745 matches
-
curg șuvoi Doar unu‐ mi frige tâmpla în răcoare. Îmi spune de o luncă albastră‐n care Ne căuta mămuca pe‐amândoi, Că minunați de‐ un tril de pițigoi Uitam că și‐nspre casă e‐ o cărare. De legi și‐opreliști n‐auzisem‐ încă Căci între noi nu ridicasem stâncă De ani... credeam că totu‐i reverie... Acum, când gardul dintre noi crescut e, Mă uit doar printre leațurile‐i rupte și te privesc - atât, copilărie! Ianuarie‐august, 1970 Neculai Onel
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ventriloc și le aud. Uneori mi-e teamă că o să-ți plesnească abdomenul, să nu ți se înnăbuse din fașă, sentimentele . Aș vrea ca într-o zi să am puterea sa îndrăznesc, să-ți spun tare, răspicat: “iubește-mă, fără opreliști”! Dorința mea să se întoarcă la tine, ca un ecou, atârnată de ea, cheia, cu care sămi poți deschide sufletul. Nu am cerut niciodată, nimănui, lucrul acesta dar știu că tu aștepți să fie tocmai, cheia potrivită ... Astăzi mă simt
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
le-am pus pe jăratic. (a fost doar vina lor). Le-am atins doar cu un fior, două, iar când le-am mângâiat tristețea, au înflorit asemenea unor maci, o vară. Atât. Pune-mă la încercare. Vei vedea că, oricâte opreliști mi se vor așeza în față, le voi învinge. Voi fi sportiva de pe podium care va împărți cu tine chiar luminița de la capătul tunelului; (murmurul dorului de iubire ți-l voi face cadou în secret). dar nu mă pune să
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
acesta ar putea fi ultima lor noapte. Și așa a fost! Abia a doua zi dimineață a avut loc o discuție sfâșietoare, Amina chiar Îl iubea și dorea să rămână Împreună pentru tot restul vieții, ar fi trecut peste toate opreliștile tradiționale, dar Ștefan Girovescu, după o analiză În care obligațiile familiale, teama de securitate, rușinea și lipsa unui curaj nesăbuit au făcut să renunțe la idee și Amina s-a convins că este un om sincer În momentul când primi
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
să se dezbrace pentru că nu-i va deranja nimeni. Băiatul aprecia pe viu perfecțiunea formelor Îmbietoare, curbate ori adâncite, tremura din tot corpul, o ridică pe birou bucurându-se de o priveliște mirifică, o ajută să-și dezbrace și ultimele opreliști din calea pasiunii năvalnice, o sărută așa cum credea că nu o mai făcuse niciodată, când o bombă explodă În universul său de băiat rămas oarecum În urmă, În fața sa apărură Liza și Aneta cu concluziile nefaste ale relațiilor cu „fetele
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
octombrie 1989, o zi cu o semnificație anume... care mi-a marcat Întreaga viață. Într-o zi de treisprezece octombrie 1997, avea să moară În brațele mele, P.C , pe care l-am iubit cu o pasiune fără margini, fără opreliști, mai presus de orice trăire lumească. Este ziua care mi-a schimbat radical existența, aruncându-mă de undeva de sus, În hăul fără fund. Din acel moment, viața mea s-a rupt, rămânând din tot ce-a fost, din tot
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de taine, că noi, copiii, n-o putem înțelege niciodată. Nici măcar directoarea, care era de față în cadrul serviciului ei, n-ar fi putut înțelege, oricât de mult s-ar fi străduit. De aceea speranța și încrederea noastră pot fi fără opreliști sau frontiere. Directoarea pusese deja stăpânire pe valize. Probabil că nici nu a auzit ce i-am spus: Eu am și o carte, pe care obișnuiesc s-o citesc în fiecare seară. Dar, din păcate, nu a fost pusă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
am nici o vină, indiferent de ceea ce simt. Dacă ne-am lăsa conduși de sentimente, o mulțime de oameni nevinovați ar sfârși la ghilotină. Legea nu-i interzicea să o iubească, își spuse el, și nu-i punea decât o singură opreliște: ura ei care o împiedica pe ea să îl iubească. Dacă ar putea înlocui ura cu iubirea, își spuse el cu multă abilitate avocățească, i-ar face și ei un bine, care ar veni ca o compensație pentru tot și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Era un nonsens, însă timpul nu mai exista, știa asta cu certitudine. Întins pe spate, plutea într-un ocean de liniște, netulburat de nimic. Deasupra, era nemărginirea cerului spuzit de stele. Ochii îi avea închiși însă putea vedea fără nici o opreliște prin pielița pleoapelor. Ori poate nu? Nici nu era