954 matches
-
a produs. În ceea ce Oparin a numit supa primordială, apa Oceanului bogată În substanțe nutritive sintetizate abiotic, se găseau și porfirine, adică precursorii clorofilei. Dar numai un mediu oxidat putea permite fotosinteza; lanțul trofic heterotrof a pregătit tocmai acest mediu oxidant. Cu apariția primelor organisme fotosintetizante s’a putut forma un circuit Închis al substanței, adică s’a creat o biocenoză. O biocenoză extrem de simplă, adică un cerc nu prea larg, dar cerc. Asta a permis supraviețuirea sau, mai bine zis
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
alta, are caracteristică o entropie mică; cel plat, al deșertului, dimpotrivă, e puternic entropizat. Să facem câteva corelații ale entropiei cu potențialul redox. Asta, pentru că se poate demonstra matematic o astfel de relație, anume aproximativ proporțională: un potențial redox mare, oxidant, caracteristic unui mediu poluat, corespunde cu o entropie mare și invers. Exemplu: un metal, precum fierul, este reducător și are o entropie mică, 6,5 cal/mol⋅grd; dacă e oxidat, ca monoxid, ia valoarea 13; dacă e și mai
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
adică ideatică. Trecerea la pluricelularitate a fost o necesitate dictată de oxidarea continuă a mediului, care căpătase un nou impuls odată cu apariția fotosintezei. Reacția organismelor monocelulare de până atunci, apărute În condiții reducătoare, s’a tradus Într’un potențial redox oxidant, adică mai mare, a conglomeratului inițial de celule - viitorul organism pluricelular - decât al acelorași celule independente. Cu alte cuvinte, o adaptare la mediu. Numai că uneori acest lucru este, retoric vorbind, uitat, și atunci, unele celule capătă o independență față de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
solid inițial, corosiv. Și astfel Începe digestia. Proveniți din algele pluricelulare, mușchii sunt Înzestrați și ei cu puterea distructivă pentru substrat a acestora, adică de biocoroziune. Despre biocoroziune, sau intimitatea digestiei, voi vorbi au un alt prilej. Dar, pe scurt, oxidant Înseamnă, Între altele, acid. Și, Într’adevăr, ceea ce lasă În urmă mușchii acolo unde ’s abundenți, turba, e acidă. Dacă am spus acid, am spus totul: metalul se dizolvă, piatra se macină ș.a.m.d. Am derulat poate prea repede
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Pentru că, pe de o parte e un material oxidat, iar pentru noi oxidarea e sinonimă cu poluarea, iar procesul invers, de reducere, e sinonim cu depoluarea (aceste deșeuri mineralizate sunt chiar mai poluante decât massa organică inițială, ele fiind mai oxidante În urma acțiunii microorganismelor); pe de altă parte, aceste substanțe minerale sunt un Îngrășământ ideal care, ajuns direct sau indirect În vreun curs de apă Îl eutrofizează, adică promovează proliferarea excesivă a unei vegetații, care consumă noaptea oxigenul necesar animalelor acvatice
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
exclusiv din monocotiledonate ca stuful, papura și rogozul. O privire de ansamblu arată că odată cu scăderea vitezei apei, speciile vegetale ce-o populează devin tot mai evoluate. Iar acum să ne amintim că o specie evoluată trăiește În medii mai oxidante sau, altfel spus, mai entropizate. Cu alte cuvinte, compoziția vegetației susține afirmația mea privind entropia mică a apei curgătoare, respectiv mare a apei stagnante. Toate acestea se observă bine chiar la o apă curgătoare, În secțiunea sa transversală: la centru
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
proces ce se cheamă eutrofizare, sau mai general, entropizare și oxidare. Lucrul e posibil pentru că speciile vegetale specifice apei curgătoare, inferioare cum am arătat, au putere reducătoare scăzută, neputându-se opune eficient oxidării induse de heterotrofe, animalele. Apa devine astfel oxidantă. La o apă curgătoare, care este mereu Împrospătată, oxidarea este Împiedicată. Dar odată apa devenită stagnantă, oxidarea va decurge nestingherită. Atunci, acele specii vegetale inferioare, iubitoare de medii relativ reducătoare, vor fi Înlocuite de specii evoluate, ca stuful, ce preferă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
o apă curgătoare, care este mereu Împrospătată, oxidarea este Împiedicată. Dar odată apa devenită stagnantă, oxidarea va decurge nestingherită. Atunci, acele specii vegetale inferioare, iubitoare de medii relativ reducătoare, vor fi Înlocuite de specii evoluate, ca stuful, ce preferă mediile oxidante. Mai departe, În urma colmatării pe care plantele de felul stufului o promovează, Își vor face apariția plantele lemnoase. Din râu, prin stadiul de baltă, se ajunge la pădure. Și asta, În urma unei acțiuni nefondate, minore chiar. Buturuga mică răstoarnă carul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de metan și bioxid de carbon, În care metanul reprezintă Între jumătate și trei sferturi, adică biogazul. Pe scurt, este vorba de un proces de disociere, În care o biomasă reziduală se Împarte Într’o parte reducătoare (biogazul) și una oxidantă (o massă mineralizată care, oxidată fiind, e exact ceea ce-și doresc plantele drept “hrană”). În ansamblu, nivelul redox, adică ceea ce este din punctul meu de vedere esențial pentru conservarea stării mediului, rămâne neschimbat. Am fi tentați, la prima vedere
