1,267 matches
-
nu au haine să se îmbrace bine, nu au lemne să facă foc și nu au nici posibilitatea să mănânce cât ar trebui. În multe case sunt copii desculți și dezbrăcați care stau ziua întreagă lângă o sobă în care pâlpâie un foc, așteptându-și părinții să vină de pe unde au plecat să caute de lucru. Din cauza lipsei condițiilor minime necesare, există familii care și-au dus copiii în centre de plasament pe durata iernii și așteaptă să se încălzească vremea
Agenda2003-3-03-c () [Corola-journal/Journalistic/280602_a_281931]
-
Nu se poate cu jumătăți de măsură, se cere să fie Întru totul o pură minunăție și frumusețe. Și să ți se taie suflarea Brusc de parcă ai vedea o egretă aterizînd Sau apărând un chip îmbujorat de culoarea părelnică Ce pâlpâie doar în primele trei minute de dimineață. Și se cuvine ca totul să fie fără a fi, dar reflectându-se Și implinindu-se În privirea bărbaților. Și e necesar, e precis Ca totul să fie absolut nesperat de frumos și
Poetul femeilor Vinícius de Moraes by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3950_a_5275]
-
petrecut!, se gândea. Aceleași locuri în care acum treizeci de ani îi ascultase vocea gravă recitând un poem de Machado. De-ar fi cu putință să reînvie acel moment al trecerii tainice dar inexorabile! Acea realitate care abia dacă mai pâlpâia într-o amintire pe zi ce trece zi mai imprecisă. Existența lui fusese o goană după năluciri și lucruri ireale, sau cel puțin după acele lucruri pe care oamenii practici le consideră ireale. Și pentru că totul la el era ca
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
înțeleasă de câțiva oameni mărginiți, a scăpat lumea de cel mult o duzină de proști și netrebnici, dintre aceia care și așa n-aveau nimic mai bun de făcut decât să stingă și acea puțintică lumină ce mai continuă să pâlpâie?”, conchizând că Goethe s-a lecuit astfel, el însuși, pentru totdeauna de gândul sinuciderii. Marta Petreu explică o scriere printr- o alta, creând pânze interpretative între epoci, autori, lumi diferite. Astfel, Ulise își află adevăratul sfârșit al destinului nu în
Între critică, filosofie și însemnări personale by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4399_a_5724]
-
la glotonimul lașității, limba noastră. Mai mulți ziariști mă întreabă ce cred despre refuzul ministrului culturii de a numi română limba română. Le spun că e rușinos ca un tânăr să fie laș. Că un bătrân, în care viața abia pâlpâie, ar avea circumstanțe atenuante pentru eventuala lui lașitate. Dar un tânăr fricos, care evită să pronunțe numele limbii lui materne, numai ca să nu-și pună în pericol cariera politică, îmi face o impresie iremediabil proastă. Îi iubesc pe scriitorii care
Limba română în dizgrație la Chișinău by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8064_a_9389]
-
măsură. Scopul atracției sexuale nu este nici perpetuarea speciei și nici plăcerea cu care specia, momindu-i pe indivizi, se folosește de ei spre a-ți asigura supraviețuirea. În mintea a doi oameni care fac dragoste ideea reproducerii abia dacă pîlpîie ca o slabă și posibilă eventualitate biologică, dar în nici un caz nu se impune ca o finalitate stringentă în slujba căreia cei doi se împreunează în chip conștient. Ceea ce înseamnă că numai la asta nu le stă mintea celor care
O carte fără sex by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9945_a_11270]
-
Al. Macedonski, Duiliu Zamfirescu, I. Agârbiceanu, Tudor Mușatescu. E tot ce putem face în momentul de față, având senzația apăsătoare că, dacă Editura Minerva era în anii 1970 un far puternic în furtună spărgând o ceață deasă, noi astăzi mai pâlpâim ca o candelă pe mormânt.
