1,566 matches
-
naivității cotidiene. Astfel, întors prin răutatea aproapelui spre profunzimile lăuntricului, naivul își pierde naivitatea iar ochiul interior îl învăluie cu fascicolul unei priviri abisale, cu unda unei lucidități ce-și are temeiul în natura crepusculară și atemporală a spiritului său. Orbirea se risipește iar lumina frivolă a exteriorității este punctată stelar de torentul solar izbucnit din miezul unui sine redeșteptat. În acest sens, se poate spune că, adesea, suferința produsă de răutatea celuilalt înalță spiritul celui ofensat spre propriul cer pe
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
-i ascuțimea concentrată și amplificându-i complexitatea atotcuprinzătoare. Aici, poate, cel mai revelator exemplu ne este oferit de tragedia înfricoșătoare și adesea imposibilă descrierii prin cuvânt a celor lipsiți de vedere, a celor atinși de bezna sinistră și exilantă a orbirii. Se poate spune, în termenii limbajului comun, că într-adevăr orbirea nu doare, nu arde sfredelitor străpungând corporalitatea spre a lovi spiritul. De asemenea, ea nu poate fi definită nici drept o suferință pur sufletească raportul și conexiunea ei cu
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
mai revelator exemplu ne este oferit de tragedia înfricoșătoare și adesea imposibilă descrierii prin cuvânt a celor lipsiți de vedere, a celor atinși de bezna sinistră și exilantă a orbirii. Se poate spune, în termenii limbajului comun, că într-adevăr orbirea nu doare, nu arde sfredelitor străpungând corporalitatea spre a lovi spiritul. De asemenea, ea nu poate fi definită nici drept o suferință pur sufletească raportul și conexiunea ei cu sfera trupului fiind evidentă. În acest sens, se poate spune că
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
nu doare, nu arde sfredelitor străpungând corporalitatea spre a lovi spiritul. De asemenea, ea nu poate fi definită nici drept o suferință pur sufletească raportul și conexiunea ei cu sfera trupului fiind evidentă. În acest sens, se poate spune că orbirea reprezintă o suferință intermediară între durerea mijlocită de trup și cea pur spirituală, o suferință ce preia pulsația devastatoare a acestora și îi conferă o proiecție expansivă deschizând și răsfirând intensitatea acesteia. Astfel, orbirea se manifestă ca extensie și văl
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
acest sens, se poate spune că orbirea reprezintă o suferință intermediară între durerea mijlocită de trup și cea pur spirituală, o suferință ce preia pulsația devastatoare a acestora și îi conferă o proiecție expansivă deschizând și răsfirând intensitatea acesteia. Astfel, orbirea se manifestă ca extensie și văl ce acoperă și învăluie deplin ființa martirizată a orbului. Printr-o forțare a limbajului, putem spune că orbii văd doar spectrul și chipul aform al durerii, ei sunt unicii care o pot privi fața
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și chipul aform al durerii, ei sunt unicii care o pot privi fața în față, clipă de clipă, asemeni unor vizionari răpiți de hipnoza revelației lor fără contur și delimitare. Deficiența majoră a trupului resimțită de suflet drept cruntă anathemă, orbirea se prezintă ca pierdere sau lipsă dintru început a vederii. Despre orb se spune că nu are lumina ochilor adică acea putință de a vedea. El nu poate răzbate rostuindu-și un drum al pașilor săi printre lucruri și ființe
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Astfel, întreaga viață a orbului își consumă tensiunea în interiorul criptei de întuneric, căderile și îndreptările sale fiind doar răsuciri fixe în caverna beznei proprii. Și orbul percepe timpul dilatat, extins dincolo de perspectiva unei finalități, unei diluări ontice finale. În experiența orbirii temporalitatea se comportă ca un fundal al succesiunii tactile, al însușirilor senzoriale ce se perindă în fluxul atingerii dintre cel lipsit de vedere și lumea împrejmuitoare. Acest fundal este resimțit aici drept concentrat în propria-i densitate și fără tendință
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ce pot vătăma. Aici spațiul pare a se dilata, ținta, scopul, locul spre care se îndreaptă pașii timorați ai orbului fiind însușit de acesta drept un reper cu mult mai îndepărtat decât apare el celor neatinși de aspra damnare a orbirii. Suferința orbului se dovedește, așadar, unul dintre cele mai relevante exemple pentru dimensiunea suferințelor așezate între trup și spirit ca o sinteză ce preia din ambele extreme elemente fundamentale. Aici sufletul nu este pătruns de ascuțimea unei dureri propriu-zis corporale
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
