3,686 matches
-
trase de marginile vestei și făcu să tremure cruciulița de argint. — Nu mă deranjează să vă spun. Suntem În aceeași oală, nu? Își suci puțin gâtul, Într-un acces de modestie. — Am ucis un om la Viena. Coral spuse cu oroare: — Vreți să spuneți că sunteți un ucigaș? Josef Grünlich se gândi: Mi-ar plăcea să le-o spun. E ceva prea grozav ca să nu afle nimeni despre el. Iute de mână? Păi cum? „Ia uitați-vă acolo, Herr Kolber!“, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Cît are? Trei anișori. Merge la grădiniță? Bătrîna rîde, ca de o glumă bună. Mănîncă mult? Oo, așa..., puțin.... Ar putea să nu mănînce deloc dacă-l împăiați. O crestătură mică ici, pielea peste cap, un pumn de paie... Ce oroare! se înfioară bătrîna, întorcîndu-se cu spatele. Mircea Emil rîde înfundat, un fel de "vedem noi", așază trei scaune la rînd, se întinde pe spate, trage pălăria pe ochi și-și bagă palmele sub ceafă, una peste alta. Mai încolo, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și bretele. Își desfăcu nasturii de la pantaloni, care alunecară la podea. Se eliberă de ei. Acordurile de la Whiter Shade of Pale răzbăteau în valuri dinspre CD player, iar Carol își lăsă mâna să îi lunece sub elasticul chiloților... — Crezi în oroare? Întrebarea directă m-a luat complet pe nepregătite. Fusesem absorbit cu totul; devenisem, în ciuda voinței mele, un voyeur ce asista la onania lui Carol. Profesorul se întrerupsese, fără să mă fi avertizat și fără vreo explicație. Trenul se zguduia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Profesorul se întrerupsese, fără să mă fi avertizat și fără vreo explicație. Trenul se zguduia și se clătina, iar eu mă uitam cum se apropie de noi dinspre asfințit silueta modernă a gării Reading. Profesorul își repetă întrebarea: — Crezi în oroare? Mi-am adunat puterile: — Te referi la ocultism? Fiare, demoni, spirite, spiritism, chestii de genul ăsta? — Nu, nu la astea. Trenul se oprise cu o smucitură. Oameni purtând haine de vânt din nailon și îmbrăcăminte de-a gata urcau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o smucitură. Oameni purtând haine de vânt din nailon și îmbrăcăminte de-a gata urcau și coborau. Dar nici măcar aerul de zi de muncă nu a reușit să afecteze atmosfera din ce în ce mai apăsătoare din compartiment. — A, nu, nu mă refer la orori din acestea exterioare. Astea sunt povești de adormit copiii, o simplă bătaie de joc. Eu vorbesc despre teroarea adevărată. Cea care pândește din umbră în orice situație cotidiană, cam la fel cum întunericul pândește automatul de colo. Și a arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
plicurilor maronii și mucozitățile, /dezolarea din igienicele toalete publice...“ Nu, nu e chiar așa. Dar înțelegi ce vreau să spun... Fața i se bomba spre mine, la fel de artificială ca o bucată de plastic umflată prin injecție. — Acesta e genul de oroare care mă interesează pe mine, acea oroare pe care o simțim cu toții atunci când suntem singuri în sufragerie, în mijlocul zilei, în centrul unui oraș extrem de aglomerat... acea oroare. E vorba despre această oroare și de reacția pe care o stârnește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
toalete publice...“ Nu, nu e chiar așa. Dar înțelegi ce vreau să spun... Fața i se bomba spre mine, la fel de artificială ca o bucată de plastic umflată prin injecție. — Acesta e genul de oroare care mă interesează pe mine, acea oroare pe care o simțim cu toții atunci când suntem singuri în sufragerie, în mijlocul zilei, în centrul unui oraș extrem de aglomerat... acea oroare. E vorba despre această oroare și de reacția pe care o stârnește în combinație cu alta. Oroarea aceea îngrozitoare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
artificială ca o bucată de plastic umflată prin injecție. — Acesta e genul de oroare care mă interesează pe mine, acea oroare pe care o simțim cu toții atunci când suntem singuri în sufragerie, în mijlocul zilei, în centrul unui oraș extrem de aglomerat... acea oroare. E vorba despre această oroare și de reacția pe care o stârnește în combinație cu alta. Oroarea aceea îngrozitoare a faptului ginecologic. Filmele de groază moderne sunt numai sânge și membrane artificiale. Dar, de fapt, au externalizat esența prietenelor noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
