1,186 matches
-
scoțând săbiile, măciucașii de Dorohoi ridicând ghioagele uriașe de la oblâncul șeilor. Și deodată, asemeni unei pantere care pândise doar momentul hotărâtor, Marele Maestru țâșni În fața voievodului, se opri o fracțiune de secundă, cât să rupă Între degetele mâinii drepte săgeata otrăvită, apoi scoase ambele săbii de la spate și dezlănțui masacrul. Mișcările erau prea iuți ca să poată fi văzute și parate. Erau fulgere care aduceau moartea. În fața lui, ienicerii nu reușeau să se retragă suficient de repede. Erau uciși aproape fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
prins săgeata din zbor! Rândurile otomane se clătinară. Ceea ce nu putuse fi Înțeles devenea limpede. Marele Maestru era egal cu legenda lui. La trei sute de pași de voievod, căpitanul Oană realiză, siderat, ce se Întâmplase. Ștefănel prinsese, Într-adevăr, săgeata otrăvită. Două sute de pași. Ienicerii În genunchi, așezându-și iataganele În fața lui Ștefănel și lipindu-și frunțile de pământ. Opriți lupta! strigă căpitanul. Copitele cailor trecând printre ienicerii neclintiți, gata să se lase uciși. Printre sutele de cadavre ale răzeșilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
O păpușă de Nurenberg c& și Lenora . - Mai e parcă o soră? întrebă încet Mini. - Da! Aimee, fata masei. E la Dresda, și doi gemeni, la internat. De altfel, cam târziu sosiți, după buruiana asta, explică Lina. - O mică buruiană otrăvită! Toate discuțiile astea, care ar fi pasionat pe Mini la lumina zilei, se topeau acum. 27 . .. La același dejun era și prințul. . . Un om de talie mijlocie, slab, palid, cu ochii mari, verzi, spălăciți și o barbă mică blondă, a
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
seara. Poate că luna își îndeplinise timpul ei de stăpânire și, treptat, viața mergea acum spre limpezirea zilei solare. 29 Atunci fizionomia amoroasă a Lenorei se recompuse și se desăvârși, cu zbuciumul acela înfocat al carnei chinuite de sucurile ei otrăvite. Acum șoseaua era așa de netedă încît mersul egal al trăsurei părea o plutire. împrejur, peisajul invizibil, aburit, se schimbase. Toate acele adâncimi și reliefuri ale clarobscurului dispăruseră; nu mai erau tufișuri, pădurici, tăpșane, iarbă înaltă, care să populeze umbra
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
situația! . . . Fără ceartă, de altfel, amândoi fiind sobri în parte, și mai sobri încă la un loc. Elena a refuzat net. Drăgănescu, respins la prima lui pretenție, a fost nespus de jignit, mai ales că făgăduise. . . Unde mai pui partea otrăvită a paharului pe care îl înghițea. Știa că cearta cu Mika-Le a venit din cauza lui Maxențiu. Era ocazie ca Elena să arate că a uitat, să fie chic. A fost prima lor ciocnire. Drăgănescu, cavaler cum e, nu a insistat
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Orașul Interzis e poezie în cea mai pură formă. Este grădina mea spirituală, unde pot să stau întins între florile mele și să mă odihnesc. Este însă posibil să iubești aici? Atmosfera din grădina asta a fost de mult timp otrăvită. Seara aceea minunată când tu și Nuharoo v-ați plimbat împreună prin grădină..., spune Majestatea Sa pe un ton visător. Îmi aduc limpede aminte ziua aia. Erați scăldate în lumina apusului, amândouă în rochii de primăvară. Culeseserăți flori. Ați pășit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
o fată l-a plăcut la vârsta de doisprezece ani și i-a dat un buchet de trandafiri. Turburat, băiatul găsește apoi în sine un impuls religios care învinge dorința sexuală care creștea în el asemeni unui fir de iarbă otrăvită și depune acești trandafiri sub o troiță. ""Aici să depui florile tale" am auzit clar în mintea mea... Cuvinte minunate, cuvinte simbolice! Într-adevăr! De-aici avea să iasă povestirea De la noi la Cladova, cu care părintele s-a mândrit
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
le tulbure viața, să-și satisfacă apetitul de putere, apetit care i s-a cam tăiat de vreo cinci ani încoace, dar zace în el una din acele bestii care ar fi gata ori-cînd să mânjească umanitatea cu balele ei otrăvite și puturoase. Dacă aveam un pistol îi trăgeam șase gloanțe în fundul lui abject, și niciodată n-aș fi dormit apoi mai bine ca în noaptea care ar fi urmat. ― Ce e cu dumneavoastră? zise milițianul atât de nedumerit, că uită
