității poate fi judecată numai în măsura în care sunt determinate aceste operații logice. Ca atare, admiterea în schema finalității a ideii unei Inteligențe a cărei rațiune suficientă, în privința planului ei, nu poate fi pătrunsă, anulează posibilitatea unei structuri formale omogene a acestui concept. Conceptul însuși ar fi anulat, dacă ființa rațională nu ar fi și ființă morală (liberă) și, prin aceasta, scop final al creației (al existenței lumii), în alte cuvinte, dacă ar fi doar existență naturală, primind ca scop
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
unei întemeieri formale a conceptului determinismului prin finalitate. Timpul și destinul sunt ipostazele aceleiași realități pe care o putem numi, după o sugestie bergsoniană, realitate temporală. Ele desemnează însă ordini "fenomenale" diferite: timpul, fenomenele periodice ale naturii, "ordinea unei dimensiuni omogene"; destinul, ordinea unității sufletești, a fenomenelor energiei personalizate. Timpul este, în ultimă instanță, o pură abstracție; destinul reprezintă realitatea însăși a unității sufletești: "pentru noi, există un timp real, acela care este trăit, și pe care îl numim destin"158
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
prin intuiția a priori a timpului; așa încât, el este condiție a experienței și nu invers. Calitățile timpului matematic (ale timpu-lui-abstracție amintit mai sus) sunt și calitățile timpului ca intuiție a priori (ale timpului kantian), socotește filosoful român. Amândouă sunt uniforme, omogene, infinite. Dar sunt astfel din temeiuri diferite: timpul matematic, pentru că transcende experiența sensibilă, iar timpul ca intuiție a priori, întrucât condiționează această experiență, așa încât el nu depinde de ea. Fiindcă filosoful german face din timp "legea determinismului naturii", această intuiție
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de-sigur, ordinii de finalitate. În constituția personalității energetice în deosebire de celelalte forme (momente) ale personalizării energiei se lasă mai greu distinse, până la a fi total discernabile, fondul psihofizic și idealul. Pentru că acestea sunt contopite într-o structură personalizată omogenă, a cărei unitate trece în fața multiplicității constituenților săi. Sunt evidente însă operațiile logice pe care le presupune conceptul personalității energetice, așa încât numai pornind de la acesta putem recunoaște, în structura formei finale a energiei, și conținutul aptitudinal ca modelare a fondului
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
acestui tip de determinism. Vocația desfășoară cele două planuri, cosmic și istoric. Prin urmare, deși este anticipație finală, ea cuprinde în unitatea sa și anticipația inițială: eul. Spațiul desfășurat de ea, care este, desigur, spațiul ordinii de finalitate, este unul omogen: singurul său element activ este anticipația. Nu distingem, în interiorul ei, un eu separat de aptitudini vocaționale; sau substanța personalității individuale (energii personalizate) separată de mesianism. Numai atunci când o gândim ca formă personalizată a energiei îi dezvăluim constituția originar mixtă. Dar
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în interiorul ei, un eu separat de aptitudini vocaționale; sau substanța personalității individuale (energii personalizate) separată de mesianism. Numai atunci când o gândim ca formă personalizată a energiei îi dezvăluim constituția originar mixtă. Dar luată ca termen prim cu sensul de spațiu omogen al anticipației, ea se dezvăluie ca anticipație finală, prin urmare, ca unitate sufletească ce transcende ordinea condiționatului psihologic, deschizând o ordine a Necondiționatului, a absolutului uman. O putem gândi, desigur, ca formă ultimă a anticipației, obțintă prin evoluția eului de la
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]