3,217 matches
-
deci să formuleze legile care leagă stările, evenimentele discrete între ele. Explicația structurală este fundată pe o schemă deterministă sistematică. Obiectul de cercetare este un sistem. El reprezintă o pluralitate de elemente interdependente. Un sistem se caracterizează printr-o interdependență ordonată, și nu prin una întâmplătoare. Dacă unul dintre elementele sale componente se modifică, toate celelalte se vor modifica într-un mod determinat. În acest sens, Jean Piaget definea structura ca fiind legea de transformare a unui sistem (Popper, 1972). Un
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
este faptul că el nu s-a mulțumit numai cu afirmarea abstractă a interacțiunii faptelor sociale. Detașându-se de înțelegerea amorfă a unei asemenea interacțiuni, el a promovat un punct de vedere sistematic. Totalitatea faptelor sociale stă într-o interacțiune ordonată, adică sunt caracterizate printr-un sistem. Ceea ce deosebește un sistem de o mulțime amorfă de elemente este interacțiunea constantă, legică, și nu întâmplătoare a elementelor sale. Sistemul are o structură, adică relațiile dintre elementele sale sunt constante. Fiecare element al
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Comportamentul lui Y în diferite observații se poate explica mai bine dacă este raportat la comportamentul lui X, în comparație cu ipoteza alternativă conform căreia Y variază complet independent, X fiind irelevant. Această relație este reprezentată printr-un patern în mulțimea perechilor ordonate. Atunci când o observație a variabilei independente ia o anume valoare, Xi, este de așteptat că variabila dependentă, Yi, să ia o valoare asociată matematic cu aceasta, iar asocierea matematică respectivă să fie persistentă pentru toți X și toți Y. Rolul
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
scriitorului ceh Jan Otcenásek -, o suită de povestiri sunt construite sub forma confesiunii, în care personaje reale și fictive se amestecă, sau 51 prozopoeme despre obiecte, ființe, plante și insecte, precum și despre cuvinte sublime, tertipuri și eiusdem farinae (1979) cuprinde, ordonate alfabetic, poeme în proză, meditații, schițe, idei notate în fugă, aforisme. Notabilă este varietatea subiectelor abordate, adesea în spiritul prozei argheziene. Comentariul de subtext îi asigură autorului o libertate pe care reportajul, mai cu seamă cel confecționat conform unui standard
NICOROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288451_a_289780]
-
un univers de fragmente, crâmpeie, anticipări, avertismente necunoscute, nedescifrate, aparținând zonelor de mister și umbră ale conștiinței. De fapt, povestirile traduc un refuz al lumii de obiecte, al lumii robotizate, corelativ nevoii de evadare într-o altă realitate, vie, umană, ordonată, chiar dacă și aceasta e, la rândul ei, imaginată, utopică. Axul pe care se edifică prozele este dat de tensiunea utopie-realitate, structurantă și semnificatoare, indiferent de posibila încadrare generică a ficțiunilor. Tendința scrisului lui O. rămâne aceea de a părăsi teritoriul
OPRIŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288558_a_289887]
-
fi fost uneori tulburată de accidente istorice generatoare de ușoare sau mari decalaje. Răspunsurile la întrebările puse variază într-adevăr și și-au asociat ideologii justificative adeseori contradictorii. Varietatea lor este însă puternic influențată de modul în care sunt decupate, ordonate și caracterizate perioadele modernității în timpul și spațiul social. Să urmărim, în capitolele primei părți, un mod de caracterizare a perioadelor modernității și apoi unul de comparare. Trebuie spus de îndată că aceste moduri sunt eminamente sociologice, cu avantajele, dar și
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
în contexte sociale, politice și culturale diferite. Perspectiva discontinuităților aduce cu sine nevoia de a reflecta asupra tranzițiilor modernității, pe când cea evoluționistă ar reinstitui ceea ce postmodernii numesc „marile narațiuni” ale istoriei, adică acele „povestiri” ce propun sau impun o linearitate ordonată a întâmplărilor care se succed în devenirea istorică. Postmodernismul filosofic al lui Lyotard sau Derrida, inițiat în altă formă încă de Nietzsche în secolul al XIX-lea, susține tocmai deconstrucția evoluționismului istoric „totalizant” și teleologic, ce privește istoria ca unică
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
cunoașterea științifică nu doar pentru a se califica profesional, ci și pentru a se analiza pe sine, pentru a ordona gândurile, opțiunile și acțiunile care-i sunt proprii și pentru a se integra în organizații a căror raționalitate este științific ordonată. Cunoașterea și modernitatea s-au aflat în relații atât de strânse, încât orice istorie a cunoașterii științifice și a aplicațiilor ei este și o istorie a modernității. Referindu-se la începuturile modernității, S. Toulmin demonstrează cu multe detalii o astfel
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
