2,543 matches
-
a sfidat soarta ostilă. Din glasul tău curge durere, Scăldând al neiubirii păcat. Inundă timpul cu tăcere, De iubirea-n care m-ai uitat. În inimă arde făclie, Să lumineze necuprinsuri, Când duci povară-n veșnicie Și fericire în abisuri. Orbit de dragoste fugară, N-ai văzut lumina din suflet, Care sclipește în cerneală, Cu dorul ce curge în verset. Mă ninge dor cu amintire, Când viscolește-n destin pământesc. Regretu-mi duc în mânăstire, Că n-ai fost vrednic, să mă
ANTOLOGIE DE POEZIE „COLINDELE ZĂPEZILOR TÂRZII -COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363373_a_364702]
-
și “mestecă”, o plantă din a cărei rădăcină când se rupea la smulgere, se scurgea un fel de lapte, (un latex care după închegare, noi copii îl adunam în cantități mai mărișoare și-l foloseam pentru mestecat, un fel de “orbit fără zahăr” neaoș țărănesc și românesc), am descoperit adevărate comori pe miriștea de ovăz. Șoarecii au adunat mari grămezi de boabe de ovăz pe care le-au acoperit întâi cu iarbă și apoi cu pământ. Nu mi-a fost greu
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
Articolele Autorului Încurcată, m-aștern pe plaiul timpului, cu așteptarea făcută ghem, în balansul unei pendule cu bătăi eronate de suflarea muribundă a sufletului ruginit și-ncerc să descopăr în cristale înghețate imagini trecute în prezent și aruncate în viitor. Orbită de întunericul alungit în neant, printre fire sticlos de dureroase adâncite în carnea cu miros de eternitate, asist, neputincioasă, spectator fără voie, târându-mi amăgirile în cocoașă, la un cortegiu plouat. Referință Bibliografică: TRECEREA / Daniela Tiger : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
TRECEREA de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363482_a_364811]
-
mai este teamă pentru că-ntre timp n-o mai ia în seamă ultimu-anotimp. Căci chiar dacă ninge și e frig cumplit, știu că voi învinge până la sfârșit. Lerui ler Am ieșit din pădurea de dor și un soare imens m-a orbit. Mă simțeam plin de viață, ușor și știam cât de mult sunt iubit. Alergând printre flori, prin câmpii cântam vesel, cu sufletul dens de-mplinirea din jur, melodii ce aveau frumusețe și sens. Lerui ler, viața mea, lerui ler ce
SUFLETE, TRESALTÃ! LERUI LER SPERANŢA de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362332_a_363661]
-
spuse Hasim! Mai cumpără! îl îndemnă el. E un preț foarte bun pentru toate piesele. -Aurul nu este al nostru prietene, îi răspunse fariseul, ci al lui Dumnezeu, deci trebuie să ne păzim de lăcomia pentru acest metal care poate orbi cu strălucirea lui, dar de la Mehar Hasim voi cumpăra câte ceva fiindcă știu că marfa lui e întotdeauna de cea mai bună calitate. -E foarte adevărat prietene ceea ce spui. Aurul are un duh al său căruia noi negustorii îi mai spunem
AL OPTULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362254_a_363583]
-
AMĂGIRE... Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1433 din 03 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului În cuvinte ipocrite Ai știut să mă amăgești. Cu falsele-ți jurăminte, Inima să mi-o cucerești. Nici tu, nici eu nu mai gândeam, Orbiți de al dragostei tumult, Că era vis, ce noi trăiam, Dar tu mă amăgeai de mult. În ziua când eu am plecat, Ție nu ți-am datde veste. Căci visul ce s-a spulberat, a rămas doar o poveste. Cu
O AMĂGIRE... de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362409_a_363738]
-
de-o viață aștept în sat clipa gravă în casa mea se sting povesti despre zei zilele se fac aripi de porumbei barca de ulm a rămas o epavă la țărmul iubirii am vrut să fiu far dar m-am orbit în propria-mi iubire cuvintele triste zac în neștire toate poemele s-au scris în zadar în vise mai vin din când în când cei dragi s-a închis curbă dintre real și mit copilul ce-am fost prin munți
ET FUGIT IRREPARABILE TEMPUS... (POEME) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361069_a_362398]
-
viața unui alt eretic doar am trăit câte puțin din toate timpul zace în cuget și formule trece vremea ca niște vaci sătule dinspre ieri se-aude clipă cum bate a crescut în mine atâta moarte încât zilele aproape mă orbesc și gândurile-mi ning peste departe de dincolo ,Doamne, cu ochiul ceresc vezi universul cum se preface-n scrum de nu mai poți opri ultimul meu drum TIMP ȘI LEGE se-aduna vremea la mine-n soarta să-i vorbesc
ET FUGIT IRREPARABILE TEMPUS... (POEME) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361069_a_362398]
-
a zidit-o aprilie-n câmpie mă priveste-acum cu frunzele ce zbor și-mi acoperă fruntea cu melancolie DANS PĂGÂN de-o vreme caut ceva ce-mi era drag m-am pierdut pe mine și nu mă revăd pe copilul orbit în mare prăpăd stă un bătrân singur și-l așteaptă-n prag cine o să vândă casa din bătrâni nimeni nu deschide poarta dinspre zi timpul doarme-n număr cine-l va trezi sonetele mele și-au găsit stăpâni numai tu
