KorAP: Find »[drukola/base=organon & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...25 26 27 28 >

682 matches

Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483

doar atât poate fi ea în mod legitim dacă se limitează la statutul de "canon de judecare", de colecție de reguli privind "activitatea formală a intelectului și rațiunii"; dar ea devine "dialectică" depășindu-și caracterul legitim -, dacă pretinde statutul de "organon pentru a produce real cel puțin iluzia unor afirmații obiective"101; fiindcă, în acest caz, ea ar pretinde dobândirea adevărului, cu toate că, strict formală fiind, ea nu poate avea acces la "obiect", termen, totuși, necesar în "ecuația" adevărului, așa cum apare el

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
formală fiind, ea nu poate avea acces la "obiect", termen, totuși, necesar în "ecuația" adevărului, așa cum apare el pentru Kant și, cum am văzut deja, în orizontul dictaturii judicativului. Și fiindcă logica generală a fost deseori considerată și folosită ca organon (adică în mod constitutiv, ca ansamblu de reguli producătoare de cunoștințe), așadar ilicit, ea a funcționat, de fapt, ca o "logică a aparenței". Potrivit punctului de vedere al lui Kant, schițat deja, logica generală poate valora ca o analitică, în

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
în sensul stabilirii unui canon al folosirii intelectului și rațiunii, în vederea justificării corectitudinii rezultatelor acestei folosiri în modalitate strict formală; prin urmare, statutul său de analitică este cu totul firesc și justificat. Atunci când ea își arogă însă pretenții constitutive (ca organon al cunoașterii), este trecută granița competențelor sale firești, devenind dialectică, propunând, în fapt, aparență. În această viziune, analitica și dialectica tradiționale nu sunt două corpusuri cognitive și regulative (cumva, chiar constitutive) diferite, care au rol fundamental în orientarea, constituirea și

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
mai devreme în legătură cu logica aristotelică nu par a mai avea valabilitate în noul context. Kant este foarte atent cu stabilirea competențelor diferitelor discipline, fiindcă scopul său este acela de a reconstrui legitimitatea unei discipline constitutive, critică în esența sa, un organon bine întemeiat; sensul principal al întreprinderii sale este acela de a restabili granițele valabilității cognitive, ale cunoștinței veritabile, granițe dependente de înseși condițiile de posibilitate ale acesteia. Oricum, funcțiile constitutive ale unor reguli logice, ale unor operații etc., pe care

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
vedere în cele ce urmează se cuvine a atrage atenția asupra sensului special pe care îl are termenul "topică" (Topik) la Kant. Există, de fapt, o anumită disanalogie între termenul consacrat de Aristotel drept sinonim (parțial) al dialecticii în sistematica Organon-ului, anume "topică" (topika), și acest din urmă termen în înțeles kantian. În locul de cumpănă între "Analitica transcendentală" și "Dialectica transcendentală" din planul Criticii rațiunii pure, loc în care se lămuresc multe probleme privind raportarea lui Kant la tradiția aristotelică

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
gândit-o după sugestia aristotelică a cercetării "locurilor" comune (topoi) unor fapte logice. Dialectica transcendentală corespunde întrucâtva topicii aristotelice, pentru că ea, asemenea acesteia din urmă, cercetează locurile în care rațiunea ajunge să funcționeze rațiocinant. Dialectica în genere, folosită ca instrument (organon), adică în sens constitutiv, produce aparență. Întregul spațiu al metafizicii este ocupat de producții dialectice, adică de o cunoaștere aparentă. Kant încearcă să transforme în așa fel dialectica ce a produs, până la el, cunoaștere aparentă (prin paralogism transcendental, antinomii ale

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
vedere, lucrurile sunt clare: forma logică îi conferă identitate cunoștinței, alături de conținutul ei sensibil. Formal, cunoștința veritabilă este o judecată sintetică a priori. Așadar, este clar că judecata nu și-a pierdut locul central pe care îl avea în logica organon. De altminteri, și pentru Kant adevărul se află, total, în proprietatea judecății. Mai mult, celelalte forme logice prezente și în logica organon: noțiunea și raționamentul (alături de judecată) nu pot fi ceva în ele însele, ci doar condiționat prin judecată. Astfel

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
priori. Așadar, este clar că judecata nu și-a pierdut locul central pe care îl avea în logica organon. De altminteri, și pentru Kant adevărul se află, total, în proprietatea judecății. Mai mult, celelalte forme logice prezente și în logica organon: noțiunea și raționamentul (alături de judecată) nu pot fi ceva în ele însele, ci doar condiționat prin judecată. Astfel, categoriile (conceptele pure ale intelectului) sunt deduse din tipurile de judecăți, fiindcă ele nu pot fi altceva decât niște funcții în judecată

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
de aici și de la felul în care Kant justifică poziția centrală a judecății în proiectul său critic, am putea susține următoarele fapte, semnificative pentru ideea reipostazierii dictaturii judicativului prin proiectul critic kantian: (a) structura originară judicativă, ca și în logica organon, de forma S P, condiționează cunoștința veritabilă, așa cum aceasta este concepută potrivit convențiilor proiectului critic. Funcțiunile logice ale judecății, S și P, exprimă numai împreună un sens, chiar dacă ele par a fi eterogene: S fiind un obiect oarecare, iar P