sufletului uman ancorat în potirul de materii active denumit trup. Neputința de a împlini visul dar și impulsiunea ascendentă până la speranța și crezul realizării lui, incapacitatea de a controla menținerea spre o veritabilă iubire în magnetismul fascinației sale dar și orbirea curajoasă a celui ce se dăruie unui asemenea vârtej de basm vulcanic și romantism idolatru, finitudinea și insuficiența ajutorului întru compasiune oferit celorlalți dar și puritatea cristalină a îmbrățișării celuilalt în verticalitatea sprijinirii sale, în demnitatea efortului de luminare a
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
suferința sufletească ce ne apropie, poate, cel mai mult de înțelegerea destinului nostru terestru ca scenariu demiurgic pe care îl tranzităm fulgurant. Suferința prin mijlocirea corporalității, suferința adusă de terifiante deficiențe ale trupului ce induc experiențe zguduitoare cum ar fi orbirea și suferințe de ordin spiritual ce doar se repercurtează asupra complexului trupesc el nefiind, într-un astfel de contex, un factor intermediar, un element prin care și dinspre care să poată surveni durerea propriu-zisă acestea sunt cele trei forme de
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
sa asupra imanentului ce-l învăluie, asupra cotidianului răsfirat în succesiunea temporală și așezat sub reperele extensiei spațiale. Așadar, reluând întrebarea cum privește lumea împrejmuitoare cel pătruns de ascuțimea sfredelitoare a durerii remise dinspre trup sau de bezna apăsătoare a orbirii sau, în fine, de cutremurarea sufletului prin suferințe cu motivație și cauze spirituale? Suferința trupească determină sentimentul unei ajustări a lumii doar la nivelul taumaturgic, la planul posibilității de vindecare. Cel lovit profund de acest tip de suferință neglijează în
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
metafizică separată și intuită drept replica închistării în imanent, în prezența împrejmuitoare ce se vede fulgurant spre a apune ulterior în ne-ființă. Suferințele sufletului ce au drept cauză deficiențele radicale în dinamica funcțională a corporalității, deficiențe cum ar fi orbirea, determină adesea, o profunzime analitică superioară în sesizarea și percepția lumii la nivelul conștiinței individuale. Acest tip de profunzime vizează cu predilecție surprinderea amănuntului, a detaliului și adăncirea lucidă în planul său de ființare. Un amănunt este ceea ce poate deține
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
elementele detaliului ajung în prim-planul conștiinței printr-un demers ce extrage, decupează metafizic. Or, pentru cel atins de suferințele deficienței corporale, adesea, atenția este focalizată dintru început pe detaliu și elementele de amănunt. Spre exemplu, cel învăluit în negura orbirii, privește pentru a folosi un cuvânt paradoxal, într-un astfel de context, paradigma lumii drept o constelație de amănunte și detalii. Fiecare element în parte are strălucirea proprie în ochii interiori ai celui damnat beznei. Pentru el atingerea implică o
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
o primește ci și-o formază elaborat în propria interioritate. Acest mecanism de cunoaștere se manifestă, adesea, la nivelul tuturor celor pătrunși de suferințele deficiențelor trupești focalizând atenția conștiinței spre detaliu și inter-reacționare cu acesta. Astfel, alături de cel atins de orbire și cel lipsit de abilitatea mîinii ce impune voință și prelucrează, cel incapabil să-și poarte trupul în dinamica pășirii sau cel închis receptării ori degajării subtile a rezonanțelor sunetului, toți acești lipsiți de normalitatea umană își trăiesc viața într-
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Spre exemplu, un orologiu așezat pe unul dintre pereții camerei evocate condensează în structura sa calități pe care cel lipsit de vedere le va surprinde clar și distinct, la nivelul profund al existențialității lor. Astfel, pentru semenii neatinși de negura orbirii, orologiul arată, expune măsura timpului prin indicațiilor acelor de pe cadranul său. În spectrul cunoașterii deja rutinate a celui care nu este lipsit de vedere orologiul se rezumă practic la imaginea cadranului său ce răspunde mecanic la întrebarea cât este timpul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
spectrul cunoașterii deja rutinate a celui care nu este lipsit de vedere orologiul se rezumă practic la imaginea cadranului său ce răspunde mecanic la întrebarea cât este timpul? afișându-i fracționarea din perspectiva utilității umane a acestuia. Pentru cel damnat orbirii, orologiul bate, anunță trezitor reperele trecerii fluxului temporal. Aici un aspect adesea neglijat devine capital în contactul cu prezența orologiului. Sunetul cu care, cel mai adesea, semenii văzători se însoțesc zi de zi devenind pentru ei insesizabil întru obișnuință, pentru
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