Interviu cu Tiberiu Avramescu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12922_a_14247]
-
din perspectiva spațiului stăpânit de monștri ai beznei fioroase: „...ținând în mâini frânghia ombilicală, Fulviu își roti curios privirile împrejur. Omul de serviciu avusese dreptate, privea cerul de catran de deasupra, acoperit de nori plumburii cu burți galbene, prin care pâlpâiau fulgere de furtună, cu ochii cuiva care a intrat într-un tablou fantastic. Pentru prima oară de când învățase să-și controleze mișcările în vis deveni conștient nu doar de faptul că visează, ci și că știe că visează”. Problema irezolvabilă
Lumea narcolepticilor by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4263_a_5588]
-
buzna la masa sufleuzei, taie morcovii acolo, își împart napii, își trag sufletul, stau pe fotolii lîngă ea. Masa ei devine mica scenă a lui Lucky și a improvizației lui absurde. Se aprinde și Luna, un bec mare, gălbejit care pîlpîie. Privind spectacolul lui Silviu Purcărete m-am dus cu gîndul la Grotowski. Dar am simțit un Grotowski cald, tulburător, irațional, poetic. Am privit cu mare atenție relația dintre Estragon-Chiriac și Vladimir-Flonda. Primul, diform, un Bran la cub, stîngaci, căutînd sprijin
Luna și Godot by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10991_a_12316]
-
în ele, tot cu un aer de clovni-cloșari, Estragon și Vladimir. }esătura relațiilor de pe scenă este foarte complexă în aceste momente, energiile sînt puternice creînd iluzia prezenței a mult mai multor actori pe scenă. Pămîntul se cutremură, becul se mișcă pîlpîind, lumina ireală îi absoarbe pe Pozzo și Lucky. Apoi, dintr-o dată, din nou în surdină, suspinele lui Gogo și Didi sub copac. Și iluzia că totul se poate repeta oricînd, că totul poate fi dus mai departe. Spectacolul s-a
Luna și Godot by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10991_a_12316]
-
jurnalul lui Nijinski. Pe drum se ridică de pe o bancă nebunul. Curg zdrențele de pe el. Ne spune cum l-a purtat pe Gorbaciov prin Ungaria, cum i-a tras niște pumni după ceafa, dar nu cere bani. În beznă lui pîlpîie bună creștere. Nu-mi cere fiindcă e de față Ț. Nici nu i-am dat, atunci. M-am gîndit repede: ce e mai bine? să-i dau, doar de astă se ridicase de pe banca, ori să apăr, cît pot, ideea
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
de la nivelul înalt până la cel mai neînsemnat ins care-l alcătuiau; stilul impersonal, academic alternând cu cele mai neașteptate metafore și fraze de neuitat?; amprenta stilistică proprie scriitorului? Răspunsul vine în mod firesc: totul dar îndeosebi senzația de viață ce pâlpâie și se aprinde cu fiecare pagină citită; incredibila prezență aproape carnal-spirituală a "samuraiului" N. Steinhardt, în multiple fețe adunate într-o singură ființă demnă și liberă; un model uman și cultural veritabil. Construind un triptic șI. Biografie, ideologii, metamorfoze spirituale
O carte unică by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Journalistic/7083_a_8408]
-
atunci cînd hăituiala a dispărut. Un fel de vid interior. Omul e disperat restul e minciună" În dreapta, o sobă înaltă, albă, din ceramică pictată, înclinată ca turnul din Pisa. Înăutrul ei, lumina roșie ca focul din părul Generălesei- Peter Hilda, pîlpîie. Nu se aude nici un fel de zgomot. Păpușile devitalizate, cu mișcări frînte ca în desenele lui Kantor, încep să-și definească identitățile. Un gramofon-obiect. Un-doi-trei, un-doi-trei, tot felul de valsuri bizare. Și actori mi-nu-nați! Impecabili! Biro Jozsef, Peter Hilda, Dimeny
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
gestul abstract și elogiul șoptit adus unei umanități plasmatice, abia prelinsă ea însăși din neantul imaculat al colii de hîrtie, jubilînd ludic în spațiile unei imaginații diafane și paradisiace sau scufundîndu-se, aproape sinucigaș, în abisurile unei nopți în care lumina pîlpîie la limita dintre captivitate și răzvrătire, artistul dezvăluie resurse enorme de comunicare și tot atîtea provocări pentru privitorul care nu-l vizitează în grabă. Constantin Baciu desenează fără să gesticuleze, pictează fără să facă vreo concesie materiei, povestește enorm, asemenea
Portrete în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6630_a_7955]
-
și simplu au rămas mască. Niciodată n-am mai văzut ceva asemănător", - au spus ei. Eram căsătorit, dar o vedeam foarte rar pe nevastă-mea. Ei îi era frică de mine: grandilocvența înțelepciunii mele o sufoca. Ea nu trăia, ci pîlpîia, și dacă mă uitam la ea, o apuca sughițul. Am trăit mult împreună, însă, după aceea, ea se pare că a dispărut undeva, nu știu sigur. Eu am fost totdeauna cinstit și n-am bătut pe nimeni pur și simplu
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
esențial, folosește vorbe puține, dar nu scapă detaliile pline de pitoresc sau cadrele încărcate de semnificații simbolice. Tehnica cinematografică este evocată în mod direct în acest fragment de la pagina 65:"Pe străzi. Pereții caselor erau gri. Și înghețați. Totuși ceva pâlpâia în acest univers. Vedea oameni care mergeau ca într-un film derulat cu încetinitorul. La rândul lui, se mișca lent, cu impresia că ar fi ajuns la capăt. Și bucățica sa de peliculă se proiecta în altă parte, acolo unde
Tragedia antică reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10192_a_11517]
-
fără mulțimea securiștilor și activiștilor obsedați de rolurile malefice jucate în trecut - și pe care-ar vrea să le interpreteze și astăzi. Pe lângă ei, s-a creat o imensă masă de resentimentari, de ratați fără speranță, în mintea cărora nu pâlpâie decât ambiția de a vedea cum se duce de râpă tot universul. Din moment ce ei sunt niște rebuturi, li se pare firesc să-i aducă la același nivel pe toți cei care mai au vreo speranță. Un jurnalist se întreba, de
Voioasa resemnare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8693_a_10018]
-
vreme, românii ortodocși aflați în Portugalia sărbătoreau cu discreție Paștele și Crăciunul, într-o capelă mică de la marginea Capitalei, pusă la dispoziția lor de către credincioșii catolici doar în cele două puncte culminante ale anului. Slujba de rit răsăritean abia mai pîlpîia aidoma unei lumînări gata a se stinge, în fața unei asistențe de greci, ruși, români. Dar în noaptea învierii a anului 2001 creștinului care se apropia de modesta bisericuță i se părea că s-a petrecut un miracol: "biserica nu numai
Epistolar portughez by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9448_a_10773]
-
călîie, de ceai. Închizi cartea, făcînd drum cu lingurița în licoare, și-ți făgăduiești s-o mai deschizi, s-o alipești, de fapt, la lista ta de, cîte mai sînt, tabieturi. Între timp, viața ei, de obiect mititel și albastru, pîlpîie mai departe în clar-obscur, ca luminile înnorate în arcanele cerului, ,stăpînă peste timpi și roabă nimănui"... Petru Creția, Norii, Humanitas, 2005, 198 pag.
