1,854 matches
-
De dimineață aurie, luminoasă. E inundație de alb, de argint În ramurile de soare înfometate Care în țipăt de patimi sclipind Se leagănă lin, neînduplecate. Este un fluviu de culori ce curg În arterele mele pulsatorii viscolite De dragoste, de pânda în amurg A răzvrătirilor, spre clipe fericite. Ascunsă între rozalbele petale Mă pomenesc rugându-mă-n neștire Intre tufe de bujori, de crini și cale Să mă binecuvânte Domnul cu Iubire! Referință Bibliografică: Beatitudine / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
BEATITUDINE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357904_a_359233]
-
calea tâlharilor, începe a se mira asupra felului în care s-au purtat hoții de azi-noape ... Că mai mult au hodorogit decât au furat și că n-a mai pomenit ca unul să cotrobăiască și vreo cinci să stea de pândă la poartă ... Și începe a se jelui că bărbatul ei, omorât la stână, n-a avut parte de hoți ageamii ca ăștia. În ce-l privește pe feciorul Catrinei, acesta nu-și putea încă alunga rușinea că i s-a
ŞOTIILE TINEREŢII ŞI NĂLUCA RĂZBOIULUI (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358437_a_359766]
-
ar fi adus “Paradisul” pe pământ. Și mai cred, deși mi-aș dori să nu fie așa, că nimeni nu va putea schimba această ” realitate „ atâta timp cât Pământul se va roti în jurul axei sale - lumină și întuneric// speranță și îndoială... ... mereu pânda... capcana, răscrucea și ” umbre” ce așteaptă hohotind - și abisul în care - clipele își frâng aripile fragile... ... Privite îndeaproape, aceste “umbre” par a fi - asemenea unor “specii temute de prădători”... prădători ce-au luat în stăpânire cele două maluri și pândesc
ÎN CURSA PENTRU „VÂRFUL LANŢULUI TROFIC“... (O SPECIE TEMUTĂ DE „PRĂDĂTORI” ... ) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358723_a_360052]
-
capcana, răscrucea și ” umbre” ce așteaptă hohotind - și abisul în care - clipele își frâng aripile fragile... ... Privite îndeaproape, aceste “umbre” par a fi - asemenea unor “specii temute de prădători”... prădători ce-au luat în stăpânire cele două maluri și pândesc ( pândă îndelung exersată...) cu „ochi agil”- fundul prăpăstiei — ... prăpastie în care s-au prăvălit săracii, infirmii, visătorii și neobosiții căutători de ” adevăruri” ... ce-au lăsat pete de sânge pe florile miraculos răsărite pe ” câmpurile de luptă “ unde... doar vântul mai geme
ÎN CURSA PENTRU „VÂRFUL LANŢULUI TROFIC“... (O SPECIE TEMUTĂ DE „PRĂDĂTORI” ... ) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358723_a_360052]
-
pe care-l procurase pentru ele l-a lăsat până la urmă nefolosit în șopron ... Vântul se stârnise pe neașteptate și tuleii de porumb rămași netăiați prinseseră să foșnească. Zgomotul lor abia auzit îi trezea alte amintiri. De câte ori nu stătuse la pândă în capătul grădinii, sau ceva mai sus, lângă liziera pădurii, auzind mereu freamătul ăsta, parcă fără sfârșit, când bătea Coșava, vântul dintre anotimpuri. Păzea să nu-i dea iama mistreții în porumb. Habar n-avea pe atunci de îngrădituri electrice
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
o sfârșise după o prelungită ieșire iarna în pădure. De ce nu vin oare?... De ce întârzie? se întrebase aproape mânios. Nu-i prea plăcea să aștepte, era nerăbdător din fire, de aceea prefera pe vremuri să vâneze la pas, nu la pândă, ajunsese să distingă și să deosebească urmele, apoi să descopere ascunzătorile vânatului ca nimeni altul dintre consăteni. Dar pentru asta trebuia să fii viguros și, mai ales, să ai inimă și plămâni de oțel ... De mult o fi zăcând bușteanul
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
