1,275 matches
-
nu-i cazul să ne pleoștim. Ne scoatem din plin pârleala în micile și nevinovatele întruniri publice și de societatea a cozilor și mai ales la oficiile de șomaj, aici unde se pun în valoare cele mai subtile comori ale oralității de mamă, de of, de ...asta n-o scriu că e penală rău. În final o propunere: să reducem timpul de muncă zilnic la patru ore! Astfel, prin recordurile de vorbire în timpul rămas vom ocupa peste 90% din paginile Cărții
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
a lui Gelu Ionescu din Romanul lecturii, Ed. Cartea Românească, București, 1976 („Urmuz, amăgitorul”, pp. 63-73. Titlul parodiază titlul hagiografic al lui Geo Bogza din 1930, „Urmuz premergătorul”), conform căruia „Scrierile lui Urmuz tind, fiind scurte, puține și memorabile, către oralitate” (motiv pentru care autorul propune chiar un „spectacol Urmuz”, altminteri ele putînd fi luate ca „poeme”). Aflat mai degrabă sub semnul literaturii populare, orale, decît al literaturii culte, autorul „Cronicarilor” este situat în tradiția folclorului urban: „Urmuz a folosit locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Hara din romanul „Pe aripile vântului” (a cărei foame era pricinuită de ravagiile războiului de secesiune din S.U.A.), șterge farfuria de resturile mâncării cu dumicați de pâine, pe care, apoi, Îi Înghite. Nota definitorie a stilului acestui memorialist o constituie oralitatea. Dumnealui scrie așa cum povestește Într-o lungă convorbire telefonică. Încă nu l-am văzut aievea pe acest autor, Însă din cele câteva convorbiri telefonice, lungi și delectabile, știam deja (adică până la primirea cărții) că este un cozeur fermecător, un narator
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
În variate domenii practice ale activității umane. Impresionante sunt pentru orice lector, nu numai pentru noi, atât cunoștințele foarte Întinse de literatură română, de literatură universală, de lingvistică, de istorie și de religie, dar și mijloacele de exprimare, cu osebire oralitatea stilului. Pe măsură ce Înaintezi În lectură, ești tot mai captivat de naturalețea cu care povestește autorul, părându-ți că-i lângă tine, seducându-te Într-atât Încât uiți și de mâncare și de somn. Ești fascinat și de bogăția ideilor și
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
constatat și altădată, distanța dintre publicistică și proza de ficțiune este destul de mică la autorul vasluian, adept al unei modalități insolite de Închegare a prozelor scurte, amestec derutant de narațiune alertă și consemnare reportericească . Mărcile vizibile ale scriiturii sunt structurile oralității, cuvintele neaoșe, onomastica pitorească (inclusiv poreclele), toponimele realiste și o viziune În cheie veselă, tristă, grotescă a acestei lumi caleidoscopice. M-au frapat mereu diversitatea de subiecte atacate cu dezinvoltură de autor, care a optat de această dată pentru un
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
a văzut în recunoașterea lui Hristos „după Scripturi” (1Cor. 15,3-4) presupoziția teologică fundamentală a Ortodoxiei 1. Înainte de a discuta implicațiile teologice ale acestei mărturisiri centrale a Bisericii, trebuie să urmărim procesul transformării acestei proclamații apostolice dintr-un act de oralitate într-un document scriptic, astăzi disponibil în forma textului canonic al Noului Testament? Ce anume presupune și înseamnă credința în Hristos Cel „după Scripturi”? Cum s-a putut ca recunoașterea fericită a apostolului Toma în fața lui Hristos Cel înviat - „Domnul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a recurs la examinarea unor detalii aparent neglijabile (conturul lobului urechii) pentru a demasca falsitatea còpiilor picturilor originale, strategiile detectivistice ale lui Sherlock Holmes și metodele psihanalizei, întreaga semiotică medicală și întregul arsenal de practici prin care scrierea, textualitatea convertesc oralitatea în urmă123, pot fi apropiate, toate, de știința vânătorilor de odinioară, capabili să descifreze urmele mute, devenite - paradoxal! - edificatoare tocmai datorită caracterului lor marginal și aparent insignifiant. La acestea Carlo Ginzburg adaugă alte câteva trăsături, cum ar fi singularitatea lucrului
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
mucigai se mai plasează încă sub egida „acelorași vechi principii modernist-baudelairiene, care văd în poezie o artă a deformării sensului și a proliferării de imagini, fie acestea și din sfera esteticii urâtului”309, și în ce măsură anticipează gustul mai nou pentru oralitate, nararea nudă, în stil constatativ, de reportaj, a faptelor mărunte, a întâmplărilor triviale sau pitorești. Lectura unui fragment ar putea fi utilă în elucidarea acestor chestiuni: Iuțindu-și caii către sat Un țăran venea întârziat. Vânduse, pesemne, Niște lemne. Tam-nisam
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
