680 matches
-
superfluul și nu necesarul. Nu vor fi bune vremurile acelea în care, pentru a ne copleși de binefaceri, fiscul se va mulțumi să ne știrbească superfluul nostru? Și asta nu e tot. Montagnarzii speră ca "impozitul să-și piardă caracterul opresiv și să nu fie decât un act de fraternitate". Bunătate din cer! Știam că e la modă să vârâți fraternitate peste tot, dar nu mă gândeam că am fi putut să o punem în buletinul perceptorului. Ajungând la detalii, semnatarii
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
putut fi aduse împotriva ei, ci din cauza motivelor rele. Reales membru al Adunării legislative, Bastiat mai ia de două ori cuvântul: prima dată asupra impozitului pe băuturi, a doua oară asupra coalițiilor de muncitori. Dorea să ușureze națunea de impozitul opresiv și oneros care apasă asupra uneia dintre consumațiile sale cele mai uzuale, dar înțelegea perfect că acest lucru nu se putea face fără a reduce în mod sensibil bugetul cheltuielilor. A propus de asemenea Adunării un vast plan de reforme
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
că economia politică nu apăra status quo-ul, a cerut, în nume propriu, o mare și fecundă reformă; pentru a o justifica în fața reproșului că îi lipsese măruntaiele, s-a ridicat, tot în nume propriu, împotriva impozitelor oneroase și a piedicilor opresive ce apăsau asupra muncii și asupra subzistenței maselor. Nu s-a mulțumit să distrugă eroarea, ci a știut să facă adevărul să fie iubit! Cât de prețioasă era prezența unui astfel de om în vremea furtunoasă în care trăim! Căci
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
directă între organizarea politică internă și sistemul internațional. La rîndul său, Kissinger admite că statele cu regimuri politice asemănătoare tind să producă o ordine internațională legitimă. El citează Versailles-ul ca exemplu de sistem internațional care a fost resimțit ca opresiv de unii dintre actori (revoluționari), în ciuda faptului că Republica de la Weimar a urmat aceleași direcții de organizare internă ca și statele victorioase (cu excepția suveranității sale, restrînsă prin tratatul de pace de la Versailles). La fel, Aron (1962: 112) spune că "poate
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
consideră a fi neterminat, și conținând încă un important, dar nedezvoltat potențial de emancipare. Transformându-se într-un adevărat "avocat al modernității", filosoful german va apăra ceea ce el consideră a fi elementele "progresive" ale modernității, în timp ce îi va critica elementele opresive sau destructive. Habermas valorizează modernitatea timpurie și teoriile moderne de factură critică și emancipatoare, în timp ce critică cu putere orice teorie orientată împotriva Iluminismului, așa-zisele "false programe ale negării culturii", pe motiv că ar fi periculoase din punct de vedere
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
poate fi trecut sub puterea interogației; amintindu-l pe Lyotard, Hassan consideră că este vremea pentru "les petites histoires", care să conducă la "delegitimarea marilor coduri ale societății". Orice formă dominantă 214 de gândire și acțiune este suspectată din cauza potențialului opresiv pe care îl poate avea și tocmai de aceea decanonizarea și deconstrucția sunt instrumente la îndemâna celor care provoacă schimbări majore în diverse domenii. Hassan atenționează asupra faptului că acest proces este reversibil, în sensul în care orice schimbare ce intervine
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
vitalismului nietzschean și al unei filosofii a vieții care îi celebrează intensitatea și energiile), și își propun, prin intermediul schizoanalizei și al economiei libidinale, să descrie deteritorializările dorinței și să elibereze fluxurile sale, pe care le văd deopotrivă fixate în forme opresive prin intermediul familiei, economiei, statului etc. Pentru Deleuze și Guattari, dorința este revoluționară prin însăși esența ei, fiind o mașină productivă, ce deconstruiește dihotomiile tradiționale dintre subiectiv și obiectiv, bază și suprastructură, realitate și aparență etc. În dezvoltarea acestei teorii, cât
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
propune practicarea unui alt tip de interes discursiv care să deturneze și să delegitimeze raporturile de subordonare logică și ierarhică, specifice discursului tradițional. Pentru că nu poate surprinde toate relațiile din interiorul unei scrieri, logica clasică îi apare filosofului ca fiind opresivă, astfel încât o logică a ambivalenței i se impune ca o alternativă viabilă, capabilă de a reține mai multe aspecte esențiale. Această "destabilizare" discursivă, realizată de către conceptul de seducție, acționează, după cum am văzut, printr-o diminuare vizibilă a logicii noncontradicției, determinând
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de subordonare logică și ierarhică, specifice discursului tradițional, la un lanț al suplementelor (ca în perspectiva derridariană) care să asigure "suprimarea ce menține" semnele și termenii. Logica clasică nu surprinde toate relațiile din interiorul unei scrieri, ea îi apare filosofului opresivă și constrângătoare. Înlocuirea sa cu o logică a ambivalenței i se pare a fi o acțiune cel puțin terapeutică, dacă nu chiar extrem de productivă la nivelul limbajului. Această "destabilizare" a structurilor și cadrelor vechi de raționare este realizată de către noțiunea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
