3,713 matches
-
Nu se poate! Ce va urma?”. Această întrebare la care nu putea răspunde i-a rămas înfiptă în minte. A văzut printre crengile aplecate mașina lui Matei întorcându-se la spital după ce o căutase prin oraș. Momentul acesta l-a pândit ca să poată pleca acasă. Nu și-a putut ascunde tristețea și Elena care tocmai venise de la școală a observat. —Cum a fost? aștepta răspunsul nerăbdătoare. — Nicicum. — Ce s-a întâmplat, Ceci? V-ați certat? De ce? M-a jignit. — Lua-l
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
nu mi-am călcat niciodată și cu niciun preț mândria. Îmi este mai hotărâtă decât oricând, căci, oare, nu victoriile obținute prin acte de curaj și de ambiție o hrănesc cel mai tare? Ba da! Iar a spune că am pândit întotdeauna și cu multă dibăcie șansele și, atunci când acestea mi s-au ivit, nu am făcut altceva, decât să le prind în lațul meu și să le folosesc după bunul plac, este doar o rațiune amăgitoare, necinstită și cu totul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să-mi explic de ce, însă tot timpul mă întorc ca să privesc în urmă, iar apoi roată de jur împrejur atent, de parcă m-ar urmări neîncetat cineva cu un ochi ascuns și vrăjmaș. Mă simt de parcă aș fi o pradă mereu pândită de către dracu’ știe cine! Ce m-a tot apuncat, mă-ntreb. Oare de unde au mai apărut la mine și aceste porniri curioase, de unde toată această angoasă? Și - cel mai important, până la urmă - eu mă comport așa fără să-mi dau
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ca o frunză între ramurile marelui arbore Sakaki. Atunci, Cea-Care-Strălucește-pe-Cer își văzu propriul chip. Pentru întâia oară, lumina se descoperi ca lumină, iar frumusețea se cutremură, înspăimântată de propria frumusețe. Strigă Amaterasu. Uitându-și ascunzătoarea, ieși spre nemaivăzutul care o pândea din oglindă, ieși spre ea însăși. Înainte ca imposibila întâlnire să aibă loc, intrarea în peșteră fu ferecată cu frânghia vrăjită din paie de orez. Amaterasu, ținută strâns de opt milioane de zei orbiți de strălucirea celei regăsite, fu silită
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de limitele strâmte ale realității; ei știu că neacceptarea lor nu duce decât la nebunie și suferință inutile. În loc de fuga după himere, îmbrățișarea completă a chiar acestor limite, până când ideea însăși de un "mai bun" iluzoriu, un absolut care te pândește din ceruri, idee care-ți picură în suflet, clipă de clipă, otravă și tânjire, se șterge, devine imposibil de formulat... Desigur, există și la noi bunul-simț care ne sugerează să nu cerem mai mult decât putem avea, dar cât de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
te bag eu la încurcături. Dau o raită și mă întorc. Cine dă atenție unei gâze ca mine? -Tu vei spiona zburând iar eu săpând, a propus Cârtița. Căiță, s-a înfuriat și, dacă n-ar fi pericolul care-i pândea, ar fi strigat tare s-audă toată lumea. Atunci a vorbit rar și apăsat: -Nu pleacă nimeni, niciunde. Ce, ați căpiat? -Căiță, tu trebuie să judeci mai bine decât noi că ești din rasa superioară. Nu înseamnă că, dacă am plecat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nou atac din partea lui Zombo. Uran a șters fața plină de sânge cu mâneca, și-a revenit, reluând atacul asupra lui Zombo, strigând: -Predă-te, zdrențărosule! Nu mai ai pe nimeni. Zombo nu ceda, lupta continua. Cei doi se învârteau, fiecare pândea pe celălalt, pentru a-i aplica lovitura definitivă. -Ai să mori de gât cu mine! strigă Zombo. -Asta doar tu s-o crezi, mojicule! a răspuns Uran. Când a văzut Uran că Zombo a obosit, din două mișcări i-a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
zăplaz se ghicea, printre ramurile copacilor, acoperișul negru al unei case. Era ceasul rău din preajma miezului de noapte, când locatarii de prin case strigau agua va și aruncau murdării și conținutul țucalelor pe fereastră, iar ucigașii plătiți și tâlharii Își pândeau victimele În bezna străzilor neluminate. Dar pe acolo nu erau locatari și nici nu părea să fi existat vreodată; totul era cufundat În tăcere. Eventualii bandiți și asasini nu-l puteau surprinde cu ușurință pe Diego Alatriste, care, prevăzător, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
să dea În clocot În fiecare zi pe la unsprezece; până când dangătul clopotelor bisericii, bătând de Angelus după o oră, făcea ca mulțimea să-și scoată pălăriile, apoi să se Împrăștie, lăsând locul liber cerșetorilor, studenților săraci, muieruștilor și zdrențăroșilor care pândeau acolo Împărțirea mâncării dată ca pomană de părinții augustini. Treptele reîncepeau să se Însuflețească abia spre seară, la ceasul promenadei rúa de pe Strada Mare, când le puteai vedea pe doamne trecând În caleștile lor, pe femeile dubioase făcând pe doamnele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Nici un dar. Alquézar Își mai drese glasul o dată. — Întrucât Înălțimea Voastră se referă la un subiect atât de delicat În prezența unui terț, am crezut că... — Ai crezut prost. — Scuzați. Secretarul privea hârtiile de pe masă cu o expresie neliniștită, parcă pândind ceva alarmant În ele. Pălise brusc. Dar nu știu dacă În fața unui străin trebuie să... Favoritul ridică o mână autoritară. Alatriste, care Îi observa, ar fi jurat că Olivares părea să se delecteze de situație. — Trebuie. Pentru a patra oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