arțar stol spre miazăzi - bătrânul cocor târând prin mâl aripa gheața subțire - doar umbra turturelei face cumpăna Marea Roșie - săgeata lui Orion în cornul lunii școala primară - anevoie prin troian căciula de miel luna în tremur - sub salcia pletoasă păstrăv la pândă rupere de nori - acum și demnitarul intră la apă marele îngheț - încălzirea globală mărește pasul Referință Bibliografică: Ioan Rasinaru / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 332, Anul I, 28 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria
IOAN RASINARU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358916_a_360245]
-
în hohote de râs, Că la sfârșit, lăsăm, în urma noastră, plâns... Să nu uităm nicicând să mai fim fericiți, Deși necazul, știm, are dinți ascuțiți, Și mușcă din noi, ca o fiară flămândă, Să nu pierdem speranța! Tăcută, stă la pândă. Să nu uităm nicicând să mai fim pioși, Deși suntem cu toții ....niște păcătoși, Dumnezeu ascultă, și-o să ne răspundă, Doar așteaptă clipa, căința să ne pătrundă. Referință Bibliografică: Să nu uităm nicicând... Andreea Văduva : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
SĂ NU UITĂM NICICÂND... de ANDREEA VĂDUVA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359009_a_360338]
-
de oră două Lumea e un fel de zoo, Cum spunea și Cassius Dio Înainte înseamnă înapoi De mai multe ori și, după Ce descoperi că ocupă Locul unu, locul doi În fiecare om o fiară Toată viața stă la pândă Carnivoră și flămândă Ziua urlă, noaptea zbiară Oamenii care dau iama Să ajungă doar în vârf Poartă-n ei miros de stârv Și de care nu-și dau seama Lumea cea mai inexactă Dintre câte opțiuni Cumpărăm cu acțiuni, Este
REVERIE de ION UNTARU în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359457_a_360786]
-
în calendare Dar Cartea Sfântă nu e plină De recompense pe ales Și tot strecoară un eres Frământăturii de făină Ci pentru călcători: osândă Mustrări, pedepse la tot pasul Aicea li se-nmoaie glasul Și stau cu ochii-nchiși la pândă Garvriil trimis de Dumnezeu Pe Maica Domnului cinstește Cu ce atunci vă osebește Purtarea voastră de-un ateu? Ar scoate-un demon printr-o slugă Din Cartea Sfântă ce nu-i place Dar fuge când a prins să toace La
VREMEA RĂTĂCIRILOR de ION UNTARU în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359518_a_360847]
-
Asasin al Tăcerii, Dumnezeu mă iartă”, „Doamne, ce lungă e Tăcerea lângă mine”, „Postfață la Tăcere”. „Spargerea Tăcerii” este o sursă de emoție, dar și de gând prin expresie și substanță artistică: „Tot ce am dăruiesc Tăcerii”, „Se sparge oastea, pânda e-n Tăcere”, „Melanholia în Tăcere crede”, „Se sparge Tăcerea, rămâne Cuvântul”, „Final în Tăcere”. Tehnica „amânării” devine ireversibilă, „drama” Tăcerii se produce. Eul poetic intuiește legile devenirii. Ideea de „început” a Cuvântului îl trimite pe cititor cu gândul la
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
cotropită...” Geografia spirituală a Evangheliei Tăcerii are ca forme de relief distincte - câmpia, semn al nesfârșitului terestru, și muntele, simbolul transcendentului, al punctului de întâlnire dintre cer și pământ, capăt al ascensiunii Omului: „Tăcerea, ca o femeie mută stă la pândă! În templul ei păunii rostesc ultima rugăciune a inimii. Prin fața ei, cohorte de bărbați defilează într-una! Ca un nor în derivă, coapsele ei răscoleau așternutul privirii! Sânii curajului, ațâțare și netedă piele, ca o amazoană în mijlocul Câmpiei Eterne e
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
cel mai ades' noaptea. Se rup în strunele universului ca o răsfirare de nou peste suflul vechi al chemării. Începutul ecoului cald se scaldă-n șapte zile-lumină dar tot atâtea nopți sunt ziduri înălțate instantaneu, ca niște munți uriași la pândă. Mă așez pe povârnișul celui mai tăcut dintre ei. Culeg stelele și șipotul izvorului. Împrejurul meu visele se lasă mângâiate de palma aprinsă în nori sălbatici. Și mă aplec în noapte, cu felinarul pe brațul drept. Se aud viorile suspinând
