1,838 matches
-
în fața ei apăru, la un moment dat, un crâmpei dintr-o amintire la care ținea foarte mult. - S-a întâmplat doar la câteva săptămâni după întâlnirea cu Iustin la munte. Ți-aduci aminte? Întinzând gelul de duș peste coapse și pântec, cu gesturi tandre, molatice, repetate de câteva ori ca într-un ritual numai de ea cunoscut, ruptă de lumea din afara ei și de liniștea acestei încăperi, începu să dialogheze cu sine, așa cum obișnuia să facă de când locuia singură în acel
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369568_a_370897]
-
singură în acel apartament. - Vai, ce speriată ai fost atunci, Laura! - A fost firesc, nu? Cine nu s-ar fi speriat, în locul meu fiind? A fost o senzație unică pentru orice femeie din lume. Să simți că în tine, în pântecul tău, se plămădește o altă viață este cu adevărat ceva unic. Este o minune, zic eu. Tu nu gândești la fel? - Da, cred că da... Dar tu te-ai speriat rău de tot și nu poți nega asta. Recunoști? - Recunosc
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369568_a_370897]
-
de la începutul lumii Ecorseu Pogany cuprinsese o pană în zbor și așezată pe-un scaun al nerostirii cu tâmpla în mână trimitea o scrisoare eternității cocoșii tocmai cântau a treia oară Miracol templuind infinitul coloanei Măiastra legăna nemișcat tăcerea în pântecul ei izvora dimineața Mă zidea Referință Bibliografică: Brâncușiană / Violeta Deminescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1876, Anul VI, 19 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Violeta Deminescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
BRÂNCUȘIANĂ de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368196_a_369525]
-
și harfe de aur, / ele-și acordează glasul intru sfânta/ taină, crescuta-n iubirea florilor de laur; (...) aripile stâncilor se aduna-n horă/ transformând aerul în cântec/și gunoiul homicid în fecunda flora,/ ele fac să lumineze Sfântul Prunc în pântec (din ciclul Reperaj)” „Pământ dintr-o expoziție” e o lectură incitantă și frecvent provocatoare, în care dialogul imagine-cuvant sărbătorește sincretismul definit cândva de clasici în formula uitată ut pictura poesis. Expoziția colectivă pe care Emil Sauciuc o recenzează cu un
EMIL SAUCIUC ŞI PUTEREA PRIVIRII de SMARANDA COSMIN în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368202_a_369531]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > MĂ CAUT Autor: Mihail Coandă Publicat în: Ediția nr. 2276 din 25 martie 2017 Toate Articolele Autorului mă caut. unde aș putea să mă găsesc? când tu nu m-ai născut încă, când sunt doar gândul pântecului tău, Femeie, câteva cuvinte nescrise, uitate pe un raft plin de ștersături, m-am amestecat cu netrăitul din tine, alerg printre tone de resturi emoționale și simt cum mă pierd alături de uitatea ta. mă caut. dar unde să mă găsesc
MĂ CAUT de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362615_a_363944]
-
devoratori de iubire. Îți iert absența prelungită de mâna de timp sub alt cer ... -Prin vene de destin se flutură iertare, trei sferturi zbor, o parte prăbușire- ... în lacrimi s-a mutat sublimul? materie primă este cuvântul ce crește în pântec imaterial, iar obsesia tălmăcită devine proiecție în afara efemerului. Câte singurătăți au ars de bună voie pe rugul de vise?... Referință Bibliografică: Tălmăcire de obsesie / Ecaterina Șerban : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1155, Anul IV, 28 februarie 2014. Drepturi de
TĂLMĂCIRE DE OBSESIE de ECATERINA ŞERBAN în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362679_a_364008]
-
Cu dragoste de Creator ne-A promis Mântuitor ! Cum DUMNEZEU e Adevărul și-n toate e Prea Înțelept Pe Gavriil, EL îl trimise Fecioarei din Nazaret "-Ai fost găsită Prea Curată și cea mai Sfântă-ntre femei Să iei în pântec pe Prea Sfanțul că ești din David și Iesei ; Plecăciune !(zise Sfintei, cel din Ostile Cerești), Numai tu ești Prea Curată și de Hâr plină tu esti ! DOMNUL iată, e cu tine ! Cel ce și ție ți-e TATA, Va
BUNA VESTIRE ! de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370186_a_371515]
-
fără poet, Zadarnic e veacul fără de clipă- Te-aud și pe tine, șoptindu-mi încet, Ce dor mi-a fost de această risipă! Mâna ta înfiorată mă scrie, Scrie-mă toată, fără de teamă- Geme natura de poezie, Ca pruncul în pântec de Mamă! Referință Bibliografică: Geme natura de poezie... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1539, Anul V, 19 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
GEME NATURA DE POEZIE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370193_a_371522]
-