mai grav pe la mijlocul anilor ’60, decât să spui despre o poezie că este epică sau că narează, că e prozaică sau că întreprinde monografia unui anumit mediu”389? În La Lilieci monografismul revine într-adevăr în forță, odată cu narațiunea, obiectivitatea, oralitatea, prozaismul și toate celelalte, Marin Sorescu reușind să demoleze astfel și o altă prejudecată - foarte rezistentă în spațiul nostru cultural - că orice poet autentic trebuie să fie liric și pur. Efectul năucitor al acestor pagini poate fi sesizat mai cu
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
frică să se suie-n patul gol? Femeia îl învelea bine, să nu răcească, Mai lua ceva și pleca ușurel (...) (Grija) Se poate observa fără dificultate că, în asemenea secvențe, se antcipează într-o măsură considerabilă, gustul mai nou pentru oralitate, pentru nararea nudă, în stil constatativ, de reportaj, a faptelor mărunte, a întâmplărilor triviale sau pitorești. Mai mult chiar, întrezărim în spatele acestei reveniri la poezia „faptelor de viață” o reacție față de închiderea versului în propria sa solitudine și de celebrarea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
savante - în ciuda aparentei spontaneități - în care coexistă nu numai elemente împrumutate din cele trei genuri amintite, ci sunt fragilizate chiar frontierele dintre diversele registre ale lexicului (întâlnim elemente de argou alături de termeni împrumutați din limbajul științific sau tehnic, mostre de oralitate alături de aluzii culturale și livrești ș.a.m.d.). În ceea ce privește compoziția, se pot distinge șapte mari secvențe. Cea dintâi debutează cu reluarea, în registru parodic, a refrenului unei cunoscute melodii de la începutul secolului trecut, continuă cu invocarea unor detalii specifice spațiului
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și descrierea fiind aici procedeele dominante. De altfel și dispunerea în pagină sugerează același lucru, propozițiile succedându-se într-o totală indiferență față de criterii de natură metrică sau prozodică. Stilul este colocvial, de o familiaritate glumeață, nonșalantă, iar elementele de oralitate („păi”, „să vă zic”, „am dat o raită”) se împacă foarte bine cu aluziile livrești și calificările exotic-extravagante („figură oriental-aristocratică”, „lene flajeolată”). Pasajul cel mai semnificativ rămâne, desigur, acela în care este creionat portretul protagonistei, „fata de la instrumente muzicale”: „acolo
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
referitoare la aspectul și prețul unor produse stau mărturie în acest sens: „casetele verzui Polimer (...) de 65 de lei”, „casetele de basme îmbrăcate în celofan ca pachetele de țigări” etc.). Aceluiași scop servește și stilul de adresare familiar, de o oralitate joasă, școlărească, prin care se obține un efect incontestabil de autenticitate. Întâlnim, de pildă, termeni colocviali („vără-miu”, „alea”), alături de elemente de argou („a lăsa baltă”, „al dracului de stilată”, „pe bune”) care întrețin impresia de necontrolată revărsare a spontaneității
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Nu-i duh dă istăciune Și n-o va dobîndi.” Tema lui este, nu mai Încape vorbă, facerea, obsesia lui cea mai mare este formarea limbii poeticești. Și facerea Începe prin zăgăzuirea dialectului, prin punerea de hotare, stavile În fața unei oralități slobode. Frica de a greși este aproape mistică la Ienăchiță și, sub puterea ei, poetul scrie mai sus-pomenitele Observații sau băgări de seama asupra regulelor gramaticii românești, terminate, se pare, Încă din 1780. Deschiderea Începe, dar, la primul dintre Văcărești
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
laudă prieteșugul, n-are, În orice caz, acel sentiment de solitudine În cultură (dat de lipsa modelelor culturale) pe care-l aveau stihuitorii de dinaintea lui. Actul de a serie trece pe primul plan. Cu Alecu ne aflăm Încă În faza oralității, a cîntecului. El zice versurile sau pune un intermediar să le zică. Acest mesager este, de regulă, lăutarul. CÎntecul are o destinație precisă și un protocol pe care poetul Îl respectă. El inventează În interiorul unui cod preexistent. Codul prevede o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lăutarul. CÎntecul are o destinație precisă și un protocol pe care poetul Îl respectă. El inventează În interiorul unui cod preexistent. Codul prevede o Închinare („salut d’amour”), o umilință ceremonioasă, un elogiu al obiectului erotic și o tornada. Semnele acestei oralități se estompează În discursul liric al lui Iancu Văcărescu. Consultarea muzelor (lectura, reveria) intră ca punct obligatoriu În programul zilnic al poetului: „Muzele, ce-mi sînt dragi foarte, Aveau ceasul hotărît, CÎnd cu cei carii n-au moarte M-Întîlneau numaidecît
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
