1,547 matches
-
acum încolo numai cu sufletul, în imaginație așadar, implicându-se atât cât să poată gusta plăcerea, dar luând totodată o înțeleaptă distanță. Asemeni poetului care elogia viața la țară din mijlocul forului dar care, coborât la rusticitate, ajungea să regrete ospățurile lui Mecena, eroul lovinescian descoperă în horațianism o mixtură de scepticism și idealizare foarte potrivită cu temperamentul său pasiv, înclinat la visare. Astfel, deși atribuia iubirii "un caracter mistic, de eternitate", ce-l condamna să fie victimă sigură a "eternului
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
locuțiuni prepoziționale), când complementul sociativ are dezvoltare infrapropozițională: cu, fără, împreună cu, dimpreună cu, la un loc cu, laolaltă cu, cu tot cu, cu... cu tot: „Dragii mei, o să mă joc odată Cu voi, de-a ceva ciudat.” (T. Arghezi) „Cum ședea spânul la ospăț împreună cu moșu-său, cu verele sale și cu alții câți se întâmplase, li s-au adus mai la urmă la masă și niște sălăți foarte minunate.” (I. Creangă), „Mă condamni să-mi uit vizionara mea ființă, iar tu întreprinzi o
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
noaptea.” (P. Ispirescu, 160) De multe ori, caracteristica numelui, exprimată prin atribut circumstanțial, descrie cadrul situațional general în care se desfășoară acțiunea verbală, fiind expresie a circumstanțialității ca atare: „Lina, înzdrăvenită, golise cârciuma, trăsese obloanele la ferestre și acolo potrivise ospățul...” (E. Barbu, 109) În alte enunțuri, atributul descrie concomitent două sau mai multe caracteristici circumstanțiale; coexistă, cel mai frecvent, sensul de finalitate cu cel de condiție, circumstanța temporală cu cea cauzală: „O pătură groasă de întuneric greu îmi păru că
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
șterg legende și povești, proverbe și locuțiuni, adevărate nestimate ale gândirei poporului românesc.” (M. Eminescu, Despre cultură, 64), „... În câteva trăsături ni-l zugrăvi ca pe un bulibașa mehenghi, vânzător și slugarnic - un suflet de rob.” (M. Caragiale, 95), „Sfârșii ospățul meu cu mere zvânturate și cu nuci, adică cu fructe.” (C. Hogaș, 252) Apoziții înlănțuite și cumulativetc "Apozi]ii înl\n]uite [i cumulative" Construită în general din doi termeni, relația de apoziție implică uneori trei sau mai mulți termeni
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
poți spera să ajungi la viața de contemplație, iar dacă vei rămâne fidel Dumnezeului tău și ție însuși, atunci, la ceasul în care El se va manifesta, tu Îi vei zări fața. Memoria subconștientului liric Fericiți sunt cei chemați la ospățul de nuntă al Mielului 807 La început a fost Cuvântul, și Cuvântul era în haos808. Aparenta dezordine era totuși Dumnezeu. Amintirea acestuia e în creierul nostru. Parte a Cuvântului Logos e poesia, e muzica sferelor, e ordonarea haosului în șapte
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
frumoasă ca umbra unei idei, - a piele de copil mirosea spinarea ei, a piatră proaspăt spartă a strigat dintr-o limbă moartă. Ea nu avea greutate, ca respirarea. Râzânda și plângânda cu lacrimi mari era sărată ca sarea slăvită la ospețe de barbari. Ea era frumoasă ca umbra unui gând. Între ape, numai ea era pământ 828. Fenomenul umbrei pare a cuprinde întregul spectru al trupului, sufletului și spiritului, atât al omului cât și al divinității. Și totul devine o realitate
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Donna, Al. Petroff C. Cantilli ș. A. Profesează o amplificare a resurselor noastre poetice în contact cu modelele franceze contemporane. Manifestările parnasiene, în prima lor fază, stau sub semnul opțiunilor estetice și al exemplului creator al lui Macedonski. În prezentarea poemului Ospățul lui Pentaur, Macedonski își explicitează ideile artistice: ”în mijlocul destrămării ce domnește în literatura țării, autorul e dator să mărturisească că severitatea ce-și impune, cu raport la formă, la limbă și la fond, ar fi un nonsens dacă dânsul ar
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
altfel” (Revista literară,1886,martie). Mai departe, cu ecouri din Leconte de Lisle, reclama întoarcerea spre clasicismul antic ca mijloc de regenerare a poeziei:”... prin care poezia română e menită să se ridice virilă din leagănul în care copilărește”. În Ospățul lui Pentaur, poate cea mai structural parnasiană dintre poeziile sale, scrisă în tetrametru trohaic, percepe cu acuitate de artist avizat spectacolul unei civilizații somptuoase, producție gigantică a lumii egiptene: „Sfincși pe socluri de-albastru așezați pe două rânduri De la scara
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
