75,240 matches
-
olive branch and", apoi s-a oprit. Iar eu am devenit trist. Așa, pe nepregătite. Gata de așteptare, dar trist. Ne-am oprit apoi, tăcînd amîndoi, eu și prietenul meu scenarist, sub un stîlp chior, la o intersecție. Ne-am oprit pentru că prietenul meu mi-a zis: - Aici. Să fiu al dracu' dacă n-așteptăm aici! Și asta a fost de-ajuns ca să-mi dau seama că așteptarea a început, că totul se va schimba de-acum în viața mea. Numai
Șobolanul e mai viu decît țestoasa by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Imaginative/7687_a_9012]
-
un păianjen de plută o lăsase țintuită în nisip, în plină acrobație. Își freca mușcătura cu palmele așteptând, sub privirea flămândă a celor care nu se-ară-tau niciodată de-a-ntregul. Și atunci Mehria, apărut din senin, alergă din mașină, înainte să oprească motorul și fără să-și fi deschis, ca de obicei, porțile spre grădină. În timp ce-o purta în brațe, Mehria avu din nou privirea aceea febrilă, sticloasă, de varan în pustiu. O-n--trebă în arabă dacă o doare și ea
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
cu brațele încolăcite în jurul lor. Își sprijinea bărbia de genunchi și privea, pe sub claia de păr murdar și lățos, lumea trecând pe lângă el. Nimeni nu știa cum se aciuase prin sat, al cui era și de unde venea. Câțiva săteni se opriseră și-l întrebaseră cum îl chema, dar băiatul rămânea în continuare cu privirea ațintită absent în mijlocul drumului. Probabil era surd și mut, bietul băiat, fusese concluzia tuturor și femeile începuseră să-i lase din milă câte o bucată de mămăligă
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
partea celalaltă a șanțului din spatele teiului. La început pocnise hățurile ca să plece mai departe, cu gândul să-i aduca mâine altă brânză, oricum femeile urmau să-i lase cu siguranță ceva la prânz. În secunda următoare, trăsese de hățuri și oprise căruța. Se dăduse jos sprinten și, trecând pe lângă băiat, sărise de partea celalaltă a șanțului, după brânză. Se oprise, însă, cu boțul de brânză în mână, neștiind ce să facă. Primul impuls fusese să i-l arunce băiatului pe jos
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
mâine altă brânză, oricum femeile urmau să-i lase cu siguranță ceva la prânz. În secunda următoare, trăsese de hățuri și oprise căruța. Se dăduse jos sprinten și, trecând pe lângă băiat, sărise de partea celalaltă a șanțului, după brânză. Se oprise, însă, cu boțul de brânză în mână, neștiind ce să facă. Primul impuls fusese să i-l arunce băiatului pe jos, în drum spre căruță. Se oprise, totuși, în dreptul lui și, până să-și dea seama ce făcea, i-l
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
și, trecând pe lângă băiat, sărise de partea celalaltă a șanțului, după brânză. Se oprise, însă, cu boțul de brânză în mână, neștiind ce să facă. Primul impuls fusese să i-l arunce băiatului pe jos, în drum spre căruță. Se oprise, totuși, în dreptul lui și, până să-și dea seama ce făcea, i-l întinsese cu o mână, în timp ce cu cealaltă îl mângâiase pe părul încălcit, așa cum îl mângâia pe Colț, câinele ținut în lanț în dosul curții. Și, așa cum făcea
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
la comentarea acestui eseu, al cărui obiectiv este Mircea Zaciu ( 27 august 1928, Oradea - 2000, Cluj), mai exact o lucrare a acestuia, Teritorii (1976), un memorial de călătorie în Germania, cu vizite în Franța, Olanda, Elveția, Anglia. De ce s-a oprit fostul student și discipol tocmai la această carte a profesorului și mentorului său, autor al unei prodigioase opere eseistice, critice, diaristice, neîntrecut monograf al vieții și operei lui Agârbiceanu, coordonator al unui dicționar de scriitori români (1995- 2000, 4 vol
Călătoria, ruptură și întoarcere by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8170_a_9495]
-
gheață, nu-i așa? se bea cafea din cești de gheață. orice femeie ar trebui să umble desculță la 10 cm deasupra vacarmului da, da, în Groenlanda numai de n-ar fi sunetul acesta și persistența lui ajunge să te oprești o clipă și totul se duce de râpă. un sunet alb despică țestele zdrobește coșul pieptului lovește peste gură cu puterea unui armăsar asta este. picioare amorțite ochii tuse cu junghiuri la ce bun să mut munții de cărți peste
Poezii by Marin Malaicu () [Corola-journal/Imaginative/7907_a_9232]
-
