2,340 matches
-
practică și de transfer al achizițiilor realizate anterior, lipsa de coordonare a activităților etc. La copiii cu deficiențe mintale, principalele caracteristici ale gândirii sunt: vâscozitatea genetică 1 (manifestare a tulburărilor complexe în dinamica dezvoltării intelectuale, caracterizată prin numeroase inegalități și oscilații concretizate într‑o evoluție încetinită, greoaie, inconsistentă și neterminată), rigiditatea reacțiilor și a comportamentului adaptiv, consecință a dereglării mobilității proceselor corticale de excitație și inhibiție (efectele constau în dificultăți accentuate de abstractizare și generalizare, concretism excesiv al gândirii, perseverare în
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
prin blocarea circulației umorii apoase, rezultând scăderea sensibilității de contrast, a acuității vizuale și apariția scotoamelor; - strabismul - tulburare a motilității oculare prin deviația axelor vizuale ale ambilor ochi care împiedică fuziunea imaginilor (vedere dedublată) și realizarea stereoscopiei; - nistagmusul - constă în oscilații involuntare ale globilor oculari, determinând dificultăți în focalizarea imaginii pe maculă cu consecințe asupra scris‑cititului sau asupra preciziei efectuării unor activități; - microftalmia - dezvoltare dimensională insuficientă a globilor oculari care afectează vederea binoculară și perceperea clară a obiectelor, distanțelor și
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
cu menținerea distanței față de axul central (mobil sau fix); c) gestul scripturo‑plastic - mișcări variate, complexe, cu direcții multiple și amplitudine mică (scris‑desenat, sculptură, pirogravură etc.); d) gestul polimorf - mișcări variate, complexe, pluridirecționale, cu amplitudine mare; e) gesturile de oscilație a capului - balansarea capului înainte‑înapoi, între limite determinate și într‑un ritm dat. 2. Capacități fizice: a) forța - capacitatea de a executa diferite mișcări în condiții de performanță psihomotrice și care solicită intensități diferite de efort; b) apăsarea - capacitatea
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
Proba nu este reușită dacă își coboară gamba mai mult de trei ori, dacă atinge o dată solul cu gamba ridicată, dacă părăsește locul sau dacă sare. Ridicarea pe vârfuri nu se consideră eșec, dar se notează, ca și balansările sau oscilațiile corpului. Se notează cu „+” reușita cu ambele picioare și cu 1/2 „+” reușita cu un singur picior (se notează care). Este permisă a doua încercare pentru fiecare gambă. 2. Băieți - Subiectul aruncă o minge de cauciuc la o țintă fixă
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
pe lângă corp, gambele apropiate; călcâiul și vârfurile picioarelor trebuie să se atingă (similar cu proba întâi de la 5 ani); durata - 5 secunde. Proba nu este reușită dacă părăsește locul, dacă atinge solul cu călcâiele sau dacă se balansează (o ușoară oscilație sau înălțare pe vârfuri nu se consideră eșec). Se permit trei încercări. 2. Băieți - decuparea unui cerc (ca la proba a doua fete de la 9 ani). Fete - lovirea unei ținte (ca la proba a doua băieți de la 9 ani). 3
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
referă la sprijinul oferit persoanelor cu cerințe speciale de către componentele sistemului social pentru a permite acestora un mod de viață similar sau apropiat cu cel al celorlalți membri ai societății; consecințele practice ale normalizării sunt concepțiile bazate pe integrare. nistagmus - oscilații ritmice ale globilor oculari care se deplasează rapid pe verticală, orizontală sau circular, datorate unor contracții spastice ale mușchilor globilor oculari cu origine în cortex și în aparatul vestibular. ortofonie - domeniu de activitate care se ocupă cu emisia corectă a
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
