1,609 matches
-
etc. Catalogul de plăci se trimite la cerere gratis și franco“. A scos pe rând câte un disc din mape, privind cu uimire emblema roșie din mijloc: „His Master’s Voice“, „Concert Record «Gramophoneă“ - cu cățelul vârându-și urechea în pâlnia gramofonului. Nici nu mai distinge bine ce scrie, literele s-au șters de vreme, nici nu e atentă, de fapt, la ce scrie, se vede cândva, în urmă, foarte în urmă, nici nu izbucnise primul război, nu era decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
urmă că va fi fiind extraordinar de scump, dar e posibil să fie mai scump decât un inel cu incrustații și pietre rare? și la vreo săptămână după aceea sosește pachetul de la Paris Îsau Leipzig?) cu cutia de gramofon și pâlnia ca o scoică imensă albăstriu-verzuie pe dinăuntru și câteva plăci de încercare și ani la rând cumpărându-și din economiile ei plăci de tot felul, făcând să răsune casa imensă de sunete pe care nu le-ar fi putut auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
merseră bizar În paralel, apoi Miller cedă. Vocea lui se auzi În depărtare. Băi labagiule! țipă el. Se auziră și alte ovații. Vocea lui Atkin - sau cine era - deveni și mai puternică, și mai libidinoasă. Probabil că-și ținea mîinile pîlnie la gură și mugea ca un taur. Dă-mi fata cu păr de castană, Căreia-i place-n sus, dar o vrea-n jos la vamă! Dă-mi fata cu păr roș de tot, Căreia-i place-n mînă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
era ușurată de gîndul că Începusem să-i iau locul În Estrella de Mar. Nu-l văzusem niciodată pe Frank făcînd dragoste, dar ghiceam că sărutase șoldurile și ombilicul Paulei cum le sărutam și eu acum, desenînd cu limba În jurul pîlniei Înnodate care emana miros de stridii, de parcă femeia asta ar fi venit la mine goală direct din mare. Îi ridicase și el sînii și sărutase pielea umedă, cu urme de strînsoare de la armătura brasierei, Îi apucase și el sfîrcurile Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o smerită implorare. Parcă ar fi spus, suspinând: Pe noi, cui ne lași, stăpâne!? De la marginea Goldanei, drumul începe pieptiș, tăind pe la mijloc dealul teșit și scobit în cline nenumărate, al Baisei, stând în fața cuprinsului, ca o îmbrățișare semirotundă, de pâlnie uriașă, despicată la jumătate. Fornăind, caii pregătiră urcușul, serioși și solemni, ca în alte dăți, când vânjosul Petre Păun ducea, din Goldana, spre piețele marilor orașe, castraveți scurți și încordați de semeții interioare (cărora în Moldova și în Ardeal, li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mai stilați argați, angajându-i cu carte de muncă oficială și în regulă, Vladimir începu să tatoneze terenul prin genuri de glume care ar fi putut stârni interesul respectivei ambianțe de bezmetici. După ce, în câteva rânduri, rostogoliră, pe setoasele lor pâlnii, încăpătoare stacane de whisky, stewardesele înțolite în bluze mov și sarafane roșii aduseră mai puțin cunoscutul punch, combinația aceea de votcă, de rom-Havana, de cuișoare și de alte mirodenii, amestecate îndelung, încălzite și, în cele din urmă, dându-li-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
prelungită pauză de respirație, aproape ca un râs cataleptic. Bufonii curții de la noul Sans-Souci, un smolit cu nasul într-o parte și confratele său care îl depășea în înălțime cu peste jumătate de metru, se apropiară de Vladimir cu o pâlnie în mână și cu o carafă de șampanie tot atât de mare ca și cele folosite la ceremoniile marilor competiții automobilistice de la Monte Carlo. Silit de aplauzele de stadion ale obștii de cheflii, Vladimir acceptă să i se monteze în gâtlej o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în mână și cu o carafă de șampanie tot atât de mare ca și cele folosite la ceremoniile marilor competiții automobilistice de la Monte Carlo. Silit de aplauzele de stadion ale obștii de cheflii, Vladimir acceptă să i se monteze în gâtlej o pâlnie albastră, pe care cei doi bufoni revărsară un șuvoi de șampanie, în amestec cu deliciosul Rom-Havana-Club. Într-un târziu de noapte, Svetlana, un zdrahon de femeie, în sarafanul mov de rigoare, fostă, înainte de Revoluție, șefă de sindicat în cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
standului ușa unei cabine telefonice. Se instalează în fața aparatului, ridică receptorul din furcă, combină cifrele și ascultă. O voce demnă, răspunde calm: Reședința Hagiaturian. Bună ziua, cu domnișoara Smaranda. Vă rog, cine o caută? Marius Rădulescu. Un moment, domnule. Mulțumesc. În pâlnia receptorului se aud tocurile unor pantofi de damă cum răpăie grăbit pe parchet: Marius! Ce bine-mi pare! Unde ești? Acasă. Mai exact, în drum spre tine. Permisie? Da. În sfârșit, o veste minunată! Întreabă imediat, cu voce îngrijorată: Sper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