suveran ca pe o dovadă a validității acestei propoziții. Într-adevăr, nimic nu ne permite să găsim în biografia filosofului ceva ce i-ar putea discredita gândirea: nici vorbă de vreo travestire în femeie, de parfum în agora sau de ospețe extravagante - Eudoxos rămâne un platonician care poate fi prezentat în familiile așezate. 3 Slabă agoniseală în traista filosofică. Iată așadar cele patru scurte teze hedoniste ale lui Eudoxos: plăcerea este un bine, pentru că toate ființele, raționale sau nu, aspiră la
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ca un mare campion, să cânți măiestrit din gură și din liră - iată un palmares uimitor, ce nu poate fi pus decât pe seama Virtuții. Chiar așa să fie? Pentru că biografia lui Heracle ni-l arată și comportându-se dezinhibat la ospețe, bând cantități mari de vin și plecând urechea la glume deocheate, ceea ce ar putea să însemne că a plecat și la brațul Fericirii, căreia nu-i va fi spus totuși Depravare! Lecția? Să refuzi închiderea în termenii alternativei, să recuzi
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
vinul de Falerne băut din cupe de argint masiv, totul încoronat, în final, de întrebuințarea unor penisuri artificiale confecționate din piele și frecate cu piper măcinat și urzică pisată, ca în Satyricon. Caricatura discipolilor lui Epicur care se dedau la ospețe și dezmățuri gen Trimalchio, în care erai obligat să vomiți ca s-o poți lua apoi de la capăt cu îndestularea pântecelui, ne scutește să cercetăm mai îndeaproape: în Grădină, ca și la vila lui Piso, regula sunt mesele frugale. Violența
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Răsărit: un oraș „strâns între stepă și limanul Nistrului”, fără păduri în jur, cu ierni cumplite și suprapopulat de fete: Cetatea Albă. Instantanee de viață, unele cu pronunțat specific rusesc, aduc majoritatea prozelor: în peisaj urban (Mamocica, Șase monede albe, Ospăț cu oameni buni) sau rural (Gâsca lui Ivan Colesniciuc, Un Crăciun în satul cazacilor), în timp ce Aerodromul de la Șura Mică duce în Ardeal, iar Amintiri de acum o mie de ani se plasează pe Valea Prahovei. Amplificând descripția de mediu la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
sufletesc al poporului căruia îi aparținea scriitorul voievod. SCRIERI: Învățăturile bunului și credinciosului domn al Țării Românești Neagoe Basarab vvd. către fiul său Teodosie vvd., îngr. Ioan Eclesiarhul, București, 1843; Tractat despre purtarea ce trebuie să țină un domn în timpul ospețelor; scris românește de Neagoe Basarab domnul Țării Românești în chip de povățuire către fiul său Teodosiu (publ. B.P. Hasdeu), „Arhiva istorică a României”, 1865, partea II, 111-116, 122-132; Tractatul lui Neagoe Basarab despre arta militară (publ. B.P. Hasdeu), „Buletinul Instrucțiunii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
pe caracterizarea ironică a celor care se abat de la normele de comportare ale colectivității, vizând lenea, zgârcenia, lăcomia, căsătoria din interes și alte tare. După cadrul ocazional în care se produce, s. se grupează astfel: la joc, la nuntă, la ospăț, la șezători, la drum ș.a. Se impune aici o demarcație între s. la joc, care este aproape exclusiv apanajul bărbaților, și cea de nuntă, rostită în mare parte de femei. Funcționalitatea acestei specii folclorice determină o compartimentare în s.-comandă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289980_a_291309]
-
Seth puse să se construiască un impunător sarcofag de lemn încrustat cu aur și argint, după măsura fratelui său, dar trâmbița că este pentru el când va muri. După care îl invită la palatul său pe Osiris, sub pretextul unui ospăț. După câtva timp Seth și curtenii înferbântați de vin glumeau, intrând în sarcofagul rezemat de perete. -Vedeți e pe măsura mea -spunea Seth. Nu vrei să încerci și tu slăvite Osiris? Îl îndemna Seth când se apropiase, împingându-l pe
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
de acolo, traversează un episod erotic degradant, din care, spre deosebire de Milly, reușește să iasă relativ teafără sufletește, spre a se consacra integral muzicii. Ceea ce ține romanul e descifrarea plauzibilă a proceselor sufletești străbătute de personajele feminine. Al doilea roman, Marele ospăț (1947), reeditat cu titlul Viața în oglinzi (1970), e construit cu tehnica lui Proust. Grigore Olmazu, moșier, avocat, fost ministru, revede, la vârste diferite, propriul trecut. Resuscită în „oglinzile” amintirii secvențe, momente ale idilei din liceu și din studenția pariziană
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288263_a_289592]
-
descriu agonii. Romanele din perioada socialistă evocă schematic și tendențios, în spiritul vremii, realități din lumea țărănească argeșană dinaintea și din timpul primului război mondial. SCRIERI: Crinii roșii, București, 1925; Desfigurații, București, 1935; Nălucile, București, 1945; Călătorii, București, 1946; Marele ospăț, București, 1947; ed. (Viața în oglinzi), București, 1970; Fruct nou, pref. Octav Șuluțiu, București, 1948; Pe văile Argeșului, București, 1950; O vară la Șipotul Fântânilor, București, 1957; Neuitatele călătorii, București, 1958; Câte se petrec pe mare, București, 1962; Versuri, pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288263_a_289592]
