1,224 matches
-
dușmanilor săi. Razele loviră pământul, ridicând un nor de praf și stârnind un vacarm de nedescris. A doua salvă lovi în plin un grup de războinici Porro, omorând cel puțin zece dintre ei. Pentru o clipă, Xtyn zări îngrozit cum pâlpâie viziunea preotului cel blazat, semn că tribul Porro se pregătea de luptă. Localiză imediat nucleul de războinici care încercau să se răzbune prin intermediul viziunii tribului lor și se năpusti în ei ca un berbece, fără să știe însă exact de ce
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
articulând perfect cuvintele, spre mirarea suitei lui Bella. Deci planul meu a reușit! Trăiești! - Dimpotrivă! Abia acum am murit. Zuul rămase tăcut o clipă, după care locul în care stătea începu să se umple de o strălucire ciudată. Imaginea extraterestrului pâlpâi de câteva ori și apoi își recăpătă consistența. - Unde pleci atât de repede? strigă Xtyn pornind spre extraterestru. Ard de nerăbdare să mai avem o discuție ca acelea pe care le-am purtat în munți, în vremea pustniciei mele. - Văd
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Prin ușa cu geamuri, aflată față-n față cu ferestrele, se zărea o galerie cu coloane, cufundată în penumbră, iar la stînga intrării se deschidea, spre sufragerie, o ușă înaltă, cu canaturi. Lîngă peretele celălalt într-o firidă semicirculară [...] focul pîlpîia în sobă284. În ciuda situației narative auctoriale, poate fi observată aici o anumită tendință către perspectivizare: se pare că naratorul se transpune în cadrul descris. Astfel cititorul poate, la rîndul său, să se orienteze în salonul familiei Buddenbrook. Cu ajutorul acestui fragment Hamburger
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
captive este greu de schimbat, mai ales atunci când nu există soluții de pus În loc. Acest curent de gândire care a dus la prăbușirea finanțelor internaționale, la falimentul multor firme și la pierderea a milioane de locuri de muncă, Încă mai pâlpâie, Într-o stare nici de viață, dar nici de dispariție totală, cumva ca niște zombie, de unde și denumirea conceptului zombie economics. Pe fondul implementării unor măsuri de ieșire din criză, intervine o altă dezbatere referitoare la alte două curente prezente
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
acesta. Toți cititorii mei își vor fi dat cu siguranță seama de schimbarea suferită de conducătorii democrat-creștini: în câteva luni, ei au devenit niște măști funebre. Este adevărat, continuă să afișeze zâmbete radioase, de o sinceritate incredibilă. În ochii lor pâlpâie o lumină adevărată, de bună dispoziție, când nu este vorba despre o lumină ce arată istețime și viclenie. Asta pare să le placă alegătorilor, la fel ca și fericirea deplină. Mai mult, conducătorii noștri își continuă imperturbabili poliloghiile de neînțeles
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
pe Venetia, Îmbrăcată casual, În jeanși vechi, geacă de piele și cizme Înalte, cu vîrf ascuțit. Privește În obiectiv cu un zîmbet Încrezător, cu brațul În jurul umerilor lui Luke, de parc-ar fi al ei. Distrugătoare-de-familii. Cuvintele Încep să-mi pîlpîie amenințător În creier, fără să vreau. Ei bine, familia asta n-o să reușească s-o distrugă. În nici un caz. Luke și cu mine am trecut prin multe Împreună pe parcursul anilor și e nevoie de mult mai mult decît de-o
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
cuprind secțiunile „Meridiane”, „Prezențe românești” (despre cultura română în lume), „Revista revistelor”. Deși a îndurat înainte de 1989 „sufocanta apăsare a directivelor și a cenzurii comuniste”, R.l. a năzuit să fie „un far uneori mai palid, mai șters, mai anemic, abia pâlpâind, împresurat de beznă și cețuri cum era”, dar, oricum, creator al unui „spațiu al luminii”, secretul fiind „întemeierea pe spiritul critic normal” (Mircea Iorgulescu, Spiritul „României literare”, 39-40/1993). Revista a beneficiat de o importantă iconografie, datorată în mare parte
ROMANIA LITERARA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289323_a_290652]
-
la textele utilizate de Eliade, ci la altele, al căror ecou cred că l-ar fi surprins. Ele se aflau oricum În afara interesului lui teoretic pentru coincidența perfectă Între „participarea” la o ordine transcendentă celei mundane, față de care Încă mai pâlpâie solidaritatea intrinsecă cu un univers convingător depășit. Textele budiste, cu enormă relevanță pentru Înțelegerea istoriei medievale a budismului (concilii, schisme, școli și secte), care documentează spațiul dintre realizare (Într-un sens aici generic) și moarte sunt tratatele lui Vasumitra, Bhavya
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