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]
-
de aer). Sau: "se dezgolesc pe rînd aproape toate cifrele/ de ce/ nu răspunde nimeni" (ibidem). Într-un chip beckettian sînt înregistrate figurile stranii ale renunțării la Forma perfectă, comensurabilă cu o derizorie nostalgie: ("totuși îmi aduc aminte/ un cuvînt/ ce pîlpîia între urechile noastre/ cusute una de alta// la cîțiva centimetri deasupra/ sau dedesubtul pămîntului" - rayuela sau 27 de poeme găsite într-un tomberon) ori ca o priveliște suprarealistă, în cadrul căreia resturile geometriei abolite levitează alături de entitățile organice ori spirituale, într-
O lacrimă a lucidității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15023_a_16348]
-
paralizant și nu i-au orbit pe directorii de fabrici. Ei au fost aduși, în chip de salvatori, de guvernanți, li s-a pus bomfaierul și gaterul în mâini, și apoi lăsați să prăpădească și bruma de secții unde mai pâlpâia o viață economică sănătoasă. Dar pesedeii nu vor înțelege, nici acum, în ceasul al treisprezecelea, cât de mare e dezastrul făurit de ei și cinicele lor slugi. Prea ocupați să șteargă urmele banditismelor comise la drumul mare, n-au cum
România: andrisant necunoscut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13393_a_14718]
-
în eternitate. E și o epicizare a viziunii sentimentale, personajele și recuzita lor prăfuită dobîndind statutul de metafore sui generis. Parcă asistăm, după cum indică, într-o judicioasă prefață, Cornel Ungureanu, la „o înviere din morți”, la „un bal de fantome”: „Pîlpîie molii/ cuminți, răbdătoare.// Din fotografia iodată/ cavaleristul cu grad de caporal/ privește melancolic/ spre satul natal.// Cambii, foi de vite, chitanțe/ de la «S.A./ de asigurări Transsylvania».// Pălăria mea tiroleză.// În noaptea de-aici/ s-a stins și ochiul/ penei de
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
a nu înnebuni de disperare. După toate evidențele, lumea aceasta e absurdă, numai că spiritul conservator nu admite asta, izgonind absurditatea. Refuzul lui Thomas Molnar de a capitula în fața evidențelor se hrănește din convingerea că realitatea e pojghița sub care pîlpîie un mister ascuns, de aici oroarea de relativism, aversiunea față de tehnică și neîncrederea în progres. Logica conservatorului e dihotomică: ori există un punct arhimedic în afara pojghiței, și atunci progresul e iluzie, relativismul e greșeală de perspectivă și tehnica e groparul
Hegemonia mașinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2964_a_4289]
-
somnolenței, incuriei, desfigurat pînă la grotesc: "deșteptarea în gara de nord că măturăm culoarele/ astfel se trezesc din somn românii/ care nu mai așteaptă nimic/ nici un tren nu mai vine/ nici un tren nu mai pleacă/ numai cîte-o boare palidă mai pîlpîie/ în ochii lor stinși/ tac și se tem se ascund unii după alții/ totuși cine trebuie îi vede/ sînt murdari/ put/ unii au ochii sticloși/ cu toții s-ar face cît mai mici/ ca să nu-i poată nimeni identifica/ să nu
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
Librăria e inundată de nume submediocre și de grafomani veleitari cultivați în grădina de morcovi a D-lui Dulea, cel care guvernează scandalos, de ani, încurajat și sprijinit, vai, chiar și de prefațatorul cărții Dvs.*), bruma de cultură ce mai pîlpîie - și pleava ce s-a polenizat sub sceptrul său! Dl. Dulea - care mi-a distrus Dicționarul, unde aveați un frumos capitol. Din informațiile culese acolo cu trudă de peste zece ani, se înfruptă acum - căci volumul I (A-L) circulă în
Din arhiva Emil Giurgiuca by Miron Neagu () [Corola-journal/Journalistic/10022_a_11347]