de determinarea strict geografică, de similitudinea materialului de viață (universul rural al câmpiei transilvane în perioada interbelică), ci și de împărtășirea unei anumite viziuni asupra existenței, de adeziunea la un „spirit al locului”. Scrise sub forma unor amintiri din copilărie, ordonate cronologic, narațiunile au un caracter unitar. Atmosfera satului de altădată și haloul de fabulos care înconjoară imaginile reținute de memoria infantilă sunt surprinse într-o proză colorată de un umor discret, scrisă în dispoziție deopotrivă melancolic-nostalgică și hâtră. Discursul narativ
MIRCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288170_a_289499]
-
V. Voiculescu, T. Arghezi sau D. Stăniloae. Pe scurt, în formatul oferit de ÎPS Bartolomeu, Scriptura vine în mâinile cititorului cu șanse sporite de a depăși dificultățile de interpretare inerente lecturii. O bogată secțiune finală include concordanța biblică pe teme ordonate alfabetic, un util tabel care indică unitățile de măsură și monedele menționate în Scripturi, alături de câteva hărți care ne dau o imagine despre geografia și istoria vechiului Israel. Unitatea cruciformă a Scripturiitc "Unitatea cruciformă a Scripturii" În toate acestea, este
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de mai sus, dar nu toate operațiile au rezultate cu semnificații practice precise, cum ar fi, spre exemplu, în cazul de față variabila aleatoare . 3.2. Problema evaluării diversității Într-un sens general, un sistem este înțeles ca o mulțime ordonată ale cărei elemente sunt evenimente, ființe, idei filosofice sau științifice, metode, obiecte, procese, strategii, teorii sau alte entități care se găsesc în anumite relații de dependență sau de interdependență pentru a conduce la un anumit rezultat. Definiția sistemului este destul de
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
și raporturile epistemologice ale științei respective, astfel încât sistematica predării să nu vicieze prea mult particularitățile științei. Esența principiului poate fi restrânsă totodată la ideea conform căreia proiectarea și organizarea activităților de instruire trebuie să beneficieze de acele informații științifice, esențializate, ordonate logic și coerent, astfel încât să poată fi respectate exigențele curriculare. Deși normativitatea didactică tinde să fie centrată nu pe principii, ci pe acțiuni metodice specifice, se poate desprinde o singură concluzie: principiile anterior enunțate nu pot fi eludate, deoarece sunt
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
înlăturați frunzele. arăcire Întreținerea Dacă tăiați din firele de roșii, veți aerisi rădăcina și le veți menține în bună stare, obținând și o producție mai rapidă. Astfel, nu vă va fi greu să treceți printre plante, care vor fi mai ordonate. Dar puteți, de asemenea, să lăsați rădăcinile plantelor să se dezvolte fără a le tăia: în acest caz, producția va fi mai târzie, dar la fel de abundentă. În orice caz, va trebui să vă „răsfățați” roșiile punându-le cu regularitate îngrășământ
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
să genereze ori să adăpostească În ea nesfârșite virtualități și deschideri. [...] Punctuația, În fond, nu constrânge. Dimpotrivă, ea dă relief ideilor, sculptează Înțelesuri, intră Într-o fiziologie necesară a spiritului, asigură o disciplină de substanță În funcționarea liberă și exprimarea ordonată a gândirii (p. 2). CITAT RETRAS!!! 2. Definirea punctuației În opinia lui G. Beldescu (1995), punctuația este o componentă a scrierii, constituită dintr-un ansamblu de semne convenționale, care oferă indicii de structurare grafică a unui text potrivit cu conținutul lui
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Charvat, William, 1978, Handbook for Writers, ediția a VII-a, Englewood Cliffs, Prentice Hall Inc., New Jersey. Lăzăreanu, Barbu, 1958, Glose și comentarii de istoriografie literară, Editura de Stat pentru Literatură, București. Lăzărescu, Georgeta, 1966, Introducere În metoda de indexare ordonată, Academia Republicii Socialiste România, Centrul de Documentare Științifică, București. Li, Xia; Crane, Nancy B., 1993, Electronic Style: A Guide to Citing Electronic Information, Westport, Conn., Mecklermedia 1993. Massoni, Vittorio, 1995, Imparare a scrivere. Lettere. Relazioni. Rapporti, Franco Angeli, Milano. Miller
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
manifestă la individul aflat în perioada primei copilării. Este vorba de dezgust, pudoare și morală, precum și de o serie de trăsături legate de „caracterul anal”, altfel spus de „triada curățeniei”, descrisă de Freud (1908a/1974) astfel: anumite persoane „sunt extrem de ordonate, de econome și de încăpățânate (...). Caracterul econom poate evolua spre avariție; încăpățânarea se transformă în sfidare, de care se atașează cu ușurință tendința spre furie și spiritul vindicativ (...); aceste trei trăsături de caracter, într-un fel sau altul, sunt interdependente
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
comunistă. Aceste biografii catartice (Am rupt tăcerea a fostului prim-ministru polonez Piotr Jaroszewicz sau E timpul mărturisirii a filosofului Adam Schaff, sau Înainte să fiu judecat a lui Mieczyslaw Rakowski) se situează de fapt par excellence Într-o autoideologizare ordonată, confesiune voalată În dezvăluirea traiectoriilor lor - ca să reluăm cuvintele lui Aloïs Hahn (1986). În interviurile pe care foștii nomenklaturiști ni le-au acordat, care este partea pertinentă a discursului lor, această pertinență care ne permite să-i Înțelegem Într-o