adulmecă existența / și ia naștere lăsându-se / devorat de ea. // Nu se știe cine mănâncă pe cine. Omul- Fantă azvârle mari piramide / de vid / peste mari deșerturi. El mănâncă o frunză, / dar o mănâncă pe dinăuntru. / El este în afară pântec / și înlăuntru gură cu dinți. Nu se știe cine mănâncă pe cine. Omul-Fantă face înconjurul lumii / și există numai cât să ia cunoștință / de existență. // Sufletele morților / sunt atmosfera terestră /. Respirăm sufletele lor; / sufletele lor își înfig câte un deget
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
ziua ei să o cinstiți! Căci ea, FEMEIA, ne este MAMĂ ori BUNICĂ, zile și nopți ne-a legănat, ne este SORĂ ori e FIICĂ și vieții sensuri noi a dat... Doar ea, FEMEIA, cu grijă ne-a purtat în pântec; ea ne-a născut prin mare chin, dar a avut pe buze cântec, ce ne-a purtat spre viață lin... Tot ea, FEMEIA, din pieptul ei ne-a alăptat, ne-a învățat cuvântul MAMĂ, din fașă-apoi ne-a ridicat să
DE ZIUA TA, FEMEIE... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354427_a_355756]
-
stranii și l-a întrebat ce face, ce l-a apucat, ea îl lăsase citind, iar el a rîs, s-a întors spre ea și i-a îmbrățișat, stînd în genunchi, partea de jos a trupului, lipindu-și bărbia de pîntecul ei cu moliciuni tulburătoare și i-a spus că a descoperit o nouă lege care o să arunce în aer toate legile fizicii cunoscute și necunoscute încă, pentru că, uite, îi explica el, astrele și stele și planetele și sorii ... dar ea
CAP 19-21 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354452_a_355781]
-
ea, de altfel, descoperise brusc fericirea în simplitatea ei emoționantă, puternică și crudă, zvăpăiată și melancolică, deșănțată și castă în același timp. Mîngîierile erau o contopire a simțurilor, sexul era o emoționantă topire în fericire, cuvintele erau flori risipite peste pîntecul ei de femeie însetată de dragoste ca pămîntul fertil de ploaie. Ce frumoasă se făcuse Afrodita, de cînd taurul pătrunsese peste ea și în ea ca uraganul în trupul rece al mării și o răscolise și o înfierbîntase și o
CAP 19-21 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354452_a_355781]
-
Articolele Autorului Se varsă ceru-n poala unui câmp, Iar soarele în fire de mătase, Fuioarele au tors grâu și porumb Bogatul rod ne intră iar în case. Podgoriile miros deja a must, În teasc din struguri lacrimi împlinite Din pântec de butoi mai sare-un cep, Un pivnicer înnumară oi pe sărite. Prin nori de fum, în grabă trec cocorii, Veșmântul toamnei cu brumă e brodat, Într-o broboadă-și strânge zilele cernite, Pe firul ierbii cu pași grăbiți rugina
FIRE DE DOR de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1355 din 16 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353803_a_355132]
-
a fi în plin răsărit amurgul te va adormi blând în brațele lui aurii te vei regăsi vei regăsi visul pescărușului când aripa lui sărută valurile în plin zbor adâncit în creasta muntelui valorilor autentice infinitul cuvintelor nedescoperite tresare din pântecul lui grațios se trezesc semințele iubirii lumina înflorește în primăvara ființei printr-un nou cod al vocabularului frumosului nedescoperit încă de uman 21 martie 2014 Referință Bibliografică: vocabular nedescoperit / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1176, Anul
VOCABULAR NEDESCOPERIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353855_a_355184]
-
în: Ediția nr. 1447 din 17 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului NEPUTINȚA DE A VISA ne cunoșteam fără să ne știm mi-ai pipăit sufletul într-o lume oarbă printre crengile merilor înțepați cu vârful în pământ mângâind bezna din pântecul mamei între cuvinte înjumătățite învățând să pășim în sens invers acelor de ceasornic ca o dimineață ce-și căuta răsăritul ne știam fără să ne cunoaștem ne-am privit în oglinda primului apus dezmierdând ultima suflare de lumină doi copii
CURCUBEUL IUBIRII (POEME) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353104_a_354433]
-
ar fi spulberat.” Teofil din Antiohia Nu uit și n-am să uit vreodată Cerința care mi-a fost dată, Poruncă oare, ori povață? Învață să respiri în viață! Învață să respiri, ce sfinte Îmi sunt aceste trei cuvinte, Din pântecul durut al mumii Și până-n marginile lumii! Atât de simple și umile, Învață să respiri, copile, Ca zeii sus, în empireu, Învață să respiri mereu! Învață să respiri! desigur, Respiră fiecare singur, Și Aerul din jurul meu Are un nume- Dumnezeu
POEME PENTRU TINE de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353151_a_354480]
-
glie, răcnește crunt pe sub țărână. Se scurg izvoarele de patimi, sărută ciob de pribegie, sub tricolor păzim azi datini, căci ce-i român,e pe vecie! Cutez să-ți scriu pe-o rană dacă, iubirea ce ți-o port din pântec, de m-oi întoarce-acasă maică, voi scrie dorul meu pe-un cântec. Un curcubeu îmi poartă gândul, strivind pe sub lacrimi hotare, doar Dumnezeu mă știe sfântul, ce-am pribegit cu îndurare! Sub geana ochilor ce tace, închid lumina peste suflet