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
În echilibru cu mediul reducător În care Euglena a apărut. Lichenii, mai recenți, acumulează lichenina, un polimer mai avansat, mai aproape de neutru, ce prefigurează deja amidonul, neutru, caracteristic plantelor superioare, obligate la un echilibru cu un mediu devenit Între timp oxidant. Evident, odată cu evoluția spre polimeri mai mari a fost necesară și evoluția “cheii” care dă acces plantei la rezervă: ea a devenit o enzimă, amilaza. Și tot prin evoluție, plantele au ajuns la concluzia că ar trebui să ofere un
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
alga. Și iată cum am ajuns la scopul nemărturisit al capitolului. Complexitatea relațiilor dintre heterotrofele solului, mai mare decât ale plantelor, deschide și mai larg ușa pentru mesaje false. Care sunt acestea? Din nou poluanții, În majoritatea lor substanțe care, oxidante fiind, inhibă heterotrofele; oxidarea solului ar putea fi considerată “decontaminare”, fiind În fond ceea ce fac și heterotrofele, dacă n’ar fi un proces cu caracter global, substanțele suport al mesajului chimic rămânând intacte. Mai mult, heterotrofele solului produc În condiții
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
n’ar fi un proces cu caracter global, substanțele suport al mesajului chimic rămânând intacte. Mai mult, heterotrofele solului produc În condiții normale factori de creștere pentru plante, precum bacteriile intestinale vitamine. Substanțele alelopatice ale heterotrofelor sunt În general relativ oxidante. Asta demonstrează prevalența mecanismului redox față de cele alternative, chiar și din punct de vedere istoric: În mediul arhaic, reducător, a crea condiții improprii Vieții, evident a altora, Însemna oxidarea, după cum În mediul oxidant actual, plantele produc substanțe alelopatice reducătoare. Și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
alelopatice ale heterotrofelor sunt În general relativ oxidante. Asta demonstrează prevalența mecanismului redox față de cele alternative, chiar și din punct de vedere istoric: În mediul arhaic, reducător, a crea condiții improprii Vieții, evident a altora, Însemna oxidarea, după cum În mediul oxidant actual, plantele produc substanțe alelopatice reducătoare. Și, Încă ceva a asigurat supraviețuirea armei chiar În condițiile oxidării ulterioare a mediului: a fabrica ceva oxidant Înseamnă pentru fabricant a căpăta energie. Și astfel, din necesitate, heterotrofele devin și unelte pentru “decontaminare
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Ceramica romană, realizată În condiții industriale, folosea În această calitate nisipul. Cea autohtonă, măcinătură de cioburi de la oale vechi ori rebutate, astfel Încât se asigura și revalorificarea deșeurilor aceleiași activități. Și mai există o deosebire: ceramica romană e arsă În atmosferă oxidantă, față de cea autohtonă, În atmosferă reducătoare, oxizii de fier din argilă imprimând astfel o culoare roșie, respectiv cenușie. Ceea ce nu se știe, e că acest fapt are de asemenea un caracter ecologic, mai precis sub aspectul relației organism−mediu. Anume
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
moment se poate vorbi de o biocenoză și de un lanț trofic independent. Dar, pentru a produce o cantitate evidentă de material, capabilă a umple acel lac, e nevoie de plante productive, adică superioare; acelea Însă au nevoie de condiții oxidante, ceea ce Încă nu e cazul. Poate de asta nu vedem stuf În lacurile montane, deși nu Întotdeauna poate fi incriminată altitudinea; doar că apa e Încă reducătoare. Nu trebuie Însă să ne facem griji: În lanțul trofic, chiar dacă producătorul, planta
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
sol trebuie pregătit astfel Încât să le fie optim. Aceste plante succesoare sunt de regulă dicotiledonate, adică ceva mai puțin evoluate și, implicit, cu slabe posibilități de pregătire din punct de vedere redox a solului și iubitoare de medii mai puțin oxidante decât plantele din ofensivă. Iar aceste condiții sunt realizate tot de acestea din urmă care, monocotiledonate fiind, reduc puternic solul format. Pentru că aici, spre deosebire de ochiul lacului, energia solară este bine captată de plante, se poate vorbi de o micșorare a
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
arborii. De ce, voi Încerca acum să lămuresc. Plantele care, spuneam mai demult, au ațipit mai mult din cauza acțiunii excesive induse de viețuirea lor În sol, deci unei inhibiții, decât scăderii temperaturii din toamnă, au nevoie pentru trezire de un sol oxidant. Treaba asta, oxidarea, o fac heterotrofele, majoritatea microscopice, din sol, În timpul iernii, când plantele, dormind, nici nu simt aceasta. Doar că heterotrofele nu sunt la fel de abundente În adâncimea solului, fie și numai pentru că au nevoie de oxigen, iar acesta ajunge