lumina rampei șaptesprezece piese, iar până în 1992 mai compune patruzeci și șapte, precum și o mulțime de texte scurte. Preocupat de actualitate - are doar o singură dramă istorică, Ispita (pusă în scenă în 1979), inspirată de perioada dacică -, el exersează, cu oscilații valorice sensibile, o problematică diversă și o sumedenie de modalități, scriind comedii satirice sau amare, farse, drame, melodrame, încercări de parabolă filosofică (Ultima noapte a lui Don Juan) ș.a. Preponderent e filonul comic, prin care piesele și-au câștigat popularitate
POPESCU-27. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288948_a_290277]
-
cu o anumită lentoare a mișcării, încercând să transpună stări evanescente: vis, somn, umbre, valuri, șoapte. Eul liric își desfășoară existența între viață și vis, între dorință și trăire (Sufletul neliniștit). Și Vânătoarea de umbre (2001) se caracterizează prin permanenta oscilație între inocență și tentație: „Eu sunt copilul cel rău. / Chiar și-n tăcere, / Când urc o treaptă în rugăciune, / Ispita mă linge, păcatul mă cere...” (Caut umbre). Eroina lirică, „hoinară-ntre pământ și cer” (Voi levita), se află în „ căutare
PURDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289067_a_290396]
-
substanțială, creatoare de „autenticitate”, a imaginației personale.) Dramele eroilor camilpetrescieni nu mai sunt reconstituite convențional-mimetic, prin observație „arhimedică”, neutră și echidistantă, ci retrăite de la nivelul nesubsumabil al fiecărei conștiințe, prin surprinderea detaliului semnificativ și a mișcărilor vieții sufletești, ale cărei oscilații infinitezimale, substituindu-se acțiunii din narațiunea clasică, se constituie în adevărata materie romanescă. Singura concesie făcută literaturizării este atitudinea misterioasă a lui Fred Vasilescu - poncif aparținând, cum observa Călinescu, tocmai convențiilor romanului polițist -, pe care arhivarul-scenarist, încurajat de succesul experienței
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
ființei, partener ideal în dialogul eului cu sine, cu lumea, cu visul, iluzia, divinitatea: „Vrei să-mi fii martoră, /iar astfel ești,/ poți într-atât/ cu numele meu să vorbești?” (În penumbra maternă). Poemele transcriu disputa și împăcarea, confruntarea și oscilația între stări și atitudini contrare, între reflecția tăioasă și sensibilitatea vulnerată, între trăire și vis, între profan și sacru. Două arii tematice - divergente, corespondente sau adesea contopite - configurează universul, dinamica interioară și formula compozițională a liricii: una autobiografică, exprimând o
NEGOIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288403_a_289732]
-
de despărțire, luarea manei, metamorfozele, iluzionarea simțurilor, atacarea/mutilarea morților. Cartea este, totodată, un istoric al magiei și vrăjitoriei la asiro-babilonieni, unde această practică ocupa, în cadrul religiei, o „însemnată poziție”, la akkadieni, egipteni, greci, mesopotamieni. Examinarea este nuanțată, fiind consemnate oscilațiile de la o epocă la alta, de la o personalitate la alta. Cadrul analizat se lărgește mult atât spre vestul, cât și spre estul Europei. Sunt înregistrate, în epoca de după creștinare, actele de pedepsire a persoanelor care se ocupau de magie. Ample
OLTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288528_a_289857]
-
exigențele de fidelitate la norme și reguli pentru rezolvarea flexibilă a situațiilor particulare (h). Datorită acestui nou mecanism, sistemul tinde să se stabilizeze într-o stare de echilibru, undeva între starea de completă rigiditate și starea de completă flexibilitate, cu oscilații într-o direcție sau alta în funcție de condițiile particulare. Sistemul și structurile sale potențiale: principiul pluralității structuraletc "Sistemul și structurile sale potențiale\: principiul pluralității structurale" În multe dintre analizele actuale există tentația de a se identifica sistemul ca atare cu o
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
