1,143 matches
-
10 ianuarie 1475, armia lui Soliman s-a izbit cu tabăra moldovenilor. Ceața umplea valea Bârladului. Încredințați că se vor alege cu pradă bogată și glorie multă, osmanlâii înaintau cu hotărâre. Ștefan le-a venit în ajutor: a pus un pâlc de buciumași și trâmbițași să sune semnalul luptei dinspre dealul Rediului, ca Soliman să creadă că acolo-i grosul oștirii moldovene și să-și împingă armia cât mai înainte, cât mai repede și cât mai orbește prin ceață și prin
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
Soliman s-a purtat întocmai cum și-a închipuit Ștefan Vodă că se va purta. Ațâțat parcă de zvonul buciumelor ca fiara flămândă de adulmecarea prăzii grase, și a năpustit spahiii și ienicerii spre miazănoapte. A copleșit, cu numărul, primele pâlcuri moldovenești. Totul se petrecea așa fel, încât Soliman se socotea biruitor: înainta mereu, zdrobea pâlcuri mari de moldoveni, lesne și cu puțină pagubă. În ceasul acela, hotărâtor pentru soarta Moldovei, Ștefan Vodă a poruncit călăreților și pedestrașilor să țâșnească din
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
Ațâțat parcă de zvonul buciumelor ca fiara flămândă de adulmecarea prăzii grase, și a năpustit spahiii și ienicerii spre miazănoapte. A copleșit, cu numărul, primele pâlcuri moldovenești. Totul se petrecea așa fel, încât Soliman se socotea biruitor: înainta mereu, zdrobea pâlcuri mari de moldoveni, lesne și cu puțină pagubă. În ceasul acela, hotărâtor pentru soarta Moldovei, Ștefan Vodă a poruncit călăreților și pedestrașilor să țâșnească din păduri și să spârcuie coasta dreaptă a vrăjmașului. Totodată, la semnul hotărât, alte pâlcuri moldovene
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
zdrobea pâlcuri mari de moldoveni, lesne și cu puțină pagubă. În ceasul acela, hotărâtor pentru soarta Moldovei, Ștefan Vodă a poruncit călăreților și pedestrașilor să țâșnească din păduri și să spârcuie coasta dreaptă a vrăjmașului. Totodată, la semnul hotărât, alte pâlcuri moldovene au lovit vrăjmașul din spate. Otomanii însă erau puzderie și știau a se bate cu meșteșug mare și cu ferocitate înspăimântătoare. Deveniseră nespus de furioși că românii îi momiseră până aici, flămânzindu i, ostenindu-i și obligându-i să
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
mergea în fruntea trupei sale cu o enormă umbrelă deschisă, cu chipiul sub braț și o basma de batist în mână; nu lipsea decât un evantai pentru a completa acest tablou. Tot avansând și după ce am străbătut râpa, traversăm frumoase pâlcuri de boschete și culturi bogate; e pământul de la Stânca, aparținând familiei Roznovanu. Drumul trece pe sub zidurile castelului. Am vizitat această frumoasă locuință, aflată pe o înălțime ce domină valea Prutului și de unde se vede o mare parte din Basarabia. În
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
că în domnia dintâi nu mai avea odihnă de dânșii, acum la o a doua domnie bine nu se așeză la scaun, iată cazacii venia să apuce scaunul într-acestaș lună, octombrie 27”. Este vorba de năvala din anul 1583, când pâlcul de ucraineană de la Pragurile Niprului (peste o mie de oameni) aducea cu sine și pe un pretins fiu al lui Petru Rareș. Iliaș Vodă își zicea el: „Ci Petru Vodă prinzând veste le-au ieșit înainte de Prut, la sat la
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fi decît o formă de snobism, ca să nu mai vorbim despre transdisciplinaritate, care e treaba nefîrtatelui ce vrea să ne corupă. Trebuie să descriem pînă amețim cîte un copac, nu cumva să intuiască cineva pădurea, unitatea cunoașterii, sau măcar un pîlc rotund. Nu îi lăsăm. Avem și noi faliții noștri. Avem tăria conștienței falsității propriilor prezumții. Era să scriu conștiință, dar nu e cazul. Asta a făcut din noi modernitatea și spiritul său cartezian. Filosoful Ștefan Afloroaie spunea că, la limită
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
mare varietate de comunități de plante și animale al căror număr a fost apreciat la 5.429 de tipuri. Zonele umede includ vegetația acvatică limitrofă (stufărișurile, plaurii, formațiunile de salcii de pe maluri, pășunile de pe malurile inundate frecvent în asociație cu pâlcuri de sălcii sau sălcii izolate). Pădurile, tufișurile și vegetația ierboasă cuprind pădurile fluviatile temperate (pădurile mixte de stejar), tufișurile și vegetația ierboasă (pajiștile de stepă, luncile de pe grindurile marine, luncile de pe câmpiile cu loess, și tufișurile și vegetația ierboasă de pe
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Balan Maria () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1197]
-