ET FUGIT IRREPARABILE TEMPUS... (POEME) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361069_a_362398]
-
etc). Cazul dependenței emoționale ca putere exemplara este prezent chiar în Geneză -Cazul lui Cain. Dependent de iubirea parentala (respectiv a lui D-zeu), cănd părintele divin a făcut diferența între cei doi frați (Cain și Abel) Cain a devenit orbit de sentimentul geloziei și și-a ucis fratele. Nu era singura scăpare din ghiarele dependenței la fel de bine putea să se sinucidă. Dependența poate evolua atât de grav încât persoană să nu-și mai lase partenerul să se deplaseze în afara prezenței
DEPENDENTA EMOTIONALA de SANDA PANAIT în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361076_a_362405]
-
Adresându-se unui intelectual contemporan cu noi, Academicianului Eugen Simion, autorul strecoară subtil un reproș fundamental, pe tema eternului conflict dintre politică și cultură. Mi-a rămas în minte un superb citat din Volaire, emblematic pentru subiectivismul care ne poate orbi, uneori: „imaginatia galopează, dar judecata merge la pas”. Parcă anume alese pentru a ne dezamorsa tonul apăsat din materialul anterior, urmează pastilele într-un vers semnate de Ion Pillat, montate pe fundalul unor imagini pe care, iată, internetul le face
O DIMINEAŢĂ CÂŞTIGATĂ, GRAŢIE PUBLICAŢIEI VIRTUALE CETATEA LUI BUCUR de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361210_a_362539]
-
dimorfismul sexual, Pythagora cu numerele lui și acel Paris care i-a distrus regatul lui Priam pentru flocii aurii ai frumoasei Elena din Troia. Sau voi credeți că astea sînt numai legende? Sînt adevăruri, dar nevoia voastră de fabulație vă orbește și nu aveți capacitatea să învățați din greșelile voastre ... Vă induceți sentimentele de frică și neliniște și vă aflați scăparea de orice supărare în umplerea burdihanului cu cirezi de vaci și turme de porci, pajiștea pentru voi nu mai este
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
a înverzit la față și a sărit în picioare. În clipa aia, hop și Ionuț cel viteaz și mămica lui de aur. Parcă era la București copileșu acum vreo două minute, ai?! Mămicuța era pe canapea și urla că a orbit. Mămicuțo, ce ai? Ce are mămicuța mea? se lamenta zelosul imberb. A luat-o în Mercedes și a dus-o la București. A doua zi apare madama acasă cu ochelari pe nas, cu niște lentilele groase cît degetul, care îi
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
o dată că era paranoică. Dar n-am aflat niciodată ce mi-a pus ea în pahar, atunci, cînd a vrut să mă termine. Ce mi-a pus, Thomas? Știu și eu, a zis el îngîndurat; ce substanță l-ar putea orbi pe un om? Dacă e obez, mai scapă ... dar cum tu erai numai piele și oase ... M-a pufnit rîsul: Știi ce-mi reproșa, Thomas? Că nu mă îngraș, că nu fac burtă, ca alți bărbați, care se respectă, că
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
Ovidiu Bulzan: Grele întrebări, pentru că este extrem de neplăcut să spui cuiva că singura lui șansă de a ieși din depresie este să nu se bizuie pe el însuși. Toate tehnicile care astăzi ne stau la dispoziție privesc realmente cu ochi orbi la rădăcina răului, și ar vrea să dea pentru ieșirea din depresie pilule și terapie de grup și vechile sloganuri: "?n tine este răspunsul, în tine este resursa, tu trebuie să hotărăști." M.O.: Problemele îmi păreau chiar foarte grele
DUREREA SUFLETULUI. UNDE SE POATE GĂSI ELIBERARE ŞI PACE? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360844_a_362173]
-
în semiliniștea existenței ba chiar îmi rezervasem un loc lângă un alt nebun) la ultimul se făceau ședințe foto orbilor privește aici îi îndemna fotograful (și el orb ) atunci am văzut cel mai tandru surâs din galaxia luminii apoi am orbit nebunul erai tu Referință Bibliografică: nebunul erai tu / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 925, Anul III, 13 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Gina Zaharia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
NEBUNUL ERAI TU de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 925 din 13 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364154_a_365483]
-
lorelai s-a făcut frig vino la mine să-ți arăt munții de valuri în care se scaldă ocheanos marea se mișcă precum un uriaș ce se naște din genuni străpunge timpul până-n vremea lui ulise când homer a fost orbit de un pescăruș și s-a revărsat peste memoria noastră ca un blid de argint găsit ca relicvă în argos pescărușul încă mai spintecă întinderea pe-nserat solitar ca un navigator al cerului și tu lorelai plângi scurgerea timpului prin clepsidră
