1,413 matches
-
de Tortură” - ventriloc - capabil să folosească lame și instrumente cu tăiș de orice dimensiuni - cunoaște „Oglinda în Flăcări”, un truc foarte periculos și rareori interpretat de iluzioniști Omul era îndesat și de statură medie. Purta o barbă argintie, iar părul ondulat se potrivea perfect cu aceasta. Rhyme, foarte suspicios după vizita lui Weir din seara trecută, îl salută pe Edward Kadesky și îi ceru apoi să se legitimeze. - Sper că nu te superi, spuse Sellitto și îi povesti pe scurt un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și așteptă ca Adriana să urce. O puștoaică pe care ea n-o recunoscu stătea cuminte pe unul din cele patru scaune, cu spatele la oglinda luminată, în timp ce o stilistă se lupta cu o perie rotundă să-i aranjeze părul des și ondulat. Celelalte scaune păreau că fuseseră ocupate până de curând, căci erau aruncate pe ele perii Mason Pearson, uscătoare de păr ionic T3 și tot felul de produse Kerastase care se vînd în America de Nord. — Gilles, au devansat programul cu o jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
depărtările oceanelor. În dimineața cenușie, mama ta spală rufe și ascultă radioul. Tu ești la un vecin și privești funeraliile la televizor. Tatăl tău se află acolo, pierdut În mulțime. La mitingul de doliu, vorbește unul, Ceaușescu Nicolae. Are părul ondulat și buze groase, lipicioase. Când spune aproape sufocat, „Adio, scumpe tovarăș și pretin”, soțul vecinei trăncăne că, „ăsta este Înlocuitorul lui Dej”. Nevastă-sa Îl aude din bucătărie, de unde se Întoarce cu orez cu lapte pus În ceșcuțe mici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de la Urgență, am alergat prin sala infirmierilor, am alergat în camera unde cineva cu un braț fracturat țipa, am alergat în camera alăturată goală și în dezordine. M-am oprit. Părul tău era acolo pe podea. Părul tău castaniu și ondulat adunat într-o grămăjoară la un loc cu niște fașe pline de sânge. Într-o clipă devin praf care se mișcă. Mă târâi în secția de reanimare, de-a lungul coridorului, până la peretele de sticlă. Ești acolo, rasă, intubată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
câteva ori în spatele roabei ca să țin sacii și să ajut la „ajutat“. Drept răsplată aveam voie să mă uit în „camera de duminică“; locuința lor avea nenumărate încăperi micuțe, iar mama lui Felix, o femeie plinuță cu păr blond și ondulat, peste al cărei piept bluza sta gata să plesnească, descuia ușa odăii răsucind cheia aproape fără zgomot. Pentru o clipă rămâneam locului, orbit de răsfrângerea luminii din fereastra de vizavi și de la ușa dinspre grădină; mă respingea și mirosul umed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
XItc "XI" Figuratc "Figura" De multe ori când veneam acasă o găseam pe mama fie în sufragerie, fie în grădină, stând nemișcată și totuși acolo, prezentă. Spatele ei forma, împreună cu ceafa, o linie dreaptă pe care i se odihnea părul ondulat. Își ținea mâna dreaptă cu degetele desfăcute, de parcă tocmai i-ar fi căzut un obiect din palmă. O strigam și mama, fără să-mi răspundă, se apleca asupra florilor, lua un tacâm de pe masă și-și continua acțiunea întreruptă, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
turbată în ramă și strivea totul, prefăcând imaginea obișnuită într-o grămadă de moloz. Sub gemetele fierăstraielor cădeau brazii, tufele de soc, liliacul fusese smuls din rădăcini și noi ședeam la fereastra bucătăriei și priveam cum începea construcția din tablă ondulată și beton a unui depozit de fier care ne întuneca geamul cu un perete gri. Cred că ne-a ajuns, spuse tata, era cazul să ne gândim serios unde voiam să plecăm. Poate venise vremea să ne cumpărăm o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
răsărit în casa Laurei, adusese și un carton cu prăjituri, din care m-a poftit să mă servesc și eu. Vânzătorul de mașini era gras și mic, ca un butoiaș de bere, din care ieșea un cap rotund, cu părul ondulat, cu nasul cârn, cu gura mare și buzată, cu fălcile umflate și mustața rasă. - E nostim! cugetai, cercetându-l cu de-amănuntul. Purta o scurtă îmblănită cu guler de Astrahan, pantaloni vărgați și picioarele încălțate cu niște ghete galbene, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
