839 matches
-
dominației tătare a Hanatului Crimeii asupra Țărilor Române, sub auspiciile Înaltei Porți. Locuitorii Cetății Albe, care nu respiraseră prea mult timp aerul libertății, s-au văzut amenințați cei dintâi. Ei cerură imediat ajutor Domniei pentru întărirea zidurilor. În martie 1454, pârcălabul Standul Marele, ginerele lui Alexandru cel Bun, supraveghea în persoană ridicarea unor noi forturi și așezarea tunurilor, pregătind cetatea, care avea să reziste la atacul flotei de 56 de corăbii turcești, întreprins cu concursul tătarilor, în aceeași vară. Spaima locuitorilor
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
apoi eroismele „eliberatorilor” În 1940 și după 1944 vor să justifice actuala aparteneță a ținutului. Nici un cuvânt despre principatul Moldovei Începând cu anul 1310 când orașul este menționat documentar nici un cuvânt despre Mușatini, Ștefan, Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, pârcălabii moldoveni, Petru Rareș, Al. Lăpușneanu, Mihai Vodă, despre Movilești, despre turci sau polonezi. Sudul Basarabiei astăzi regiunea Odesa. Cetățile Izmail, Chilia, Tighina, Cetatea Albă - verigi din lanțul apărării răsăritene a vechii Moldove (N. Iorga) evocă un trecut glorios la marginea
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
cetăților a fost mână de lucru rusească și a moldovenilor ca populații autohtone. Această firavă concesie față de moldoveni nu se mai regăsește În versiunea destinată turiștilor de alt neam. Multe dintre inscripțiile zidite În pereții cetăților de pe timpul domnitorilor și pârcălabilor moldoveni au fost Înlăturate. Și atunci gândul te duce la toleranța românilor. La Zamka județul Suceava se află deschisă biserica și mănăstirea armeană construită În zorii descălecatelor Țărilor Românești, spre satisfacția celor 2000 de armeni din România. Statuia ecvestră a
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
în Descrierea Moldovei de Dimitrie Cantemir. Acestea sunt sursele cele mai vechi, dar pe măsură ce trece timpul, ținutul Fălciu este amintit din ce în ce mai mult. Comparând lista lui Miron Costin cu lista lui Dimitrie Cantemir, constatăm că unele ținuturi aveau câte doi dregători (pârcălabi): la Hotin, Cernăuți (unul din ei era și mare spătar), Suceava (unul hatman), Neamț, Soroca, Roman, Botoșani, Orhei, Lăpușna, Chișinău, Galați, Tutova, Tecuci, Putna, inclusiv Fălciu, în vreme ce alte ținuturi aveau doar un dregător (Bacău, Târgu Frumos, Hârlău, Covurlui și Vaslui
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
braniște (moșie domnească folosită ca pășune și fâneață) ș.a. În alte documente era menționat termenul ispravnic, superior șoltuzului și pârgarilor; de exemplu: „ispravnici de Huși și Stănilești”. Funcția de ispravnic, menționată mai sus, ce o va înlocui pe cea de pârcălab, era amintită într-un document emis de voievodul Alexandru Lăpușneanu, la 8 iunie <1553-1561, 1564-1567>, prin care i se întărea lui „Ioan Năvrăpăscul, isprav<ni>c de Huși”, ocine în Boureni și Stănislăvești. În cărțile domnești adresate conducătorilor comunității din
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cerea șoltuzului și pârgarilor din Huși să strângă bani, pe care să-i trimită „pre oameni și pre vătăman din satele sfintei Episcopie”. Prin zapisul din 18 aprilie 1632, emis la Iași, voievodul Alexandru Iliaș (1620-1621, 1631-1633) poruncea ureadnicilor, șoltuzilor, pârcălabilor și tuturor târgoveților din Huși "să lase în pace” (să scutească) de diverse obligații (jold, podvoade, cai de olac, vii domnești, priveghi) „și alte angării mai mărunte” un număr de meșteri ai Episcopiei. La 26 august 1633, domnitorul Moise Movilă
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cojocar, un măcelar, un cârciumar, un croitor, un curălar și doi olari). Prin aceste scutiri repetate, se constată limitarea treptată a libertăților și a vechilor privilegii ale târgului în favoarea Episcopiei. Porunca lui Vasile Lupu din 22 august 1638 era categorică: „Pârcălabii de Fălciu și dregătorul din târgul Huși să lase în pace satele Episcopiei Huși de gloabe, de bătăi sau de depărături și să se amestece doar când va fi vreo moarte de om sau tîlhărie”. Alți domni cereau dregătorilor hușeni
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Huși”. Funcția s-a menținut multă vreme; ea exista încă în secolul al XVIII-lea, așa cum se constată în hrisovul lui Grigore al II-lea Ghica (1726-1733, 1735-1739, 1739-1741, 1747-1748) din 1733, adresat paharnicului al doilea și vornicului de Huși. Pârcălabul (ung. paznic de închisoare; kerkermeister) a fost un alt dregător medieval. Pârcălăbia era o dregătorie administrativă, judecătorească și militară, iar pârcălabul avea numeroase atribuții, reprezentând pe domn în zona supusă autorității lui. Această dregătorie exista în 1634, căci Vasile Lupu
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Grigore al II-lea Ghica (1726-1733, 1735-1739, 1739-1741, 1747-1748) din 1733, adresat paharnicului al doilea și vornicului de Huși. Pârcălabul (ung. paznic de închisoare; kerkermeister) a fost un alt dregător medieval. Pârcălăbia era o dregătorie administrativă, judecătorească și militară, iar pârcălabul avea numeroase atribuții, reprezentând pe domn în zona supusă autorității lui. Această dregătorie exista în 1634, căci Vasile Lupu îi întărește pârcălabului Mirăuță Coșescul câteva fălci de vie la Dric, lângă târgul Huși, o vie în satul Costești ș. a. Pe