acvatic, el aici își caută identitatea: „Mi-e auzul larg spre culmi aeriene:/ e-un du-te-vino printre stele albe/ ca niște șoimi pe care nu-i doboară/ nici iedera ce le-a crescut pe pleoapă” sau „prin ochiul meu mai pâlpâie ceva/ fregatele cum ies cu puntea de ametiste plină/ și-au împlântat catargele-ntr-o stea.// Privesc cu ochii mari, deschiși,/ ca margaretele ce și-au trimis prin păsări/ staminele la înălțimi”. Cel mai adesea însă, mitologia personală e populată
TONEGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
ating de realitatea, din ce în ce mai apropiată, a morții, trădând, pe de-o parte, asceza, pe de altă parte combustia interioară, dorința de a nu pierde comuniunea de iubire cu divinitatea: „asemenea apei/ odihna/ asemenea nopții/ mai sus, mai adânc// fața ta pâlpâie în ochii mei/ și nu o văd/ pe buzele mele sunt cuvinte/ și nu le aud/ în inima inimii de țărână/ sângele tău îmi zvâcnește/ în răsuflarea pământului/ Tu, îmi ești aer/ cu pleoapele te-aș acoperi/ nu eu, Tu
TURCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290307_a_291636]
-
gustul lor pentru ireal și imposibil, pentru fabulosul grotesc și absurd. „Suav anapoda”, el intuiește că „Ninive a fost un cal/ introdus în iapa Eufrat”, că „oarecarele Assardahon a căzut sub potcoavele calului Vavilon”, descoperă că „în burtă la miazănoaptele/ pâlpâie o creangă de sud”. Piesa titulară a volumului Suav anapoda (1969) e un scenariu de o absurditate delicioasă. În fiecare noapte - relatează autorul - în odaia lui intră un vânător, însoțit de un cal, care „ronțăie capodopere și bea discuri de
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
Cunoașterea lor va fi „mai adevărată” decât aceea a oamenilor de rând. În elină, adverbul amintit mai sus permitea o formă comparativă: alethesta (alhqesta), care înseamnă „mai adevărat”. Dar cele două adevăruri se obțin la lumina unui foc artificial care pâlpâie în cavernă. Ele susțin două forme de „cunoaștere speologică”. Nici aléthes, nici alethesta nu surprind esența (ousia) lucrurilor, adică „lucrurile în sine” (noumena, cum ar fi spus Kant). În faza a treia a experimentului imaginat de Platon, Socrate îi propune
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
seamă romanele cumulează, într-un rechizitoriu vehement, cu accente melodramatice, ideile publicistei cu privire la lumea orașului, văzut ca focar de necinste și compromis, loc care distruge sau pervertește sufletul, unde orice instituție e clădită pe viciu și corupție. Ici și colo pâlpâie câteva bune intenții psihologice ori calități de limbaj și se observă autenticitatea dialogului, alert, fluid, plastic. O piesă istorică, Ghica-vodă, domnul Moldovei, neînzestrată cu un conflict dramatic, se susține tot prin virtuțile dialogului. Meritorii sunt transpunerile în românește din literaturile
NADEJDE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288345_a_289674]
-
primordiale, o viziune a lumii sau a „sentimentelor”: „Necunoscut îmi e băiatul care este,/ are un vapor tras de un elefant fericit./ I-aș cere hainele cu împrumut/ Și câinii Angliei care l-au ispitit./ Stăm în pădure deznădăjduiți/ și pâlpâie pe trunchiuri veverițe și apoi/ copacii se deschid și ne înghit/ în lemnul lor pe amândoi./ Și amețită se întunecă realitatea,/ păianjeni taie aerul pe care-l pierzi,/ din pulsul pieptului noi aruncăm cu sunete/ în bronzul clopotelor verzi” (Desen
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
avea oare oamenii de cultură și de presă ai Bisericii puterea de a-l pune pe gânduri pe un sceptic Moromete al zilelor noastre? Va pătrunde Cuvântul lui Dumnezeu în satele aceluiași Teleorman, lipsite poate de ecou literar, dar încă pâlpâind a viață? Tradiția ne spune că seniorii teologiei, socotită de latinii scolastici „regina științelor”, s-ar cuveni să fie buni meșteri de poduri și luntrii. Cheagul teologiei crește, la urma urmei, din comunicarea cu alteritatea. Este inadmisibil, atunci, ca provocările
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
adăpost de fulgere întreaga lume - dar să nu trișăm! Lasă-le acolo unde sînt, domnule! Ă Privește sus! strigă Starbuck. Mingile de foc! Mingile de foc! Flăcări palide tiveau toate capetele de vergi, iar în vîrful întreit al fiecărui paratrăznet pîlpîiau limbi de foc, astfel încît cele trei catarge ardeau în tăcere în văzduhul cu miros de pucioasă, aidoma a trei lumînări gigantice, aprinse în fața unui altar. Ă Lua-o-ar naiba de barcă! exclamă Stubb, în clipa cînd un talaz
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