DIN JURNALUL UNUI SFINX ALB de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360579_a_361908]
-
se pună pe picioare și să plece cu turma lui. În această jumătate de oră, mama lui și alte antilope fac un cerc în jurul lui și-l ocrotesc și așteaptă să se ridice. În apropiere de cercul antilopelor stau la pândă șacalii, hienele și vulturii dau târcoale. Dacă puiul se ridică, el pleacă cu turma, dacă nu el rămâne pradă celor care abia așteaptă să-l devoreze. ”Ei bine - spunea acest medic în continuare ... AȘA SUNTEȚI ȘI VOI ... ! GRĂBIȚI-VĂ să
LĂSAŢI CHIPUL ROMÂNIEI PROFUNDE SĂ SE-ARATE! de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360629_a_361958]
-
tâmplele arse de fluturi din'spre coarne de bour vine-nserarea plec din mine-n genunchi pe cărarea ce-aruncam cu caiși la-nceputuri ... iată-mă, rug, încopciat între streșini buzele-n tremur însetate-s de-o stea neastâmpăr e pânda-n frunzare și cetini armonii ce se-aprind în fulgii de nea sudălmile maicii în rouri se-aștern litanii uitate-n răspântii, etern mai merg și mai caut căușu-mi de prunc mă învârt în ce sens ? pe unde-o apuc
SONET PENTRU ÎNTOARCERE... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360725_a_362054]
-
lor de totdeauna /parcă-nfloresc petale de cais?/ Un înger alb-sau liniștea se-aude?/ Se-mbracă-n aur noaptea și-n mister./ Abia sunându-și lanțurile crude/ se-nalță toată temnița la cer./ Stă trupul ghem, cu spaimele la pândă,/ ar învia, dar încă n-are semn-/ și crucea-ntinde brațe de osândă/ cu umbre vechi, ce spânzură pe lemn.(Înviere). Andrei Ciurunga a înmănunchiat în sine miile de trupuri schingiuite și le-a-ndurat veninul din mustul suferinței. Din cătușe și
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
mâini au stat: Au văzut și munți de oase, Si de sânge râuri roșii, Dar din țara lor nu-i scoase Nici potop și nici furtună. Graiul lor de voie bună Nu l-au dat! Astăzi stăm și noi la pândă, Graiul vechi să-l apărăm; Dar pe-ascuns dușmanii câtă Să ni-l fure, să ni-l vândă. Dacă-n vreme tulburata Nu ne-am dat noi graiul țării, Azi, în ziua deșteptării, Cum să-l dăm? Repezi trec cu
STRAIUL ŞI GRAIUL – ARGUMENTE PENTRU SUSŢINEREA CONTINUITĂŢII POPORULUI GETO-DAC PE TERITORIUL ACTUAL AL ROMÂNIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360018_a_361347]
-
toate, aur și mizerii, Ne-ngropăm în ele orice căpătâi, Guralivi ce suntem și supuși tăcerii, Omule, din toate, cât o să rămâi? Viața e o floare pururea plăpândă, Lăcomiei noastre nu-i găsim măsură, Șarpele din gânduri stă mereu la pândă, În ograda lumii e atâta ură! Adunăm provizii, pentru cine oare, Cui din toate cele fi-vor trebuință? Nu avem duminici, n-avem Sărbătoare, Istovită-i Doamne biata noastră ființă! Tu ne iartă nouă și ne-adu aminte Că nimic
ADUNĂM DE TOATE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1320 din 12 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360126_a_361455]
-
Acasa > Stihuri > Momente > ALERGI SINGURĂ PE PISTĂ Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 483 din 27 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Ceasul bate miezul nopții, Luna s-a-nhăitat cu hoții; Stă la pândă-n dosul porții. Moartea își arată colții, Zarul e în mâna sorții. Doarme lumea și visează: Un sărac se ospătează, Un bogat se-ngrijorează, Un chirurg mai operează, Preotul... înmormântează. Numai tu, femeie tristă, Stai cu ochii în batistă... Alergi