în restaurant. Comanda o cafea cu rom pe care o lăsa nebăută. Se uita la lumea din jur și după ce se sătura de privit își părăsea cafeaua. În drum spre ieșire dădea bacșiș chelnerilor și băieților de prăvălie care îi pîndeau plecarea. Se așeza din nou pe banca de la marginea peronului și mai aștepta un tren. Vedea ce lume urcă și ce lume coboară din vagoane, după care, lămurit, pornea pe jos spre casă. Nou veniții erau mai mulți ca înainte
Dom Caludi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8063_a_9388]
-
-și mai pot găsi locul decât între petalele ei în nenumărate culori, între aripile ei mai mult zbuciumate decât îmblânzite. Din strânsoarea lor nu mă mai pot desface și mă văd stând între ele ca o altă floare presată, neputincioasă. Pândesc ca un hoț, ca un vinovat fără salvare, clipele ei de odihnă, de bunătate, ca să mă strecor și să scap pentru totdeauna. Altfel, eu, care am sădit-o și am îngrijit-o, am așteptat cu nerăbdare să crească și să
Multe flori sunt, dar puține... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7885_a_9210]
-
și Marcel Tolcea, s-a ocupat de îngrijirea volumului Eu însumi de Ion Monoran: poet dispărut la patruzeci de ani, în decembrie 1993, cu puțin înainte de apariția primei sale cărți. După trei luștri de la acest debut editorial postum, recuperarea este pândită de un risc dublu: al amiciției neselective și al comemorării pioase, non-critice. Nemaicitind nimic, până de curând, din versurile publicate sau nepublicate ale lui Ion Monoran, surpriza descoperirii unui poet pe cât de original, pe atât de proaspăt a fost una
Vântul în plete by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7405_a_8730]
-
că el nu este singur în lume, nici măcar în lumea intelectuală, că ceilalți gîndesc în jurul lui și că, în consecință, ei ascultă și ce gîndesc, spun și scriu ceilalți". Sub acest impuls al desprinderii de existențialul socio-politic (întrucît nu-l pîndește niciun risc), autorul Plăcerii textului a trecut fără grijă, după cum precizează, la "o fază mai acută de scientificitate în momentul în care am contribuit la fondarea, instalarea, dezvoltarea semiologiei în Franța și a atașării ei la mișcarea structuralistă". Ținta atacului
Opinii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7406_a_8731]
-
clasicului Mitică, opunân-du-i un Mitică homo duplex, sub al cărui exterior Ťneseriosť se ascunde un om cu viață interioară și un model etic în toate privințele. Intuiția e justă cu titlu excepțional. Ea ne atrage atenția asupra erorii psihologice care pândește pe oricine și-ar face o judecată sumară despre un om, după întâia impresie" Despre comedia Ultima oră de Mihail Sebastian avea cuvinte de laudă, subliniind că ea încântă "prin siguranța tehnicei, prin satira mediului gazetăresc, financiar și politic, și
Șerban Cioculescu – cronicar dramatic by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/6847_a_8172]
-
să fi pus stăpânire pe creator. Nimic din poezia lui Mircea Petean nu este ceea ce pare la prima vedere. De cele mai multe ori lucrurile sunt mult mai complicate. Poate de aici și numele volumului, Câmp minat, care sugerează pericole nevăzute ce pândesc la tot pasul. Un poem cu un titlu minulescian, Fapt divers este exemplul cel mai edificator. Acesta debutează în nota obișnuită a acestui volum cu exprimarea dificultăților Eu-lui liric de a transpune în poem ceea ce simte. Dincolo de nivelurile textual și
Tranșeele textualismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6866_a_8191]
-
formă de cunoaștere a limitelor vieții. A fi în doliu înseamnă a fi pe prag, a face echilibristică între neant și existență, între acea totalitate și acel infinit în revoltă teoretizate de Jankélévitch. Încercarea morții celuilalt", susține Ric�ur, "e pândită de inautenticitate: mărturisirea secretă că moartea care ne-a răpit ființa cea mai dragă ne-a cruțat de fapt pe noi deschide calea unei strategii a evitării, de la care așteptăm să ne cruțe totodată de momentul adevărului în confruntarea cu
Pe cine a iubit Roland Barthes? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6881_a_8206]
-
de prea multă materie (...) Setea mea de iubire adevărată / poate oricînd întemeia / o nouă Împărăție în lume". O sete cosmogonică așadar ia în felul acesta locul istoriei abhorate. Nimeni nu se pierde, ci totul se transformă în domeniul atît de pîndit de jocul continuu al echilibrărilor și dezechilibrărilor ce se petrece în confruntarea ființei umane cu istoria. Omul disponibil e una din cărțile cele mai impresionante de poezie pe care le-am citit în ultimul timp.
