5,154 matches
-
lui” (p. 45). Pentru credinciosul de azi, spovedania este o necesitate spirituală foarte evidentă. Ca persoană, omul nu este o ființă singuratică, ci este întotdeauna în relație cu Dumnezeu și cu semenii, și prin aceasta cu societatea, cu creația întreagă. Ontologic vorbind, omul este într-adevăr legat de Creator și de creatura Sa, chiar dacă nu are conștiința și cunoștința acestei relații. Înzestrat de Creator cu aspirația spre comuniune, omul simte nevoia să comunice și altuia viața sa interioară. A dialoga cu
PĂRINTELE DUHOVNICESC – INIMA CARE POATE DUCE MĂDULARELE TRUPULUI BISERICII LA CER... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364100_a_365429]
-
Biserica ca instituție l-a primit fără a fi, de fapt, împotrivă, chiar credeam că se va instaura pacea, adevărul și dreptatea pe acest pământ românesc, fără a recurge la o reabilitare a noastră din punct de vedere spiritual - duhovnicesc, ontologic și moral!... Spun că din punct de vedere istoric nu ar fi (fost) rău acest lucru însă din punct de vedere moral chiar nu credem că slujitorii altarelor, fără a preciza și a nuanța lucrurile, au săvârșit astfel de compromisuri
ÎNALTPREASFINŢITUL PĂRINTE ARHIEPISCOP CALINIC AL ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI, ACUM, LA ÎMPLINIREA A 73 DE ANI DE VIAŢĂ PILDUITOARE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/363102_a_364431]
-
ar fi decât conștiința Fiului unic în care conștiințele umane ar dispărea ca persoane umane, distincte între ele și diferite de persoana lui Iisus Hristos. Aceasta ar fi o interpretare greșită. Prin faptul că noțiunea de persoană implică o ireductibilitate ontologică, este imposibil de a admite că o per¬soană ar putea fi cuprinsă într-o suprapersoană, ca parte a ei. Dacă noi suntem una în Iisus Hristos, unitatea noastră în El nu afectează de loc pluralitatea personală. Unitatea naturii noastre
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE [Corola-blog/BlogPost/363184_a_364513]
-
sunt într-o unitate omousianică. Credincioșii realizează între ei, prin trăirea lor sobornicească, o omousianitate, pentru că întregul ființează în fiecare parte. "Omul sobornicesc - zice teologul francez Oliver Clement - nu este numai asemenea cu ceilalți, el este omousian, după o identitate ontologică". În omousianitatea noastră suntem însă diferiți cum nu sunt per¬soanele divine, căci natura umană se repetă în mod diferit și distinct în fiecare eu uman. Credin¬cioșii sunt cuprinși în Trupul tainic al lui Iisus Hristos într-o unitate
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE [Corola-blog/BlogPost/363184_a_364513]
-
încă o dată, care te duce cu gândul la lumile în care ai fi dorit să trăiești. Amândouă cărțile doamnei Elisabeta Iosif (poeziile ei le simți ca fiind fragmentele unui Mare Poem al purității, al luminii, al copilăriei, al unui nivel ontologic superior) sunt o tindere necontenită, un mers pe un drum presărat cu frunze de cireși și petale de crini, dar și ajungere dintotdeauna în lumea copilăriei: „Abia am trecut de ora copilăriei,/ mereu privindu-mă/ Sub zâmbetul subînțeles al pleoapelor
REGĂSIREA PURITĂŢII ŞI ILUMINAREA DINĂUNTRU A COSMOSULUI POETIC de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368467_a_369796]
-
ortodoxe. De aceea autorul prezintă diferitele aspecte ale înțelegerii ortodoxe a teologiei ascetice și mistice. Dintre trăsăturile ortodoxe, specifice teologie ascetice pomenim: caracterul pozitiv, moral, gnoseologic și hristologic al acesteia. Dintre elementele abordării ortodoxe a teologiei mistice amintim evidențierea deosebirii ontologice dintre om și Dumnezeu, respingerea sau refuzarea dizolvării persoanei umane în dumnezeire, dimensiunea comunitară a existenței, comuniunea cu aproapele, considerarea Sfintei Treimi ca temei și fundament al tâlcuirii întregii spiritualități creștine, aspectul hristologic, duhovnicesc și eclesiologic al misticii ortodoxe. În măsura în care
STEFAN TOMA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367324_a_368653]
-