împărăteasa care tocmai intra cu argintul prăjit pe o tavă de aur. Creion Ici-colo pe versanții luminii în stoguri de fân licărind liniște tu paie de stică înainte de a se petrece se înfiripase deja venind stârnită de un fluture suav oprit pe-un fluture în doliu a fost moartea razantă care trecu și nu te găsi Pe mâine. Nu Pentru că haznaua și dandanaua încă se mai vând la târg cu ocaua Domnilor vreau și eu la berărie sunt sătul până-n gât
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/8180_a_9505]
-
Nici să pornească în căutarea criminalului n-avea chef. Bineînțeles, ar fi putut să scrie despre autorul filmului, care nu era prea greu de găsit. însă nimic din toate astea nu-l interesa. Gil stătea în fața ecranului, pe care se oprise încremenit capul șarpelui, privind cu ochii lui cei mai îndepărtați buza linsă, cenușie, dar luminată de un felinar secret, simțindu-se pe neașteptate devotat acelui petec uleios, în miezul căreia clocea neștiută o grămăjoară de jar. Iar amănuntul ăsta, care
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
carne fragedă, voi picta oceane liniștite voi scrie poeme fără punctul final de teamă să nu cadă, rostogolindu-se... Mai rămâi în somnul tău de dimineață, Maria, O, somnul acesta te naște ca o adiere pentru focurile de peste zi... Fructe oprite Ființei tale spune-i bun venit în gândul năzărit deodată, peste - așteptarea-n care ai murit, redându-te iubirii înviată, Așterne-i masa și primește-o-n prag, se-ntoarce după-o lungă noapte - Ființa ta-i! - în care doruri
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/8192_a_9517]
-
în stradă a locuit tanti marioara: vara și iarna, o vedeai ici-colo prin craiova, cu haina ei de blană, cu câinele ei din ce în ce mai costeliv și mai neputincios, cu valiza ei murdară în care aduna tot soiul de nimicuri. Adeseori se oprea în english-park și privea încremenită, ceasuri în șir, spre blocul urât care se ridicase în locul casei sale. Avea mințile rătăcite. Copiii alergau după ea și câinele ei strigând: Nebuna, nebuna. Aruncau în ea cu pietre, iar ea nu se ferea
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
meu, dacă l-aș porni, dacă l-aș repara și aș cumpăra un cauciuc nou-nouț pentru una din roțile din spate, dacă l-as pune deci în miscare, tare mi-e teamă că pe urmă n-o să-l mai pot opri (șterg și asta). Vezi, de aceea am nevoie de tine, ca să-ți vorbesc... despre camion, să-ți îndrug verzi și uscate improvizând fără rușine, iar tu să mă iei la rost, pentru că nu-ți trebuie mult ca să pricepi că pur
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
și se culcase până atunci cu o turmă de femei era chiar expresia lui și el se pierdea cu firea în fața țâțelor ei care între timp mai crescuseră puțin dar tot bățoase se țineau când rămânea doar în chiloți se oprea din rotire e drept că era și timpul pentru că amețise se oprea și cu încetineala de rigoare începea să-i scoată muzica înceta toate privirile erau ațintite spre buricul ei spre blănița pe care refuzase s-o radă și toți
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
expresia lui și el se pierdea cu firea în fața țâțelor ei care între timp mai crescuseră puțin dar tot bățoase se țineau când rămânea doar în chiloți se oprea din rotire e drept că era și timpul pentru că amețise se oprea și cu încetineala de rigoare începea să-i scoată muzica înceta toate privirile erau ațintite spre buricul ei spre blănița pe care refuzase s-o radă și toți descopereau cu încântare cât e de neagră si de stufoasă de parcă era
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
acum se întreceau cu gluma, lăsând montagnarzii să fiarbă în suc propriu. Le dădeau timp să se răzgândească sau să rămână consecvenți principiilor inițiale. Somnul limitat al Lunettei îi putea determina să o urmeze, vigilența generalului de arme, să-i oprească din drum. Tranziția neagră, că așa putea fi numită perioada, mai ales că se afla și sub copertina întunericului, era hotarul ce-i obliga iarăși să gândească. Traiul comod al medievalilor și stressul clipei erau cele două variante: a treia
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
Ea mai asistase la o asemenea scenă, cu un protagonist romanș în munții Bucegi, care-și dorea cu ardoare moartea. Încercă să facă ceea ce nu reușise atunci: să-i sară victimei în ajutor. Era însă prea târziu s-o mai oprească din drumul ei ușor de anticipat. Se aruncase de una singură, fusese ajutată să-și ia viața, nu putea spune. Poate, totuși, mai exista o speranță. Cu abilitatea ei de alpinistă, reuși să-i repereze trupul: Albin Negrescu căzuse pe