consecințelor și consider ca militar care am depus un jurământ că trebuie să-mi fac datoria indiferent de sensibilitățile anumitor persoane. Faptul că nu agreez comunismul, nu face automat din mine un pro-hitlerist, replică aproape cu severitate colonelul Pietrosu. ...... Din pâlnia telefonului aproape că se aude tonul ridicat al celui care vorbește. Ascultând răspunsul interlocutorului său, fața colțuroasă, ușor asimetrică a colonelului se crispează, semn al unor nervi încordați la maximum. Domnule general, dacă aveți puțin timp liber, vă rog să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Întâi că nu strigau toți, dar aceștia erau mai puțini, apoi erau unii care strigau prea tare, însă cu expresii impersonale, mecanice, asemeni difuzoarelor: lăsau să se audă ceea ce strigă prin ele, amplificau vocea celui invizibil, dar ele erau simple pâlnii metalice de rezonanță, apoi erau unii stupizi, care după ce strigau arătau o figură tâmpă de veselie, al cărei mobil numai ci îl știau, râdeau, făceau o pauză, apoi iar aclamau... Am început însă treptat să văd și alte chipuri, figuri
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
însă să-mi iau doctoratul și simțeam că trebuie să și trudesc, nu numai să mă mărginesc la ceea ce mă pasionează. N-apucai însă să mă desbrac, că sună telefonul. Ieșii în hol și ridicai receptorul. "Alo, Victor, auzii în pâlnie vocea uimită a Matildei, ce faci tu, dragă, acolo? Nu trebuia să mergem azi la Tasia? Unde ai plecat? Te-am așteptat aproape o oră..." "Care Tasia'', răspunsei eu mohorât. " Cum care Tasia, nu știi cine e Tasia? râse ea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dar nu le băgară în seamă. Nu era nimic mai rău ca acidul creaturilor. Hicks se întoarse spre Vasquez pentru a-i striga: ― Mulțumesc! Acum sunt surd de tot. Ea, cu o expresie de surprindere artificială, își făcu o mână pâlnie la ureche. ― Ce zici? Pătrunseră în laboratorul medical devastat. Vasquez fiind ultima, împinse ușa, după ce mai proiectă trei grenade prin întredeschidere. Cu o clipă înaintea exploziei, trânti ușa și intră alergând. Vacarmul îi asurzi, iar ușa grea de metal se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
o gură căscată și amenințătoare. Își aminti un amănunt: caporalul îi dăduse un obiect pe care ea i-l dăruise fetiței. ― Hicks, coboară la mine. Am nevoie de localizatorul brățării pe care mi-ai dat-o. Apoi își făcu mâinile pâlnie la gură și strigă:) Newt! Stai pe loc. Venim la tine! Copilul căzuse într-o gaură din cea de-a doua ramură a puțului. Peste tot locul, împânzit de canale și tuburi, de plastic, numai apă, care-i ajungea fetiței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
apucase să șteargă tot verdele și cărămiziul din oraș. Undeva la intersecția dintre privire și-asfalt se formase o rană, un crater de tablă, gudron și neuroni, prin care istoria patina, cu tot cu mine. Orice nu-mi convenea se ducea prin pâlnie: prieteni, iubite, colegi, clădiri, amintiri. Ceaușescu începuse treaba; eu doar o continuam, turnând ani, stări și evenimente în gaura lui neagră. Mihnea avea dreptate: noi rămâneam aceiași, dar orașul își schimba formele, arhitectura, chiar și oamenii. Te trezeai dimineața, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
culinară ceaușistă: felii groase de pâine înmuiate-n lapte și puse la prăjit); la fel, vinul „16 Țâțe“ (un Jidvei alb, cu opt țărănci dansând pe etichetă), jumările (să ne spună istoricii ce sunt) sau borșul de la subsoluri (turnat cu pâlnia-n sticle de lapte de-un kil). Nu mai existau șerbetul (citiți Caragiale, pentru detalii), „minciunelele“ (nu cele pe care le scoteam eu, ci prăjiturile lungi, sucite la mijloc ca un papion), „șodoul“ (un amestec de miere și gălbenuș de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Spiru Haret“ sau „Neculce“, știe la ce mă refer. De două ori pe săptămână, profesorul de română își îndopa elevii tocilari cu tone de comentarii scrise pe-un caiet studențesc, iar ei notau de zor, cu fețele înmiresmate și urechile pâlnie. Nu lucram singur. Clasele trosneau de amatori, dornici să ia cu asalt lumea științei și-a învățăturii. Matematica făcea cu Ștefănescu, engleza cu Focșeneanu („Foxy“ - o doamnă), filosofia cu „50 Cent“ (un super-profesor; porecla nu-i venea dinspre rapper-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
