1,945 matches
-
stăpânească. Iar Dante, Dante? Ce vrea să ne spună prin istoria coborârii lui În adânc? Mă Înțelegeți, dragă prietene?“ Nu-mi plăcea să fiu dragul lui prieten, dar continuam să-l ascult. Giulio-Giulia, Rebisul meu Împlântat ca Lucifer În centrul pântecului Liei, dar el-ea, acel Ceva avea să se dea peste cap, să se repeadă către Înalt, Într-un fel oarecare avea să iasă. Acel Ceva e făcut să iasă din viscere, ca să se dezvăluie În taina-i limpede, nu ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
care sufletul omenesc, de secole, nu are nici un ungher neviolat. — Privește-mă, Îi spun, și eu sunt un Tigru. Dintr-o singură mișcare te Împing pe tine În mijlocul Încăperii, și Îți smulg tricoul, rup cingătoarea acelei cuirase ce ascunde farmecele pântecului tău de ambră. Acum tu, În palida lumină a lunii ce pătrunde prin ușa Întredeschisă, te ridici, mai frumoasă decât șarpele care-l seduse pe Adam, trufașă și fără rușine, fecioară și prostituată, Îmbrăcată doar În puterea-ți carnală, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Păi sigur, Îl cunoșteam, trecusem pe lângă el În după-amiaza aceea. Centrul Beaubourg! Sub ochii noștri. Și, Într-adevăr, la ce anume ar fi putut servi ditamai lădoiul În centrul Luteției (Luteția, bocaportul mării de nămol subteran), acolo unde odinioară era Pântecul Parisului, cu trompele alea captatoare de curenți aerieni, cu sminteala aia de țevi, de conducte, cu urechea aia a lui Dionisie căscată asupra golului exterior ca să emită sunete, mesaje, semnale până În centrul globului și să le restituie vomând informații din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Într-un tablou de Dufy. Era deasupra mea, Îmi cădea În spate. Îi ghiceam vârful, dar mă mișcam mai Întâi În jurul lui și apoi Înăuntrul arcelor de la baza lui. strivit Între un picior și altul, Îi măsuram cu privirea gleznele, pântecul, părțile rușinoase, Îi ghiceam vertiginosul intestin, totuna cu esofagul din gâtul acela al lui de girafă politehnică. Deși ciuruit ca o sită, avea puterea de a Întuneca lumina ce-l Înconjura, iar pe măsură ce mă mișcam, Îmi oferea, din perspective diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ușor, nu?“ Foarte ușor. Numai că Belbo nu mai sunase niciodată nici drepți, nici pe loc repaus. Ținea trompeta cu brațul drept Îndoit, pe lângă coaste, cu capătul ușor Îndreptat În jos, cum ții o carabină, și așteptase, cu capul sus, pântecul supt și pieptul În afară. Terzi tocmai rostea un discurs sec, cu fraze foarte scurte. Jacopo credea că pentru a emite sunetul trebuia să Înalțe ochii la cer și soarele avea să-l orbească. Dar așa moare un trompetist și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
prețioasă în vârf; s-ar fi potrivit cu obrăznicia ei demnă. Îmi dorisem și nu-mi dorisem: mi se părea o chestie populară, de prost-gust. Încă de când venise la mine acasă prima oară, îi desfăcusem cămașa și-mi așezasem palmele pe pântecul ei, cu o curiozitate grăbită, confuză, aproape nepoliticoasă. N-aveam curajul să-i cer asta, nu de teamă că m-ar fi refuzat (n-ar fi făcut-o, fiindcă mă iubea prea tare), ci pentru că știam că aș fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de kilometri și 27 de ani distanță, desenul era trasat corect, viu, promițător. Ne puteam încrucișa liniștit familiile, lichidele, fișele de identitate. Saliva noastră putea să se contopească, sperma pretențioasă și exclusivistă a clanului Robe merita să se deșerte în pântecul sexual și primitor al familiei Dinu, ducând mai departe gena intelectualului rasat (sau poate doar ratat, era o diferență de-o literă sau de-un cromozom). Mai cercetam și-alte poze, cu Anca și Monica, prietenele ei cele mai bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
văzându-i pe vizitatori. Erau cu toții echipați cu armuri yoroi, compuse din cuirase de fier lăcuit, umerare sode din plăci articulate, apărătoare de brațe și mâini, jambiere de metal sune-ate și fuste de zale articulate, care le apărau pulpele și pântecele. Pe cap purtau căști de luptă cu shikoro, apărătoare de ceafă. Înfățișarea lor era, Într-adevăr, Înfricoșătoare. Și, mai mult decât atât, confirma zvonurile despre războiul care tocmai Începuse. Hangiul rămase În pragul bucătăriei, fără a Îndrăzni să facă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cu o alunecare prin aer În formă de opt și zburându-i capul, făcu o Întoarcere În cerc, sesiză Încercarea de eschivă a samuraiului care făcuse un pas În spatele lui, schiță o lovitură falsă la gât și izbi la nivelul pântecului, cu aceeași forță dezlănțuită care sparse În bucăți armura, despicând, literalmente, În două partea de sus de partea de jos a corpului, și se opri În fața ultimului rămas. Totul durase cât o clipire. O străfulgerare În care un singur om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
