822 matches
-
țipete de spaimă. Și apoi, dacă aș fi fost negru, nu m-ar mai fi bătut mama la cap să-mi găsesc o slujbă bună, căci nu există slujbe bune pentru ei. Mama mea, și ea o negresă bătrână și ostenită ar fi fost prea distrusă de ani și de munca de servitoare prost plătită ca să mai meargă să joace popice seara. Ea și cu mine am fi avut o viață plăcută într-o cocioabă dărăpănată din mahala, trăind în pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a pus o mână tremurândă pe umărul meu: --Cred că pe astăzi ne-am luat porția de taifas. Așa că după amiază îi face ce crezi tu de cuviință. Eu am să încerc să mă hodinesc, fiindcă îmi simt ciolanele cam ostenite... Poftă bună, dragule. Ne vom vedea mâine dimineață. Nu știu cum s-a întâmplat, dar după ce am mâncat, întinzându-mă în crivat, am adormit pe dată. Asta poate la gândul că bătrânul mi-a lăsat libertatea să îmi orânduiesc singur treburile. Cât
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
învățătură peste învățătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puțin aici, puțin acolo." 11. Ei bine! Prin niște oameni cu buze bîlbîitoare și cu vorbirea străină va vorbi poporului acestuia Domnul. 12. El îi zicea: Iată odihnă; lăsați pe cel ostenit să se odihnească, iată locul de odihnă!" Dar ei n-au vrut să asculte, 13. și pentru ei cuvîntul Domnului va fi: "Învățătură peste învățătură, învățătură peste învățătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puțin aici, puțin acolo, ca mergînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
cu cîini-lupi, Îndîrjiți În zgardele lor aidoma unor coroane de spini; lunecau verigile grele ale lanțului pe sîrma de oțel temeinic Întinsă, răsunînd precum lanțurile sclavilor din negura istoriei, fără ca nimănui să-i treacă prin cap, chiar nici bătrînilor grădinari osteniți, În a căror oase istovite zăcea istoria bolilor, veșnică precum istoria proletariatului, că În acea noapte se petrecuse o mică revoluție separatistă: marinarii hamburghezi se năpustiseră asupra dulăilor celor avuți, căci toate progeniturile proletariatului din Le Havre, Marsilia, Anvers masacraseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
fusese În visul său și În veghea sa, În inima sa și În miezul vremii, În inima somnului și În miezul deșteptării sale. În prima clipă nu se putu dumiri ce se petrece cu el, pentru că voia să-și deștepte osteniții săi copărtași de letargie, copărtași Întru vise, așa că doar cugetul său se afundă În hăurile vremii ca să despreuneze somnul de trezie, ca, mai apoi, slujindu-se de cugetul său, și cu ajutorul Domnului căruia i se rugase, să-și poată veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
clocotitor al unei jertfe. 12. Precum pruncul În leagăn ori În brațele mamei, așa se legăna el acum pe umerii purtătorilor săi, un prunc picotind În brațele mamei, cu ochii Închiși de toropeală, simțind căldura soarelui pe piele, pe mădularele ostenite, de după pleoapele bine oblonite. Buimac de preaplinul luminii și de cîte alte miresme, la hotarul dintre trezie și amorțeală, asculta rugăciunile și cîntările pelerinilor, corul angelic al vocilor de copii și țiuitul instrumentelor, cu gemetele țiterei și jalea flautului, Înotînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
stârnit o nouă undă de greață și a schimbat vagonul, Încercând să se concentreze asupra unui articol dintr-o revistă populară. S-a surprins recitind iar și iar aceleași paragrafe, așa că a renunțat și, Înclinându-și trupul, și-a lipit ostenit fruntea Înfierbântată de geamul umed. Vagonul - unul de fumători - era supraîncălzit și trăsnea de duhorile populației străine a statului. A deschis fereastra, dar l-a cuprins dârdâiala când l-a Învăluit un nor de ceață. Cele două ceasuri de călătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
spectral luminată? Doamne!... Până când tu În somn te-ai mișcat și ni s-a făcut frică... Ei bine... trecurăm... mai suntem o cronică doar În lumea ciudată, Doar straniu metal meteoric din ceruri ivit; Născut pe Pământ, neobositul, de tot ostenit, s-a-ntins lângă apă, Aici, lângă mine, neînțelesul copil regăsit. Teama-i ecoul pe care l-am urmărit până la fiica securității, Acum suntem fețe și voci... prea curând și asta o să apună, Șoptind vorbe de-alint peste susurul eternității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