sieși, ci se află permanent în legătură cu semenii săi, îndreptându-se, prin legea iubirii, spre Dumnezeu și aceștia”. Într-o abundență de antropologii și psihologii, soluția teologică întregește și încununează toate celelalte elemente ale discursului antropologic, și aceasta la un mod ontologic, profund optimist și pozitiv, într-o perioadă în care, datorită egocentrismului luciferic, recursul la cuvintele inspirate ale adevăraților Părinți duhovnicești pare inoportun, perimat și anacronic. Omul este o ființă teologică. De aceea știința care spune cel mai multe și la
STEFAN TOMA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367324_a_368653]
-
și realitatea că „pentru credinciosul de azi, spovedania este o necesitate spirituală foarte evidentă. Ca persoană, omul nu este o ființă singuratică, ci este întotdeauna în relație cu Dumnezeu și cu semenii, și prin aceasta cu societatea, cu creația întreagă. Ontologic vorbind, omul este într-adevăr legat de Creator și de creatura Sa, chiar dacă nu are conștiința și cunoștința acestei relații. Înzestrat de Creator cu aspirația spre comuniune, omul simte nevoia să comunice și altuia viața sa interioară. A dialoga cu
RECENZIE PARINTELE EMIL CIOARA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367331_a_368660]
-
mileniu III, în întreaga societate postmodernistă, desacralizată și secularizată; între acestea „demonismul modern” identificat sub diferite înfățișări: materialismul subtil, indiferentismul religios, plăcerile vieții dezordonate, repudierea lui Dumnezeu din viața cotidiană. Demersul autorului în această lucrare este acela al căutării „sensului ontologic pe care-l are spiritualitatea ortodoxă și care a ferit-o de pericolul unei deontologii exterioare și de eticism, căci ceea ce vindecă „urâțeniile păcatului” nu este viața morală a omului, eticismul exterior, formalist, ci unirea, comuniunea cu Dumnezeu, împărtășirea cu
PARINTELE DUMITRU MEGHESAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367332_a_368661]
-
de ordin social și politic, reprezintă una prin excelență metafizică”, ducând, într-adevăr, la o deteriorare și la o compromitere a conștiinței. Drept urmare, Părintele Dumitru ne demonstrează în această lucrare că „viața creștină se trăiește la un nivel duhovnicesc și ontologic, care este harismatic și divino-uman, după modelul lui Iisus Hristos, Dumnezeu - Omul”. De ce așa și nu altfel, întrucât „cu Hristos se introduce o nouă realitate, adică o nouă ființialitate a creației, o creație nouă în Hristos, fiindcă desăvârșirea nu este
PARINTELE DUMITRU MEGHESAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367332_a_368661]
-
harismatic și divino-uman, după modelul lui Iisus Hristos, Dumnezeu - Omul”. De ce așa și nu altfel, întrucât „cu Hristos se introduce o nouă realitate, adică o nouă ființialitate a creației, o creație nouă în Hristos, fiindcă desăvârșirea nu este etică ci ontologică. Hristos nu este un prototip moral, ci Unul dumnezeisc și mântuitor”. Una din observațiile esențiale ale Părintelui Megheșan este că „Întruparea lui Hristos reprezintă centrul dinamismului soteriologic al omului, iar principiul ontologic se revelează în viața în Hristos. Conținutul dinamismului
PARINTELE DUMITRU MEGHESAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367332_a_368661]
-
în Hristos, fiindcă desăvârșirea nu este etică ci ontologică. Hristos nu este un prototip moral, ci Unul dumnezeisc și mântuitor”. Una din observațiile esențiale ale Părintelui Megheșan este că „Întruparea lui Hristos reprezintă centrul dinamismului soteriologic al omului, iar principiul ontologic se revelează în viața în Hristos. Conținutul dinamismului soteriologic al omului coincide cu hristificarea lui ontologică, și nu se reduce la simple imperative categoriale etice, pentru că Iisus Hristos nu este pentru om „un principiu exterior” de care omul atârnă arbitrar
PARINTELE DUMITRU MEGHESAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367332_a_368661]
-