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
trei niveluri de prelucrare a cunoștinței: cel sensibil, cel schematic-imaginativ și cel sintetic-conceptual; (b) principiile judicative proprii proiectului critic sunt: 1) judecata este, și aici, forma logică fundamentală; sarcinile ei sunt, însă, cu mult mai semnificative constitutiv decât în logica organon, unde acestea aveau un rol regulativ preeminent; judecata este condiția "logică" necesară a cunoștinței, ca și pentru logica organon, dar, mai mult, ea condiționează forma concept și forma raționament. Pentru a pune în evidență aceste condiționări către categorii, Kant operează

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
sunt: 1) judecata este, și aici, forma logică fundamentală; sarcinile ei sunt, însă, cu mult mai semnificative constitutiv decât în logica organon, unde acestea aveau un rol regulativ preeminent; judecata este condiția "logică" necesară a cunoștinței, ca și pentru logica organon, dar, mai mult, ea condiționează forma concept și forma raționament. Pentru a pune în evidență aceste condiționări către categorii, Kant operează deducția transcendentală a acestora, oferind, altfel spus, "explicația modului în care concepte se pot raporta a priori la obiecte

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
prezent în toate acestea, datorită lui căpătând semnificație atât cunoștința, cât și obiectul acesteia ca fenomen; de aici un principiu metodologic al logicii transcendentale: "La fenomenele însele, date prin judecățile sintetice a priori"; timporizarea, asociată în mod direct de logica organon cu aspectul alethic al judecății, nu anulează aspectul propriu-zis formal al judecății (sintetice a priori), ci îl distinge în unitatea acesteia pentru a-l întări în sensul funcției sale de a participa la o sinteză corespunzătoare; 4) înfrânarea cognitivă reprezintă

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
neaccentuând poziția foarte importantă în logica transcendentală a termenului "deducție", atunci când demersul kantian trece de la unele instanțe analitice la altele de exemplu, de la tipurile de judecăți la categorii are loc o coborâre pe linia "exemplificării" (folosind un termen al logicii organon), adică al pierderii de generalitate; ceea ce reprezintă, în primul rând, nu reducție, ci deducție. Acesta este drumul constituirii cunoștinței: de la "forma" apercepție originară transcendentală ("eu gândesc"), prin unitatea sintetică a conceptului, către schema imaginativă, la intuiția sensibilă, la "obiect". În

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
etc. în însăși structura logicii transcendentale, mai cu seamă în sensul de analitică transcendentală și în cel de dialectică transcendentală, precizate, amândouă, mai sus, dar redeschise, în vederea unei noi cercetări a lor, acum. 3.2.2.2. Analitica transcendentală ca organon al constituirii cunoștinței veritabile; semnificația ei judicativă ca topos al constituirii fenomenale (a fenomenului și a cunoștinței veritabile) Partea cea mai dificilă a "criticii", susține Kant însuși, este cea referitoare la deducția transcendentală a conceptelor pure ale intelectului (categoriilor). Și

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
sesizate, cât și pe cele non-judicative. Topica nu mai apare cu un înțeles strict logic; de altfel, Kant are grijă să stabilească clar diferențele dintre ceea ce el înțelege prin "topică" și ceea ce înțelege Aristotel, în tratatul omonim din corpus-ul Organon-ului. Sensul de transcendental este cel dorit de Kant și pentru topică (nu doar pentru analitică și dialectică). Tocmai de aceea, încercând, așadar, să conducă topica spre registrul transcendentalului, primul concept pe care el în introduce este acela al "reflecției

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
se cuvine să fie reiterate și câteva dintre precondițiile lor istoric-filosofice. În felul acesta, orizontul de operare al reducției dictaturii judicativului va fi mai clar stabilit. Logica trebuie să aibă o utilitate, socotea Aristotel; de aceea ea este, înainte de toate, organon. Nevoia unui instrument cu ajutorul căruia să poată fi distinsă, în modalitate "tehnică", știința de părere constituie aici motivația acestui tip de proiect. Și trebuie distins între cele două, pentru că părerea este sursa erorilor logice, a sofismelor, și nu trebuie să

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
1994. Ammonius, Comentarii la tratatul Despre interpretare, în vol. Ammonius, Sthepanus, Comentarii la tratatul Despre interpretare al lui Aristotel, trad. Constantin Noica, Editura Academiei, București, 1971. Aristotel, (1) Peri Hermeneias, Greek text, Oxford University Press, 1974. (2) Despre interpretare, în Organon I, trad. Mircea Florian, Editura Științifică, București, 1957. (3) On interpretation, translated by E. M. Edghill, eBooks@Adelaide, 2007. (4) Organon, I Catégories. II - De l'Interprétation, traduction nouvelle et notes par J. Tricot, Vrin, Paris, 1970. Aristotel, Organon, I-IV