plastic umflată prin injecție. — Acesta e genul de oroare care mă interesează pe mine, acea oroare pe care o simțim cu toții atunci când suntem singuri în sufragerie, în mijlocul zilei, în centrul unui oraș extrem de aglomerat... acea oroare. E vorba despre această oroare și de reacția pe care o stârnește în combinație cu alta. Oroarea aceea îngrozitoare a faptului ginecologic. Filmele de groază moderne sunt numai sânge și membrane artificiale. Dar, de fapt, au externalizat esența prietenelor noastre dragi. Pur și simplu, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pe mine, acea oroare pe care o simțim cu toții atunci când suntem singuri în sufragerie, în mijlocul zilei, în centrul unui oraș extrem de aglomerat... acea oroare. E vorba despre această oroare și de reacția pe care o stârnește în combinație cu alta. Oroarea aceea îngrozitoare a faptului ginecologic. Filmele de groază moderne sunt numai sânge și membrane artificiale. Dar, de fapt, au externalizat esența prietenelor noastre dragi. Pur și simplu, au întors pe dos tot ce înseamnă biologie feminină. Așa că, în așteptarea lucrurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
numai sânge și membrane artificiale. Dar, de fapt, au externalizat esența prietenelor noastre dragi. Pur și simplu, au întors pe dos tot ce înseamnă biologie feminină. Așa că, în așteptarea lucrurilor ce vor veni, pregătește-te pentru aceste două genuri de oroare și asociază-le în mintea ta. Astfel, asistând la una dintre reprezentațiile date de Carol, vei putea să te liniștești la gândul că, de fapt, acel murmur mozolit al „izvorului“ lipsit de speranță este, de fapt, un tentacul reptilian străin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
trenul traversă un mic pod, apoi încetini din nou. M-am gândit că ar fi cea mai bună ocazie să scap de profesor. Nu mă deranja să aștept în vreo gară adormită venirea următorului tren. Nu aveam nici o înclinație pentru ororile pe care mi le povestea profesorul și mi se părea că exagerează introducând toate citatele acelea din Roethke. Într-adevăr, așa stăteau lucrurile - nu aveam chef să aflu deznodământul. Îmi doream ca Dan și Carol să moară, să-și dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
vizită întârziată a unui möhel . Mi-i și imaginez cum stau amândoi în Iad, Bakunin cu barba aia a lui și James cu chelia lui lucitoare. Sunt spânzurații, bufonii, nebunii, toate în același timp. Au o masă rezervată la Cafeneaua Ororilor de pe malul Styxului. Spermatozoizi uriași, ca niște libelule antediluviene, le zumzăie pe la urechi; sunt forțați să mănânce cantaride cu pumnul, sub privirea neînduplecată a vechiului meu amic, Goering - poate că și Chatterley ar fi de acord să li se alăture
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
simți folosit. Dar hai să fim serioși, dragule. Exact asta capeți dacă stai și caști gura la cuci... și pupeze... PUPĂZA Farsă Urăsc sinistra râpă de dincolo de crâng, Deschisă ca o rană de sânge picurând, Cu-adâncuri izvodite din tainică oroare, Că, de arunci o vorbă, ecoul ei e „moare“. Alfred, Lord Tennyson, Maud 1 Metamorfoza Bull, un tânăr masiv, cu greutate, descoperi într-o dimineață că, în timpul somnului, dobândise o nouă caracteristică sexuală primară: pe scurt, un vagin. Vaginul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Era la școală. Și nu oricum, ci într-a patra. Era, dacă vreți, ca și cum Mircea cel Bătrân ar fi fost încolțit de tancurile și mitralierele U.R.S.S.-ului. Un U.R.S.S. amenințător și îngâmfat, o dihanie desprinsă din negura și oroarea viitorului. Cu un chiuit scurt, care ne-a înghețat inimile, granițele noastre au fost încălcate, ca și cum la mijloc n-ar fi fost decât niște biete roți de cauciuc înjumătățite. În mai puțin de o clipă, un zid care împrejmuia două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
sendvișul din farfurioara de lîngă telefon. În sufletul lui se ciocneau sentimente contradictorii: mila Îl Îmboldea, dar candoarea lui nu se lăsa Învinsă; spiritul de aventură se bătea, În numele fericirii, cu bunul-simț, pe care-l asocia cu toate calamitățile și ororile posibile... Lipsa lui de maturitate Îl făcuse să nu dezvăluie cifrele numărului de telefon format de Cost Înainte de a muri. Știa că, mai Întîi, erau literele centralei telefonice B.A.T., apoi primele trei cifre: 2-7-1. Numai ultima Îi scăpase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de-a latul drumurilor de acces în urmărirea celei mai recente ciocniri multiple sau coliziuni. Comportamentul nostru împreună deveni tot mai stilizat, ca și când am fi fost un cuplu de chirurgi experți, jongleri sau comedianți. Departe de-a reacționa acum cu oroare sau repulsie la vederea acelor victime rănite, șezând în stare de șoc pe iarbă în spatele mașinilor lor după o accidentare cauzată de ceața primelor ore ale după-amiezii, ori țintuite pe tablourile de bord, eu și Vaughan încercam o senzație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pe iarbă în spatele mașinilor lor după o accidentare cauzată de ceața primelor ore ale după-amiezii, ori țintuite pe tablourile de bord, eu și Vaughan încercam o senzație de detașare profesională, în care se manifestau primele simptome ale unei autentice implicări. Oroarea și dezgustul meu la vederea acelor răni îngrozitoare făcuseră loc unei acceptări lucide a faptului că transformarea rănilor în termenii fanteziilor și ai comportamentelor noastre sexuale era singurul mijloc de revigorare a victimelor rănite și muribunde. La primele ore ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
