1,646 matches
-
din niciunul atât cât simt - dac-aș vrea - c-aș putea dobândi ...am repulsie pentru treptele prea înalte - sau prea joase: rău de înălțime - rău de adânc ...dar atât de mult aș vrea atât de mult...: dintr-odată să ard orbitor - stea mistuită canibalic - de dor - dintr-odată - să înghit - până-n rărunchii mei - arși de dorință - ca pe-un uluitor calmant - azvârlit în gâtleju-mi de-un doctor grăbit - în bezna neființei - beci surpat în adânc - totul fără avertisment - fără trepte: surpriza
ROST ASCUNS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342999_a_344328]
-
înrăiți - ori cârtițele cele scobite de obiceiul iubirii a fi om a însemnat a rosti curajos ori laș - cuvinte pentru adormit minciuna cuvinte - pentru a limpezi vinu-n agheazmă ...cât de târzie - și cu cât mai târzie - cu atât mai exasperată orbitoare - a lui Dismas - mărturie *** n-am fost nici bun - nici rău: un oarece om am văzut ape-n amug - și le-am înfruntat - am văzut munți în răsărit - și m-am înălțat câmpii și păduri - m-au îmbrățișat - în flori
DOR DE STINGERE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 149 din 29 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344166_a_345495]
-
ciripeau prin frunzișuri. La-nceput, îndemnă, căci purta în suflet speranța că bine a făcut de-a urmat visul. Mai ales că-și luase cu sine și patul veșniciei, nădăjduia s-o țină pe-A nedorită departe... Mângâiat de lumina orbitoare a verii și-ncins de osteneala poverii duse pe umeri, căuta răcoarea desișului și umbrarul bănuit. Se-afunda mai adânc prin verdele foios. Pășea mai ușor acum, căci sub tălpi mușchiul moale și răcoros îi așternea cărarea, iar crengile mai
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
adaptivă înseamnă lumina de drum a unui SFA care își adaptează forma fasciculului în prezența vehiculelor care circulă în sens opus și care circulă în față, în vederea îmbunătățirii vizibilității conducătorului auto, fără a provoca disconfort, distragerea atenției sau lumină orbitoare capabile să afecteze pe ceilalți participanți la trafic. a) prezență: opțională la autovehicule, interzisă la remorci; ... b) număr: un SFA; ... c) culoare: alb; ... d) conectare: conform 6.1.1 și 6.1.2 . ... ... 6.23. Semnal de oprire de urgență Semnal de oprire de urgență
REGLEMENTĂRI din 22 iulie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/286528]
-
Vrăjindu-mă cumva să i-au un loc. Tu mai ridică-n valurile grele Lumini ce doar în mine strălucesc. Că prinsă ești în visurile mele Și nici nu vreau acuma să gândesc. Cu dalbe falduri de pură femeie Și orbitoare-n vraja-ți mă ascund. Tu mi-ai furat a gândurilor cheie Ce ferecate-n mine m-au durut. Tu-mi stai plăpândă și vezi în lumină Ceva ce ți se pare pur nepământean. Mă uit la tine ca la
OCHII TĂI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378331_a_379660]
-
auzite, că pericolul unui trăznet putea cauza moarte sau urmări neplăcute dacă te aflai într-o zonă aproape de contact. Zis și făcut . Tocmai se strecurase sub fragila foaie de plastic, că de ce se temea, s-a și întâmplat. O lumină orbitoare și tunetul puternic ce a urmat, l-au făcut să trăiască spaima vieții sale. Urechile parcă erau înfundate, reținând în ele urma unui țiuit combinat cu privirea aproape orbită. Se ghemuise mai tare sub pelerină. S-a gândit că făcuse
CORIDORUL de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379082_a_380411]
-