somn, ai?“, mi-a dat Mihnea un cot. Mă lua peste picior. Parcă era bunicu’ Vitalian, când nu mai auzea și se rățoia la mine. Mânca mămăliguță cu lapte în farfurie adâncă, apoi ducea mâna stângă la ureche, făcând-o pâlnie. „Cum ajung la budă?“, m-am interesat, fără să-i răspund. „Pe ușa din față.“ Ușa dădea spre baie, fără culoar, ca-n casele vagon de pe strada Toamnei sau Viitorului. În Tuzla, nu găseai etaje. Țăranii locali făcuseră economie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ce vine, nici măcar nu puteai să aproximezi. Teii înfloreau prin iulie, în două zile se cocea totul și te trezeai cu-o pastă uscată pe jos, crănțăneau adidașii când călcai pe ea. Vara, pândeau după blocuri niște furtuni negre, cu pâlnii de apă și nori, ca-n Oklahoma; la Moroieni, zburau țiglele de pe case. Doar iernile semănau cât de cât, înotai în zăpadă până la brâu, se-oprea circulația și te uitai la oraș cum poate să și tacă. Atunci era bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ea era diferit: unele de la prima privire, altele în patul meu virtual, altele după luni grele și inabile de plimbări prin Cișmigiu (parcul sărăntocilor, pe care nu puteam să-l sufăr). Nici vârsta nu părea aceeași, mă opream pe marginea pâlniei negre când la 12, când la 29, când la 17 ani. Aproape că nu mai conta: exploram corp după corp, imagine peste imagine. Căutam de zor, căpitanul Picard ar fi fost mândru de mine. Îmi plăcea să mă știu pretențios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
când la 17 ani. Aproape că nu mai conta: exploram corp după corp, imagine peste imagine. Căutam de zor, căpitanul Picard ar fi fost mândru de mine. Îmi plăcea să mă știu pretențios, mereu nemulțumit. Inevitabil, fiecare nemulțumire sfârșea în interiorul pâlniei, malaxată definitiv. În ciuda rezultatelor catastrofale, o speranță firavă, dar sâcâitoare ca o durere de cap, mă făcea să nu renunț. Procedam ordonat, cu metodă. Goleam depozitele vii de idei și sentimente, apoi mă debarasam rapid de amintirea lor. Nimeni n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
astea răsuflau pe undeva: prin termocentrale. Numărai vreo patru în București, numite CET-uri, ca într-o operațiune conspirativă: unul la Grozăvești, altul în Militari, al treilea în Berceni și ultimul în Balta Albă. Coșurile lor se gâtuiau ca două pâlnii strânse la mijloc de-o mână gigantică. Iarna, fumul țâșnea prin acoperișuri, ca o spumă izolantă. Puteai să juri că ai ajuns la Detroit. Plămânii Bucureștiului funcționau prin CET-uri, oxigenându-i mișcările de la Nord la Sud sau de la Vest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
care auditoriul să fie transpus în mijlocul desfășurării evenimentelor (spre deosebire de știre, reportajul se face la fața locului și pune în contact publicul cu specificul local). Interviul este "o conversație cu un scop investigativ"84. Acesta poate avea structuri diferite: de tip pâlnie ("pornește de la ideea generală și se aproprie treptat de detaliile și observațiile particulare", situând martorul în contextul unui anumit eveniment), de tip pâlnie inversată (presupune începerea discuției "de la un subiect bine determinat" pentru a ajunge, în final, la "o temă
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
local). Interviul este "o conversație cu un scop investigativ"84. Acesta poate avea structuri diferite: de tip pâlnie ("pornește de la ideea generală și se aproprie treptat de detaliile și observațiile particulare", situând martorul în contextul unui anumit eveniment), de tip pâlnie inversată (presupune începerea discuției "de la un subiect bine determinat" pentru a ajunge, în final, la "o temă mai generală"), de tip tunel ("adună laolaltă o serie de întrebări grupate în jurul aceleiași teme"), cu ordine mascată ("reporterul încearcă să își "trișeze
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
grupări funcționale acide, fixează o parte din hidroxidul de sodiu, iar excesul se titrează cu o soluție acidă de concentrație cunoscută. Materiale și reactivi: pahar Berzelius (de 200 ml); biuretă; pipete (de 2 și de 10 ml); baghetă de sticlă; pâlnie de filtrare+hârtie de filtru; soluție normală de acid acetic; soluție de hidroxid de sodiu (0,1 n); soluție de acid sulfuric sau acid clorhidric (0,1 n); soluție alcoolică de fenolftaleină. Mod de lucru: într-un pahar Berzelius se
Controlul şi expertiza calităţii laptelui şi a produselor lactate by Marius Giorigi Usturoi () [Corola-publishinghouse/Science/682_a_1311]