anilor 1970 și 1980, industria turistică din America de Sud, timid conturată, a început să capete noi dimensiuni în anii 1990, ca o reflectare a schimbărilor fundamentale vizibile pe mai multe planuri: tranziția spre democrație în cele mai multe dintre fostele state cu regimuri opresive; consolidarea blocurilor economice; îmbunătățirea schimburilor comerciale cu principalele piețe de pe Glob; îmbunătățiri în serviciile de bază: educație și sănătate. Deși fragilă, noua stabilitate politică și economică a favorizat dezvoltarea turismului în America de Sud, care a devenit un promotor important al dezvoltării
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
opus raționalitatea critică a individului teologiei dogmatice catolice, consideră desfășurarea istoriei ca fiind supusă unor etape bine definită, fiecare configurată de raportul dintre forțe de producție (invenții, progres) și relații de producție (stabilizarea unui sistem economico-social care devine cu timpul opresiv prin însăși structura sa, o frână, o "cătușă" pentru posibilitățile de dezvoltare). Fiecare "mod de producție" ("comuna primitivă", "sclavagist", "feudal", "asiatic" și "capitalist"), adică societate, compusă dintr-o "structură" economică și o "suprastructură" culturală, politică și religioasă determinată direct de către
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
o serie de turbulențe sociale care au pus în pericol, în Polonia dar în special în Ungaria, stabilitatea și chiar regimurile comuniste înseși. Așa cum urmează să vedem, tensiunile sociale au fost impulsionate de apariția leninismului europenizat, o idee mai puțin opresivă pentru "masele fără de partid" care, în țările mai sus menționate, doreau să fie adoptată de către propriile conduceri pentru a putea beneficia de avantajele sale. Situația a escaladat însă progresiv, ajungându-se pentru Moscova la punctul intolerabil al renunțării la leninism
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
necondiționată a suveranității și independenței fiecărui stat ca premisă a dezvoltării și afirmării internaționale plenare a "ființei sale naționale", un deziderat romantic recuperat pe coordonate leniniste din doctrina pașoptistă. Așa cum am afirmat în capitolul precedent, între dezvoltarea internă, dogmatică și opresivă, și dezvoltarea externă (aparent) democratică a leninismului romantic nu există nici o "ambiguitate", așa cum susține politologul Vladimir Tismăneanu (Tismăneanu: 1984, 65-79; vezi și Bernard: 1990, 18): în ambele ipostaze, leninismul romantic se adresează unui public diferit de la care are așteptări diferite
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
nu a "îmbunătățirii" "societății capitaliste". Social-democrația nu reprezenta deci decât un compromis rușinos al unor partide pretins proletare cu sistemul politic de tip capitalist, menținând și legitimând astfel un "mod de producție", pentru a folosi o expresie marxistă, inechitabil și opresiv. Idealul comunist rezida însă în surmontarea capitalismului prin utilizarea propriului mecanism politic, democrația plurală, așa cum afirmă, fără echivoc, liderul PCS: "Lupta pentru o democrație politică este o parte din drumul nostru spre o democrație politică și socială, spre o societate
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ar fi trebuit confundat cu naționalismul "burghez" pe care, dimpotrivă, îl combătea: exprimând interesele și poziția "clasei muncitoare", "patriotismul revoluționar socialist" nu ar fi avut nimic în comun cu naționalismul propriu societăților capitaliste, bazat pe deturnarea sentimentului național de către "burghezia" opresivă (Răducu, Deliman: 1983, 47; Șerbănescu: 1973, 79-80; Matei în Probleme fundamentale ale educației revoluționare...: 1980, 114; Ceaușescu în Apărarea patriei...: 1977, 346-347). În accepțiunea lui Dumitru Mazilu, "patriotismul socialist" trebuia disociat ferm de "naționalismul burghez", expresie nocivă a luptei de
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
a putea integra, fie și numai economic, minoritățile, partidul trebuia să le acorde drepturi educaționale și culturale. Temându-se pe bună dreptate că vor dispărea înghițiți într-o societate neatractivă ca nivel de dezvoltare și cu un regim politic deosebit de opresiv, minoritățile au devenit tot mai îngrijorate, iar Ceaușescu era conștient că are numai de pierdut dacă nu estompează aceste neliniști. La rândul său, regimul se temea că permițând emigrarea pe scară mai largă, RSR va rămâne în scurt timp fără
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Docea: 2010, 79-100). Sigur, a fi empatic în raport cu principiile și obiectivele leninismului romantic nu reprezintă o soluție, nici pentru cercetător, nici pentru politician. Ideologia și practica unei dictaturi care poate concura cu ușurință pentru o poziție fruntașă în cadrul celor mai opresive regimuri ale secolului XX nu pot și nu trebuie acceptate ca atare. Problema este că nici nu au putut fi metamorfozate într-o variantă mai blândă, deoarece aceasta ar fi echivalat automat cu "deviaționismul mic-burghez" și reducerea "combativității revoluționare", indispensabilă