saboți, adusese de pe țărmurile Țărilor de Jos, un miros stăruitor de icre negre și untură de morun. Cu toate că din prima zi făcu surcele din opincile de lemn, părăsindu-și pentru totdeauna pitorescul ei costum cu bretele la pieptar și malacovul ondulat, Albertina rămăsese pentru mine pescărița cu bujorii în obraji, voinică la trup și cu chipul alb ca urda scoasă dintr-o hârtie scrisă cu cerneală roșie, parcă. Îmi plăcuseră de la prima vedere, ochii vineți, genele castanii, de aceeași patină ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și singuratici au scris sublima și barbara biblie a vinului, cu litere de sânge și puroi. ...Văd încă pe unul dintre ei cum se așază la o catedră, uitând să-și scoată pălăria, un fel de cârpă moale, cu borul ondulat și lăsat peste ochi. Haina îi curgea pe trup, într-o poală mai lungă, din pricina unei sticle cu dopul de hârtie, ce-și scotea capul din buzunarul destrămat. Era o haină cu un singur nasture și cu gulerul plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
realitate destul de scund și de pirpiriu. Se ținea drept și trăgea de umeri, ca să nu piardă nici un centimetru, și era, din toate celelalte puncte de vedere, un bărbat prezentabil, cu trăsături delicat sculptate, nări largi și un ciuf de păr ondulat pe care Henry, care Începuse să chelească, nu putea decât să Îl invidieze. Afișa o mustață subțire și imperială, parcă pe măsura numelui și a profesiei sale. Expresia naturală, În repaus, Îi era una aproape melancolică, dar În compania altora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o ordine imaculată; singură oglinda mare de pe perete părea oarecum nelalocul ei, lăsând să se vadă un element de vanitate În firea ocupantului. Care Însă era, fără Îndoială, un bărbat foarte prezentabil, cu o bărbie puternică, voluntară, și un păr ondulat natural, căruia Îi iertai privirile satisfăcute aruncate când și când propriei imagini. Îl primi pe Henry Îmbrăcat Într-un costum gri deschis, cu o croială perfectă, cu dunga pantalonilor călcată subțire, după ultima modă, Îi strânse mâna și Îi oferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mai riște Încă o umilință asemănătoare. Presimțirea eșecului, pe care o trăise traversând St James’s Square, nu Îl pregătise pentru legarea la stâlpul infamiei de către o mulțime batjocoritoare, În fața aproape tuturor cunoscuților săi din Londra. Amintirea clipei Îngrozitoare, crescendoul ondulat al gălăgiei care Îl Întâmpinase În timp ce se Întorcea să Înfrunte marea de chipuri, „Huo! Huo! Huo!“, Îl făcea și acum să roșească, În timp ce străbătea pe jos străzile Întunecate și reci care ocoleau Green Park. Prostituatele nu-l mai supărau: ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
locuia Du Maurier după ce suferise desprinderea de retină. Era fiica În vârstă de șaptesprezece ani a unui tutungiu care murise de curând și se ocupa de prăvălie Împreună cu mama ei. Era drăguță, cu ochi albaștri și păr des, castaniu și ondulat, și o siluetă „de o elasticitate neobișnuită“; iar „sufletul Îi era cufundat În Însăși esența trylbismului“, prin care Moscheles părea că vrea să definească libertatea În purtări, neconvențională, neintenționată, manifestată de tânăra eroină a lui Du Maurier. Cei doi bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pară rău că-l luați pe lângă dumneavoastră. Îl Împinse În față. Băiatul zâmbi timid și Își plecă privirile, uitându-se la ghete. Semăna cu un spiriduș, cu nasul cârn, obraji bucălați, o buză de sus pronunțată și păr des și ondulat, dar trăsătura cea mai izbitoare era statura extrem de mică. — E tare scund, doamnă Noakes. — Scund, dar puternic, domnule. Răposatul, săracu’, soțul meu era la fel. — Chiar are paisprezece ani? — Aproape, spuse dna Noakes evaziv. — Și nu mai merge la școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de proeminentă, ea devenea utilă de îndată ce îmi suflam la o parte părul care-mi acoperea ochii. Asta se întâmpla tot mereu când citeam. Câteodată, mama prindea părul rebel al fiului cu o agrafă pe care o scotea din coafura ei ondulată atent. Eu toleram asta. Eram tot ce avea mai scump pe lume. Oricât de multe necazuri i-am făcut - repetenția mea într-a șaptea, schimbarea repetată a școlilor din cauza firii mele recalcitrante -, ea își păstra mândria pe care nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sufereau cu toții, mai ales „odorul tatii“, sora mea Waltraut, pe care, întorcându-mă acum cu fața spre trecut, o văd drăguță, veselă până la absurd și aparent lipsită de nevoi interioare. Gropițele