anunță trezitor reperele trecerii fluxului temporal. Aici un aspect adesea neglijat devine capital în contactul cu prezența orologiului. Sunetul cu care, cel mai adesea, semenii văzători se însoțesc zi de zi devenind pentru ei insesizabil întru obișnuință, pentru cel damnat orbirii, generează sentimentul unei cronici rostite prin ecouri metalice, cronici ce vestește apropierea de moarte și îndepărtarea graduală de momentul survenirii în viață. Se pare, astfel, că esența funcționalității și a misiunii unui orologiu ca vameș și măsurător al consumării noastre
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
pe fondul între-zăririi revelatorii a transcendenței înstrăinarea mistică și pierderea parcursului spre Divin? Prezența tentației se dovedește inevitabilă formulării și postulării templului ca templu? Ce opoziție întâmpină superficialul cotidian în perimetrul recunoscut și acceptat drept pământ sfânt? În ce constă orbirea pelerinului sosit din mundaneitatea efemeră ca mesager al banalității unei viețuiri ce oferă spiritului doar ignoranță? Transcendența ce refuză și se închide reprezintă, aici, replica finală a zeului în raport cu acest călător privit sub semnul anathemei? Ipostaza ontică a reculegerii în
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
există om de calitate la noi a cărui reputație să nu fi fost atinsă ? Și atunci cine mai garantează onestitatea cui ? Profesorul Mironescu, cu ideile lui de cabinet ! Este o utopie a vorbi de onestitate, așa cum vorbește el, și o orbire datorată vanității lui. Și nici măcar dându-și seama că destulă lume interpretează atitudinea lui ca o aliniere la guvernamentali. Poți să nu dai crezare chiar că a fost plătit, numai că i-a fost măgulită vanitatea și a întrevăzut avantaje
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai cunoscute. Niciodată nu poți să știi la ce se pot preta când interesul și vanitatea le sunt lezate. O trăsătură specifică firii tale este deci că totdeauna te temi de cursele femeilor, viclenia lor fiind unanim recunoscută ; dar și orbirea bărbaților ce se lasă duși nu doar de pofte, cum susțin ei, ci și de fanfaronada acestor pofte. În ceea ce te privește, prudența fiind ta qualité maîtresse, așadar - să te duci sau nu mai devreme ? Până a lua o hotărâre
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
creadă că ea este victima, iar eu călăul ! într-atât de strâmb și de pătimaș judecă, încât nici măcar nu o mai suspectez de viclenie. Dacă ar face cel mai mic efort, poate lucrurile s-ar drege, dar nu ! Cu o orbire de neînțeles, ea merge în aceeași direcție a distrugerii, încât am început să mă gândesc serios dacă nu este într-adevăr nebună. Gândindu-mă, am ajuns să fiu aproape sigur că moștenește o formă de neurastenie. Dar ce se mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de oraș au participat la înmormântarea organizată de Robin Osmore. Printre participanți a figurat și Steve Glatz, discipolul lui John Robert, care se afla, întâmplător, în acele zile la Oxford, precum și o misterioasă doamnă americană, care a vărsat lacrimi amare. Orbirea de origine nervoasă a lui George a ținut doar două săptămâni, după care preotul i-a dat să citească scrisoarea lui Rozanov. George a citit-o, a încuviințat din cap și nu a rostit o vorbă. Părintele i-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aplica soțului ei un fel de pedeapsă. Ar fi trebuit oare Stella, așa cum avea ea să se întrebe mai târziu, să prevadă actele extreme de care era în stare George? (E necesar să arăt că George, în perioada lui de orbire, i-a povestit absolut tot ce făcuse și, în măsura în care era capabil, a încercat să discearnă și cauzele care-i întunecaseră mintea.) Stella a venit la mine cu întrebarea de mai sus: Ar fi putut să prevadă? Răspunsul meu sincer a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
eu n-aș fi putut prevedea și nu m-aș fi putut aștepta la cele întâmplate. Firește că Stella acordă o covârșitoare importanță faptului că George i-a cerut părintelui Bernard să-l conducă la ea, după ce fusese trăsnit de orbire pe islaz. Din acea clipă, George nu a mai pomenit niciodată numele Dianei. Ce s-a întâmplat cu celulele cerebrale ale lui George în timpul acelui curios episod cu floarea soarelui sau cu farfuria zburătoare rămâne de văzut. Creierul este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
calm vizionar zugrăvit pe fața lui George în seara când se întâlniseră la Diane, curând după ce George primise fatala scrisoare a lui Rozanov. Reflecțiile lui George asupra stării sale mentale, pe care i le-a împărtășit Stellei în timpul perioadei de orbire, relevă o considerabilă capacitate de autocunoaștere. Ceea ce l-a făcut însă pe George să „treacă“ de la starea de euforie a eliberării la ura asasină, rămâne o verigă lipsă în lanț. A spune că „euforia“ era starea preliminară, inconștientă, a hotărârii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]