Impactul cu istoria by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6756_a_8081]
-
Cuvântul", fac plângere împotriva D-lui Al. O. Teodoreanu, publicist, cu domiciliul la HOTEL „CAPȘA", LOCO, pentru faptul de lovire săvârșită în următoarele împrejurări: Eri 17 septembrie a.c., la ora 3 după amiază, pe când eram singur în redacția ziarului „CUVÂNTUL", pândind probabil acest moment, D-l Al. O. Teodoreanu a intrat în redacție și, fără nici o vorbă, m-a lovit în mod sălbatec și m-a amenințat că mă împușcă. În răstimp, venind servitorul ziarului HARALAMBIE NICU, D-l Al. O.
Acum optzeci de ani - Bătaie la „Cuvântul" by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/6762_a_8087]
-
bărbat și apucăturile unei pisici." Mai mult: „Ar arăta acceptabil, dacă n-ar fi atât de gras - și dacă și-ar putea vopsi ochii în altă culoare." Galbenul înfricoșător al privirii îi atestă natura transumană, răceala de reptilă care-și pândește și atacă pe neașteptate prada. Faulkner nu rezistă tentației de a-i face acest portret, înecat în aluzii livrești: „Jones, un Mirandola gras într-o castă nimfolepsie platonică, o orgie religios-sentimentală în tweed cenușiu, croind o nesinceră, iluzorie articulare de
Primul Faulkner (V) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6773_a_8098]
-
soare pătrat / doar crengi desenate" (Filtre). Ori: "ca într-o oglindă secată / privești în golul de sentimente // ceașca și cartea / ușor se destramă / nu le mai poți mîngîia" (Goluri). Concretul se suspendă, așa încît orașul "devine tot mai abstract". Angoasată, pîndită de-o dematerializare crescîndă a mediului, corelată de o deplețiune a propriei stări ființiale ("Și ziua de azi/ s-a topit precum aburul / rănile mi le spăl / cu întîmplări iluzorii"), autoarea își află totuși un reazim într-o orientare vitală
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
terenului... Să te zbați cum arată trupurile lor roșii de icrele ce le poartă pentru a le lăsa să cadă în fundurile apei, - supți, scofâlciți, desfigurați de atâta abnegație, sărind peste cataracte, împotriva curgerii năvalnice a apei, înfruntând urșii care pândesc pe margini să-i înhațe din zbor... Elanul biologic al somonilor mâncați de ciuperci, cu mâzga lor albă în bot, agonizând, după ce și-au îndeplinit misiunea... * Să fii somon. Să ataci ca un somon! Să facem o echipă de somoni
Ca la Rovine by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7914_a_9239]
-
se lămurea că nu era Neli. Se întindea dezamăgit pe trotuar și se scărpina în cap, de ai fi zis că se gândește. Nu cerea de mîncare de la oricine. Dacă fetele din deal uitau de el, ieșea pe cîmp și pîndea popîndăi la găurile lor. Îl văzuse dom Caludi și l-ar fi dus acasă, că lua și urma iepurilor mai iute decît cîinii lui de vînătoare, care se îngrășaseră de bine. Leuțu te lăsa să-l mîngîi de bună ziua, dar
Leuțu lui Neli by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7443_a_8768]
-
sorginte populară) de-a conjura primejdia, de-a ocoli prea numeroasele obstacole ce se pot ivi oricînd și de pretutindeni: "Lîngă invidie, nu-ți lăsa traista, // invidia bate aerul cu chipuri blînde,/ se face prietenă, ascunde osînde, / ca ochiul lunii, pîndește, de după nor, / umblă desculță, pe vîrfuri, hoțește, / nu-și spune numele, în obraji nu roșește, // cine oare ar jura că îi are" (Invidia iubește umbra). Atît de lejeră, de sprintenă în coagularea versurilor, "morala practică" evoluează de la defetism la un
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
într-un Argument că: "Un Shakespeare nou cheamă astfel după el un altul, fiecare ivit din efemerul repaus în caleidoscopica lume care, nemaifiind, este". (C. B.) Gheorghe Mincă Nu știu Obloanele sunt trase pe stelele din mine; E cineva afară pândindu-mă. Dar cine? Aud cum îmi măsoară cu grijă anii duși, Alerg de la fereastră, mă-ntâmpină la uși. Mă-ntorc spre mine însumi, dar, în întunecime, Sunt stelele căzute și nu se află nime. E cineva afară și numai eu
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7963_a_9288]