3). Motivul epuizării Demiurgului în timpul cosmogenezei apare limpede exprimat în unele legende cosmogonice românești : Astfel, Dumnezeu și cu Dracul se plimbară încolo și- ncoace pe valurile apei aceleia, șapte ani de-a rândul. După al șaptelea an, fiind Dumnezeu foarte ostenit, pentru că nu se culcase, nici nu dormise defel în restimpul acesta, zise către Dracu : Repezi-te degrabă în adâncimea apei și adă o mână de lut, ca să ne facem pe întinderea acestor valuri nemărginite un pătișor, ca să avem unde ne
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dei otiosi) nu pot fi justificate ca fiind expresia unei simple oboseli biologice, chiar dacă unii dintre zei sunt puternic antropomorfizați. Sunt evident vulgarizate și târzii motivațiile „biologice” de tipul celor din legenda cosmogonică românească citată mai sus : „fiind Dumnezeu foarte ostenit, pentru că nu se culcase, nici nu dormise defel în restimpul acesta”. Pierzându-și semnificația inițială, „epuizarea Demiurgului” a devenit un element incoerent în economia legendei. În astfel de situații, fie motivul a dispărut complet (vezi alte variante ale aceleiași legende
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
iviră pâlcuri dese de copaci, într-o stare deplorabilă. Merse până nu se mai zăriră deloc clădiri, până începură să urce șerpuit pe la poalele dealurilor, iar Sampath simțea aerul rarefiat în jurul său și prospețimea vegetației în floare în oasele sale ostenite. Urcau din ce în ce mai departe. O cotoroanță bătrână se mută ca să stea mai aproape de el. Avea atâtea bidoane cu ea că fu obligat să se aplece de-a dreptul pe fereastră și să se țină bine de dragul vieții sale. Și, mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
o scriem în viață este la vârsta aceea când credem, ca și Calderon, că <<viața nu e decât un vis>>. Recitind mai târziu acele rânduri, vom înțelege că viața nu poate fi decât o luptă, din care noi, cu toții, ieșim osteniți.” Vasile Conta 483. „Fiecare dintre noi e ca o carte necitită pentru vecinii de o viață.” Ionel Teodoreanu 484. „Acela care iubește cartea nu va fi niciodată lipsit de un amic credincios, de un înțelept povățuitor, de un vesel tovarăș
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
nu se înstrăina de prezența conștiinței lor impure. Drăgănescu nu asculta bine ce-i spunea pictorul, îngrijorat să vadă pe Elena instalată. I se păru că se uită spre el, mări pasul, 280 deși se simțea în ziua aceea foarte ostenit, călca parcă mai greu 5i i apăsa ceva între umeri. Elena, care nu știa cum să organizeze plecarea, se uitase, in adevăr, spre Drăgănescu și spre însoțitorii lui, apoi văzând pe Mini mai aproape o invitase cu vioiciune să meargă cu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
permis să-l mai fac pentru tine!“ (Constantin Buligoanea) „Dragostea acestei nopți se curse vijelios, parcă la întrecere cu muritul clipelor sub apoteoza timpului. Un somn greu tăia peste ființele lor, și un respirat dur arăta chinul din interiorul trupurilor ostenite. Ea se trezi mai repede și plecă spre primele proceduri.“ (Marin Beșcucă) „[Două prietene discutând în liniștea locuinței, n.n.] — Cu atât mai mult, spuse Dana, cu cât la Voroneț nu poți să nu admiri geniul anonim; încadrarea acestei bijuterii artistice
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de versuri de Emil Brumaru. DacA bun-gust nu e... „Dragostea acestei nopți se curse vijelios, parcă la întrecere cu muritul clipelor sub apoteoza timpului. Un somn greu tăia peste ființele lor, și un respirat dur arăta chinul din interiorul trupurilor ostenite. Ea se trezi mai repede și plecă spre primele proceduri.“ Frazele de mai sus au fost extrase din romanul Iubire din ruga durerii ( Abaddaba în colab. cu Casa de Presă și Editură Anotimp, col. „Romanul de dragoste“, Oradea, 2001), aparținând
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
răniților și acoperită de zeci de mii de cadavre. Bătălia de la Vaslui se sfârșise. Cei care primiseră poruncă să lupte mai departe, spre miazăzi, porniseră pe urmele urdiei sângerânde. Ceilalți se alăturară voievodului, tot mai mulți, mai tăcuți și mai osteniți, privind parcă fără a crede Valea care, acum, devenise a morții. Și atunci, cu o mișcare Înceată, ridicând parcă toate visurile și nădejdile Moldovei mai sus de clipă, spre Timp, Ștefan ridică spada, cu mânerul În sus, așa cum făcuse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