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și țepoase, tecari cu spini cât degetul, cuiburi de cucută rău mirositoare, bozii și lipani. Mulți Își azvârleau acolo gunoaiele, Împuțiciunile și mortăciunile de prin curte. Se prăsiseră fel de fel de jigănii: șerpi, broaște, șobolani, gâze nemaivăzute, șopârle, salamandre otrăvite, păsări pașnice ori prădătoare de zi și de noapte; unii se juraseră că văzuseră chiar vulpi și mâțe sălbatice. Ciudățenia era că jivinele nu urcau În curțile sătenilor ca să le facă rele. Stăteau cuminți, În legea lor, În Vale. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pierdeau anticipat chenzinele. După asemenea Întâlniri, Îngrijitorul Figaro trebuia să muncească În plus și povestea cui sta să-l asculte că nesimțiții, de lene să iasă afară la aer curat, se ușurau În ghiveciul ficusului - care, În cele din urmă, otrăvit, și-a dat obștescul sfârșit - și În sobă unde cei potopiți de amestecul de felurite băuturi și tutun Își vărsau conținuturile scârboase ale stomacelor. Oricum, povestea lui Figaro cu Casa Radio și zbenguitul prin pădure Întru trezirea la viață a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la acest Ujică. După părerea lor, ar fi trebuit să lase naibii arhivele, fiindcă acestea îl arată de fapt pe Ceaușescu așa cum era, un om pentru oameni, și să facă filmul pe baza unei mese rotunde, unde să mestece vorbe otrăvite, tot felul de neîmpliniți mintal, tot felul de frustrați, care niciodată nu au ajuns la tava cu bucate, tot felul de gloabe literare pe care până în 1989 nu-i băga nimeni în seamă, pentru incompetența lor literară, tot felul de
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
că era cineva zgomotos Înăuntru și eram sigură că Maria Își căuta ceva. ― Ce cauți aici? am urlat când am intrat. Nu dădusem peste Maria, ci peste Alex, care Îmi cotrobăia prin sertarul de la noptieră. I-am aruncat o privire otrăvită, pe care o foloseam numai cu el. Dar nu a părut să bage de seamă, căci s-a Întors și ochii lui verzi m-au fixat cu și mai multă ură: ― Mi-ai luat CD-urile, acuză el. Vorbea despre
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
imediat și m-am convins că așa era. ― Altceva? am Întrebat plină de nervi. ― Doar câteva răni superficiale pe față. Nimic grav. Desigur. ― Vreau o oglindă, am spus rece. ― Mai târziu, zâmbi ea În timp ce eu Îi aruncam o altă privire otrăvită. Îmi era mai ușor să o Învinuiesc pe ea pentru situația deplorabilă În care mă aflam. Mi am acoperit fața cu plapuma În timp ce asistenta plecă să cheme doctorul. Nu aveam de gând să stau În spital! mi-am urlat În
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ani. O clipăanapoda, acolo, în stradă, unde cotea șoseaua asfaltată spre oraș. Acolo se răsuciseră, brusc, unul spre celălalt. Un fel de stânjenire, apoi, de parcă după-amiaza s-ar fi rupt și atârna sleita în marginea orei leneșe. O liniște obeză, otrăvită, te scufundă în mâlul ei verde, pașii se clatină și auzi, undeva, șuiere suspecte, șopârle invizibile. Buzele unor adolescenți grăbiți, asta fusese. Nu se puteau elibera de ridicola secvență,continuau să se clatine, amuțiți, ca niște bătrâni senili, căzuți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și îl vindeca. Încercase, cândva, despresurarea. Ira tocmai revenise dintr-o călătorie, lipsise și el din oraș o vreme, ea a fost bolnavă, el pleca în concediu,pretexte de a rări întâlnirile, de a încerca dezintoxicarea, desprinderea. Un amurg subțiat, otrăvit. Ploua torențial, mergea, somnambul, pe străzi, fără să știe încotro. N-avea umbrelă, apa șiroia pe frunte, pe gât. Hainele erau umede, era învelit într-o manta de apă. Strada pustie. Se trezise sub un copac pe trotuar, privind spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tânăr arăta fostul profesor, Tolea Voinov, autoselecționat ca momeală, declanșator, încurcă-lume. Young Anatol, în costumația anotimpului juvenil și alert. Sfidarea, sfidarea, professore! Dovada că mai există pentru neputincios, chiar când totul pare strivit, o șansă. Ridic o pietricică mică mică, otrăvită. Poate nimeresc centrul Monstrului. Poate orbesc Ciclopul. Poate îl otrăvesc pe Goliat, cu mica mea floricică. Ridicase ceașca goală, ca pentru un toast. Țigara îi ardea degetele. Și se prăbușise iarăși, prostit, epuizat. Se încâlciseră iarăși umbrele încăperii și gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Se iese în curte. Îmbrânceli, râsete, zbenguială. Să tot apeși pe butoanele vechi. „Surpriza surprizelor,Ira! Uitasem, știi cum sunt eu, uitasem... Tu aici, tu aici?“ „Normal, Tolea, e normal! Aici, da. Aici, în gaura de șoricei. În găurica asta otrăvită, pentru șoricei.“ Așa că domnul Vancea ajunge iar în stația de tramvai. Așteaptă răbdător tramvaiul, se urcă, găsește loc liber lângă casieră, se așază, deschide ziarul. Răsfoiește paginile: fantoma Octavian nu apare, nici președintele Orest Popescu nu apare, nici numele Irinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