a obișnuinței lui de a mânca tot felul de buruieni pe care le găsea primprejur, sărmanul bătrânel avea probleme de sănătate. Cu toate acestea, atletul lui Hristos, Trifon, Întru toate prăznuia și astfel simțea bucuria ce o simțeau Sfinții Mucenici. Pântecele, intestinele sale, toate Îi erau distruse, afară de sufletul său cel sănătos și strălucitor. Avea și niște fâșii Întinse pe o sârmă, pe care le usca și iarăși le lua, deoarece mereu ieșeau spume din intestinele lui. Firește, nu le putea
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
va iubi,/ Dă-i, Doamne viermi și la fel va iubi,/ Căci am stat pentru el de astă-noapte/ Cu picioarele ca vămile cerului despicate,/ Fă-l, Doamne, să crească și va muri;/Trimite-l cu viermii și va veni,/ Numai pântecul meu are dreptate: și-l va primi!/ Fă-l, Doamne, mare: mare va fi/ Iubitul cui al raclei cari/ Mi-o înjghebară solarii!" Epopeea vieții și a morții pe care o cuprinde toată opera lui Cezar Ivănescu, inclusiv cea eseistică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
La poetul plânsului, "profetizat de însuși Caragiale", totul pare să fi căzut definitiv în agonie și în vid. "Axioma" (Ploiești), nr. 1, ianuarie 2004 Gheorghe NEAGU Porfir și purpură literară Dacă Theodor Codreanu s-ar fi gândit să purceadă spre "pântecele" capitalei dâmbovițene, ar fi ajuns în București un critic plin de morgă și infatuare, mai puțin de dat studiului textului literar și mai implicat în sforării de umplere a tainului universitar, căci acolo ar fi avut catedră, sau celui jurnalistic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și Îi descoperi Încet trupul. Amara Îi apăru cu strălucirea unei statui de fildeș. Simți cum o flacără i se aprindea În piept, iar răsuflarea Îi devenea tot mai grăbită. Cu o altă mișcare, femeia se răsucise, scoțând la iveală pântecul Încă acoperit de văl. Un tremurat al pupilelor arăta că somnul Îi era pe sfârșite. Ochii de cristal clipiră de două ori; apoi, după un sfios gest de teamă la vederea bărbatului aplecat deasupra ei, pe buze Îi apăru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
stingă surâsul acela care Îi răsărea mereu În fața ochilor. Respirându-i suflarea, Începu să Înlăture vălul subțire care Îi acoperea sânul. Sfârcurile Întărite de excitație se Întinseră către el, slobozite din apăsare. Când Începu să slăbească voalul care Îi strângea pântecul, Amara Îi apucă mâna, cu o forță neașteptată, oprindu-l. Apoi se ridică Încet-Încet În picioare, ținându-l mereu la distanță cu vârful degetelor. El făcu un pas În față, Încercând să prindă creatura care continua să Îi scape, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să Îi scape, Însă din nou aceasta Îi scăpă din strânsoare, refugiindu-se Într-un ungher al odăii, lângă flacăra lumânării. În sfârșit, cu o mișcare Înceată, ca Într-un dans, ea Însăși desprinse ultimul văl care Îi mai acoperea pântecul, arătându-i-se. Dante Își duse mâna la gură, oprindu-și un strigăt de surpriză. Dinaintea lui Își făcuse apariția o ființă cu forme divine, monstrul despre care povestise Ovidiu, bărbat și femeie În același timp, un Hermafrodit viu, ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
i se redeștepta Înăuntru. Își ridică fața. Pietra, Încetând să-l mai mângâie, Își plecă buzele spre ale sale. Atunci Îi prinse gura Într-o sărutare nesfârșită, În timp ce mâinile Îi urcau de-a lungul gambelor ei, ridicându-i tunica până la pântec. Sărută pielea Întinsă, presărată ușor cu pistrui, iar apoi o trase spre el pe pat, smulgându-i veșmintele, și se afundă În trupul ei ca Într-o mare Întunecată. Rămase nemișcat, nici el n-ar fi știut să spună pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-l mai puteai pune în mișcare printr-o simplă apăsare de buton sau învârtire de manivelă. — Augie, știi că altul în situația mea ar fi dat colțul de mult. Există o părere cum că omul n-ar fi decât un pântec nesătul; o găsești și în Hamlet, din belșug. Ce lucru desăvârșit e omul* și mîndra boltă cerească bătută în scântei de aur** - însă e plictisit de tot acest gescheft. Uită-te la mine, nu sunt nici măcar cinstit și admirabil în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