nevoie să întoarcă capul pentru a ști ce se află în jurul său. Simțea cum se ridică tot mai sus, peste Muntele Rău. Stânca Adevărului era chiar dedesubt, o vedea ridicându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe nisip, pe drumul de țară în plin soare, mă trezesc (de-aici încep să vorbesc la persoana întâi, constatând deodată că pe nea Vlad îl pierdusem) mă trezesc într-o curte, în care se intra din drum fără nici o opreliște, nici un prag, nici un gard, o curte unde zece-doișpe copii destul de mici pentru a nu se rușina unii de alții să-și arate goliciunile feselor și sexelor de băieței și fetițe, se tăvălesc în nisip și băltoace de-a valma cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
doua zi nu am putut merge la serviciu, nu am avut putere. Colegii m-au căutat la telefon, Îngrijorați; nu știau nimic despre mine. Cu ultimile puteri, a treia zi am ajuns la serviciu și le-am povestit totul, fără opreliști, știau de intenția mea de a mă căsători cu Nelu. Am fost Înconjurată cu dragoste și căldură de toți colegii. Din mijlocul lor a venit spre mine un băiat, coleg de secție care mă plăcea foarte mult dar nu Îndrăznise
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
am satisfăcut pasiunea sunt gata pentru alte lucruri. Nu-mi pot înfrânge dorința dar mi-e silă de ea. Îmi întemnițează spiritul. Aștept cu nerăbdare timpul când voi fi liber de orice poftă și o să mă pot consacra fără nici o opreliște muncii mele. Pentru că femeile nu sunt în stare de nimic altceva decât de dragoste, îi acordă o importanță ridicolă. Ele vor să ne convingă că viața e doar asta. Dar este o părticică nesemnificativă a ei, nu totul. Cunosc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Apoi a zburat de sub brusture pe cărăruie și a dispărut în pădure. Magnoliei atât i-a trebuit, a pus dopul la ulcior, l-a așezat la umbra brusturelui și a fugit după prepeliță. Când să intre în pădure, a întâmpinat opreliște din partea puieților de fag. Cu greutate s-a strecurat printre ei și crengile pline cu frunze ale fagilor mai mari și s-a izbit la început de o răcoare plăcută. După ce înaintarea a devenit mai ușoară a ridicat privirea pentru
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
continuă și la poarta viitorului pentru a-mi corecta evoluția spirituală cotidiană. Ori de câte ori pătrund în lumea necunoscutului din pădurile aflate împrejurul leagănului, mai ales în pădurea de fag, florile de ghiocel mă trimit în vremea din urmă să gust, fără opreliște și acum ca și în copilărie, din sensul vieții, al nașterii și al renașterii adus an de an de frumosul anotimp primăvara, anotimp în care și eu am văzut lumina soarelui în vremea războiului. În acest anotimp ce vestește Învierea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
terasă că nu mai poate scrie în absența cenzurii. Teama de cenzură îl stimula. Îl făcea să caute mijloacele prin care o putea păcăli. O aluzie curajoasă strecurată printre rânduri stârnea admirația cititorilor. Acum, pe cine mai interesează curajul? Tocmai opreliștile au stimulat forțele creatoare. Concluzia ar fi că sperietoarea cenzurii ne-a adus imense servicii! Ne-a silit să fim asemenea lui Ulise, abili, ne-a obligat să învățăm cum se construiește un cal troian. Ne-a ajutat să bolborosim
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Cât cuprindea ochiul, fum; un strat gros și leneș parcă înlocuise cerul. Bătrânii dădeau semne de asfixie; au fost duși departe, pe dealuri; unii dintre ei au fost coborâți în pivnițe adânci. Și animalele respirau anevoie. Dar lăcustele nu cunoșteau opreliște. Oamenii, câinii, fiarele, păsările se mai sperie de ceva; gângăniile acelea nu. Aveau, se pare, dezvoltat doar un singur simț: gustul. Tot ce era verde le era pe plac și, mestecând mărunt, devorau și cel mai mic lăstar, încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
parte, Ina discuta zilnic la școală cu Olga, buna și nedespărțita ei colegă încă de pe băncile claselor elementare, prietenă devotată, care deja luase hotărârea de a urma o școală postliceală de asistente medicale, în familia ei nefiind nici un fel de opreliște. Vrei să stai cu plosca la patul bolnavilor, n-ai decât, îi spunea mama Olgăi. Nu vei putea niciodată să-mi reproșezi ceva. Și dacă o vei face, îți voi aminti că aceasta a fost alegerea ta. - Ce mă fac
