1,115 matches
-
întuneric. 47. Dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu îl judec, căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mîntuiesc lumea. 48. Pe cine Mă nesocotește și nu primește cuvintele Mele, are cine-l osîndi: Cuvîntul, pe care l-am vestit Eu, acela îl va osîndi în ziua de apoi. 49. Căci Eu n-am vorbit de la Mine însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El însuși Mi-a poruncit ce trebuie să spun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
nu Eu îl judec, căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mîntuiesc lumea. 48. Pe cine Mă nesocotește și nu primește cuvintele Mele, are cine-l osîndi: Cuvîntul, pe care l-am vestit Eu, acela îl va osîndi în ziua de apoi. 49. Căci Eu n-am vorbit de la Mine însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El însuși Mi-a poruncit ce trebuie să spun și cum trebuie să vorbesc. 50. Și știu că porunca Lui este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
cu cei păcătoși. Bucură-te cu cei ce se pocăiesc. Fii prieten cu toți oamenii, dar fii singur în cugetul tău. Fii părtaș la pătimirea tuturor, dar cu trupul tău fii departe de toate: Nu mustra pe cineva și nu osândi nici chiar pe cei foarte răi în viețuirea lor. Întinde haina ta peste cel ce a greșit și acoperă-l. Și dacă nu poți lua asupra ta greșelile lui și nu poŃi primi cercetarea și rușinea în locul lui, rabdă-l
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
înjosită în care se află întotdeauna sexul cel slab la popoarele necivilizate; căci o măsură a civilizației este, între altele, și respectul pentru sexul femeiesc. Iustinus ne spune că Bastarnii, bătând într-un rând pe Geți, regele lor Oroles îi osândi să să se culce cu capul în locul picioarelor și să slujească ei pe femei, dovadă că în starea normală a lucrurilor aceste erau servitoarele bărbaților. Asupra organizațiunei sociale atât numai aflăm că poporul era împărțit în două clase, nobilii și
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
ființă inteligentă, va începe să reacționeze la schimbarea mediului ambiant, chiar în clipa când o vom închide în cușcă. Poate că-i un înțelept venerabil, care meditează în liniștea desăvârșită, a spațiului. Sau poate că e, dimpotrivă, un tânăr ucigaș, osândit la exil și mistuit de dorința de a se întoarce acasă, la propria-i civilizație. - Păcat că n-a venit cu noi și Korita, spuse Pennons, cu o voce calmă. Expunerea lui despre planeta pisicilor ne dăduse o oarecare imagine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
simțim și facem ne plasăm fie într-un cerc al iubirii, fie într-un cerc al suferinței. Să vedem cine face diferența între cele două cercuri. Cercul suferintei "Din cuvintele tale te vei îndrepta și din cuvintele tale te vei osândi!" (Matei 12, 37) Cercul suferinței este ca o floare ale cărei petale sunt reprezentate de acele trăiri care ne pun pe frecvența sentimentelor care ne scad vibrația, care nu sunt în acord cu sufletul nostru cu ceea ce suntem noi cu
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
și Iisus „Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui. Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină și din cuvintele tale vei fi osândit” (Matei 12: 35,37). Cu alte cuvinte trebuie să fim atenți în primul rând la ce roade dă inima noastră, să fim atenți la gândurile noastre pentru că ele ne vor determina și acțiunile și până la urmă destinul nostru. Din portul
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
fiorul suferind și subtil” evocînd „viața pestriță și misticismul tîrgurilor evreiești din nordul Moldovei”. Ideea refuzului imitației (deopotrivă a formelor străine și a valorilor autohtone), prin urmare a originalității autentice, este o dată în plus reafirmată: „Singular debut, într-o literatură osîndită la pastișul formelor străine și în care, în cazul mai rar, debutantul mult mai bătrîn completează lăturalnic pe Sadoveanu (...) Ion Călugăru reia firul tocmai de la Creangă, și în condițiuni cari exclud învinuirea de manierism și imitație”. La rîndul său, B.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Eu mă împotrivesc numai lucrurilor care mă neagă și mă jignesc. XIV ― Iubirea singură nu va stinge rugurile, Galilei. ― Eu am nevoie în fiecare noapte de curaj.... dar ca să mă culc. ― Înțeleg că iarăși ai avut un coșmar. ― Cineva îi osândise pe inchizitori să asculte, seară de seară, o lecție despre rotația pământului. De fapt, asta se întîmpla după moartea lor și a mea, așa că amenințarea cu rugul era mai mult o amintire. Deodată, unul dintre ei a izbucnit: "Zadarnic, Galilei