sperând și temându-mă că mă va observa în timp ce se apleca și își ungea picioarele cu ulei de baie strălucitor și capul ei se întorcea spre mine, care eram cu mințile rătăcite, beat de priveliștea sânilor ei grei și a pântecului ei moale, atât de elegant încins în teaca costumului de baie, sau a părului pe care și-l pieptăna, mi se părea mie, cu o forță animalică nespusă, după ce își dăduse jos casca albă de baie. Rândunelele de pe plajă au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
convins de ce-mi spusese, nu eram nici copleșit de oroare pentru copilul nenăscut. Ca să fii complet consistent în genul acela de economie a sufletelor ar fi trebuit să simți o mare jenă și cumplite remușcări pentru simplul fapt că pântecul unei femei poate fi ocupat. Iar asta este o exagerare. Decizia îi aparținea ei în fond, dacă să facă un copil cu Frazer care nu era liber s-o ia acum de soție, chiar și să fi vrut ea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
peste măsură de frumoasă. Totuși, m-am gândit după aia că din cauza mea murise Bizcocho, că supraviețuise nopții alunecoase de împușcături de gherilă a nebunului de Zapatista și că fusese probabil prezent când fuseseră oamenii crucificați sau li se umpluseră pântecele cu furnici, că fusese trăznit de focurile de armă care explodau în jurul lui și că până la urmă eu fusesem cel care îl omorâsem. Doctorul avea o floare la butonieră când a apărut, și zâmbea. Dar în mare era posomorât. Camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
abia și-l pusese pe ea. În arșița aia prefera să umble goală prin cameră. Când am încercat să îmi amintesc cum arăta, goală, mi-am dat seama că nu-mi era greu deloc. Mi-a zărit ochii privindu-i pântecul și mâna i-a coborât să își strângă halatul în jurul corpului. Văzând acea mână cu degete bronzate și rotunde, am simțit cu amărăciune că privilegiile mele fuseseră retrase și trecute asupra altui bărbat. Le doream înapoi. Am zis cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
morții ițindu-se în rămurelele de deasupra. Și alte scene: ouă trase în țeapă pe lama cuțitelor și tropăind pe niște piciorușe minuscule; oameni închiși în cochilii de scoici, duși spre un banchet de canibali. Hering, carne, și alte bunuri sortite pântecului. Dar, în același timp, ochii omenești priveau cu atenție. Nu prevesteau nimic bun, dar cum se putea ști acest lucru? Sau regii bogați ai Betlehemului. Iosif lângă un foc de vreascuri. Și colo, în luncă, ce se întâmplă? Un lup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
am spus. Nu încerc să scap de ele. Și nici n-am încercat vreodată. La momentul ăsta sudoarea șiroia pe fețele noastre și prosopul lui de carnaval, care alunecase de pe pieptul și subsorile lui grase până la dumbrăvile de mușchi ale pântecului, semăna cu roba unui înțelept. Niciodată n-aveam să fiu de acord cu ideea că dragostea înseamnă adulter. Niciodată! De ce să ne închipuim una ca asta! Chiar dacă aș recunoaște faptul că mulți îndrăgostiți erau adulteri, precum Paolo și Francesca sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Soarele arde chiar deasupra noastră, în crucea amiezii, pe un cer limpede, fără nici un nor. Jos, printre ruine, înfloresc arbori de piper. În jur, vulcani stinși. Închid ochii și mi se pare că aud un zgomot înfundat venind, poate, din pântecul vulcanilor... În ciuda mijloacelor tehnice de azi, acești munți de piatră ni se par neverosimili. Cineva invocă poveștile cu extratereștri pe care le-am mai auzit și în alte părți și care, mărturisesc, m-au agasat totdeauna. De ce nu credem că
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
noastre, se pot realiza lucruri uluitoare cu ajutorul lămpilor cu halogen. — Serios? spuse ea, Încrețindu-și fruntea și examinând cu atenție revista. Aici scrie că are o boală de piele rară. Ușile se deschiseră larg și intră o femeie Însărcinată, cu pântecul umflat maiestuos, ca o pânză de corabie. Pe frunte, părul Îi era coafat În codițe africane, iar la spate era adunat Într-un aranjament complicat, cu bucle și Împletituri. Ar fi putut fi o splendidă statuie pentru prora unei corăbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]