1,525 matches
-
-mpărăție cu palate de hârtie, București, 1957; La „Drumurile lumii”, București, 1959; Poiana lunii, București, 1960; Onică, București, 1962; Vineri la amiază..., București, 1962; Drumul spune povești, București, 1963; Di-Di-Ri, București, 1964; Ograda, București, 1965; De-a visele..., București, 1965; Ospățul, București, 1966; Povești, București, 1967; Jucăușul, București, 1967; Domnița-de-Rouă, București, 1969; Măriuca, București, 1970; Vântură-lume, București, 1971; Cu ochii ca iarba..., București, 1972; Acolo, colinele ard, București, 1974; Ramura de măr înflorit, București, 1974; Peretele de lut, București, 1975; Scrisori
GRUIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287376_a_288705]
-
tâlc, prin care demonstrau zădărnicia avuției și veșnicia înțelepciunii. L.-L. urmărește și drumul „dinastiilor” de admori din Vijniț până la Țfat, Ierusalim, Bnei-Brak, Haifa, bătrânii rabini fiind convinși că ating fericirea supremă dacă sunt înmormântați în pământul Israelului. Nunțile fabuloase, ospețele strălucite sau catastrofa gazărilor din 1944 la Auschwitz compun pagini impresionante. L.-L. este un adevărat compendiu de istorie și cultură iudaică, dar și un evocator de târguri și peisaje românești în imagini expresive, plastice. Ca filolog, a alcătuit câteva
LEIBOVICI-LAIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287774_a_289103]
-
onest, detaliat, fără comentarii inutile, fără elanuri și efuziuni lirice. Vremurile, pe care le înregistrează cu anume culoare ochiul unui martor aflat adesea în mijlocul evenimentelor narate, nu predispun la entuziasm. Ceremonia înscăunării fanariotului (remanierea divanului domnesc, slujba de la Mitropolie și ospățul tradițional) ori, dimpotrivă, sosirea firmanului de mazilire a domnului alcătuiesc laturile unui ritual ce exclude orice element de surpriză. Tarele vremii - războaie, năvăliri tătărești, biruri abolite prin anatema Bisericii, dar reînființate sub alt nume (văcăritului i se substituie, în domnia
LETOPISEŢUL ANONIM AL MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287785_a_289114]
-
Zamfirescu, Carol Scrob, Bonifaciu Florescu, Traian Demetrescu, V. Bilciurescu, D. Karnabatt, I. N. Iancovescu; sporadic apar și Al. Davila, M. Gaster, Al. Vlahuță, B. Delavrancea, C. Mille. A publicat aici și Macedonski, dar foarte puțin: nuvela După perdele (1885), poeziile Ospățul lui Pentaur (1886) și Sonnet Scythe (1898). În fiecare număr Th. M. Stoenescu tipărea, neobosit și fără selecție, poezie, proză, teatru, traduceri. Alături de versurile lui Mircea Demetriade, Iuliu C. Săvescu, Al.Obedenaru și Al. Petroff - poezie simbolistă și parnasiană -, în
REVISTA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289229_a_290558]
-
cel al retrospectivei M.H. Maxy, din 1965) și a tradus și comentat scrieri diverse, mare parte din literatura bulgară. SCRIERI: Poeme în aer liber, cu ilustrații de Victor Brauner, Paris, 1929; Moartea vie a Eleonorei, București, 1930; Manifestație, București, 1945; Ospățul de aur, pref. Al. A. Philippide, București,1968; Baricada din călimară, București, 1979; Statuile de fum, pref. George Macovescu, București, 1984; Ospățul de aur, îngr. și introd. Ion Pop, București, 1986. Traduceri: A. Hyatt-Verrill, Inchiziția, București, 1939; Marcel Brion, Viața
ROLL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289297_a_290626]
-
aer liber, cu ilustrații de Victor Brauner, Paris, 1929; Moartea vie a Eleonorei, București, 1930; Manifestație, București, 1945; Ospățul de aur, pref. Al. A. Philippide, București,1968; Baricada din călimară, București, 1979; Statuile de fum, pref. George Macovescu, București, 1984; Ospățul de aur, îngr. și introd. Ion Pop, București, 1986. Traduceri: A. Hyatt-Verrill, Inchiziția, București, 1939; Marcel Brion, Viața hunilor, Craiova, 1940; Philipp Gosse, Istoria pirateriei, Craiova, 1942; Antoine de Saint-Exupéry, Zborul de noapte, pref. André Gide, Craiova, 1943; Sotiris Patadzis