strâmb de tablă, decât privirea electrică: luciul unei melancolii scrutătoare, pulsație verzuie, sângerie în care se concentrase, pentru o instantanee incursiune de contact, vecina Veturia. Simulacre jur-împrejur, capete de carton și cenușă! Echivocul în care se intersectau releele clipei, plictiseala otrăvită, isteriile amânate, măștile, măștile gata să te livreze, din neatenție, între colții malaxorului. La catedră și amvon, în cazărmi și birouri și alcovuri și sedii oficiale și stadioane, pe estrade și la pupitre și în chiliile evaziunii, măștile la pândă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
serioase, foarte serioase! Adică, plicticoase. Libertatea pare ușuratică, copilăroasă. Pentru proști și țânci, pentru clovni sau pierde-vară...“ Să le turuie, dintr-odată, tovarășilor colegi aria asta? Audiența învățase strategiile răbdării, mizeria și frica și suspiciunea si somnolența plictiselii vicioase. Plictiseala otrăvită, canibală, plictiseala supunerii și trădării și somnolenței, chiar și plictiseala fricii, da, da. „Ați văzut vreun dictator vorbind copiilor? Stânjenit, imbecil. Ca și cum ar vorbi soldaților sau tribunalului ceresc. Fraze serioase, tăiate cu toporul. Un om singur și serios, absolut serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Teodosiu, auzi! „Domnul“ Gică Teodosiu, îi prelua formulele?! Frater. Dulcissime. Amantissime. O candidă batjocură? Aluzie la moralitatea sa suspectă? O, nu doar suspectă! Rușinoasa vinovăție! Imoralul profesor eliminat din învățământ? Nici că-i păsa, nici nu auzea recepționerul Tolea Voinov otrăvitele avertismente. Aiura, damblagitul, se afla din nou în anul 1000. Apocalipsa. Saeculum obscurum. Ba despre Tacit, ba despre Hitler, ba despre primii creștini, ba despre acel nemaipomenit Otto al III-lea, „grec prin naștere, roman prin imperiu“. Și ce mentor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ocoluri. Venise ora lupului, ora gri a agresiunii iminente. Noaptea avansa din toate părțile, cu nevăzuta ei armată de leproși. Curând, avea să simtă frisonul epileptic, încercuit, fără scăpare. Zidurile aveau să geamă iarăși, dementizate, zgâlțâindu-se sub săgețile cerului otrăvit, acoperișul va dansa, din nou, trepidând sub bombardamentul nocturn, ferestrele vor zăngăni, turmentate de teroare. Trauma telurică, cutremurul, ca în urmă cu 3 ani,în noaptea aceea limpede de primăvară când, dintr-odată, crusta a început brusc să crape și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Da, fusese o seară ospitalieră, în grădina cu minuni a Domnului. Așa că fostul profesor reluă incursiunile. Ori de câte ori se simțea obosit și deprimat, gata să-și abandoneze proiectul, cobora în rumoarea străzii. Instantaneul, disponibilitățile, fantezia realului? Fundătura realului! Energie dospită, sucită, otrăvită, care nu izbutea să explodeze, sufocată înainte de pragul cinetic. Așa crezuse, cândva, și Marcu Vancea? Că nu se va întâmpla nimic, oricât de mari ar fi primejdiile, oricât s-ar înteți mizeria și ura și spaimele. Minciuna obeză, nerușinată, nesătulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
bătrână, în fața vitrinei, se încordează să citească reclama. Atârnă, obosită, ca o găină, într-un sac cenușiu, cu pliuri. E veștedă, curbă, curioasă, moartă, învelită, caritabil, în punga standard. Strângem pungile, balansăm ușor cadavrul, în aerul dospit, roz al zilei otrăvite. Primejdia pândește, privirea e tulbure, amețită de toxinele zilei. Gheara nevăzută e aproape, gata să înhațe, dar imprudentul cadențează sprinten, nici că-i pasă, unda fatală a și deviat spre alții, a trecut, suntem încă vii, mai mult nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ți-ai ruinat viața în acest ungher/ pe întreg pământul la fel ți-ai distrus-o...“ Irina se ridică, îi privește pe amândoi, nu-i vede. În ochii măriți, primăvara fabuloasă, duhnitoarea, magnifică Alexandrie. Iese pe terasă, sub cerul nopții otrăvite. Privire adâncită în Saturn și în Calea Lactee. Din când în când parvine, iarăși, vocea neobositului Bombonel, logoree și insistență. În tinerețe am bătut și eu voinicește pasul, în tot felul de coloane. M-am simțit exilat, până la urmă. Dreptul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
arsuri stomacale în stadiu terminal. Tom a tăiat contactul și a încercat din nou, dar a doua rotire a cheii nu a mai produs decât un geamăt stins. A treia a produs o tăcere. Simfonia se terminase, iar Oldsmobilul meu otrăvit era în stop cardiac. Cred că nu mai avem benzină, a zis Tom. Era singura concluzie logică, dar, când m-am aplecat spre stânga și m-am uitat la indicatorul de combustibil, am constatat că arată cam o optime plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]