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Privea nostalgic aceste foi pe care vara scrisese toate întâmplările ei și ale oamenilor ca un cronicar aflat sub efemera și ireversibila trecere a timpului. Toamna era în toi. Încă din copilărie nu îndrăgise aceste zile învălmășite, ce zbuciumau fără opreliște întreaga așezare. Norii cenușii ce se buluceau pe înalturi aduceau ploile reci, mocănești, cernute ca printr-o sită de mătase care-i indispuneau până și pe oamenii cei mai optimiști. Lui Alex îi plăceau toate anotimpurile, chiar și iarna cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
obligații de a participa la treburile casnice, inclusiv la cele de elementară autoservire: spălat, îmbrăcat, strângerea patului, așezarea în ordine a cărților și jucăriilor etc. Lui nu-i rămâne decât să comande celor care îl slujesc, să-și manifeste, fără opreliști, capriciile, să trândăvească și să viseze. Când copilul începe școala, părinții apelează la tot felul de meditatori a căror plată reprezintă prețul lenii, al inactivității, dezinteresului, disprețului pentru muncă. Procedându-se astfel, lenea se adâncește, se cronicizează, punându-și amprenta
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
săptămână după ce făcuseră nunta, plecaseră împreună la București, ca să caute o casă de vânzare, amândoi căzând de acord că era bine să se stabilească la oraș. Era în toamna anului 1946, pe când încă se mai putea intra în București fără opreliști, regimul comunist încă nu declarase închise marile orașe, și aveau și ceva bani strânși de la nuntă. În cele din urmă, după multă tevatură și alergătură, găsiseră exact ceea ce-și doreau: o căsuță bătrânească, dar încă zdravănă, cu ceva curte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
așteptați? mîrÎi Lucas, stingherit. În alte Împrejurări, s-ar fi arătat mai incisiv, dar acum simțea capul Mariei cum Îi atîrnă pe umăr, iar lacrimile ei Îi curgeau pe gît. Plînse cu sughițuri mult timp, lipită de el, lăsîndu-se fără opreliște În voia durerii. El Îi povesti totul, cu toată delicatețea de care se simți În stare: descoperirea trupurilor lui Nicolas și Chantal, foile de hîrtie acum decriptate, omorurile făptuite de Yvonne asupra copiilor ei, care erau anormali... Ușor, cu blîndețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dintotdeauna. Nostalgia din ochii Iolandei nu trecu neobservată: Îi invidiezi? Întrebă Petru. Nu... Poate... Știu eu... Cred că mai degrabă Îi admir. Fac totul fără efort, par a se fi apropiat unul de celălalt. De unde știi tu ce inerții și opreliști au fost nevoiți să Învingă până să ajungă aici? Efortul lasă urme uneori, zise Iolanda cu o voce abia auzită. Pe termen lung, aceste urme pot duce oriunde... În cazul lor nu văd nimic. Adăugă Însă imediat, ai fi zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se numără și sfiala. Totuși, când am ajuns în dreptul casei m-am oprit și n-am avut curaj să pătrund. Propriu-zis, nu știu ce anume m-a reținut. Poarta era deschisă. Sau, poate, tocmai asta? Am fost învățat să suspectez bunăvoința fără opreliști. Totdeauna am preferat să mă lovesc de obstacole, de piedici. Asta mă ambiționa, mă făcea să trec peste orice șovăială. În schimb, generozitatea, drumul liber m-au pus de fiecare dată pe gânduri și n-am avut încredere în ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mea. Ce-ai zice acum de-o halcă din mădularul fierbinte al lui O’Toole, ha? Hai, nu da-napoi! Că doar îți ofer Organu’ O’Toole, curvă protestantă ce ești! Și nu-i puțin lucru, îți zic io. Fără opreliști și toate alea. Fermierul ședea lângă nevastă-sa, pufnind și trosnind, dar nu făcea nici o încercare s-o apere. O burtă plină de whisky te împiedică să fii mare luptător. — Haide odată! Ia aminte la bărbatu-tău, spunea O’Toole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
decât petrolul și decât banii de orice fel. De-asta l-am crezut eu pe Marele K, fiindcă a promis mazdeenilor care se convertesc că le-ntoarce aurul ce li s-a furat! — Eu credeam că te-ai săturat de opreliști, se băgă în vorbă și tată-său. Mai știi când am vrut să te duc la școala M³rkar, fiindcă te-au bătut că le spurcai apa? Omar tresări ca pișcat de o goangă de stepă. Își aduse aminte de robinetele
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]