Unul dumnezeisc și mântuitor”. Una din observațiile esențiale ale Părintelui Megheșan este că „Întruparea lui Hristos reprezintă centrul dinamismului soteriologic al omului, iar principiul ontologic se revelează în viața în Hristos. Conținutul dinamismului soteriologic al omului coincide cu hristificarea lui ontologică, și nu se reduce la simple imperative categoriale etice, pentru că Iisus Hristos nu este pentru om „un principiu exterior” de care omul atârnă arbitrar, relativ și obiectiv, ci este în mod real și adevărat principiul lui ontologic. De aceea, Biserica
PARINTELE DUMITRU MEGHESAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367332_a_368661]
-
cu hristificarea lui ontologică, și nu se reduce la simple imperative categoriale etice, pentru că Iisus Hristos nu este pentru om „un principiu exterior” de care omul atârnă arbitrar, relativ și obiectiv, ci este în mod real și adevărat principiul lui ontologic. De aceea, Biserica lui Hristos nu este un organism modelator-etic, ci „trupul mântuitor”, „comuniunea îndumnezeirii”. Fiind persoană eclezială, omul Ortodoxiei subzistă numai în relație cu Dumnezeu, Izvorul vieții.” Cartea aceasta ne ajută să cunoaștem adevărul că în decursul vieții Sale
PARINTELE DUMITRU MEGHESAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367332_a_368661]
-
cunoașterea și promovarea principiilor sau a regulilor eticiste obiective, ci vizează comuniunea omului cu Izvorul binelui și al vieții, cu Dumnezeu, căci morala creștină este o morală a Harului sau a vieții înnoite în Iisus Hristos, care a schimbat condițiile ontologice ale existenței. De aceea nu se limitează, nici nu-și propune și, de altfel, nici nu poate fi delimitată de imperative, reguli sau canoane, ci se extinde la libertatea Duhului vieții și a sfințeniei prin împlinirea poruncilor lui Dumnezeu și
PARINTELE DUMITRU MEGHESAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367332_a_368661]
-
ci se extinde la libertatea Duhului vieții și a sfințeniei prin împlinirea poruncilor lui Dumnezeu și prin conformarea ființială la voința lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, „scopul vieții creștine nu este strict psihologic sau social, ci prin excelență duhovnicesc și ontologic”. În continuarea celor expuse până aici, Părintele Dumitru Megheșan evidențiază și accentuează realitatea potrivit căreia „virtuțile evanghelice nu sunt un fenomen psihologic și eticist, ci o realitate ontologică și spirituală. Fiecare virtute evanghelică este după arhetipul Hristos: desăvârșit dumnezeiască și
PARINTELE DUMITRU MEGHESAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367332_a_368661]
-
creștine nu este strict psihologic sau social, ci prin excelență duhovnicesc și ontologic”. În continuarea celor expuse până aici, Părintele Dumitru Megheșan evidențiază și accentuează realitatea potrivit căreia „virtuțile evanghelice nu sunt un fenomen psihologic și eticist, ci o realitate ontologică și spirituală. Fiecare virtute evanghelică este după arhetipul Hristos: desăvârșit dumnezeiască și desăvârșit omenească, este darul Sfântului Duh și fructul participării la Harul Acestuia. De asemenea, Evanghelia face cunoscut etosul lui Dumnezeu, filiația în Hristos. Ca atare, nu poate fi
PARINTELE DUMITRU MEGHESAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367332_a_368661]
-
și conștiința de sine neptică. Și, nu în ultimul rând, invită la conștientizarea faptului că păcatul nu este în primul rând o ofensă împotriva așa numitelor „legi pozitive”, ci o lucrare împotriva legilor harului și împotriva comuniunii, adică asupra conținuturilor ontologice ale vieții în Hristos - conform crezului spiritual al Părintelui Dumitru. În fiecare epocă, oamenii lui Hristos, ca fii risipitori sau tâlhari recunoscători, chiar dacă au cunoscut căderea și slăbiciunea păcatului, a corupției, a compromiterii conștiinței și a morții naturii noastre umane
PARINTELE DUMITRU MEGHESAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367332_a_368661]
-
Taină Teologică„ - apărută la Editura ,,Christiana„ din București. Păcatele contemporane sunt aceleași cu păcatele primilor oameni după cădere. ,,Însă, în timp ce oamenii de atunci experiau păcatul ca pe o cădere, o rupere și o înstrăinare de Izvorul vieții și de temeliile ontologice ale lumii și trăiau această ,,sfâșiere a firii,, în pocăință neîncetată și cu speranța necontenită a mântuirii, astăzi, ceea ce altădată însemna o gravă abatere, accidentală totuși, a firii de la chemarea ei divină, tinde să se generalizeze și să devină normalitate