este contracarată de cerințele celorlalte strategii concurente. Sistemul, în acest caz, nu mai poate fi tratat ca având o singură structură, ci o pluralitate de structuri manifeste care se întretaie, se opun, se limitează reciproc, realitatea fiind o stare de oscilație între aceste structuri sau, în mod excepțional, o stare de echilibru între ele. Principiul pluralității structurale pune într-o nouă lumină analiza funcțională a elementelor. Ele nu pot fi raportate la o singură structură, ci la toate structurile care se
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
oscilează și ea între accentuarea unor finalități supraindividuale și considerarea cumulată a finalităților membrilor săi. De aici o concluzie care este după părerea mea crucială pentru orice cercetare sociologică: un sistem social trebuie considerat a fi într-o stare de oscilație între sistem și suprasistem. În unele condiții va predomina orientarea sa spre sistem, cu accentuarea finalităților sale globale. În alte condiții, dinamica sa va fi dominată de finalitățile membrilor săi, fapt care îi conferă profilul de suprasistem. De aici decurge
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sistemul producției materiale, grupuri și clase sociale, tinzând să acționeze împreună pentru a promova interesele lor particulare comune (Marx și Engels 1958). Spre deosebire de individualismul metodologic, Marx consideră însă că societatea este compusă din niveluri de agregare și integrare diferite, cu oscilații continue între accentuarea intereselor individuale sau a celor generale. Se poate spune, în concluzie, că societatea trebuie considerată ca o pluralitate de sisteme care se integrează, se modifică și se subordonează reciproc. Nici un nivel de organizare nu este absolut: toate
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mecanism poate explica, într-o bună măsură, dezvoltarea unei autonomii disfuncționale a subsistemelor: apărarea de controlul sistemului, umflarea lor artificială dincolo de funcția efectivă pe care o îndeplinesc în cadrul sistemului mai general, promovarea finalităților proprii. Apare și la nivelul subsistemelor o oscilație specifică între orientarea de subsistem și orientarea de sistem, între centrarea pe funcția îndeplinită în cadrul sistemului și centrarea pe propriile sale finalități. Relații de vecinătate: acomodare, dominare, cooperare, concurențătc "Relații de vecinătate\: acomodare, dominare, cooperare, concurență" Între sisteme nu există
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cazul comportamentului uman, în cele mai frecvente situații, cum este și cea enunțată mai înainte, delimitarea dintre mecanismul spontan-cibernetic și cel decizional-cognitiv este dificil de realizat. În fapt, cele două mecanisme sunt adesea complementare, activitatea umană fiind caracterizată printr-o oscilație între modul cibernetic și cel decizional de rezolvare a problemelor. Să luăm acum în mod sistematic diferențele dintre modelul cibernetic și cel decizional. Modelul cibernetic nu este cognitiv. El nu presupune o activitate de cunoaștere propriu-zisă în nici una dintre fazele
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
preferabilă. Dar careperspectivă este mai bună, prima sau a doua? Și în această privință incertitudinea produce o stare de indeterminare. Caracterul oscilant al ierarhizării creează mai degrabă situația că decidentul nu poate atribui preferințele diferențiate alternativelor. Lipsa de discriminare și oscilația au ca efect faptul că alternativele par mai degrabă egale. Cu alte cuvinte, ele au pentru decident o probabilitate egală de a fi soluția cea mai bună. Să reluăm cazul absolventului de liceu în fața alegerii facultății la care să se
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în aparență să reconstituie identități obscure, pierdute îndărăt pe firul timpului și mai ales pe cel al cuvântului. Apropierile se opresc însă aici. Cu fantasticul prozei lui Eliade sunt puține elemente în comun. Există, desigur, miza care se pune pe oscilația între două planuri. Dar în cărțile sale N. tranșează decis relația în nume propriu - în loc s-o lase deschisă, cum reclamă preceptele genului. În timp ce Eliade optează pentru echivocul fertil, el pune în ecuație chestiunea spinoasă a raportului dintre închipuit și
NEDELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
lui Marx În sistemul comunist și În cel occidental. În ideologia comunistă, teoriei lui Marx și dezvoltării sale de către Engels și Lenin le-a fost acordat un statut filosofic. „Științific”, dar filosofic. În contextul intelectual al lumii capitaliste, după anumite oscilații inițiale, textul lui Marx a fost interpretat ca o „teorie sociologică”, Marx devenind unul dintre clasicii sociologiei. El nu a fost interpretat ca o analiză „materialistă și dialectică” a vieții și societății, ci În termeni mai specifici: o sociologie, o
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Partidului Alianței Civice (1992-1996) și senator al Partidului Național Liberal (din 1996). În planul convingerilor politice, P. a trecut de-a lungul vieții, după cum mărturisește în Sfidarea memoriei (1996), „prin niște fluctuații și înainte de arestare și după detenție”, înregistrând „niște oscilații pe un evantai destul de mare”: de la stânga, chiar extremă, la dreapta, nu extremă (i-a sfidat într-o împrejurare publică pe legionari), și la cea pe care o numește „dreapta junimistă”. Mai multă consecvență a arătat scriitorul în planul opțiunilor
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
cazul lui Emil Botta (Leviatan), fie în ipostază tradiționalistă, aici scriind Radu Gyr, Vladimir Cavarnali, E. Ar. Zaharia, Constantin Barcaroiu ș.a. Proză dau George Aria, Mircea Ștefănescu, iar articole, eseuri și interviuri semnează Alexandru Talex (Vasile Pârvan, precursorul), Arșavir Acterian (Oscilații), Erwin Riegler (Întâlniri cu Panait Istrati), Pericle Martinescu (Moartea polemicei), Mircea Eliade („Nu mă interesează”), Anton Holban (Asemănări). Publică necrologuri G. M. Zamfirescu (Nottara în eternitate și adevăr) și George Aria (Gib Mihăescu a fost frânt de moarte). Sumarul este
PASAREA ALBASTRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288703_a_290032]
-
occidentală. Suntem martorii sfârșitului ideii burgheze - acea perspectivă asupra acțiunii umane și a relațiilor sociale, în special asupra schimbului economic -, care a modelat era modernă în ultimii 200 de ani. Și cred că am atins sfârșitul impulsului creativ și al oscilațiilor ideologice ale modernismului, care, ca mișcare culturală, a dominat toate artele și a modelat expresiile noastre simbolice timp de 125 de ani”. Astfel spus, recunoaștem de îndată un gen de perspectivă apocaliptică asupra „declinului Occidentului” pe care Burckhardt sau Spengler
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
romantismului, unde accentul cade pe coexistența spectaculozității operelor dramatice și a creațiilor de tipul „spectacolului din fotoliu”, prefigurând formula modernă a „teatrului total”. Criticul întrevede în realism un factor complementar și o modalitate de obiectivare a aspirației romantice. Sunt prezentate oscilațiile criticii dramatice românești între clasicism și romantism, punctându-se, în faza incipientă a dramaturgiei noastre, năzuința către marile modele clasice, apoi desconsiderarea comediei satirice, văzută ca un simptom filoromantic, și preferința pentru drama (și melodrama) istorică romantică, în epocă fiind
MINDRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288153_a_289482]
-
sensibilitate tactilă a gimnastei, tehnica de execuție a execițiilor, precum și de metodica învățării acestora. Procesul de instruire impune creșterea nivelului de pregătire a gimnastelor și a posibilităților lor motrice. Controlul menținerii echilibrului trebuie să vizeze educarea capacității de a efectua oscilații ale centrului de greutate pe verticala suprafeței de sprijin sau pe lungimea bârnei.
STUDIU PRIVIND DEZVOLTAREA ECHILIBRULUI PRIN EXERCIȚII SPECIFICE PE BÂRNĂ. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Gina Groza-Gogean, Emilia-Florina Grosu, Maria – Ramona Micu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_800]