ALERGI SINGURĂ PE PISTĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 483 din 27 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359219_a_360548]
-
înlăuntrul istoriei, unde are loc măcinarea oamenilor și a neamurilor. Starea psihologică și politică a acestui popor de-a lungul istoriei este aceea a stresului permanent. De la Început ne este relevată condiția umană a acestui popor aflat tot timpul la pândă să nu fie surprins de dușman, care mai chiulește și el de la muncă, trăgându-se la o țuiculiță și la un pahar de vorbă. Țăranii lui Dumitrescu (autorul, altfel destul de intelectualist, are mai multe piese cu țărani, unele capodopere, toate
ŞTEFAN DUMITRESCU: „CARAGIALE SE PUPĂ CU STALIN” de TEOFIL MIREANU în ediţia nr. 481 din 25 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359199_a_360528]
-
promoveze teorii conspiraționiste, sunt convinsă că știrea descoperirii unui vampir pe numele său Emil Racoviță în orașul Giurgiu ar primi ceva atenție, ba chiar ar apărea și martori care vor jura că l-au văzut în gangurile blocurilor, stând la pândă. Nu există absolut nicio diferență între această știre și cele despre reptilieni, conspirații mondiale, previziuni apocaliptice, dacii ca arhitecți ai civilizației mondiale, români faimoși care au inventat absolut tot ceea ce avem astăzi, chiar dacă au fost pe nedrept jefuiți de invențiile
Cum am descoperit bârlogul vampirului Racoviță sau Expunerea unui impostor cinic () [Corola-blog/BlogPost/338692_a_340021]
-
îl împinge să se întoarcă la locul de baștină. Ajuns acasă, hotărește ca, înainte de a se arăta, să tragă pe furiș cu urechea la ce vorbesc oamenii, în speranța că nimeni nu-și mai amintește de pățania sa. După o pândă de șapte zile și șapte nopți, Hasan aude, prin ușa unei colibe, următorul dialog: „Mamă, spune-mi în ce zi m-am născut, fiindcă una din prietenele mele vrea să-mi ghicească viitorul.” „Fata mamei, te-ai născut exact în
O noapte cât o eternitate () [Corola-blog/BlogPost/338763_a_340092]
-
Nu pentru că ar fi trebuit să le apărăm, ci pentru că simțeam nevoia să le protejăm. Doar sunt „fetele noastre”. Până la urmă, ne-am încins românește la hore pe orice melodie. Și noi, și jucătoarele, și antrenorii, și restul. Norvegienii, la pândă, să prindă un moment kodak, noi vigilenți să le păstrăm doar pentru noi. Nu am făcut selfie cu jucătoarele, ci doar cu „românul” Tomas Ryde. Nu am vrut să le mai obosim pe fete cu pornirile noastre de fani. Lui
„Clic aici” și o să vedeți aur curat () [Corola-blog/BlogPost/338575_a_339904]
-
o pulsare din inima întunericului”. Ajută-ne, Doamne, să Te găsim, din întunericul luminii noastre! Togu Ogunlesi, scriitor nigerian, scrie, în “Funerar”: “În Africa/ Noi întotdeauna așteptăm înmormântarea cuiva/ Deci și ei, de asemenea/ O pot aștepta pe a noastră”. Pânda la înmormântarea unui semen are, oare, ca explicație, foamea, și dorința de a mânca, de a te sătura, pentru o zi, măcar, la pomana lui? Iată o întrebare bună pentru apostolii drepturilor omului, mai mult decat supraponderali, de altfel. Și
Fifth International Anthology on Paradoxism () [Corola-blog/BlogPost/339655_a_340984]
-
prezentare a ierarhiilor familiale, a atmosferei din casă, a raporturilor dintre frați, o introducere uimitoare în psihologia moromeților. Tulburătoare scene de dragoste rămân întipărite în mintea cititorului. „Polina se întoarse cu umărul și-l așteptă dintr-o parte, parcă la pândă, cu ochii deschiși; se lăsă greu cu toată puterea trupului și gemu când el (Birică) o apucă și-o înfășură în brațe; numai când o ridică pe sus închise ea ochii. El o duse chiar pe pământul din care avea
ION IONESCU BUCOVU: Gânduri despre MOROMEŢII la 60 de ani de la apariţia romanului () [Corola-blog/BlogPost/339413_a_340742]