alta și ne zăngăneau în creier, ca un arc de ceasornic smuls din capace. — Aveți un fel ciudat de a vorbi, spuse Filip, când bătrânul tăcu. De parcă ați fi scris lucrurile astea și acum le citiți. Nu e pic de oralitate în cuvintele astea. — Nu-ți spun decât ce e necesar, ce rost are să lăbărțezi suferința ? E lipsit de noimă să lungești, să exagerezi ori să-ți folosești fantezia pentru un secol care, cel puțin în privința suferinței, a fost atât de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu vădește prin ceva anume că identitatea ei ar fi alta decât cea sesizată din primul moment. Cu cât fantasticul se accentuează mai deplin, cu atât elementul realist face cumpănă dreaptă cu fantasticitatea; în special limbajul cerșetoarei este de-o oralitate atât de autentică, la începutul, ca și la sfârșitul povestirii; oamenii care îi dau de pomană, vorbele lor, priveliștea sunt mai din abundență, decât rustic-românești, numai că implicând infailibila știință a scriitorului de a evita orice ostentație neaoșist semănătoristă ori
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Aceeași rămânere în exterioritate în alăturarea lui Țuțea și Noica. Dincolo de faptul că erau apropiați ca vârstă, descinzând amândoi din "interbelic" (așadar "bătrînei" și "tataie"), nimic nu-i leagă: Țuțea era un "personaj", un cabotin de geniu dotat cu o oralitate prodigioasă, dar incapabil să scrie o pagină coerentă. De pe urma lui au rămas "322 de vorbe memorabile" și admirația înduioșată a lui Cioran. De pe urma lui Noica a rămas ultimul sistem de ontologie european. Noica aparține istoriei gândirii, Țuțea mitologiei culturale. " Dar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Acesta este circuitul obișnuit ale comunicării școlare, orală, înainte de toate. Memorizarea, ca și verificarea sa, se realizează, pentru majoritatea elevilor, prin repetarea verbală a informațiilor (mai puțin solicitantă intelectual și fizic decât cea scrisă), în clasă și în afara acesteia 308. Oralitatea înseamnă individualizare, negociere personală între lector și text, în ciuda sau în afara cuvântului scris. Iar memorizarea prin repetiție sau dialog se construiește în jurul unor formule, a unor tipare de exprimare care pot să-i surprindă pe cei neinițiați în cotidianul școlar
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
manual, dar nu îl preia integral, suferă multiple eroziuni și adaptări ajungând, în urma întregului parcurs profesor elev profesor 309, destul de departe de forma sa inițială 310. În paralel cu textul de referință, se construiește deci o vulgată istorică marcată de oralitate. Ea este îmbogățită cu o anecdotică mai mult sau mai puțin veridică, colportată în mediul școlar prin complicitatea tuturor celor implicați. Mai interesată de legendă decât de istorie, tradiția "nu reține cronologia, nici detaliile, nici numele eroilor, ci doar arhetipul
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
colportată în mediul școlar prin complicitatea tuturor celor implicați. Mai interesată de legendă decât de istorie, tradiția "nu reține cronologia, nici detaliile, nici numele eroilor, ci doar arhetipul și simbolismul lor"311. Ea cenzurează informația științifică, nu o îmbogățește, căci oralitatea este o relaționare între egali, nu o recunoaștere a dreptului de autor și nici o delimitare clară a acestuia de publicul său. Se înțelege de ce elevii preferă să audă lecția de la profesor, decât să consulte direct textul din manual 312. Istoria-povestire
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
memorie socială și familială din care nu făceau propriu-zis parte, dar cu care se solidarizau. În mod evident, sondajul făcut sub forma unei lucrări de control nu le-a fost chiar agreabil, ei aparținând în mod clar unui univers al oralității, autonom și adesea opus celui livresc; deci puțin permeabil la cuvântul tipărit și la discursul solicitant al manualului de istorie. Povestirea "după carte" Elevii învățaseră cândva despre acest subiect, în clasa a IV-a. Fostul lor manual 7 cuprindea un
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
cunoscute, alese, de preferință dintre interviurile deja publicate și mai puțin dintre memoriile unde autorul își amintește, în trecere, că a fost cândva elev. Date fiind diferențele între cele două specii (memorii și interviuri), am preferat, pentru coerența metodologică, lumea oralității și a exprimării cât mai puțin regizate 125. Opțiunea noastră ia în considerație și ideea că "oralitatea fără scriere este posibilă, scrierea fără oralitate, în absența sa totală, este imposibilă"126. Să nu uităm însă că oralitatea înseamnă individualizare, negocierea
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
în trecere, că a fost cândva elev. Date fiind diferențele între cele două specii (memorii și interviuri), am preferat, pentru coerența metodologică, lumea oralității și a exprimării cât mai puțin regizate 125. Opțiunea noastră ia în considerație și ideea că "oralitatea fără scriere este posibilă, scrierea fără oralitate, în absența sa totală, este imposibilă"126. Să nu uităm însă că oralitatea înseamnă individualizare, negocierea sensurilor, improvizație, interpretări apocrife. În același timp, este mai reducționistă în exprimare decât scrierea și se construiește
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]