14,562 matches
-
tradus cu glas tare, textul este și nu este, și nu reușești să-l atingi. În plus, profesorul Uzzi-Tuzii își începuse traducerea orală nesigur dacă avea să fie în stare să combine cuvintele, revenind asupra fiecărei fraze că să-i ordoneze despieptănările sintactice, manipulându-le, până când se șifonau complet, mototolindu-le, ciopârțindu-le, oprindu-se asupra fiecărui cuvânt pentru a-i ilustra folosirile idiomatice și conotațiile, acompaniindu-se cu gesturi învăluitoare, invitându-te parcă să te mulțumești cu echivalențe aproximative, întrerupându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
el n-a refuzat-o, dimpotrivă... dar nu reușeam să înțelegem dacă el accepta jocul nostru, sau noi făceam jocul lui... Dar dacă era pur și simplu vorba de un nebun? Numai eu puteam da de capătul secretului său: am ordonat să fie răpit de agenții noștri, adus aici, ținut o săptămână în celulele noastre la izolare, apoi l-am interogat eu însumi. Nu era vorba de nebunie; poate numai de disperare; pariul cu femeia era pierdut de o bucată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o bucată de vreme la o transpunere a romanului lui Bandera într-un mediu ircanic. Din alte surse, știm că Anatolin e pe punctul de a termina un nou roman intitulat Ce poveste își așteaptă finalul?, a cărei confiscare am ordonat-o deja, într-o acțiune-surpriză a poliției, ca să împiedicăm intrarea în circulație și difuzarea clandestină a cărții. De cum o vom avea în posesia noastră, mă voi grăbi să vă fac o copie, iar dumneavoastră vă veți putea da seama dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
săvârșise. Asta, însă, nu avea nici o importanță: se arătase indignată de condamnarea lui, iar indignarea ei luase forma unor țipete și gesticulări prelungite la adresa polițiștilor din sala de judecată. Judecătoarea, care era pe cale să părăsească sala, își reluă locul și ordonă ca Florence să fie adusă în fața ei. — Asta-i o sală de tribunal, spusese ea. Trebuie să înțelegeți că nu aveți voie să strigați la polițiști și nici la altcineva de-aici. În plus, aveți mare noroc că procurorul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
stai pe lângă unul dintre băieții de acolo. Îl chemă pe cel mai tânăr dintre ucenici, cel care avea obiceiul să-l bată pe umăr tot timpul cu degetul lui unsuros și-i murdărea salopetele curate. — Întrerupe-te din lucru, îi ordonă. Supraveghează-i pe copii în timp ce lucrez. Ai grijă să nu pățească ceva. Ucenicul păru să fie încântat de noua sa atribuție și le zâmbi călduros copiilor. Ăsta-i tare leneș, cugetă domnul J.L.B. Matekoni. Ar face treabă mai bună ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
suporți propria ta prezență decît să te transformi În șorici, voi porunci să ți se dea cincizeci de bice pe spinare și să-ți fie confiscate toate bunurile drept compensație pentru neplăcerile pe care ni le-ai pricinuit. Subofițer! Îi ordonă el unui omuleț pirpiriu, cu o expresie răutăcioasă. Ocupă-te ca sentința să fie imediat pusă În aplicare! CÎnd Își veni În fire, luna era deja sus pe cer, ascunsă Îndărătul unui nor. Îl lăsaseră singur, pe nisip, și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Alejandra, de al cărei stîlp fusese legat pentru a fi biciuit. Odată cu primele lumini ale zilei Începu vînzoleala la bordul greoaiei nave, care purta sonorul nume de Monterrey, și ajunseră pînă la el, cît se poate de clare, vocile care ordonau să fie trimisă la apă feluca de la pupa. Cinci bărbați săriră În ea și vîsliră fără grabă, printre rîsete și glume, salutîndu-le gălăgios pe primele foci care-și ițiseră capetele curioase lîngă prova, iar glasurile lor răgușite răsunau În zori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ridică În capul oaselor În pat, surprins și Încercînd să pună mîna pe pistolul pe care Îl ținea În sertarul mesei, era deja prea tîrziu, căci vîrful macetei strălucea la mai puțin de o palmă de nasul lui. - Liniște! Îi ordonă Oberlus sec. O mișcare numai și-ți retez căpățîna... Ți-aduci aminte de mine? O lampă minusculă cu ulei ardea În colțul cel mai Îndepărtat al cabinei, iar căpitanul trebui să facă un efort pentru a recunoaște, În lumina aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