ROLL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289297_a_290626]
-
RMB, 1945, 379; Mihu Dragomir, „Manifestație”, „Înainte”, 1945, 332; Iosifescu, Drumuri, 93-96; Philippide, Considerații, I, 275-283; Piru, Panorama, 69; Eugen Luca, Ștefan Roll sau Despre structura poemului, CNT, 1969, 11; Ion Pop, Avangardismul poetic românesc, București, 1969, 192-205; Nicolae Manolescu, „Ospățul de aur”, CNT, 1970, 8; Ion Bălu, Ștefan Roll - prozatorul, CRC, 1970, 8; Ilarie Voronca, Act de prezență, îngr. și introd. Ion Pop, Cluj, 1972, 65-69; Crohmălniceanu, Literatura, II, 420-425; Petroveanu, Traiectorii, 34-40; Barbu, O ist., 56-58; Mihai Zamfir, Poemul
ROLL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289297_a_290626]
-
infantil, mereu deschis spre inițiere. A semnat și câteva povestiri științifico-fantastice, ca într-o culegere din 1968, intitulată Fantastic! Aventurile unui băiat pe Terra Ignota. SCRIERI: Bună dimineața!, Chișinău, 1952; Nuvele, Chișinău, 1954; Din câte ochii văd, Chișinău, 1957; La ospățul din vâlcea, Chișinău, 1957; Moș Ion de la Budăi pentru nepoțeii săi, Chișinău, 1957; Poem de primăvară, Chișinău, 1957; Legenda rândunicii, Chișinău, 1958; Pentru omul harnic, Chișinău, 1958; Cin’ le paște le cunoaște, Chișinău, 1959; Floare a pământului, Chișinău, 1960; Păcălici
ROSCA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289372_a_290701]
-
10; Al. Săndulescu, „Itinerar critic”, GL, 1965, 17; Mihai Ungheanu, Doi critici, „Scânteia tineretului”, 1965, 4989; Constantin Cubleșan, „Regele pălăriilor”, TR, 1967, 37; Marian Popa, À propos de..., LCF, 1967, 38; Nicolae Buliga, „Regele pălăriilor”, VR, 1967, 12; Mircea Vaida, Ospățul lui Trimalchio, Cluj, 1970, 16-26; Val Condurache, „Recviem rustic”, CL, 1973, 8; Eugen Uricaru, „Recviem rustic”, ST, 1973, 19; Ion Lungu, „Școala Ardeleană” (masă rotundă), T, 1978, 13; Domițian Cesereanu, Exeget al Școlii Ardelene, TR, 1981, 24; Negoiță Irimie, Un
LUNGU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287922_a_289251]
-
fie cusururi și năravuri dintotdeauna, fie stridențe și caraghioslâcuri ale epocii, de la limbajul franțuzit la demagogia patriotardă. Extrăgându-și subiecte din letopisețe, L. compune și drame istorice, nehotărâte între melodramă și comedie (Ștefăniță Vodă al V-lea, Vlad Țepeș sau Ospățul de sânge din ziua de Paști, Lăpușneanu Vodă, Ștefan Tomșa ș.a.). În 1885 și 1886 scoate revista „Comicul”, în care își publică scrierile dramatice, mai rar anecdote în proză sau versuri satirice, semnate cu pseudonime năstrușnice. SCRIERI: Cometul, București, 1855
LUPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287929_a_289258]
-
Alexandru e neliniștit din cauza unui om grav bolnav de trei ani. O parte dintre sermones sînt consacrate unor teme clasice din sfera moralei și a ascezei; în afară de cele două amintite deja, pot fi menționate iubirea (3), pomana (21), participarea la ospețe (9). Altele vorbesc despre comportamentul potrivit în anumite împrejurări de viață comunitară: relațiile cu clerul (5); căderea în mrejele Satanei și pierzania (6); comemorarea sfinților (8); sau se referă la circumstanțe precise din viața lui Isus, cum sînt Nașterea (10
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de acest fiu și eu, și bărbatul meu, și toți cei din preajma noastră și i‑am dat slavă celui Preaputernic, din tot sufletul. L‑am crescut cu trudă. La vremea cuvenită, i‑am căutat o soție și am făcut un ospăț. Dar când fiul meu a intrat în odaia de nuntă, a căzut mort” (9,43-10,1). Explicarea vedeniei întrerupe interpretarea lui Irineu: „Această femeie pe care ai văzut‑o”, spune arhanghelul Uriel, „este Sionul pe care îl vezi acum ca