nu se auzi decât un lătrat de câine. Transpirația îi țâșni prin toți porii și un văl cenușiu i se așeză peste ochi, întunecând dimineața albă și cerul albastru de deasupra, când fu împins spre o chilie ascunsă între un pâlc de copaci și gardul dinspre nord. Era din zid de cărămidă cu laturile de patru metri pe doi metri, iar deasupra, în tavan, un ochi mic, din geam mat, singurul loc pe unde ar putea intra lumina. Ușa din metal
Trecutul ca poveste by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2752_a_4077]
-
Constantin Țoiu Gîndește inginerul tînăr, agronom, neînsurat, un singuratic inspectînd pădurea sub-carpatică, 6 mai Cheia, 1976... Trecînd pe lîngă un pîlc de fagi, de emoție obrajii i se înroșiră. Un fag subțire, foarte înalt, convulsionat în creșterea lui liberă, vitregă în acel loc sterp, pietros, îi aținuse calea, făcîndu-i complice cu ochiul... Iar inginerul de atîta singurătate și gîfîind de urcușul
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
deprimantă a cîmpiei, care nu opune nici un obstacol intemperiilor, face din climă o sursă de vexațiuni: cînd plouă se face noroi, cînd e viscol zăpada intră în casă, iar cînd e soare peste tot e praf. Lemnele de foc lipsesc, pîlcurile de pădure din împrejurimi sunt defrișate repede, iar animalele domestice sunt inexistente în primul an. În fine, întinderea monotonă a cîmpului se răsfrînge asupra dispoziției însemnărilor, de unde tonul sec, de catastif în care sunt trecute episoade scurte, a căror descriere
În logica lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4603_a_5928]
-
odată, înălțându-se în aer, luându-și zborul, deasupra tufișurilor, ba chiar și a ulmilor, a apelor bazinului ce licăreau în noapte, și iată-i călcând liniștit deasupra brazilor de pe colina învecinată. Le vedeam lucind alămurile...Odată ajunși acolo, deasupra pâlcului negru de brazi, se lăsau lin în jos și, deodată, auzeai limpede, auzeam atât de limpede, cu inima toată deschisă, în așteptare, melodia dulce, visătoare, a cornului. O auzeau și ceilalți muzicanți rămași acolo jos, pe terasă, lângă noi, de vreme ce
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
și perdant să invocăm, dintr-un foc, repere topografice. Sau să ne aruncăm, neinspirat, privirea către biografia balcanică a autorului Intrării în casă. Iată, spre exemplu, un "poem bănățean" pursânge, grefat pe schelăria unui spațiu iberic ori - cine știe? - sarazin: "Pâlcuri de păduri de pin, nisipoase mușuroaie/ de cârtiță, bujorii aceștia explodând/ de-a dreptul din aer, din neant și noi, aidoma/ unor stâlpi șerpuiți cu inele,/ înfipți în carnea nisipului mustind de ape,/ noi, citind poezie cum am înălța o
Cartea ţi-a ieşit aşa cum ai vrut by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9852_a_11177]
-
purității ce se desprinde de lume? "Cu ce se poate măsura/ credința băiatului ce și-a abandonat/ cîrjele în zăpadă și, rezemat/ de stînca înghețată,/ adoră un Christ încoronat cu nea și/ atîrnînd pe un crucifix răsărit/ în miezul unui pîlc de brazi/ ce închipuie, totuși,/ o biserică mai reală și mai la îndemînă/ decît catedrala semeață ce se profilează în valea/ cotropită de o ceață de marmoră" (Caspar David Friedrich: "Biserică în peisaj de iarnă"). Aceleași ape duale joacă și
între pămînt și cer by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10597_a_11922]
-
luminoasă e somată să devină destin. Talent neîmpăcat, Constantin Blendea nu făcuse din Zbor un învăț al suficienței triumfale. Mă oprise, cu o atenție aplicată, cînd rînduiam pe simeză, în 2010, vasta expoziție de la sălile Parlamentului, să-mi arate un pîlc de lucrări ce dădeau tîrcoale stingerii patetice a unei înaripate. Zvîcnirea de suflet, ghicită în acel umil epilog, tresărea pe albul hîrtiei, întîi mai direct, realistic, apoi sublimată, aripile căzute susțineau un eveniment auster, de axe în răscruce. Despre el
Dor de înalt și zbatere spre eter, CONSTATIN BLENDEA by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4872_a_6197]
-
un colț de piatră, pe un petec de mătasă. Poetul nu știe niciodată spre cine trimite poemul. Aveam vreo zece ani cînd, în- tr-o fabuloasă poiană situată în pantă, pe care tatăl meu o cosea, m-am uitat la un pîlc de mesteceni ca și cum îi vedeam pentru prima dată. Erau sublimi, aerul se răsfăța atingîndu-le pielea argintie, frunzele lor gesticulau înțelesuri indescifrabile prin fața norilor. M-am îndreptat spre unul din ei, m-am cocoțat cît mai sus, aproape de vîrful tremurător și
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
Emil Brumaru Obîrșiile mele-s într-un flutur, Mă trag din pîlcuri de ciuperci c-otravă, Însă nurlii; izvoare-mi duc pe tavă Dulci genealogii ce-n începuturi Raiul îl au, cu șerpișori și-arhangheli, Și-un pom stufos cu mere cît încape, Bostănării, răzoare de sparanghel, Legume somnoroase dînd din pleoape