punctul În care marele cetaceu Își făcuse apariția, și acela era, fără Îndoială, cel mai vesel și mai minunat dintre strigăte, singura frază care reușise vreodată să deștepte un ecou În sufletul lui, căci Începînd din clipa, În care căpitanul ordona „Bărcile la apă!” și sărea imediat la cîrma celei dintîi, Iguana Oberlus Înceta să mai fie monstrul cel scîrbos care străbătea mările și se transforma În cel mai bun, mai curajos, mai șiret și mai Îndemînatic din tot Pacificul. Arunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sub cerul liber, făcut ghem pe vreo saltea de paie, pe fundul celei mai mari baleniere, fără să ocupe aproape niciodată hamacul de pe puntea-platformă a marinarilor, unde nu cobora de obicei decît atunci cînd se Întețea vremea rea, iar căpitanul ordona să se lase liberă puntea. Tot astfel, mînca singur Într-un colț, de cele mai multe ori În picioare, și, sprijinindu-se Într-o rînă de peretele despărțitor, se Îmbăta singur cînd avea dreptul s-o facă și nu se unea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
plajele liniștite și ansa de la nord, pînă la abruptele țărmuri din partea de sud, ce păreau tăiate cu cuțitul. În timp ce mergeau de-a lungul coastei, foarte aproape de pămînt, cu o oră Înainte de căderea Întunericului, cînd căpitanul era pe punctul de a ordona să fie strînse velele și aruncată ancora, Niña Carmen, sprijinită În coate pe travers, alături de Ojeda, arătă spre o plajă cu nisipul alb și comentă: - Tare am chef să fac o baie pe plaja asta și să faci dragoste cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Dar cînd, o jumătate de oră mai tîrziu, ajunseră pe culmea falezei și contemplară abisul de la picioarele lor, se priviră Între ei, nedumeriți. Secundul Stanley Garret, care naviga de opt ani la ordinele colericului căpitan Lazemby, pufni zgomotos: — Înapoi toată lumea! ordonă el. Ridicați pietrele, dacă e nevoie, dar individul ăsta trebuie să apară. Nu putea să scape Înot. Se Întoarseră, și mai atenți, ceea ce le Îngădui să descopere cele două tunuri și peștera mare din vîlceaua dinspre vest, unde fuseseră Îngrămădite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
moț, că grupul făcuse propagandă deschisă o vreme, Bîlbîie anexase și patru manifeste semnate de un Comitet executiv, care se vedea că nu era același cu capii grupului, inginerul Stoicescu exprimîndu-se destul de des "va trebui să înștiințăm Executivul, așa a ordonat Executivul", că fiecare membru al grupului avea datoria să adune adeziuni, semnături, se distribuiau cămăși negre, insigne, că era băgată și marina militară, unul din activiștii zeloși fiind Gheorghe Teodoreseu, maistru militar, că sublocotenentul Georgescu, și el inginer, stătea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să fie în a distinge adevărul de neadevăr, nu realitatea de imaginație. De fapt este uimitor că tocmai dumneavoastră, domnule director, dumneavoastră, care luați în considerație imaginația adversarilor, care lucrați cu imaginația dumneavoastră și a lor, nu ați reușit să ordonați corect sferele de distincție." Pangratty își încrucișase mîinile pe piept, se cam umflase în pene și avea un aer foarte doctoral. Consider că sfîrșitul lui Leonard Bîlbîie se datorează în principal acestui mod viciat de a gîndi, în care realitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
numai că Antichrist exista (ceea ce nimeni nici nu se Îndoise), dar că Necuratul Își avea complicii săi pământeni. Mitropolitul rușilor de pretutindeni, căruia parcă Îi căcuze voalul de pe ochi, vedea aievea legiunile lui Antichrist cucerind Sfânta Rusie, de aceea va ordona ca În toate cele trei sute șaizeci și opt de biserici moscovite să se citească la liturghii și unele pasaje din acea scriere. Astfel Încât, preceptelor aspre ale Bibliei, care provăduiau dreptate și cazne, li se vor alătura și cele din misterioasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
prin surprindere pe cei prezenți, care câteva clipe furăincapabili să reacționeze sau să se miște măcar, si, doar când șuvoiul de sânge care îi izvora din gură îi acoperise complet tatuajele de pe piept, Hiro Tavaeárii întinse mâna spre el și ordona sec: —Duceți-l la Hinói Tefaatáu, să-i oprească hemoragia cu o piatră încinsă. Avem nevoie de el viu. După ce patru războinici îl scoaseră cu greu din Marae pe rânitul care se zbătea într-un efort zadarnic de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