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
maturitatea spirituală: „Chinurile sunt necesare credincioșilor, pentru ca ei, fiind oarecum măcinați, apoi frământați prin răbdare împreună cu Cuvântul lui Dumnezeu, în sfârșit, copți în cuptor (quodammodo contriti et attenuati et conspersi per patientiam Verbo Dei et igniti), să fie gata pentru ospățul Împăratului [ceresc]” (V, 28, 4). Nu este vorba aici nici de fatalism, nici de acomodare cu puterea persecutoare, ci, pur și simplu, de o înțelegere teologică a realității. Fiecare persecuție este un pas înainte pe drumul crucii și al curățirii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
temă abordată de Irineu în mai multe locuri din Adu. haer. Vezi, de exemplu, V, 28‑29: „De aceea și prigoana este necesară celor ce se mântuie, pentru ca, fiind zdrobiți, frământați, puși la dospit și copți să fie buni pentru ospățul Împăratului. [...] În cărțile dinainte am pomenit cauzele pentru care Dumnezeu a îngăduit să se întâmple așa”. În fine, dimensiunile destul de reduse ale acrostihului îl obligă pe Commodian la o dozare foarte strictă a informațiilor. Este greu de conceput că ar
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de la Poienari și au făcut sfânta mănăstire ot Snagov. Mai făcut-au un lucru cu orășanii den Târgoviște, pentru o vină mare ce au fost făcut unui frate al Vladului-vodă. Când au fost în ziua Paștilor, fiind toți orășanii la ospețe, iar cei tineri la hore, așa fără véste pre toți i-au cuprins. Deci câți au fost oameni mari, bătrâni, pre toți i-au înțepat de au ocolit cu ei tot târgul, iar câți au fost tineri cu nevestele lor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ceremonie și așezat pe tron; el era personajul care, purtând (ori înconjurat de) însemnele calității sale (pe care și le asumă), domina împrejurările oficiale, primea în sala divanului ori în audiențe publice, prezida activitatea politică a Curții, participa la marile ospețe aulice, ocupa tronul domnesc la praznicele Bisericii îmbrăcat în haine ce semănau cu odăjdiile sacerdoților, era insul care concentra în apariția sa puterea (discreționară, fără margini, venită din timpuri imperiale, de nimeni din interior serios cenzurată) și autoritatea de a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în picioare) nu-și mai pot mișca mâinile și picioarele și au de suportat crize foarte violente. Astfel se prezentau lucrurile cu Radu cel Mare, cel ce își petrecuse anii de tinerețe (exilat fiind) luând parte la vânători și lungi ospețe stropite din belșug cu vin. Ducând, adică, acea viață a nobilimii europene, pentru care excesele alimentare (se mânca foarte multă carne, era doar - zice Fernand Braudel -, înainte de 1550, o „Europă a carnivorilor”) reprezentau un regim obișnuit. Cu urmările de vigoare
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fel, marele vornic Mitrea din Hotărani, însurat cu Neaga din Cislău, fiică a vistiernicului Vlaicu: (aceasta nu i-a făcut copii)235. Este lung șirul văduvelor care au căpătat acest statut în urma poruncilor crude (să ne aducem aminte de acel „ospăț al crimei” - povestit de Anonimul Bălenilor - când „căte pă unul-unul îi lua de-i sugruma și-i arunca den case jos pă ferestri și tabulhanaoa zicea, până i-au isprăvit pă toți”) ale lui Mihnea al III-lea Radu236
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
după ce, dacă este vară, a fost îmbălsămat) „este ținut neîngropat în palat” 27. Locul expunerii era spătăria (așa cum l-a găsit Paul de Alep pe Matei Basarab: „Am găsit trupul în sala cea mare, unde în timpul vieții sale dădu-se ospețe vesele” 28) sau sala divanului (același diacon sirian spune că fostul Voievod al țării Românești, „întins pe masă [cu] fața descoperită[...] era îmbrăcat cu veșmintele sale domnești, cu o haină subțire de brocart de aur, împodobită cu blană de samur