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
plan democratic, învățarea de-a lungul întregii vieți își afirmă angajamentul programatic la asigurarea justiției sociale, a egalității, a dezvoltării societății prin implicare și participare democratică a cetățenilor informați, abilitați, motivați și responsabilizați în acest sens, eliberați de orice constrângeri opresive. La nivel adaptativ, este vorba despre un răspuns programatic la schimbarea culturală, în sensul de a asigura dezvoltarea la toate nivelurile de organizare socială (individual, organizațional, național, global), prin politici și sisteme educaționale care să promoveze principiul învățării de-a
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
și încrederea în sine sunt facilitate de simțul critic și de autoevaluare etc. O simplă enumerare a câtorva dintre principiile dezvoltate de Rogers ne creează imaginea esenței teoriei sale: individul este agentul propriei formări, dacă structura socială nu acționează prea opresiv asupra sa. Autorul dezvoltă tehnici de centrare asupra adultului, unele apropriate de terapie, neputându-se vorbi însă despre o teorie coerentă, abordarea sa fiind unilaterală, care se referă doar la potențialul adultului de autodeterminare. Pornind de la ideile anterior menționate și
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
experiențe specific umane. Nu-i mai puțin adevărat că întrebările fundamentale se schimbă odată cu vârsta (și, implicit, răspunsurile); ca urmare, și tabla axiologică a fiecăruia dintre noi se personalizează tot mai sugestiv. Și pentru că umbrele reci ale vieții sunt mai opresive, iar viața este oricum prea scurtă, mulți adulți realizează că nu-și mai pot permite luxul lipsei de autenticitate. Important de menționat este faptul că, în limba japoneză, cuvântul sonen („maturitate”) sugerează indubitabil o perioadă de înflorire (apud Dacey și
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
plan democratic, învățarea de-a lungul întregii vieți își afirmă angajamentul programatic la asigurarea justiției sociale, a egalității, a dezvoltării societății prin implicare și participare democratică a cetățenilor informați, abilitați, motivați și responsabilizați în acest sens, eliberați de orice constrângeri opresive. La nivel adaptativ, este vorba despre un răspuns programatic la schimbarea culturală, în sensul de a asigura dezvoltarea la toate nivelurile de organizare socială (individual, organizațional, național, global), prin politici și sisteme educaționale care să promoveze principiul învățării de-a
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
și încrederea în sine sunt facilitate de simțul critic și de autoevaluare etc. O simplă enumerare a câtorva dintre principiile dezvoltate de Rogers ne creează imaginea esenței teoriei sale: individul este agentul propriei formări, dacă structura socială nu acționează prea opresiv asupra sa. Autorul dezvoltă tehnici de centrare asupra adultului, unele apropriate de terapie, neputându-se vorbi însă despre o teorie coerentă, abordarea sa fiind unilaterală, care se referă doar la potențialul adultului de autodeterminare. Pornind de la ideile anterior menționate și
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
experiențe specific umane. Nu-i mai puțin adevărat că întrebările fundamentale se schimbă odată cu vârsta (și, implicit, răspunsurile); ca urmare, și tabla axiologică a fiecăruia dintre noi se personalizează tot mai sugestiv. Și pentru că umbrele reci ale vieții sunt mai opresive, iar viața este oricum prea scurtă, mulți adulți realizează că nu-și mai pot permite luxul lipsei de autenticitate. Important de menționat este faptul că, în limba japoneză, cuvântul sonen („maturitate”) sugerează indubitabil o perioadă de înflorire (apud Dacey și
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
de porumbel, într-un vis cu ochii deschiși. Sub aceeași conjuncție simbolică s-a plasat Năpasta. De astă dată, pariul regizoral a vizat translarea în termeni filmici a unei variante scenice anterioare, de răsunător succes național și internațional. Asumată, teatralitatea opresivă situează filmul în zona unui experiment stilistic de certă anvergură, susținut de interpetarea de tip expresionist a protagoniștilor . În sfârșit, recentul Ana, se cuvine privit, fără urmă de îndoială, ca o superbă profesiune de credință. Un film poliedric, de o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și integral cade ca o năpastă peste creatorii români ai anilor '90, mai ales asupra celor care se exersaseră de decenii în gherila poetică împotriva cenzurii. 2. După ce artistul a spus tot ce a vrut să spună într-o istorie opresivă, poate că i se pare lipsit de mândrie să spună ce a avut de spus și într-o istorie liberă, în care oricine spune ce vrea. 3. Nu doar raportul cu puterea se schimbă, dar istoria răstoarnă, fără algoritm, ierarhiile
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]