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
din ce În ce mai slabă spre adâncime. Cu alte cuvinte, cum dispare zăpada, deci se deschide drumul spre lumina Soarelui, pornesc la viață doar micile plante ierboase, cu rădăcini puțin profunde. Iar Între ele, primele sunt monocotiledonatele, adică cele mai iubitoare de medii oxidante, precum ghiocelul și vioreaua. Preferințele plantelor nu sunt aceleași tot anul, mai precis, odată cu creșterea temperaturii ele preferă o oxidare mai mică. Și astfel, după ghiocei și viorele, apar brebeneii și piciorul cocoșului, plante tot ierboase dar dicotiledonate, deci iubitoare
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Preferințele plantelor nu sunt aceleași tot anul, mai precis, odată cu creșterea temperaturii ele preferă o oxidare mai mică. Și astfel, după ghiocei și viorele, apar brebeneii și piciorul cocoșului, plante tot ierboase dar dicotiledonate, deci iubitoare de medii mai puțin oxidante, adică de solul pe care l’a pregătit ghiocelul. Profunzimile solului au rămas Însă În același stadiu de oxidare de după iarnă, și doar creșterea temperaturii face să apară compatibilitatea plantelor lemnoase, cu rădăcini adânci. Evident, primii sunt arbuștii, cu rădăcini
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pus plantelor În genere o multitudine de probleme de adaptare, dar toate generate de continua sa oxidare sau, dacă vreți, entropizare. Condiții, deci, din ce În ce mai grele. Asta le-a cerut noilor specii, de voie-de nevoie, chiar preferința pentru medii tot mai oxidante, dar și o putere de reducere a mediului din ce În ce mai mare. Iar acest din urmă aspect explică de ce ele, monocotiledonatele, adică ultima expresie a evoluției vegetale, trăiesc În medii “evoluate”, de fapt finale ale evoluției lor, cum sunt bălțile și, paradoxal
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
o ia din cămară, adică din endospermul seminței; adică ceea ce “vânăm” noi, oamenii, de la bobul de grâu, amidonul. Mai există un element care permite monocotiledonatelor să se răspândească practic la orice latitudine. Anume, preferința lor, ca orice plantă, pentru soluri oxidante atunci când temperatura ambiantă e mică, e Îndeplinită de mediul actual, oxidat. La temperaturi mari, adică acolo unde plantele ar dori medii reducătoare, monocotiledonatele aplică puterea lor reducătoare, cea mai mare dintre plante, optimizându-și solul. Aș vrea să cred că
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
-l integrează entropia, putem discuta un aspect chimic și unul fizic/mecanic. Astfel, din punct de vedere chimic, se poate stabili o paralelă Între ordine, negentropie adică, și caracterul reducător al mediului, dar și Între dezordine, adică entropie, și caracterul oxidant al mediului. Tot așa, negentropia presupune polarizarea, adică existența concomitentă a unor antiteze: munte−vale, plus−minus, deci o forță motoare, iar entropia e caracterizată de lipsa antitezelor, deci a forței motoare. Adică, Încă, negentropia Înseamnă Viață, nu neapărat biologică
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
asta doar de către plante, adică de o jumătate a biosferei. Cealaltă jumătate, heterotrofă, a biosferei, animalele ca și multe dintre microorganisme, entropizează fără drept de apel mediul În care trăiesc, căci de acolo Își iau energia necesară vieții. Acțiunea lor oxidantă care rezultă În consecință e un semn al entropizării din punct de vedere chimic. Dar ele dezagregă și mobilizează substratul, făcând galerii, de exemplu; deci entropizează și din punct de vedere mecanic. Uneori, ele realizează, dar aparent, o negentropizare: atunci când
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
martori, adică să-l adopte pentru viața lor, martori adică ai acestui mediu negentropic? Desigur, da. Nu ne așteptăm desigur la animale. De ce? Pentru că, dacă acceptați, ca și mine, că starea negentropică e În același timp reducătoare, iar cea entropică oxidantă, deci că Între starea entropiei, a gradului de degradare și starea redox, adică nivelul energetic accesibil organismelor, există o relație strânsă, atunci la starea entropică a mediului răspund În primul rând organismele dependente drastic de starea redox, adică plantele și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
a ultravioletelor În compuși organici. Dar acel autotrof nu era capabil a Închide complet circuitul substanței, astfel Încât din deșeurile acelor heterotrofe să reconstituie componentele atmosferei, ci doar să sintetizeze hrană. Și, cum heterotrofele oxidează mediul, și atmosfera a devenit mai oxidantă, nu prin oxigen, dar prin epuizarea gazelor reducătoare - oxid de carbon, metan, amoniac - de până atunci, sursa de materii prime pentru hrană. Consecința? Absorbite, prin neutralizare de către atmosfera oxidată, reducătoarele ultraviolete, singura sursă de energie primară, n’au mai ajuns
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]