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
zăvoarele spre a ascunde femeia începând cam pe la jumătatea veacului al XVII-lea, din timpul lui Matei Basarab și Vasile Lupu, adică din acea epocă în care sunt tot mai frecvente accentele unui ceremonial aulic fastuos (cortegii impunătoare, audiențe solemne, ospețe grandioase). Chiar dacă istoricii din vremurile mai noi au arătat că gineceul bizantin („moștenit” apoi de turci) nu era, în primul rând, un spațiu al închiderii, ci, mai degrabă, un mic imperiu unde împărăteasa guverna în chip absolut - căci, într-un
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Salvaressi și tot acolo își ospăta Radu Mihnea, aflat la a treia domnie în țara Românească, prin 1613, oaspeții veniți din Ardeal (unul dintre ei, juristul și diplomatul Toma Boisos, și-a notat: „într-o zi voievodul ne-a dat un ospăț bogat într-o grădină foarte frumoasă sub un umbrar de primăvară...”), în Moldova, cu câteva bune decenii înainte, Alexandru Lăpușneanu pusese să i se facă la Mănăstirea Slatina, ctitoria sa, o grădină riguros desenată, tot à l’italienne, străbătută cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vezi și Șarolta Solcan, Femeile..., p. 131. 119. Vezi Documente istorice slavo-române din țara Românească și Moldova privitoare la legăturile cu Ardealul. 1346-1603, editat de Gr. G. Tocilescu, București, 1931, pp. 469-482; Vezi Claudia Tița, „De la diversa cibaria la hrana Raiului. Ospețe voievodale și coduri alimentare în Ungrovlahia secolului al XVI-lea”, în Caiete de antropologie istorică, V, 2006, nr. 1-2 (8-9), pp. 17-19. 120. în Călători străini..., vol. VI, p. 168 (vezi și Șarolta Solcan, loc. cit.). 121. Nicolae Iorga, Viața
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de întreaga familie, mănâncă așezat pe prag, „parcă deasupra tuturor”. Un prim indiciu de autoritate într-o lume în care tiparele arhaice au supraviețuit. Această cină țărănească, prezentată pe mai multe pagini, nu are nimic din culoarea și opulența marilor ospețe din pictura olandeză. Solemnitatea și modestia culinară îi dau, dimpotrivă, un caracter aproape sacru. Ca în picturile vechi, lumina narațiunii cade pe chipul părintelui care veghează asupra copiilor înghesuiți în jurul unei mese joase: „Când ieșeau din iarnă și până aproape de
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
1965; Anthologie de la poésie roumaine, Paris, 1968. Repere bibliografice: Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., III, 448-450; Șasa Până, Claude Sernet, ,,Unirea”, 1948, 153; Eugen Jebeleanu, Claude Sernet, CNT, 1968, 13; Șerban Cioculescu, La moartea poetului, GL, 1968, 14; Ștefan Roll, Ospățul de aur, pref. Al. A.Philippide, București, 1968, 235-237; Piru, Varia, I, 382; Encycl. jud., XIV, 423; Michel Gourdet, Claude Sernet - l’ homme et l’ oeuvre, I-II, Nice, 1977; Claude Sernet, în Avangardă literară românească, îngr. și introd. Marin
SERNET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289644_a_290973]
-
Răsărit: un oraș „strâns între stepă și limanul Nistrului”, fără păduri în jur, cu ierni cumplite și suprapopulat de fete: Cetatea Albă. Instantanee de viață, unele cu pronunțat specific rusesc, aduc majoritatea prozelor: în peisaj urban (Mamocica, Șase monede albe, Ospăț cu oameni buni) sau rural (Gâsca lui Ivan Colesniciuc, Un Crăciun în satul cazacilor), în timp ce Aerodromul de la Șura Mică duce în Ardeal, iar Amintiri de acum o mie de ani se plasează pe Valea Prahovei. Amplificând descripția de mediu la
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]