CÂNTEC PENTRU O PĂGÂNĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352660_a_353989]
-
anină De ram și rodu-și revarsă. Cântă-n tufiș o turturică; În sat din frunza de fag O doină timpu-l despică Și-și lasă ecoul pe prag. O iau de mână ca pe-o soră Și-o cuibăresc adânc în pântec; E primăvară și e horă ! Și toate-mi izvorăsc din suflet. Au adus berzele cucii Și rândunelele pe sârmă, Au dat lăstarii în toți nucii Și-n coastă mieii zburdă-n turmă. Mă-ntorc cu anii înapoi; Ce vremuri mai
CE VREMURI... de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352674_a_354003]
-
extremități ale liniei nesfârșite a orizontului, pe care scriitorul și criticul de artă, Grison Pierre, o consideră „o culoare privilegiată, înfățișând mutațiile ființei”, aici și ale anotimpului, o motivează pe autoarea volumului , Camelia Iuliana Radu, să vadă albul întoarcerii din pântecul nopții, o culoare a inițierii, de fapt o non-culoare în simbolul unei lumi: „Apoi șovăi alb pe alb/privind cum ninge/ m-ar durea urmele/ pe care le-aș lăsa în zăpadă/ m-ar frige asfaltul înghețat/ te-aș căuta
ELISABETA IOSIF ÎNTRE ALB ŞI NEGRU -CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353560_a_354889]
-
m-am opus. Încă dansam când trupul meu rămânea doar în lenjeria intimă albă pe care o îmbrăcasem special pentru acea seară... Iustin a îngenuncheat și a început să-mi sărute sânii ușor ca o boare, abia atingându-i, apoi pântecul, ceva mai vioi, trecând gradat la coapse, dar atât de apăsat, încât picioarele mele au început să tremure de plăcere. El a observat acest moment și s-a ridicat încet, m-a luat în brațe și așa m-a purtat
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353613_a_354942]
-
peste mână, Dedesupt aripele... Trece mama... ori e-o pleoapă Ce-și topește genele, Apă dintr-un ochi de groapă Înecând sirenele... Trece mama... ori e-o mierlă Ce-și suprimă cântecul; Îndărăt de porți de gherlă Pruncii-și mușcă pântecul... Trece mama... ori e-o piază De pe coada lingurii. Nici un înger, azi, de pază, Doar strigoii, singurii... Trece mama... ori e-o faclă Ce-și desceară flamele, Umbra umbrei dintr-o raclă; Lângă mama, mamele... Referință Bibliografică: Lângă mama, mamele
LÂNGĂ MAMA, MAMELE... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353690_a_355019]
-
cruzimea În ochii-ți înamorați. Cumplită ești, lascivo! Pe Dumuzi și Ghilgameș Voitu-i-ai pierduți, Dar, vezi, însăți ai fost robită De apriga simțire Ce îți purtă sfâșietoare pașii În regatul umbrelor După cel ce azi, periodic, Apune și renaște din pântecul străbun. Sufletul tău a găsit tămăduirea? Mihaela Oancea Referință Bibliografică: Isthar, eternul feminin / Mihaela Oancea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1102, Anul IV, 06 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihaela Oancea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ISTHAR, ETERNUL FEMININ de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353755_a_355084]
-
Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2297 din 15 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Pornit pe-al vieții nou făgaș și drumuri cu destine scrise, mă aflu, monstru ucigaș ale-nceputului meu vise. Spre viață intermediar, postat-ai pântecul de mamă. Cu-ntâiul pas în calendar, prima mea noapte se destramă. Hrăzindu-i vieții mele rostul de-a le-ntrona pe toate-n suflet, îmi dai în Tine adăpostul și labirinturi pentru umblet. Calc apăsat peste pământ, pătrund oglinzile de
ÎNVAŢĂ-MĂ CUM SĂ MĂ ROG ! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354243_a_355572]
-
-ți părinții și tot ce-i pe lume Lăsat de Acela ce viața ne-a dat! Ascultă-I Cuvântul și fugi de păcat! Respectă-i pe cei hărăziți să te-ndrume! Adoră, copile, din suflet pe mama Ce încă din pântec cu drag te-a vegheat! Slăbită-n putere pe brațe te-a luat, Cu dulce sărut învingându-ți și teama... Ai dragostea-n suflet, un dar minunat, Precum este viața ce ne-a dăruit, Divină suflare pe drum luminat Pe
IUBIRE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354581_a_355910]
-
se închină, plin de lumină O îmbracă-n splendoare de crin. Înlăuntrul ei este pace și zbucium neauzit cum este și afară Sufletul cald, fremătător Cu-ntinse aripi, spre Domnul zboară! Iar îngerul mai zise: ”și iată, vei lua în pântec și vei naște fiu și vei chema numele Lui Iisus” Referință Bibliografica: Bunăvestire / Elenă Armenescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 450, Anul ÎI, 25 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Elenă Armenescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
BUNAVESTIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 450 din 25 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354700_a_356029]