11 (63), 19 mart. 1949). * „Dumitru, feciorul văduvei cel mic, A intrat În ateliere ucenic. Carnetul de utecist e pitit la piept; pasul nu-i tremură, pasul e drept Ședințele ilegale de UTC, departe după gară, Lumina lămpilor de fochist pâlpâie: se stinge se aprinde iară Șinele subțiri se târăie În noapteă Cuvintele: șuvoaie ce șoptesc În șoapte „Tovarăși”Ă(cuvântul ăsta: uneori zâmbește, uneori scrâșnește din toate măselele) „Tovarășul Stalin” (se uită la noi din Kremlin) Să fim demni tovarăși
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ele pot fi universalizate, că ele sunt valabile în egală măsură pentru mine și pentru semenii mei, nu este o invenție a filosofilor, ci o intuiție prezentă și activă în rațiunea morală comună. Este rațiunea care rămâne vie, chiar dacă abia pâlpâie, și în acele momente ale istoriei care stau sub semnul imenselor suferințe provocate de oameni altor oameni. Fără stavilele pe care le pune exercițiul rațiunii morale sănătoase agresivității ațâțate de credințe și ideologii care îi denunță drept dușmani de moarte
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
pe măsură ce lumina crește, devine vizibil croitorul Însuși. Stă la mașina de cusut, cu piciorul drept Încă sprijinit pe pedală. Lumina crește și mai tare și Îi dezvăluie chipul, orbitele goale, barba smulsă În fâșii Însângerate. Peste tot În cartierul armenesc pâlpâie focurile. Ca un milion de licurici zboară scânteile peste orașul Întunecat, inseminând fiecare loc În care cad cu un germen de foc. În casa lui de pe strada Suyane, doctorul Philobosian atârnă un covor ud peste balcon, apoi se repede Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
generală - stâncile negre, curentul de pe fund, sticlele de bere mexicană, crabii speriați. În Detroit, tot pe Întuneric, mama mea era la cinema. Michael Antoniou, logodnicul ei, se Întorsese la Sfânta Cruce și acum avea sâmbetele libere. Pe ecranul cinematografului Esquire pâlpâiau numere ...5 ...4 ...3 ...și Începu un buletin de știri. Trompetele sunară În surdină. Un crainic Începu să dea știrile din război. Era același crainic de la Începutul războiului, așa că lui Tessie i se părea că-l cunoaște deja; aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În sus pe piciorul ei gol, ca o forță invadatoare, conturând o săgeată spre propriul ei imperiu de insule, un imperiu pe care - realizează ea În acea clipă, e pe cale să-l dea bărbatului care nu trebuie. În timp ce raza proiectorului pâlpâie oblic În Întunericul de deasupra spectatorilor, Tessie recunoaște În sinea ei că nu vrea să se mărite cu Michael Antoniou. Nu vrea să fie soție de preot și nici să se mute În Grecia. Privindu-l pe Milton În buletinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
perfect. Craniul pronunțat indică viitoarele sale abilități matematice și mecanice. Paloarea nesănătoasă sugerează boala lui Crohn pe care o s-o aibă mai târziu. Alături de el iată-mă pe mine, cândva sora lui, iată-mi chipul care e deja o enigmă, pâlpâind ca o vedere holografică Între două imagini: fetița drăgălașă, cu ochii negri, care eram pe vremuri și persoana severă, cu nasul acvilin, gen monedă romană, care sunt astăzi. Și așa am plutit noi doi de când lumea, așteptându-ne indicațiile regizorale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pregătească prânzul. Lefty făcu așa cum i se spuse. Dar În mașină, mergând pe West Grand Boulevard, cu cu senzația acută că e de prisos, trecu pe lângă farmacia Rubsamen - un spațiu cu geamuri murdare și cu o firmă de neon care pâlpâia până și ziua - și simți cum Îl Împung vechile ispite. În următoarea zi de luni Milton deschise noul bufet. Îl deschise la ora șase dimineața, cu un personal nou, format din doi angajați: Eleni Papanikolas, Îmbrăcată cu o uniformă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cauze) Îți trece toată viața pe dinaintea ochilor? Poate că nu Întreaga viață, ci doar fragmente din ea. Când ghiuleaua lui Becky Amigliato se Îndrepta spre fața mea, În acea zi de toamnă, evenimentele din ultima jumătate de an mi-au pâlpâit prin conștiința-care-era-posibil-să-mi-fie-stinsă-curând. Mai Întâi Cadillacul nostru - pe atunci Fleetwoodul auriu - rulând În vara trecută pe aleea lungă dinspre Școala de Fete Baker & Inglis. Pe bancheta din spate, o tânără foarte nefericită de doisprezece ani - eu - vine sub constrângere la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Nu-mi amintesc numele nici uneia dintre ele. Trecând de Brățările cu Talismane și printre Acele de Kilt, Calliope se duse, șchiopătând, și mai adânc În vestiare. Acolo unde gresia de pe jos era crăpată și tencuiala era Îngălbenită, sub neoanele care pâlpâiau, aproape de țâșnitoarea cu bucata de gumă preistorică În grătarul de scurgere, acolo m-am grăbit eu, acolo unde Îmi era locul, În nișa mea din habitatul local. Nu eram singura din acel an a cărei situație se schimbase. Spectrul navetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]