PERSOANA TEOLOGICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367371_a_368700]
-
săi, îndreptându-se, prin legea iubirii, spre Dumnezeu și aceștia,, - afirmă tot Părintele Profesor Ioan Cristinel Teșu. Într-o abundență de antropologii și psihologii, soluția teologică întregește și încununează toate celelalte elemente ale discursului antropologic, și aceasta la un mod ontologic, profund optimist și pozitiv, într-o perioadă în care, datorită egocentrismului luciferic, recursul la cuvintele inspirate ale adevăraților Părinți duhovnicești pare inoportun, perimat și anacronic. Criza sau drama omului modern și a lumii în care trăiește, cum pe bună dreptate
PERSOANA TEOLOGICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367371_a_368700]
-
Universalitatea creștină, însă, se construiește diametral opus la nivel personal, cât și la nivelul comuniunii, pornind din interiorul omului, înălțându-l spre Dumnezeu, spre Împărăția Sa, pe care o „invocăm” să vină. Și, într-adevăr, această legătură lăuntrică, ființială și ontologică a omului cu Dumnezeu se încununează cu unirea în chip tainic prin Euharistie, prin Sfânta Liturghie, un „bun prețios deja dat, existent, care trebuie numai reînviat și revalorificat” , evidențiind faptul că este datoria Bisericii să se implice în spiritualizarea societății
PARINTELE GHEORGHE ISPAS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367334_a_368663]
-
ortodoxă . Această existență virtuoasă este un mod deiform de a trăi, o imitație și o urmare a lui Iisus Hristos, trăită în dimensiunea sa comunitară, aici, pe pământ, dar făcând aluzie concretă la perspectiva eshatologică. Omul, fiind creat ca dat ontologic, după chipul și asemănarea cu Dumnezeu, aspiră, firește, la Creatorul său, la Treimea persoanelor. Posibilitatea unirii cu Dumnezeu, tulburată de căderea în păcatul originar, dar imaginea lui Dumnezeu în Om nu a dispărut, ea poate fi restaurată, recreată și repusă
CATEVA ELEMENTE ORTODOXE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366817_a_368146]
-
raport optimist, bazat pe comuniunea și legătura permanentă cu Dumnezeul - Treime prin harul prezent în Biserică, anulând la fel de chinuitoarea frică de moarte. Omul, după gândirea Părintelui Profesor Stăniloae, nu este sortit morții, ci eternității. În spiritualitatea ortodoxă, moartea reprezintă condiția ontologică a Învierii și a restaurării omului în Iisus Hristos. Părintele Profesor Dumitru Stăniloae nu se înscrie în tradiția gândirii ortodoxe a diasporei ruse (Berdiaev, Losski). El critică apofatismul exagerat, pentru a repune în valoare catafatismul și reexaminează din punct de
CATEVA ELEMENTE ORTODOXE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366817_a_368146]
-
o altă ființă, un animal superior îmbogățit cu carnația metaforei așezată cu grijă peste scheletul lui abstract, un arheu elibert în carnea cuvântului și fugit din măduva scheletului realității. Aceste poeme-tablete sunt o formă de purificare, dar și o povară ontologică, o boală congenitală, tradusă prin viziuni ale splendorii malefice, îmbibate de profetism:”Sălbatic este și dansul de nuntă și mătcile nu știu mai nimic din somnul în care zace războinicul ca într-o cămașă de zale zornăitoare “.( Vremuiește vremea).Extazul
METAFORA CA MOD DE EXPRIMARE A VIBRAŢIILOR EULUI LA MELANIA CUC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366886_a_368215]
-
vitale încorsetate într-o poezie de formă fixă. La capătul ei, poetul e un altul, o ființă ce a încăput într-o respirație, un arheu eliberat din chinga realității. Poezia însăși e o formă de purificare, dar și o povară ontologică, congenitală, tradusă prin viziuni , îmbibate de profetism: “Sărac anotimp într-ale poeziei: de-atâta vreme n-am mai visat! ;/ împăienjenit de tristețe, și /cine trebuia să fiu am uitat;/ galbenă, vârsta mă arde, suav,/ în steaua mea pierdută-n lume
CONSTRUCŢIA POETICĂ-MOD DE A LĂRGII ARIA EXPRIMĂRII EULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366959_a_368288]