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
Constantin Noica, Editura Academiei, București, 1971. Aristotel, (1) Peri Hermeneias, Greek text, Oxford University Press, 1974. (2) Despre interpretare, în Organon I, trad. Mircea Florian, Editura Științifică, București, 1957. (3) On interpretation, translated by E. M. Edghill, eBooks@Adelaide, 2007. (4) Organon, I Catégories. II - De l'Interprétation, traduction nouvelle et notes par J. Tricot, Vrin, Paris, 1970. Aristotel, Organon, I-IV, București, Editura Științifică, vol. I 1957; vol. II 1958; vol. III 1961; vol. IV 1963; trad. Mircea Florian. Aristotel, (1

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
interpretare, în Organon I, trad. Mircea Florian, Editura Științifică, București, 1957. (3) On interpretation, translated by E. M. Edghill, eBooks@Adelaide, 2007. (4) Organon, I Catégories. II - De l'Interprétation, traduction nouvelle et notes par J. Tricot, Vrin, Paris, 1970. Aristotel, Organon, I-IV, București, Editura Științifică, vol. I 1957; vol. II 1958; vol. III 1961; vol. IV 1963; trad. Mircea Florian. Aristotel, (1) Metafizica, trad. rom. Gheorghe Vlăduțescu, Editura Paideia, București, 2011; Ed. bilingvă. (2) Metafizica, trad. Ștefan Bezdechi, Editura Academiei

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
Analele Universității București. Seria Filosofie, XL, 1991. Fine, Kit, The Question of Realism, (2001); quod.lib.umich.edu/cgi/p/pod/dod. Flonta, Mircea, Adevăruri necesare?, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1975. Florian, Mircea, Logica lui Aristotel, în vol. Aristotel, Organon I, Editura Științifică, București, 1957. Florian, Mircea, "Introducere" la Aristotel, Organon II. Analitica primă, ed. rom. cit. Florian, Mircea, "Indice terminologic al Organonului", în Aristotel, Organon, IV, ed. rom. cit. Frege, Gottlob, (1) "On sense and reference", în A. W

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
of Realism, (2001); quod.lib.umich.edu/cgi/p/pod/dod. Flonta, Mircea, Adevăruri necesare?, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1975. Florian, Mircea, Logica lui Aristotel, în vol. Aristotel, Organon I, Editura Științifică, București, 1957. Florian, Mircea, "Introducere" la Aristotel, Organon II. Analitica primă, ed. rom. cit. Florian, Mircea, "Indice terminologic al Organonului", în Aristotel, Organon, IV, ed. rom. cit. Frege, Gottlob, (1) "On sense and reference", în A. W. Moore (Ed.), Meaning and reference, Oxford University Press, 1993. Frege, Gottlob

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
Mircea, Adevăruri necesare?, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1975. Florian, Mircea, Logica lui Aristotel, în vol. Aristotel, Organon I, Editura Științifică, București, 1957. Florian, Mircea, "Introducere" la Aristotel, Organon II. Analitica primă, ed. rom. cit. Florian, Mircea, "Indice terminologic al Organonului", în Aristotel, Organon, IV, ed. rom. cit. Frege, Gottlob, (1) "On sense and reference", în A. W. Moore (Ed.), Meaning and reference, Oxford University Press, 1993. Frege, Gottlob, Scrieri logico-filosofice, I, trad. Sorin Vieru, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1977

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1975. Florian, Mircea, Logica lui Aristotel, în vol. Aristotel, Organon I, Editura Științifică, București, 1957. Florian, Mircea, "Introducere" la Aristotel, Organon II. Analitica primă, ed. rom. cit. Florian, Mircea, "Indice terminologic al Organonului", în Aristotel, Organon, IV, ed. rom. cit. Frege, Gottlob, (1) "On sense and reference", în A. W. Moore (Ed.), Meaning and reference, Oxford University Press, 1993. Frege, Gottlob, Scrieri logico-filosofice, I, trad. Sorin Vieru, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1977. Gadamer, Hans G.

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
1. "Husserl". 22 Iată un exemplu semnificativ pentru acest punct de vedere: "Conceptul nu este decât o virtualitate, o posibilitate indefinită de judecăți." Edmond Goblot, Traité de logique, p. 87. 23 Cf. Mircea Florian, "Logica lui Aristotel", în vol. Aristotel, Organon I. 24 Cf. Aristotel, Despre interpretare, 16 a 16 b. 25 A se vedea, pentru o cercetare amănunțită a acestor probleme legate de categorii: Jules Vuillemin, De la logique à la théologie, cinq études sur Aristote; Alexandru Surdu, Teoria formelor prejudicative

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
și verbele (respectiv subiectele și predicatele n. C.), dacă nu li se adaugă nimic sunt ca niște gânduri (subl. C.) nici unite, nici separate." Aristotel, Despre interpretare, 1, 16 a; pp. 207-208. (Pentru toate aplicațiile pe marginea tratatelor care alcătuiesc Organon-ul, am consultat mai cu seamă pentru chestiuni terminologice și celelalte ediții indicate în Bibliografie. Citările s-au făcut însă, în toată lucrarea, doar după ediția românească.) 32 " A enunța că ceea ce este nu este, sau că ceea ce nu este

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]