un grup atât de izolat și de omogen putea fi autosuficient, fiecare individ având de îndeplinit un rol foarte bine definit în cadrul societății și fiecare trebuind, din acest motiv, să-l îndeplinească fără cusur. Iar acum, ca preaînțeleptul Hiro Tavaeárii ordonase că toți locuitorii din Bora Bora, până la ultimul, să se pună la dispoziția Marelui Maestru Constructor, Tevé Salmón se pomeni, peste noapte, că are sub comanda lui un intreg popor dornic să se facă util. Pentru cele două carene alese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dar cred că unele dintre ele ar prefera să fie jupuite de vii, decât să suporte torturile la care probabil că le supun. Se ridică în picioare, considerând reuniunea Consiliului încheiată. Aceasta este decizia mea, îmi asum întreaga responsabilitate și ordon să fie respectată. Porni către colibă lui, atât de încovoiat și cu un mers atât de obosit, încât ai fi crezut că a-mbătrânit cu douăzeci de ani într-o singură noapte. Atenția tuturor se mută asupra lui Hinói Tefaatáu, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ca să aștepte rezultatul votării. Oamenii avură la dispoziție aproape o oră ca să cântărească cele văzute și auzite, iarla sfârșitul acestui interval de timp depuseră într-un frumos coș din frunze de pandanús trei dintre aceste flori. Hiro Tavaeárii numără voturile, ordona să fie chemate câștigătoarele, care cu greu își puteau ascunde bucuria, si le vorbi cu o voce gravă: —Bora Bora pune în mâinile voastre soarta celor mai curajoși fii ai ei, care vor înfrunta pericole nebănuite în Al Cincilea Cerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
temutul Mara’amú, atât de folositor câteodată, îi va îndepărta de căminele lor până când din ele nu va mai rămâne decât o amintire vagă în memorie, care este singura parte a omului care nu se stinge niciodată. Nu priviți înapoi! ordonase Miti Matái, și nimeni nu privi înapoi, pana cand noaptea se coborî asupra lumii, iar întunericul șterse contururile ascuțite ale muntelui la a cărui umbră se treziseră în fiecare zi a vieții lor și la adăpostul căruia făcuseră pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
trei Mahi Mahi superbi și șase toni. Ce preferi? —Mahi Mahi. —Crud sau fript? Fript. — În câteva minute o să fie gata. Îi pregăti masă: o bucată mare de pește fript în cenușă și însoțit de fructe proaspete, căci Miti Matái ordonase să se consume cât mai multe fructe și legume, acesta fiind cel mai bun mijloc de a-și păstra echipajul sănătos. În timp ce băiatul mânca, Vahíne Tiaré îi taie o nucă de cocos, iar apoi se așeza pe vine în fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nu l-ar fi adus aici. Dacă ar fi plutit pe mare, ar fi fost aruncat pe plaja din nord. În ciuda aparentei inutilități a macabreidescoperiri, Navigatorul-Căpitan păru să considere că aceasta ar putea avea o semnificație ascunsă. De aceea îi ordona Omului-Memorie să o aibă în vedere atunci cand va relata aventurile expediției și îi ceru bătrânului kahuna să înceapă să tatueze acest lucru pe Omul-Întoarcere. Astfel că, în aceeași zi, Vetéa Pitó, tremurând tot, era întins pe puntea Mararei și, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Matái alese un alt Avei’á, care îl devia înspre vest, știind din experiența că în partea aceea se află niște insule ai căror locuitori i-ar putea oferi unele informații despre sălbaticii agresori. A doua zi, Miti Matái le ordona femeilor să pregătească o mică petrecere, care urma să se desfășoare la căderea serii și prin care aveau să sărbătorească faptul că aproape jumătate dintre cei aflați la bord depășeau pentru prima dată limitele Primului Cerc. Toți „bobocii“ primiră că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
veni de hac unei asemenea fiare. Miti Matái le explica oamenilor că animalul putea reapărea mai furios că oricând, iar în cazul în care ar fi făcut-o, putea transforma Marara într-o grămadă de așchii, dintr-o singură lovitură. Ordona așadar că toată lumea să rămână nemișcata și tăcută, să fie acoperite adăposturile animalelor și să fie închiși câinii, ca să nu facă zgomot, si, după ce cerceta îndelung, obsesiv chiar, orizontul și cerul, îi ordona cârmaciului să vireze cu nouăzeci de grade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
grămadă de așchii, dintr-o singură lovitură. Ordona așadar că toată lumea să rămână nemișcata și tăcută, să fie acoperite adăposturile animalelor și să fie închiși câinii, ca să nu facă zgomot, si, după ce cerceta îndelung, obsesiv chiar, orizontul și cerul, îi ordona cârmaciului să vireze cu nouăzeci de grade spre tribord, în timp ce toate velele erau întinse pe vergi. —Trebuie să găsim pământ cât mai curând, spuse. Teatea Maó nu se va da bătut atât de ușor. Le ceru apoi să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]