1,263 matches
-
divin ce caracterizează divinația inductivă. Proză sau vers? Două atitudini ale grecilor față de divinația oracularătc "Proză sau vers ? Două atitudini ale grecilor față de divinația oraculară" Această discuție asupra adevărului profetic se situează Într-un raport foarte strâns cu problema formei oracolelor - vers sau proză -, care se dovedește a fi tema centrală a dialogului De Pythiae Oraculis. Să notăm dintru Început că Plutarh nu pretinde că În epoca sa ar exista numai oracole În proză, iar În cele anterioare numai oracole În
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
situează Într-un raport foarte strâns cu problema formei oracolelor - vers sau proză -, care se dovedește a fi tema centrală a dialogului De Pythiae Oraculis. Să notăm dintru Început că Plutarh nu pretinde că În epoca sa ar exista numai oracole În proză, iar În cele anterioare numai oracole În versuri. El Însuși citează un oracol din zilele sale transpus În trimetri iambici (404 a) și insistă asupra coexistenței celor două forme În răspunsurile din vechime. Lucru, de altfel, ușor de
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
formei oracolelor - vers sau proză -, care se dovedește a fi tema centrală a dialogului De Pythiae Oraculis. Să notăm dintru Început că Plutarh nu pretinde că În epoca sa ar exista numai oracole În proză, iar În cele anterioare numai oracole În versuri. El Însuși citează un oracol din zilele sale transpus În trimetri iambici (404 a) și insistă asupra coexistenței celor două forme În răspunsurile din vechime. Lucru, de altfel, ușor de constatat, dacă parcurgem culegerea de oracole delfice a
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
dovedește a fi tema centrală a dialogului De Pythiae Oraculis. Să notăm dintru Început că Plutarh nu pretinde că În epoca sa ar exista numai oracole În proză, iar În cele anterioare numai oracole În versuri. El Însuși citează un oracol din zilele sale transpus În trimetri iambici (404 a) și insistă asupra coexistenței celor două forme În răspunsurile din vechime. Lucru, de altfel, ușor de constatat, dacă parcurgem culegerea de oracole delfice a lui Parke și Wormell 1 sau, mai
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
anterioare numai oracole În versuri. El Însuși citează un oracol din zilele sale transpus În trimetri iambici (404 a) și insistă asupra coexistenței celor două forme În răspunsurile din vechime. Lucru, de altfel, ușor de constatat, dacă parcurgem culegerea de oracole delfice a lui Parke și Wormell 1 sau, mai recent, cea a lui J. Fontenrose 2. Plutarh vorbește mai degrabă despre preponderența prozei În vremea sa, lucru pe care Îl explică, pe de o parte, prin modificarea funcției poeziei și
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
a lui J. Fontenrose 2. Plutarh vorbește mai degrabă despre preponderența prozei În vremea sa, lucru pe care Îl explică, pe de o parte, prin modificarea funcției poeziei și, pe de alta, prin schimbarea situației politice, mai precis prin „depolitizarea” oracolului care, Înghițit de lumea romană, nu se mai poate „amesteca” În disputele dintre cetățile grecești, așa cum o făcea mai Înainte. Proza și poezia corespund de fapt celor două atitudini față de divinația oraculară coexistente la greci: 1. Cea dintâi este legată
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
pentru a-l Înțelege, nu-i nevoie de mai mult decât de „o minte sănătoasă, măsură și ponderație” - calități ce definesc orice „bun cetățean” al unei polis grecești. Un exemplu foarte grăitor pentru acest tip de relații Între consultant și oracol Îl constituie celebra poveste a „zidului de lemn” povestită de Herodot (VII, 140-145), unde răspunsul oracular face el Însuși obiectul unei dezbateri argumentate Între Temistocles și chresmologi cu privire la adevărata semnificație a acestei Întărituri din lemn, dezbatere asemănătoare celor din adunări
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
paralelă Între formula decretelor cetății („Sfatul și poporul au convenit”) - adică „Sfatul și poporul au crezut de cuviință că e mai bine să..., li s-a părut de preferat să...” - și tipul de Întrebare care se punea cel mai adesea oracolului: e mai bine și preferabil (loion kai ameinon esti) să facă așa sau așa?1 Răspunsul oracular are deci, la rându-i, funcția de a alege ceea ce este preferabil și trebuie precizat că acest gen de răspunsuri, dintre care cele mai multe
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
ceea ce este preferabil și trebuie precizat că acest gen de răspunsuri, dintre care cele mai multe cuprind prescripții ritualice, de instaurare a unui cult etc., nu presupune absolut nici o ambiguitate, nici un echivoc. De altfel, În lista, ce-i drept, destul de restrânsă, a oracolelor „istorice” stabilită de J. Fontenrose nu se va găsi nici un oracol „mincinos”, cuprinzând ordine sau indicații obscure sau ambigue, care Îl induc În eroare pe consultant, de tipul celor prezente În răspunsurile legendare și chiar cvasi-istorice (conform clasificării lui Fontenrose