trei dinți. Veneau de la fân. Ieșiră din pădure și se apropiară de drum. Lăsară să treacă un șir de care Încărcate cu ghiulele, apoi traversară drumul și intrară pe pajiștea din partea stângă a casei Litovoi. Mergeau Încet, părând indiferenți și osteniți. Intrară printre ienicerii care Înconjurau curtea și care nu le dădură nici o atenție. Dar, brusc, Oană Își simți umărul drept prins cu forță. Durerea strânsorii Îi provocă o scurtă amețeală. Se Întoarse Încet, cu o privire naivă. Un ienicer Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
-i zâmbească absentă. Era de fapt o Întrebare pe care și-o pusese și ea de sute de ori În toți acești ani, analizând orice mărunțiș petrecut Între ea și Karl. și tot nu era sigură de răspuns. — Răbdare, călători osteniți, n-o să muriți voi de foame, salvarea-i aproape! Mick Își făcuse apariția pe ușa bucătăriei cu o tavă cu mâncare. Margaret l-a privit pe Adam cum mănâncă și a bucurat-o nespus să-l vadă hrănit. Tot mai
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ci pe o bucurie. ..... timid al ..... ei, melodia va trece în strunele de orgă. Din mișcarea unduioasă a gesturilor ei feminine, sforțarea de a exprima va răzbi prin căile luminoase ale ocrotirilor înțelepte. Atunci ea va rămâne copilăroasă și negativă, ostenită și fericită ca amanta care a dăruit și a primit. Gândurile care s-au cununat sunt plăceri izbăvite, care pică și lasă o alveolă nouă. Dar trupul sufletesc e încătușat în făptură și, ca să se împărtășească, străbate delicioasa ei învelitoare
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
o mie de ani - după ieșirea perplexă a lui Mika-Le cu unchiul - ce are de făcut, Lenora i-a ușurat lui bărbatu-su situația, indicîndu-i: " Regret că a venit împrejurarea să trebuiască să ne despărțim", i-a spus. Și, declarîndu-se ostenită, s-a retras cu sora dincolo. Doru a plecat buimăcit și de atunci nu s-a mai întors. ., Stă nedumerit, spune Lina. A rămas și fără nevastă și fără fată. A auzit și i se pare că n-a auzit
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
încă. Recunoșteau locuri comune, și-ar fi vrut să alerge de mână până la epuizare, cum o făceau în copilărie...sau să se țină strâns de mâini și să se învârtă amețitor, ca doi tovarăși de joacă nedespărțiți... Apoi, să cadă osteniți și să simtă cum zboară alături, bătând cadențat din aripile proaspete și albastre. Doar aripile lor puteau fi așa de albastre, pentru că gândurile lor veneau dintr-un străfund neexplorat al zărilor virgine... Dar el , cel adevărat, încă era aici așteptând
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Ca o legendă voi trăi-ntr-o carte Și-oi fulgera prin visul alb de rouă. Îți voi purta iubirea în EDEN, Iar sufletul va dăinui în orizonturi sfinte, Cadavrul dragostei va fi-un blestem Ce stăpânește-n trupuri doruri ostenite. Voi fi în ploile ce ți-au adus durere Și-n sânul tău de lună ușor să mă prefaci O lacrimă aprinsă-n nopți de mângâiere Și-n sângele de timpuri voi să-mi rămâneți dragi. NOAPTEA DE DURERE Mi-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în urma tuturor, preocupat parcă de teama ca nu cumva vreo mînă străină să fure păstrăvii din bulboană și să-l vitregească de-o bucurie atît de mare, ca cea despre care povestise Bărzăunul. Era aproape amiază și tot grupul părea ostenit. După cîteva culmi mai mici, pe care le trecură fără prea mari eforturi, zăriră un alt perete de stîncă, mai mic decît Piatra Domniței, în care se contura un fel de intrare întunecoasă. De aici izbucneau vijelioase apele rîului pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
umbră, lăsîndu-mă singur și trist, fără speranța că voi mai putea continua vreodată povestea întîmplărilor lor. După ce am ieșit în drum și am făcut cotul spre fîntînă, l-am zărit pe Vlad. Venea, pesemne, de la magazinul din centru și părea ostenit și morocănos. Ducea pe umăr, făcută colac, o frînghie uriașă, nouă-nouță. Cum a dat cu ochii de mine a zîmbit mai mult forțat și m-a salutat ridicînd degetul mîinii drepte pînă la frunte zicînd "vivat". L-am întrebat ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
sunt recepționate telepatic de toate celelalte corpuri pasive provenite din același... hm... bulion biologic de cultură. E de la sine înțeles că eu a trebuit să dispar, atâta vreme cât el era în scenă. Nu puteam exista doi Lavoisseur, mă înțelegi. Se rezemă, ostenit, de spătarul fotoliului și continuă cu un oftat: ― În cazul lui X doream ca el să fie cineva ale cărui gânduri să le pot percepe chiar dacă sunt treaz, astfel că l-am mutilat și i-am accelerat procesele vitale. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]