LORELAI ŞI MAREA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364254_a_365583]
-
dinamică grupului și comunicare. Ce legătură au toate acestea cu literatura, cu scrisul? Afară de articole și lucrări publicate în reviste de specialitate (care reprezintă scrisul, dar nu și literatura...), mai nimic! Providența are însă planurile ei, la care noi suntem orbi de cele mai multe ori, dar care urmeaza un plan implacabil și probabil bine definit. Prin anii '90, locuind la Brisbane și participând la activitățile comunității românești de acolo, am redactat și prezentat pentru vreo cinci ani (1991-1995) un program săptămânal în
TAINA SCRISULUI (49) – UN TESTAMENT LITERAR de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364228_a_365557]
-
dar și al primenirilor, Teleormanul meu natal mi-a pus largi aripi împlinirii speranțelor înalte. Dar oriunde ai intoarce privirile prin tara, observi cu bucurie că românii redescoperă valori autohtone pe care le-au cam uitat în anii de după 1989, orbiți de noutatea luciului din Occident. Acum oamenii merg iarăși cu cortul pe văi, învățământul recapătă treptat din terenul pierdut, stațiunile balneoclimaterice, acum refăcute, sunt neîncăpătoare pentru câte solicitări sunt, turismul, inclusiv traversarea Carpaților, se face pe șosele nou asfaltate, se
SPERANŢE PENTRU ROMÂNIA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363069_a_364398]
-
Iubind avem revelația frumosului, a binelui, a crezului în ceea ce ne definește, a iertării, a umilinței, a Dumnezeului (Divinității sau Divinului) ce este parte din noi, a cunoașterii. Iubirea face ca toate acestea să fie vizibile, conștientizate. Fără ea suntem orbi, într-o lume construită asemenea unui clopot de sticlă, croită și definită de deșertăciuni și micime. Mi-aș fi dorit să fiu înțeleasă. Demersul meu, o smerită dăruire pentru semeni, venită firesc și din suflet, fără gând ascuns sau meschin
CULTURA CU… OCHII IUBIRII de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368347_a_369676]
-
Am adesea sentimentul că totul vine și trece, precum timpul, curge ca apa și se înălța la cer, fără să lase vreo urmă. Simt, că nimic nu e întâmplător, și că Dumnezeu, ne arată, ne vorbește și ne deschide privirea, orbită de lipsa încrederii. Văd, dincolo de toate aparențele, lacrimile lumii, neputința și lipsa de răbdare. Am un mers repezit, spre apus, parcă dorind să opresc timpul. dar în zadar, nu fac nimic deosebit și tind să pășesc, în extaz, orbit de
CUVINTE MUTE de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368543_a_369872]
-
privirea, orbită de lipsa încrederii. Văd, dincolo de toate aparențele, lacrimile lumii, neputința și lipsa de răbdare. Am un mers repezit, spre apus, parcă dorind să opresc timpul. dar în zadar, nu fac nimic deosebit și tind să pășesc, în extaz, orbit de lucrurile lumești. De unde rugăciuni, cu sau fără credință? Trăiesc rătăcit, cu sufletul ascuns, într-o fântână pustie de lacrimi, închisă cu două lacăte ruginite, din oțel. Lumea se învârte, fără să schimb ceva și mă complac așa, trăind în
CUVINTE MUTE de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368543_a_369872]
-
va mai crede Desire că tu o iubești și va mai dori să fie cu tine pentru altceva decât să te ucidă cu propriile mâini dacă află asta? Ha, ha,ha! Dar prost mai ești! Se vede că era prea orbită de dragoste dacă nu a putut vedea că nu ești altceva decât un gunoi și că nu valorezi nici doi bani. Eu nu i-aș face niciodată una ca asta porumbiței aceleia, dacă m-ar accepta. Mai degrabă aș ucide
PETRECERE NEFASTĂ(2-CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368508_a_369837]
-
a oferit un Kent lung. A fost cea mai bine venită țigară din viața mea. Cred că am sorbit-o din câteva fumuri. El a continuat: Voi, tineretul ăsta amețit de aburii adolescenței, nu puteți vedea realitatea necosmetizată. Vă lăsați orbiți de luciul metalic al lucrurilor, ca unele păsări de cioburile de sticlă. Nu mai observați anumite detalii semnificative. Tu, de exemplu, ai văzut în ultima vreme mai multe mașini LADA cu numere rusești trecând prin oraș către vest, încărcate cu
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368515_a_369844]
-
cu toate că păsările uriașe le sărise în ajutor. Frumusețea sărbătorii de Crăciun dispăruse cu totul, datorită măcelului care avea parte acolo, în lăcașul Sărbătorilor sfinte. Nimic nu părea să mai salveze sărbătoarea, când, dintr-o dată, apăru o lumină, care invadă lăcașul, orbindu-i. Oprindu-se din luptă, priviră spre cer și văzură o stea luminoasă și mare. Din stea se văzu cum o ușă aurie și mare se deschise, și doi îngeri-străjeri îmbrăcați în straie albe, cu părul lung și cu aripi
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]