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
dintre care cele mai multe cuprind prescripții ritualice, de instaurare a unui cult etc., nu presupune absolut nici o ambiguitate, nici un echivoc. De altfel, În lista, ce-i drept, destul de restrânsă, a oracolelor „istorice” stabilită de J. Fontenrose nu se va găsi nici un oracol „mincinos”, cuprinzând ordine sau indicații obscure sau ambigue, care Îl induc În eroare pe consultant, de tipul celor prezente În răspunsurile legendare și chiar cvasi-istorice (conform clasificării lui Fontenrose). Altfel spus, acest prim tip de divinație oraculară ar putea fi
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
atitudine față de divinația oraculară, un alt „model” atestat de Întreaga literatură scrisă și care, departe de a fi o creație artificială, Își află rădăcinile Într-o tradiție orală vehiculată Încă din epoca arhaică 3. „Cuvântul profetului inspirat și cel al oracolului nu au doar valoare de sfat sau de avertisment Înaintea pornirii unei acțiuni: el implică o adevărată omnisciență bazată pe un har al dublei vederi, pe un contact direct cu nevăzutul și cu lumea de dincolo.”4 E vorba despre
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
un contact direct cu nevăzutul și cu lumea de dincolo.”4 E vorba despre o cunoaștere absolută, care-i revelează celui ce o posedă „lucrurile care sunt, cele care vor fi și cele anterioare celor ce sunt” (Iliada, I, 70). Oracolul și profeții inspirați, ca și poeții societăților arhaice (a se vedea exemplul lui Hesiod), sunt „maeștri ai adevărului”, ca să folosim o expresie a lui M. Detienne. Memoria lor nu este una cantitativă, ci transcendentă și esențială. E omnisciența de tip
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
tip divinatoriu. Iată de ce poezia, ca dar al Muzelor, era singura capabilă să transmită mesajul acestor adevăruri esențiale. „Prin funcția sa profetică, divinația reprezintă, așadar, o irupție a permanenței și a omniscienței divine În curgerea schimbătoare a existenței umane.” 1 Oracolul, În cazul nostru oracolul zeului Apollo, are puterea de a prevesti viitorul, de a-l dezvălui cu aceeași limpezime pe care o regăsim În sfaturile practice și În prescripțiile cultuale. Dar ceea ce ar dispărea atunci ar fi tocmai necunoașterea radicală
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
poezia, ca dar al Muzelor, era singura capabilă să transmită mesajul acestor adevăruri esențiale. „Prin funcția sa profetică, divinația reprezintă, așadar, o irupție a permanenței și a omniscienței divine În curgerea schimbătoare a existenței umane.” 1 Oracolul, În cazul nostru oracolul zeului Apollo, are puterea de a prevesti viitorul, de a-l dezvălui cu aceeași limpezime pe care o regăsim În sfaturile practice și În prescripțiile cultuale. Dar ceea ce ar dispărea atunci ar fi tocmai necunoașterea radicală a viitorului, proprie condiției
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Dar ceea ce ar dispărea atunci ar fi tocmai necunoașterea radicală a viitorului, proprie condiției umane și care o deosebește de cea a zeilor. Iată de ce, după celebra frază a lui Heraclit, citată de Plutarh (404 d): „Stăpânul căruia Îi aparține oracolul din Delfi nici nu spune, nici nu tăinuiește nimic: el trimite semne (oute legei, oute kryptei, alla semainei)”. Verbulce caracterizează limbajul Pythiei nu mai este dialegesthai, „a comunica”, ci ainissesthai, „a anunța În termeni obscuri”. Parke și Wormell notează că
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
spune, nici nu tăinuiește nimic: el trimite semne (oute legei, oute kryptei, alla semainei)”. Verbulce caracterizează limbajul Pythiei nu mai este dialegesthai, „a comunica”, ci ainissesthai, „a anunța În termeni obscuri”. Parke și Wormell notează că una dintre trăsăturile caracteristice oracolelor conținând informații asupra viitorului este tocmai ambiguitatea lor. Procesul de „devalorizare” a poezieitc "Procesul de „devalorizare” a poeziei" Acestea fiind spuse, putem analiza acum mai Îndeaproape relația dintre poezie și oracol, așa cum apare ea În viziunea lui Theon. Mai Întâi
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Parke și Wormell notează că una dintre trăsăturile caracteristice oracolelor conținând informații asupra viitorului este tocmai ambiguitatea lor. Procesul de „devalorizare” a poezieitc "Procesul de „devalorizare” a poeziei" Acestea fiind spuse, putem analiza acum mai Îndeaproape relația dintre poezie și oracol, așa cum apare ea În viziunea lui Theon. Mai Întâi, el compară limbajul cu circulația monedei (406 d): valoarea sa diferă de la o epocă la alta. Era o vreme când poezia domnea pretutindeni: „istoria și filosofia În Întregul lor și, Într-