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
lor mizerabilă ei se mândresc, slăvind sărăcia lui Iisus. Pentru a supraviețui, episcopii lor îi îndeamnă să le ia gâtul celor bogați și să jefuiască celelalte biserici. Până și Augustin de Hipona, care la început i-a simpatizat, i-a osândit fără drept de apel. Faroald m-a întrebat: - Cum trebuie să mă comport față de el? - Invers decât se așteaptă; dacă-l osândești la moarte, învinge el. Longobarzii au început să bombăne dezaprobator. - Ascultați-mă, am stăruit eu, dacă îl bateți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și să jefuiască celelalte biserici. Până și Augustin de Hipona, care la început i-a simpatizat, i-a osândit fără drept de apel. Faroald m-a întrebat: - Cum trebuie să mă comport față de el? - Invers decât se așteaptă; dacă-l osândești la moarte, învinge el. Longobarzii au început să bombăne dezaprobator. - Ascultați-mă, am stăruit eu, dacă îl bateți sau îi faceți ceva rău, va începe să cânte imnuri de bucurie, sclavii îl vor crede un sfânt care slujește o biserică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
repede la GARDIAN.): Bestii ordinare! Vă arăt eu groapă cu var! GARDIANUL: Parcă ziceați că nu vă pasă... ARTUR: Cum să nu-mi pese? Ce sunt eu? Pisică? GARDIANUL (Măsurându-l lung.): Nu. ARTUR: Eu nu sunt deținut! Eu sunt osândit! Am dreptul să mor cam se cuvine! GARDIANUL: Ce frumos vorbiți! ARTUR: Am dreptul să fiu îngropat cum se cuvine! GARDIANUL: Ce mai! Ați pus degetul pe rană! ARTUR: Puturosule! Ți-e greu să sapi o groapă? Una singură? Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
că tot ce spunem noi e bine? De unde știți că nu mă prefac? De ce sunteți atât de naiv? De ce credeți că plânsul meu e adevărat? ARTUR (Stupefiat.): Păi, nu e? GARDIANUL: Păi, nu! Dumneavoastră trebuie să vă plângeți. Dumneavoastră sunteți osândit, aveți conștiință. Noi suntem niște viermi. Așteptăm și noi să roadem firimiturile care vor cădea de pe gâtul dumneavoastră. De aceea vă zic... Nu vă lăsați! ARTUR: Și ce vrei să fac? Ce vrei? GARDIANUL: Rupeți-le gura! Făceți-i să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
poetei apare luceafărul de seară. „Eu cea născută din spuma valurilor Trandafirii și din strălucirea nopților Eu stăpâna tuturor singurătăților” Venus de Mâlo. „Din această mare teribilă incoloră Să stoarcem vietăți colorate și pe ritmul Etern al nimicirii să le osândim Să se înmulțească.” Sună plăcut. „Să stoarcem folosesc pluralul imperial Cât aș vrea o doamne cât aș vrea Să mă culc să deschid frigiderul Și să fii tu.” Și când scrie ultimul cuvânt, tu, începe să plângă de-a binelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
poate pătrunde până în adâncul lăuntric al spiritului nostru. Năpădit de gânduri, bătrânul Iorgu se simțea străin și singur zăvorându-se doar cu durerile, suferința și amintirile lui. Nici odată nu s-a simțit atât de singur... Singurătatea la care era osândit, îl înspăimânta. Noaptea e fără sfârșit... încercă să doarmă, dar somnul nu se prindea de dânsul. Se pierdea în gânduri fără șir. Nu mai știa de când stătea tăcut, epuizat de gânduri... pierduse noțiunea timpului. În tăcere e ca și cum te-ai
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ostenit si muncit de gânduri, ajungea acasă. După ce măsură camera în lung si-n lat, de câteva ori, se aseză în pat... De multe ori îl prindeau zorile, cu fața în sus, cu privirea în tavan. Singurătatea la care era osândit îl înspăimânta. Totusi, fugea de oameni si se zăvorâse singur cu durerea lui. Noaptea, după ce stingea lumina, de abia atunci începea pentru el adevărata viață. În cameră, observa cum i se fixau imaginile trecutului, cu cât era mai întunecată si
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
trecerea unor anumite limite , de cunoaștere, accesibile numai divinului... sacrului. În liniștea aceea din cameră, Iorgu își auzea bătăile inimii. - E adevărat că durerea ta, e întotdeauna numai a ta. În durerea morală cât și în cea fizică, omul e osândit să se mistuie singur. Există suferințe pe care trebuie să le consumi până la capăt. Stau în tine ca un șobolan într-un cadavru. Trebuie să te roadă până la os, până nu mai ai carne deloc si nu mai suferi. Până la