Obîrșiile mele-s într-un flutur... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8531_a_9856]
-
și-a ținut discursul la academia din }ara Galilor. primăvara și rîul curge altfel și glasul brîndușelor de pe mal îl aude doar sihastrul și le imploră să nu mai strige atît de tare. pe ultima gheață a lacului aleargă un pîlc de vulpi. cruda lumină de martie intensifică roșul lor compact precum păcatul iar stradivarius la un alt țărm află o pereche de vîsle aruncate de mare le ia acasă își încălzește mîinile la focul din crengi tinere de portocal și
Poezii by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/9768_a_11093]
-
bufonul ascuțind un pumnal. E craniul meu, spune-mi, sau este berbecul fratelui risipitor? Nimeni nu e de acord cu nimic - Spune, e best seller-ul înghețatelor, E vântul bezmeticit de mirosul umbrei liceenelor, e biatlonul lui Moș Crăciun într-un pâlc de splendori, e înțelepciunea vârstei care schimbă fericirea în mulțumire? Barba ierbii e tunsă cu o mașină funcționând cu pastile "antinevralgic". Soarele, printre norii de plastic, se clatină ca un om beat. Dor de dor, ceață condensată din apa a
Ploile din Foster City by Ion Stratan () [Corola-journal/Imaginative/13659_a_14984]
-
smerit seceta ce înceta pârga-n miedul daurit la capăt de mugur vlah. La lumina candelei gâtul ei prin asfințitul nesleit în revărsare deznoda al lebedei gât de-argint la nord tăind a recifelor tumoare sloiuri pale de opale spumă pâlcuri fresci și tâlcuri salbe-n lanț și chei de-azur un château atavique pur. Eu? port pata de coloare gal benul din lumânare galbenul la întomnare galbenul după orbire ținând orbul în plutire val conjuncție-ntre mal și-acel gange
Doina dintr-un gât de lebădă by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/15194_a_16519]
-
acest lucru. Locomotiva trenului care aștepta în gară, slobozi un șuier dînd semnalul de plecare spre localitatea balneară Ocna Sibiului, scrisă cu litere mari pe tăblița atîrnată de vagonul, care se puse în mișcare. Am ajuns în gara stațiunii, odată cu pîlcul de tineri gălăgioși, care călătoreau în fiecare zi spre stabilimentele băilor, nerăbdători să se arunce în apa sărată, care îi aștepta. Am pătruns și noi în parcul stațiunii înconjurat de un gard de metal scorojit. M-am oprit ezitînd să
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
după ce și-a ținut discursul la academia din Țara Galilor. primăvara și rîul curge altfel și glasul brîndușelor de pe mal îl aude doar sihastrul și le imploră să nu mai strige atît de tare. pe ultima gheață a lacului aleargă un pîlc de vulpi. cruda lumină de martie intensifică rostul lor compact iar stradivarius la un alt țărm află o pereche de vîsle aruncate de mare le ia acasă. își încălzește mîinile la focul din crengi tinere de portocal și apoi face
Liliana Ursu by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/10677_a_12002]
-
și-a soarelui călătorind pe mare în vechiul fort părăsit doarme Caillou plase cu ciuperci atârnă de tavan uscându-se în curenții marini după lumina-ncrucișată prelinsă prin două barbacane Caillou află ce oră e mai bine decât după orice ceas pâlcuri de chiparoși își lasă umbra de catedrală pe pământ semnalizând întoarcerile vântului vântul împrejmuind cu spumă pietrele abia uscate ce-ntr-o clipă își întunecă iarăși albeața Vilele în culori de argilă au un aer părăsit câteva bărci dorm în
Moartea la Toulon (fragment) by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/5997_a_7322]
-
a tors, de cum se nevedi, Foșniri de ploi, roire de frunzare, Nălucă în umbriri și tremurare, Parcă de-a dreptul, parcă-ar ocoli, Nici n-au trecut și nici nu par a fi, Din amintiri, din visuri, din mirare, În pâlcuri, în ademeniri brumare Din ce în ce mai stinse și mai rare.. Memento Înclinări de răchite și bulboane trecând foarte tulburi trecând asfințiri și ispite Înserări aurite plopii drepți luminând foarte sus luminând licăriri și ispite Din vecii risipite câte-o stea scăpărând foarte
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
arzând, nu-ți pasă că te-a strigat, doar mergi pe strada care coboară, duci o vreme o roabă de copii și nimeni nu află și ei își deschid ochii, strigă o, iată, un cadavru, se ascund într-un un pâlc de mesteceni. fiecare copac leagănă pe altcineva. cu toții ard. câinele arde și el, căzând în urma ta, și întreaga lume arde, doar tu continui să mergi și ninsele crizanteme nicăieri nu le mai duci. și drumul se rupe, nu te oprești
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]