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
În plus, ei reprezintă tipul perfect de sophos, termen care În secolul al V-lea se aplică În egală măsură poeților și prezicătorilor, savanților și Înțelepților 2. De altfel, Empedocle se Înfățișează pe sine Însuși În preambulul „Purificărilor” (Katharmoi), rostind oracole și vindecând boli numai prin cuvântul său binefăcător. În poemul parmenidian, filosoful este protejat de zeița Dike, se simte un ales, iar perceperea adevărului este reprezentată aici ca o revelație, dar o revelație care se produce la sfârșitul unei călătorii
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
cazul lui nu s-ar putea face clar diferența Între poet și profet. În plus, stilul foarte personal, dar epic, folosirea hexametrului dactilic, mișcarea metrică lentă, de preferință spondaică, gustul pentru metaforă, tonul demn - toate acestea sunt trăsături caracteristice ale oracolelor delfice care se regăsesc În egală măsură la Parmenide și Empedocle. Porecla lui Heraclit (deosebit de interesat de oracole), ho skoteinos, „cel obscur”, nu e străină de o anumită ambiguitate și obscuritate tipic oraculare. Cât privește historia, problema este ceva mai
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
dar epic, folosirea hexametrului dactilic, mișcarea metrică lentă, de preferință spondaică, gustul pentru metaforă, tonul demn - toate acestea sunt trăsături caracteristice ale oracolelor delfice care se regăsesc În egală măsură la Parmenide și Empedocle. Porecla lui Heraclit (deosebit de interesat de oracole), ho skoteinos, „cel obscur”, nu e străină de o anumită ambiguitate și obscuritate tipic oraculare. Cât privește historia, problema este ceva mai puțin clară, Întrucât cuvântul nu este cunoscut Înaintea lui Herodot și, de altfel, nici nu dispunem de mărturii
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
enigme fecunde”4 care putea fi descifrată de către sophos, adică de cel inițiat. Citatul din Sofocle este grăitor În acest sens: „Înțeleptul deslușește Întotdeauna enigmele zeilor/ Pentru proști chiar și Învățăturile sale clare sunt zadarnice”5. 2. Caracterul misterios al oracolului, Întărit de stilul ambiguu (loxon) și perifrastic, stârnește la cei profani o reacție de profund respect religios (sebesthai). 3. La un moment dat se produce o ruptură Între conținutul sacru al mesajului și poezia ca modalitate de expresie, fenomen care
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Poezia părăsește „câmpiile adevărului”, după celebra formulă a lui Platon: „S-a ajuns până acolo că metaforele, enigmele au devenit suspecte, «imputându-li-se» că sunt, În materie de divinație, simple evadări și refugii special aranjate pentru cel ce rostea oracolul, Îngăduindu-i să se retragă și să se ascundă În caz de eșec”1. Cu poezia se petrece același lucru ca și cu miturile homerice devenite plasma kenon, „vorbă goală” . 5. Lipsită de caracterul ei sacru, poezia devine un instrument
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Plutarh nu lasă nici o Îndoială asupra acestui lucru: hyponoia, amphilogia, allegoria, ainittesthai, ainigma 3. Plutarh Întâmpină cu bucurie renunțarea la astfel de procedee, deși le recunoaște meritele de odinioară: o expresie Învăluită care disimula mesajul uneori politic și periculos al oracolului Îi putea proteja pe slujitorii sanctuarului. Zeul, „fără a ascunde intenționat adevărul, prezenta oracolele sub o formă enigmatică, dar cu un aspect poetic, așa cum ai proceda cu o rază de lumină pe care o răsfrângi și pe care o Împrăștii
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Plutarh Întâmpină cu bucurie renunțarea la astfel de procedee, deși le recunoaște meritele de odinioară: o expresie Învăluită care disimula mesajul uneori politic și periculos al oracolului Îi putea proteja pe slujitorii sanctuarului. Zeul, „fără a ascunde intenționat adevărul, prezenta oracolele sub o formă enigmatică, dar cu un aspect poetic, așa cum ai proceda cu o rază de lumină pe care o răsfrângi și pe care o Împrăștii În fascicule. În felul acesta raza Își pierde efectul ei nociv și dur”4
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Alexandria regăsim aproape aceleași ecouri: adevărul Înveșmântat În mituri și simboluri ne va apărea mai măreț și mai impunător 1. Pentru Plutarh poezia, ca mitul pentru Clement, prezintă și un veritabil avantaj mnemotehnic (408 d), indispensabil pentru oamenii de altădată. Oracolul ca instrument de cercetare filosoficătc "Oracolul ca instrument de cercetare filosofică" Renunțarea la forma ambiguă a oracolului În favoarea unei expresii simple și directe nu echivalează cu dispariția enigmelor propuse de zeu. O privire aruncată asupra unui pasaj din De E
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]