-
turistică. Pensiunile sunt pline în multe zone turistice, cluburile din București și din țară organizează petreceri de "groază". Vrăjitoarele, vampirii, dovlecii și măturile zburătoare, acestea sunt personajele în vogă ale Halloween-ului postmodern. Urmează apoi balurile mascate, cinele "sângeroase" și, desigur, "ospățul Contelui Dracula". Pentru prima dată, acesta a fost servit de Halloween la castelul Bran, chiar în prezența "Întunecatului Stăpân". În alte locuri din țară, programul special pregătit de Halloween a continuat cu programe speciale în piscine, saune și săli de
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
la homeriști. (...) și, când homeriștii s-au pornit să dialogheze în versuri grecești, după obiceiul lor păcătos [s.n. aici, comentariul răutăcios aparține naratorului Encolpius], el a început să mormăie cu o voce cântată textul latin corespunzător". Intervenția acestora în desfășurarea ospățului este prompt întreruptă de explicațiile suplimentare oferite de Trimalchio care, în loc să lămurească subiectul epopeii, își induce în eroare auditoriul, oferindu-i o falsificată înțelegere a evenimentelor: Știți ce poveste joacă ei acum? Au fost doi frați: Diomedes și Ganymedes. Sora
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pe un taler o turtă cu brânză și pe celălalt o plăcintă, deasupra scorpionului un peștișor de mare, deasupra săgetătorului un corb, deasupra capricornului o langustă marină, deasupra vărsătorului o gâscă, deasupra peștilor doi barbuni" (Satyricon, XXXV) . După cum cere "legea ospățului", sclavii își fac intrarea numai atunci când li se solicită ajutorul, de pildă pentru a "vărsa vin pentru ca să ne spălăm pe mâini; nimeni nu voia să ne dea apă". De remarcat că nu lipsesc nici comparațiile mitologice, care, dacă în epopei
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
amfitrion, motivul fugit irreparabile tempus e secondat de epicureicul îndemn carpe diem: "Vai, amărâții de noi, nu înseamnă nimic omulețul!/ Fi-vom cu toții întocmai când Orcus va sta să ne fure/ Hai, să trăim, așadar, cât ne simțim în puteri!". Ospățul lui Trimalchio (capitolele XXVI LXXVIII) este îndeobște considerat cel mai important episod din Satyricon și grație construcției îndatoritoare modelului, adică dialogului socratic, dincolo de materialul bogat pe care această scriere îl oferă celor interesați de realitatea epocii. Să nu uităm nici
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
aici, orice lectură fiind nevoită să dea întâietate amalgamului de "stiluri, parodii, observație realistă a fenomenelor sociale, ironie și comic gros, limbă care să mimeze vorbirea curentă, proverbe" menționat de Eugen Cizek. Neta separație a întregului în două mari unități, ospățul lui Trimalchio și peripețiile cuplului Encolpius-Giton, dovedește, în plus, tendința lui Petronius de a parodia însăși satira menippee ca întreg. Aceasta nu cunoscuse, cel puțin ca în exemplul discutat și de noi (pe care Petronius se crede că îl știa
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
auditive: Aud materia plângând (George Bacovia, Lacustră) - olfactive: Parfum de pene arse și ploua... (George Bacovia, Negru) - tactile: Azi sunt neputincios ca o mătasă - Emil Brumaru, Astenie) - gustative: Râzândă și plângândă cu lacrimi mari / era sărată ca sarea / slăvită la ospețe de barbari. (Nichita Stănescu, Evocare) - dinamice/motrice/chinestezice: Oho, alerg și salt și curg. (Nichita Stănescu, Viața mea se iluminează); - sinestezice: Clar de noapte parfumat (George Bacovia, Nocturnă), Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare (Ion Barbu, Timbru). Imaginea artistică are
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
și citește!"). Nu-și amintea însă niciun cântec de copii care să conțină aceste vorbe și, imediat, și-a dat seama că îi vorbise o voce divină. Luând Cartea apostolului, citi primele cuvinte care îi căzură sub ochi: "Nu în ospețe și în beții, nu în desfrânări și în fapte de rușine, nu în ceartă și în pizmă; ci îmbrăcați-vă în Domnul Iisus Hristos și grija față de trup să nu o faceți spre pofte". Convertirea s-a produs sub influența
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
Alexandru e neliniștit din cauza unui om grav bolnav de trei ani. O parte din sermones sunt consacrate unor teme clasice din sfera moralei și a ascezei; în afară de cele două amintite deja, pot fi amintite iubirea (3), pomana (21), participarea la ospețe (9). Altele vorbesc despre comportamentul potrivit în anumite împrejurări de viață comunitară: relațiile cu presbiterii (5); căderea în mrejele Satanei și pierzania (6); comemorarea sfinților (8). Sau se referă la circumstanțe precise din viața lui Isus cum sunt Crăciunul (10
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]