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
fața în sus, Iorgu privea tavanul întunecat, pășind în trecut. În neclintirea lui, nu-și deslușește decât zvâcnetul venelor. Năpădit de gânduri se simțea străin și singur, zvârcolindu-se doar, cu durerile, suferința și amintirile lui. Singurătatea la care era osândit îl înspăimânta... pierzându-se în gânduri fără șir. Și, doar, pentru o clipă închise ochii strâns,... și a văzut-o... Vasilica era în patul ei de suferință... Simți cum loviturile inimii, din piept, îi răsunau în urechi ca bătăi de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
lacrimi. Deodată, ca un clocot, blestemul mamei, atunci la despărțire pe peronul gării din Bârlad, îi năpădi mintea. Și plânse amar. ”-Eu nu am dreptul să mă plâng!.. a spus ea întrun rând. Nefericirea vieții mele e opera mea!.. Sunt osândită să mor nefericită..!”, așa a spus. Bătrânul Iorgu se trezi din gânduri, ca scuturat de frigurile copilăriei. -De ce mă las dus ca orbul în voia gândurilor?!.. se răzvrăti el. Parcă aș citi alfabetul de la coadă spre cap... să ajung
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Tatăl nostru Celest și Etern. Așadar, meritul principal al acestui volum antologic, cu care debutează editorial Doamna Teodora Zugrav, constă În procesul de conștiință, de meditație, În cenzura lexicală pe care trebuie să ni le impunem ori de câte ori suntem tentați să-i osândim pe semenii noștri, având În vedere că, În esență, orice bârfă constituie osândirea persoanei bârfite. Doamna autoare merită felicitări că a realizat o foarte bună selecție de texte religioase, cât se poate de potrivite cu titlul „Unul este Legiuitorul și
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
un șirag de dinți de o strălucire de sidef. Felix își aminti de Otilia și avu brusc sentimentul unei mari culpe. Duse instinctiv mâna înspre obraz ca spre a îndepărta mângâierea, ceea ce atinse puțin amorul propriu al Georgetei. Aceasta se osândi în gând de bănuiala că Felix venise cu intenții frivole, în vreme ce Felix însuși era nedumerit asupra atitudinii ce trebuia să ia. Fata îi plăcea, dar, cu toată purtarea ei liberă, era așa de distinsă în mișcări și vorbire, încît nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mîncare,fiindcă n-am poftă de viață! La ce să trăiesc, pentru cine să trăiesc? Rostul omului e să aibă o familie, să aibă copii în care să retrăiești, care să-ți ducă mai departe numele. Dumnezeu mă pedepsește, mă osândește la sterilitate sau poate îmi deschide ochii și-mi zice: "Stănică, fii brav, nu te lăsa răpus de sentimentalisme, gândește matur." O să mă gândesc până am s-o fac într-un fel. Stănică întreținea pe bătrân într-o continuă teroare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
voința de a deveni națiune. Oricât ar vrea orgoliul și furia mea să integreze România cât de puțin în acest joc de forțe, trecutul și prezentul o exclud și va trebui să ne-o reveleze altcum pentru a nu fi osândiți la o periferie pe care n-o accept, care e dureroasă și sfâșietoare. Avem toate elementele care sânt admisibile ca trepte, dar revoltătoare ca permanențe. România n-are nimic original în afară de țărani, artă populară și peisaj (de care nu e
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de paie. În momentul acela acoperământul prinse foc, grinzile începură a trosni, vântul, nuntindu-se * cu flacăra ce arsese până - acuma închis, o înzeci într-un moment, și urletele fioroase ale canibalilor îngropați în flacări se auzeau asemenea vaietelor celor osândiți la focul Gheenei. M-aruncai pe cal disculț cum eram și, izbindu-l în coaste, începui să iau drumul înapoi pin oraș, flacărele erau mai domoale, stradele - pustii, și cadavrele erau pe - alocurea așezate claie pe grămadă. Călării repede până
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de mai tîrziu care caută dovada divinității, nu află decît nălucire. El se adresează, atunci, omenirii avertizind-o asupra marelui rău ce-o amenință: „Deșteaptă-te, omenire, din visui ce te orbește Și, cunoscînd ce-i amoriul și pe cît te osîndește, Izgonește-l din sîmțîre Și spune spre pomenire Vacurilor depărtate Nenorocirile toate Ce vin dintr-o nălucire”. Este imaginea unui rău abstract, incontrolabil, de origine divină, acționînd ca o lege aspră Într-o lume pregătită s-o primească. Nici o idee
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]