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
prezentări necorespunzătoare. În ultimul timp, însă efortul a fost canalizat în direcția ameliorării modului de prezentare pentru a face informațiile mai atractive, comprehensibile și mai ușor de folosit. Din punctul de vedere al formei, informațiile trebuie să fie clare, precise, ordonate, prezentate într-o modalitate adecvată (text, grafice, scheme etc.) și pe un suport accesibil (hârtie, transparente, ecranul unui calculator etc.). Pentru a opera cu noțiunea de informație, pe lângă evaluarea ei calitativă se folosesc și forme de evaluare cantitativă. Astfel, s-
Managementul cunoașterii in societatea informațională. In: Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
legătură cu faptul că povestea vieții este un text și, ca orice text, are un început, o desfășurare și o încheiere care poartă în ele o semnificație specială. Cu alte cuvinte, povestea vieții nu este o simplă cronologie de evenimente ordonate care poate fi remarcată în text, ea presupune în plus și o organizare anume ce ține strict de maniera în care naratorul alege să-și spună povestea. Mai mult decât atât, prima amintire povestită ar putea fi alta decât prima
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
stare. — Ba da, știai foarte bine. În cursul săptămânii ăleia, tocmai ascultai interogatoriile înregistrate de americani. Interogatoriile luate ei... — Nu știam asta... — Ceea ce mă interesează e ceea ce știi. Tot ce știi despre zilele acelea. Până la ultimul cuvânt. Ca un om ordonat ce te afli, ai păstrat chiar unele obiecte care-i aparțineau, nu-i așa? Niște fotografii... Tot ce știi, în scris. Ca să te ajut, îți voi pune întrebări. Da, o să fie un interogatoriu, doar ești obișnuit... Dar n-am păstrat
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
unui destinatar precis. Același autor identifică 8 tipuri de discurs. Pe cele mai importante le vom discuta separat. 1) Povestirea Pentru ca un eveniment să devină povestire, trebuie ca el să fie relatat sub forma a cel puțin două propoziții temporal ordonate și să furnizeze o istorie, o întâmplare. Schematizând, povestirea (în dimensiunea ei cronologică) trimite la 5 tipuri de secvențe narative: - orientarea (localizarea) și, implicit, stadiul inițial; - complicarea (fapte, evenimente oarecum neașteptate, intrigă); - acțiunea (evoluție, dezvoltare); - rezoluția (un nou element modificator
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
competențe transversale, fiind capabil să se adapteze la situații noi și/sau neprevăzute, să facă legături între cunoștințele și deprinderile dobândite și să ia decizii adecvate contextului. c) Acceptarea hazardului ca principiu explicativ. Prăbușirea viziunii despre lume ca un întreg ordonat și erupția neliniarității au modificat ambițiile, structura și metodologiile utilizate în peisajul științelor socioumane postmoderne. Schimbarea de accent către cercetarea instabilităților a subliniat caracterul deschis, complex și probabilist nu doar al domeniului sociouman, dar și al celui specific științelor exacte
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
structura și în care există o înțelegere convențională între centru și periferie, între origine și derivare, între focalizare și margine. Este cât se poate de clar că această structură își are sursele într-o anumită viziune asupra lumii, ca întreg ordonat și inteligibil, care poate fi cunoscut și capturat în structuri de cunoaștere într-un mod obiectiv. Orice mod de structurare a disciplinei reflectă o teorie a cunoașterii. De asemenea, studierea oricărui curriculum vine cu implicațiile pentru modul cum înțelege cel
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
să determine condițiile care facilitează învățarea. Coordonatorii activităților de învățare trebuie să dovedească disponibilitate pentru dialog, pentru discuții și clarificări. În absența dispoziției pentru dialog și comunicare, ca stare internă și mesaj către celălalt, învățarea nu poate avea succes. Dinamica ordonată a dialogului este instrumentul de construcție, deconstrucție și reconstrucție a obiectului cunoașterii, transformat în subiect. l) Învățarea integrată Imaginea de mai jos reia o abordare anterioară pe care lucrarea de față a adus-o în atenție, dar o completează cu
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
și ierarhizări valorice în cazuri nu o dată complexe. Estetica dificilă a lui Ugo Foscolo, de pildă, este fixată dialectic între romantism și neoclasicism, revigorarea poeticilor antice înglobându-i nuanțat și pe Carducci și Pascoli, cel din urmă decadentist prin excelență. Ordonate cronologic, exegezele monografice sunt scrise într-un stil cu acuzate valențe poematice, agreând frecvent paradoxul. Fibra lirică a autorului vibrează profund la stimulii operei, dar formația clasicistă temperează expresia verbală. Expunerea avansează calm pe spațiul întins al analizelor, coagulându-se
BALACI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285562_a_286891]