ei, de îndată ce zâmbea. Fără codițe, părul îi cădea acum ondulat până la umeri. Ce trebuia, ce putea să iasă din ea? Ea părea să fie doar de o tinerețe intactă. Chiar nu se vedea pe ea prin ce anume trecuse, posibil chiar ce anume îndurase „când au venit rușii“. Despre asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-ul lui Geldmacher ia sfârșit, cu un țipăt de trompetă exprimând apreciere, ne salută prietenos din cap pe fiecare și, cu un ușor aer de unchi, dus a fost. Ce vizită! Nu banjoul lui Scholl, nu degetarele mele pe tabla ondulată, ci Fluieraș, care a reușit cu ușurință, după un scurt început de melodie, să transplanteze cântece populare germane - ca pe niște emigranți cu dor de depărtări - în Alabama, el a fost nada noastră. El, cu versiunea lui după Un vânător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
glaspapir suprafața unui bust de ghips care, din profil, semăna cu iubita lui de departe. A doua zi mi-am găsit, pe Schlüterstraße, pentru douăzeci de mărci pe lună, o cameră de subînchiriat la o văduvă cu părul alb și ondulat. „Bineînțeles că fără vizite feminine“, a spus ea. În camera îndesată cu mobile inutile, chiriașul avea la dispoziție un pat de pe vremea bunicilor. Ceasul cu pendul nu mergea și trebuia să garanteze că timpul stă în loc. Mie mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
American Journal of Psychology, pe care și-l luase cu el. La Pago Pago sosise odată cu răsăritul, Îl Îmbarcaseră În grabă pe un elicopter Sea Knight care decolase imediat, Îndreptându-se spre vest, pe deasupra palmierilor și a acoperișurilor de tablă ondulată, către Oceanul Pacific. Se afla În elicopter de două ore, dormitând În cea mai mare parte a timpului. Ellen, Tim, Amy și aniversarea mamei sale păreau foarte departe. Unde ne aflăm exact? — În Pacificul de Sud, Între Samoa și Fiji, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mai bun decât el. —Pot să te întreb ceva? am spus. — Sigur că da, mi-a răspuns el. —Cum arată Hannah? Adam mi-a aruncat o privire atotștiutoare și, înainte să vorbească, a chicotit scurt: — Are părul lung, blond și ondulat. Are cam aceleași dimensiuni cu Helen și Anna. Și are ochii căprui. A, am spus eu. —Mulțumită acum? m-a întrebat el. — Ce vrei să spui? Că nu seamănă deloc cu tine! Că n-am vrut s-o înlocuiesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Karen o vorbi neîncetat de rău pe Joanie. Jack parcă lîngă decorurile de la Badge of Honor. Dinăuntru se auzea muzică hillbilly. Karen oftă. — Ai mei se vor obișnui cu ideea. Jack aprinse lumina de bord. Fata avea pistrui un păr ondulat, castaniu Închis, iar dinții de sus Îi erau puțin cam ieșiți În afară. — Cu ce idee? — Cu faptul că noi doi ne Întîlnim. — Care Întîlniri decurg cam Încet... — Este În parte vina mea. Acum Îmi spui toate poveștile tale minunate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
străduindu-se să le dea o formă oarecare. Cum va fi arătat în tinerețe cu asemenea buze roșii? Aproape că nu mai ține minte. Și cu pălăriile acelea bogate. Și cu părul strălucitor, de culoarea oțelului, tuns scurt și întotdeauna ondulat. Și cu sprâncenele arcuit înnegrite. Are pe undeva, prin sertare, o mulțime de fotografii, ar trebui să le caute și să se uite la ele. Dar i se face îndată lehamite să se ridice și să le caute, parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ce vi s-a spus mai înainte, și Andrei Vlădescu: dar asta e absurd și nedrept! Iar celălalt brusc îmbățoșat, învârtindu-și din nou ochelarii în mână, ridicând de câteva ori nervos din sprâncenele stufoase, umplându-și fruntea de șănțulețe ondulate și uitându-se drept la Andrei Vlădescu, enervat, plictisit, cu privirea mijită obosită de enorma neînțelegere pe care o arată toți ăștia care solicită audiențe, îmi pare rău, tovarășu’, asta e, zicând și ridicând încă o dată din umeri și dându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Cum o fi stând cu chelul ăla?“. Apoi un timp n-am știut ce spuneau, încercam să înțeleg niște scheme apărute pe ecran în legătură cu un zbor cosmic, mă uitam doar eu și fata cu ochii negri și părul negru mereu ondulat, care părea și mai absentă. „Bine, dar era musafir totuși“, zicea Andrei Vlădescu, cu ceva în voce care nu era al lui și m-a surprins și am întors capul spre el. Stăteam strânși roată în jurul unei măsuțe joase, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]