Victoria ,deasupra galeriilor Lafaet*"" Așa scrie pe dos, cu litere de-o șchioapă. Aici iei tu masa,fetițo, cu mama și cu Nene Robert. Ochii tai mari și frumoși parcă sunt două crăpături; întotdeauna ai avut oroare de flash**-ul orbitor. Îți admir fruntea înaltă și părul crescut. Mama obișnuia să spună:"Dacă te tunzi des, o să ai păr frumos și des!" Și mama a avut dreptate. Nu te țineam minte atît de radioasă. Ai însă nasul cam lat. Iluzie optică
DIALOG CU O COPILĂ-VERSIUNE ROMÂNĂ-EBRAICĂ de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379847_a_381176]
-
Victoria ,deasupra galeriilor Lafaet*"" Așa scrie pe dos, cu litere de-o șchioapa. Aici iei tu masă,fetițo, cu mama și cu Nene Robert. Ochii tăi mari și frumoși parcă sunt două crăpături; întotdeauna ai avut oroare de flash**-ul orbitor. Îți admir fruntea înaltă și părul crescut. Mama obișnuia să spună:"Dacă te tunzi des, o să ai par frumos și des!" Și mama a avut dreptate. Nu te țineam minte atît de radioasa. Ai însă nasul cam lat. Iluzie optică
ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI [Corola-blog/BlogPost/379858_a_381187]
-
Victoria ,deasupra galeriilor Lafaet*""Așa scrie pe dos, cu litere de-o șchioapă.Aici iei tu masă,fetițo, cu mama și cu Nene Robert.Ochii tăi mari și frumoși parcă sunt două crăpături; întotdeauna ai avut oroare de flash**-ul orbitor.Îți admir fruntea înaltă și părul crescut. Mama obișnuia să spună:"Dacă te tunzi des, o să ai par frumos și des!" Și mama a avut dreptate.Nu te țineam minte atît de radioasă.Ai însă nasul cam lat. Iluzie optică
ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI [Corola-blog/BlogPost/379858_a_381187]
-
divine. Stolul de păsări ce dormea în copac s-a speriat însă și fâlfâitul atâtor aripi ne -a frânt legănarea. Ne am mulțumit îndelung unul altuia cu un sărut pătimit și mână în mână am coborât pe scara realității. - Ce orbitoare-i lumina din ochii tăi, îmi spuneai ! Vom reveni cât de curând spre a continua de unde am rămas, ne am promis. Deja gândurile ni se amestecau în decizii și urmele pașilor ne căutau sensurile din care puteam reveni unul spre
PĂCATUL CA FORMĂ DE EXISTENŢĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380048_a_381377]
-
spălate de și șuvoaiele de lacrimi plânse în izvoare tainice și torente sălbatice și reci precum inima stâncilor din care s-au năsut și care își feresc privirile oarbe de strălucirile dureros de albe, ce se revarsă în cascade tăcute orbitoare. Pe unul din brațele descărnate ale mărului din spatele casei se lăfăie căsuța vrăbiilor și a pițigoilor, agățată acolo de Ionică și Violeta, cu două zile în urmă. Bunicul îi ajutase să construiască din scândurele adăpost păsărelelor din livadă explicându-le
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
mișcării divine. Stolul de păsări ce dormea în copac s-a speriat însă și fâlfâitul atâtor aripi ne a frânt legănarea. Ne am mulțumit îndelung pentru darul dat și primit și mână în mână am coborât pe scara realității. Ce orbitoare-i lumina din ochii tăi licărind splendorile bucuriei. Vom reveni cât de curând spre a continua de unde am rămas, ne am promis. Deja gândurile ni se amestecau în decizii și urmele pașilor ne căutau sensurile din care puteam reveni unul
PĂCATUL CA FORMĂ A EXISTENŢEI UNIVERSALE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382004_a_383333]
-
-L PE IISUS Plângându-L pe Iisus - un copil Adormi la ferestră: și-L văzu pe Ucis Plutind lin - lebădă sângerie Scurgându-se-n cântecul ultim - spre Lac Rănile Lui erau tot atâtea ciudate Lumini - guri de peșteri - străpungând spre Orbitoare Grădină Și copilul - în vis - o porni spre Eternele dimineți - iar Când s-a trezit - nu mai avea Nicăieri de ajuns ------------------------- Adrian BOTEZ Adjud, Vrancea Crăciun 2016 Referință Bibliografică: Adrian BOTEZ - POEME PENTRU UN NOU AN / Adrian Botez : Confluențe Literare