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
Codruț- Danusia mi-a anunțat vizită în România a unei prietene din Germania, pe care-o cunoscuse la nu știu ce cursuri de vară. Codruț m-a rugat să am grijă de-un prieten al lui din America, pornit către București, dar oprit pentru o vreme la Timișoara. Părea că România începe să fie interesantă pentru toată lumea. Mgrid era o nemțoaica blondă că paiul și știa românește mai mult de la bunici, decât de la paring săi, cu toții nascufi în România. Venise însofita de un
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
nu cadă, că e nevoie de el și de kirilă ei nu au nevoie niciodată și el nu știe ce să facă atunci când ei au nevoie de el și a simțit în jurul capului sârmă ghimpată, în jurul inimii sârmă ghimpată, se oprea la zece pași, aștepta să se închidă ușile, să-l ducă spre bunicul care nu mai poate să respire și din care viața ieșea fără să-i pese. kirilă și-a dat seama că nu poate singur, că nu poate
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
apoi se duce să schimbe bani pentru doctori. nu știu ce să cumpere. o brichetă albastră. atâta cere. asta e tot ce i-a putut trece prin cap. stă pe partea cealaltă cu o brichetă albastră și vede cum vine salvarea, cum oprește. se întoarce cu spatele. îl roagă pe artistul plastic să se uite în locul lui, să vadă dacă se grăbesc, dacă bunicu are cuvertura peste față. kirilă se uită la o vitrină și vede un rânjet urât cum i se întinde
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
capăt. întîi am crezut că vine cineva, vreun străin cu o creangă pe cap. Pe urmă am băgat de seamă copăcelul pitic cu crengile-n lături și fără frunze. în cele din urmă, cerbul se văzu bine și ne-am oprit amîndoi. I-am spus: - Apropie-te. Nu te teme. Dacă am o pușcă, e numai ca să-mi dau importanță, să fac și eu ca oamenii care se iau în serios. Nu o întrebuințez niciodată și las cartușele acasă în lăcașul
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8093_a_9418]
-
copii și-au văzut tatăl ridicând ditamai ascensorul de patru persoane rămas în pană? Sus, în pod, în cabina motorului, Tata învârtea un volant imens, cât roata locomotivelor cu aburi, otgonul de sârmă se încolăcea pe un tambur până ce "pasagerul" oprit între ziduri striga: "Stop!", când ajungea la nivelul unui etaj și putea să iasă. Era un urcuș lent, anevoios, exasperant, doi-trei centimetri la fiecare învârtire a volantului. Dar nu mi-era frică chiar dacă rămâneam singur, blocat în cușca liftului. Știam
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
el își trage pantalonii sub salcia din spatele bisericii. E aproape destins și pregătit de luptă, ca un țap tânăr. Printre crengile înfrunzite se vede șoseaua pustie, dincolo de gardul bisericii, învăluită în ceața unei dimineți de aprilie. Omoplatul lui Cico se oprește o secundă și apoi se aruncă din nou în marșul scrisului, se vede dintr-o ochire că acum scrie fraza de încheiere, precipitat, avântat, triumfal, punând, în sfârșit, punct. Lumina intră cu demnitate prin ferestrele încăpătoare, în timp ce doi băieți se
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
și pe- rechi desprinse din norul de fum, și grupuri în haine orientale, o mulțime de oameni în așteptare care alunecau pe lângă vagoane până când, după un fluier prelung, frânele se apucară strâns de șine, alunecarea siluetelor încetă și trenul se opri brusc cu o zguduitură. Ca și cum o parte din energie s-ar fi transmis celor din jur, mulțimea care aștepta se puse în mișcare, voci și strigăte se făcură auzite, culoarul se umplu de călători care-și trăgeau valizele din compartimentele
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
un cer vast, lipsit de nori, se întindea peste oraș, aerul stătea nemișcat, mirosea a apă vărsată și a marfă adusă de departe, cu căruțele stârnind nori de praf, pe Strada Lipscani și în piețele din jur. Tata-mare s-a oprit, cu bastonul atârnat pe braț. Roțile prevăzute cu cercuri metalice uruiau în spatele copitelor care loveau pavajul dispus într-un spațiu concentric în jurul punctului central, un rond în mijlocul căruia tronase mai de mult, pe un postament, împodobit cu blazoane, Lupa Capitolina
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]