istoriei, pe care mulți nu o vedeau sau nu voiau să o vadă, mai ales dacă ne gândim și la unii intelectuali din Apusul Europei, iar noi am fost țara care am dat cele mai multe victime, am suportat cele mai mari orori, dezastre și nenorociri, am trăit cele mai teribile tragedii (exceptând probabil rușii). Societatea creștină a veacurilor trecute trăia în cu totul alt sistem de referință decât cel de astăzi. Lumea spirituală avea o existență inconfundabilă iar demonii erau o realitate
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
războaie mondiale și am avut contact cu două sisteme din cele trei (când puterea a fost cucerită de fasciști, în timpul guvernării legionare 14 septembrie 1940 - 21 ianuarie 1941, cât și de comuniști în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989). Ororile comise în aceste războaie și sub guvernările amintite sunt în mare parte cunoscute publicului larg dar cu siguranță sunt greu de descris și de imaginat, exact așa cum s-au petrecut în realitate.Le cunosc cel mai bine supraviețuitorii acestora. Având
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
și tâlhăriei, a oferit omului de cultură un refugiu pentru demnitate. S-a opus cu toată ființa lui căruntă și distinsă asaltului mârlăniei, pragmatismului feroce, ignoranței mulțumite de sine, rânjetului dizolvant, kitschului dezlănțuit, divertismentului cretin. Și lumea aceasta nouă, de orori și porcării colorate, nu l-a iertat. Dacă fiecare ființă omenească ar iubi cu adevărat o altă ființă omenească, omenirea ar fi salvată.” Ar trebui să ne întrebăm măcar o dată cum a fost posibil ca în numele comunismului să fie comise
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de modul cum privim noi lucrurile în ansamblu dar și în plan personal. Libertatea este un bun de mare preț. Schimbarea mentalităților comuniste în rândul celor care le păstrează nu poate opera fără o cunoaștere prealabilă a naturii comunismului, a ororilor săvârșite de acesta și a consecințelor derivate de acest sistem. În numele comunismului, care presupune „egalitatea” fiecărui individ cu ceilalți s-au săvârșit crime și atrocități fără seamăn, mai ales în rândul opozanților și intelectualilor. Unii români, îndeosebi pensionari se agață
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
unui regim corupt. Observăm și la noi tendința de a pune pe planuri diferite crimele fascismului și ale comunismului. De ce? Nu sunt tot crime? N-a existat un «Nürnberg al comunismului», așa cum a existat un «Nürnberg al nazismului», nu fiindcă ororile săvârșite de comunism ar fi mai puțin abjecte. Nazismul s-a prăbușit la sfârșitul unui război. El a fost judecat de învingători. Comunismul s-a prăbușit fără să existe învingători și învinși. Dar, oare, cele două coșmare ale secolului nu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
chef să aștepte până a doua zi doar ca să vadă cum cade schela. Totuși rămaseră. Schela se clătina în adierea vântului. - O să fie groaznic, presupuse cineva. - Da, oribil, zise altul. - Săracii oameni... - Dar dacă o să cadă peste noi? - Auăleu... Ce oroare.... Așa vorbea lumea, și ar mai fi vorbit mult, dacă nu ar fi apărut, venind dinspre Piața Universității, însuși japonezul. Mergea grăbit și încruntat, cu o șurubelniță în mână. Se strecură printre oameni fără să-i atingă și începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cineva că ești plictisitor? S-a enervat, fornăie. *** Întredeschid ochii, dar mușchii sunt încă prea somnoroși și nu reușesc să-i mai și adun la timp, așa încât o țandără din ghirlanda ornamentală plantată deasupra patului mi se-nfige sub pleoapă. Oroarea aceea de ghips împletit, cu arabescuri și înflorituri, ar fi trebuit dată jos cu dalta, cu tot cu spoturile ei, cadou de la socru-meu, inginer umblat acu’ o sută de ani prin Hamburg, „așa pentru atmosferă, mă înțelegeți...”, și-a rânjit larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]