POEME PENTRU UN NOU AN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380564_a_381893]
-
zborul unor păsări negre, melancolice, a căror strigăt anunță întristatea și naufragiul poetului pe un țărm al deșertăciunilor: „rămân un Veșnic îndrăgostit visător,/ în Efemerul care mă-nconjoară,/presărându-mi în / Calea spre Mântuire/ boabe din roua Fericirii, în lumini orbitoare...” Nicio singurătate nu poate fi mai mare decât aceea în care ești expulzat din propria taină, din propriu cântec al inimii născute să viseze. Întreaga viață este trecută prin purgatoriul sângelui, cuvintele pornind în cruciade sângeroase ( de multe ori), „avârlit
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
să știe, preferă speranța, alții dimpotrivă, preferă certitudinea în locul îndoielii, mai chinuitoare pentru ei decât adevărul brutal. „ 23. „Ce e umanitatea dacă nu un lan, în lumina fierbinte a soarelui, în culori halucinante, sub un cer de un albastru dens, orbitor, și în care, tăcută, dar fără slăbire, seceră moartea?” 24. „Judecăm oamenii nu numai prin ceea ce ei gândesc și nici măcar prin sentimentele pe care îi domină (toate acestea se pot dovedi că au fost coaja care acoperă determinări mult mai
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
Acasa > Versuri > Iubire > UȘĂ SPRE DRAGOSTE ( SONET ) Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 1648 din 06 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Când orbitoarele lumini din albii ghiocei Își las-amprenta-n sufletele noastre surâzând, Din ei ne facem delicați, imaculați cercei, Jertfindu-ne, pe-altar de dor, iubirile arzând. Când inimile noastre-nlănțuite-ademenesc Toți șerpii din pădurile ce se întind în noi, Uităm de griji, de
UŞĂ SPRE DRAGOSTE ( SONET ) de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379598_a_380927]
-
gândirii poetice, purtând o sugestie asemănătoare imnurilor vedice, în care ”ordinea și adevărul au fost născute de pasiune, cea care se aprinde de la sine”. Este, aș spune, mai mult o ”pasiune cosmică”, unde poetul Marian Dumitru pune cuvântul sub ”tăcerea orbitoare”: E spațiu cosmic în cuvânt/ cheie de boltă la descânt („Comori în metaforă: tăcerea”, pg.23). În ”Vâltoarea spaimei” în care se află ”trântit în vers, Norocul de pe cal”, poetul se apropie prin simbolul calului de lirica europeană, unde Germain
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
gândirii poetice, purtând o sugestie asemănătoare imnurilor vedice, în care ”ordinea și adevărul au fost născute de pasiune, cea care se aprinde de la sine”. Este, aș spune, mai mult o ”pasiune cosmică”, unde poetul Marian Dumitru pune cuvântul sub ”tăcerea orbitoare”: E spațiu cosmic în cuvânt/ cheie de boltă la descânt („Comori în metaforă: tăcerea”, pg.23). În ”Vâltoarea spaimei” în care se află ”trântit în vers, Norocul de pe cal”, poetul se apropie prin simbolul calului de lirica europeană, unde Germain
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
imaginea de ansamblu creată este mai mult sau mai puțin cognitivă decât realitatea în sine. Voi prezenta în continuare relatarea unui alt subiect care a trecut printr-o experiență de ieșire din trup: „Am văzut o lumină puternică, dar defel orbitoare și m-am lăsat tras de ea. Am simțit imediat că îmi părăsesc corpul fizic, iar când am privit înapoi l-am văzut într-adevăr zăcând pe pat, în timp ce eu mă îndreptam către tavan. De îndată ce mi-am părăsit corpul, am
POVESTE TRISTĂ DE AMOR CU AMURG DE MOARTE ÎN PRAG DE SEARĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381401_a_382730]
-
când m-am trezit, am găsit un citat din poetul creștin din secolul al XVII-lea, Henry Vaughan. Părea că descrie exact locul magic în care m-am aflat care era, potrivit descrierii, Divinitatea însăși. “Dumnezeu există într-un întuneric orbitor”. Exact așa a fost în cazul meu : un întuneric desăvârșit, dar totuși plin de lumină. Știu că sună complet extraordinar și - sincer - greu de crezut. Dacă cineva mi-ar fi spus aceste lucruri - chiar și doctor să fi fost - aș
EXTAZUL ŞI AGONIA UNOR IUBIRI TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381402_a_382731]
-
gândirii poetice, purtând o sugestie asemănătoare imnurilor vedice, în care ”ordinea și adevărul au fost născute de pasiune, cea care se aprinde de la sine”. Este, aș spune, mai mult o ”pasiune cosmică”, unde poetul Marian Dumitru pune cuvântul sub ”tăcerea orbitoare”: E spațiu cosmic în cuvânt/ cheie de boltă la descânt („Comori în metaforă: tăcerea”, pg.23). În ”Vâltoarea spaimei” în care se află ”trântit în vers, Norocul de pe cal”, poetul se apropie prin simbolul calului de lirica europeană, unde Germain
”MUNTELE DIAFAN AL IUBIRII” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380912_a_382241]
-
dar mai ales religioase, romanul lui Bălan începe și se sfârșește cu aspirații omenești tulburătoare, către luminăși adevăr absolut. Pe această cale, lumina curcubeului este menită să amintească „de legământul veșnic” al omului cu divinitatea. Trăirea luminii divine, a „Luceafărului orbitor” de dincolo de curcubeu, rămâne însă un privilegiu al celor aleși, al spiritelor atingând perfecțiunea. Ea poate fi lumina miraculoasă revărsându-se din poeziile lui Lucian Blaga, lumina căutată odinioară de Goga în poezia „Rugăciune”, ori „nadirul latent” din poezia lui
TEISM ŞI ATEISM ÎN PROZA ANTI-COMUNISTĂ de GEORGE BĂJENARU în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380894_a_382223]
-
privirea de gheață, ședea într-un jilț de argint suflat în pulbere de cuarț și dantelării cu flori de gheață și ciucuri de cristal. În fața tronului - o masă uriașă de gheață sculptată cu încrustații de diamante și intarsii de raze orbitoare, multicolore. Pereții erau tapisați cu brumă și flori de gheață. De tavan atârnau policandre uriașe din țurțuri de diamante care umpleau sala de lumină. Pardoseala era din bucăți de gheață șlefuită, dispuse în arabescuri cu mii de irizații orbitoare de
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
raze orbitoare, multicolore. Pereții erau tapisați cu brumă și flori de gheață. De tavan atârnau policandre uriașe din țurțuri de diamante care umpleau sala de lumină. Pardoseala era din bucăți de gheață șlefuită, dispuse în arabescuri cu mii de irizații orbitoare de diferite nuanțe. O oglindă uriașă atârna pe un perete din fața tronului împărătesc și altele pe plafon, care creau reflexe multiple. Sala părea infinit de mare, namilele păreau mai multe și mai mari de cât erau în realitate, iar bucățile
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
ți-e părăsit în lume Uitându-se în reflectarea sa Mereu ispita își găsește-un nume Ca în oglinda neființei, rea. Și-așa rapid vezi geamănul de care Te-ai despărțit odată să te vinzi Iar sufletu,-n lumini prea orbitoare, Rotește coridorul de oglinzi... --------- 2005 *** НАДПИСЬ НА КНИГЕ ВОСПОМИНАНИЙ А в общем, жалок был усталый Параджанов, Неряшливый старик и сокрушенный плут, Но знал, что этот быт замызганных стаканов Полюбят и простят и волшебством сочтут. И, может быть, о нас в
PAUL POLIDOR A REALIZAT O TRADUCERE CONSONANTĂ CU SPIRITUL ORIGINAL de DUMITRU BĂLAN în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374455_a_375784]