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de închisoare; kerkermeister) a fost un alt dregător medieval. Pârcălăbia era o dregătorie administrativă, judecătorească și militară, iar pârcălabul avea numeroase atribuții, reprezentând pe domn în zona supusă autorității lui. Această dregătorie exista în 1634, căci Vasile Lupu îi întărește pârcălabului Mirăuță Coșescul câteva fălci de vie la Dric, lângă târgul Huși, o vie în satul Costești ș. a. Pe un hrisov din 1673, după vornicul de târg, semna un „Ion Pârcălab”, iar un alt pârcălab este menționat într-un document din
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Această dregătorie exista în 1634, căci Vasile Lupu îi întărește pârcălabului Mirăuță Coșescul câteva fălci de vie la Dric, lângă târgul Huși, o vie în satul Costești ș. a. Pe un hrisov din 1673, după vornicul de târg, semna un „Ion Pârcălab”, iar un alt pârcălab este menționat într-un document din 1676, dat în timpul lui Antonie Ruset, pentru scutirea coloniștilor și a Episcopiei. Marele paharnic era o funcție importantă și deținătorul ei avea în subordine o ierarhie, căreia îi aparținea paharnicul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
1634, căci Vasile Lupu îi întărește pârcălabului Mirăuță Coșescul câteva fălci de vie la Dric, lângă târgul Huși, o vie în satul Costești ș. a. Pe un hrisov din 1673, după vornicul de târg, semna un „Ion Pârcălab”, iar un alt pârcălab este menționat într-un document din 1676, dat în timpul lui Antonie Ruset, pentru scutirea coloniștilor și a Episcopiei. Marele paharnic era o funcție importantă și deținătorul ei avea în subordine o ierarhie, căreia îi aparținea paharnicul al doilea, paharnicul al
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
mai multor martori, boieri din zona Hușilor: „D-lui Constantin Pilatu Păharnicul de Huși, Zaharia vornicul de Huși, Bulbașa ot Huși...” (subl. ns.). Probabil că paharnicul îl avea în subordine pe pivnicer. Printre martorii hotarnici ai Plopenilor din 1673, după pârcălab, subscrie „Stratulat Pivniceriul”, apoi „Gheorghie biv Pivniceriu”. Funcțiile în administrația medievală constituiau importante surse de venituri, unii pivniceri par să se fi îmbogățit. Într-un document din 19 iulie 1696, se consemna că Arhire, care îndeplinea funcția de pivnicer în
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
domnie, în secolele următoare, este dovedită de hrisoavele prin care domnii scuteau satele supuse Episcopiei (care nu făceau parte din ocol) de plata „cheltuielilor târgului”, pe care erau datori să le suporte numai orășenii. Domnii se adresau funcționarilor locali (ureadnicilor, pârcălabilor, șoltuzilor și pârgarilor), în dese rânduri, cu porunca de a nu le percepe dări în produse sau în muncă. O altă modalitate de a proteja interesele Episcopiei și de a-i întări averea a constituit-o daniile de sate din
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
așezământ de către fondatorul ei se făcea chiar la începutul activității, în cazul nostru dania fiind din „hotarul” târgului, din vechea proprietate domnească. Pe baza unui document emis de același domnitor, datat 12 mai 7114 (1606), comparând mărturiile boierilor și prezența pârcălabilor Crâstea, Gherman și Manole, Nicolae Iorga a remarcat că prima „întăritură de moșii pentru episcopia de Huși trebuie pusă în primăvara sau vara anului 1606, în orice caz nu înainte de sfârșitul lui Iunie, când Ieremia-Vodă își mântui viața. De oare
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
mănăstirești, precum și cei din satele, proprietăți ale Mitropoliei Moldovei și ale Episcopiilor de Roman, Rădăuți și Huși. În documentele păstrate, se prevedeau adeseori nu numai scutiri de natură economică, ci și de natură judiciară: poslușnicii să nu fie judecați de pârcălabi, de paharnicul al doilea sau de către alți judecători. Numai poslușnicii care se făceau vinovați de crime sau furturi trebuiau judecați de către Divanul domnesc. Un mare vornic, pe nume Lupul, care poate fi chiar Vasile Lupu, viitorul domn al Moldovei (1634-1653
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și să le facă „județ cu dreptate”. Deci, dregătorii locali, „pre cuvinte și menciuni să nu facă mai mult val” (anchetă, n.a.). Ulterior, unii egumeni au primit dreptul de judecată asupra „furilor” (hoților) sau a tâlharilor, alteori dreptul a revenit pârcălabilor de Fălciu. În satele Episcopiei de Huși, în prima jumătate a secolului al XVII-lea, pârcălabii puteau judeca pe criminali și pe tâlhari, rămânând în competența episcopului doar bătăile și alte pricini de minimă importanță. Domnitorul Gheorghe Ștefan (1653-1658) scria
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
facă mai mult val” (anchetă, n.a.). Ulterior, unii egumeni au primit dreptul de judecată asupra „furilor” (hoților) sau a tâlharilor, alteori dreptul a revenit pârcălabilor de Fălciu. În satele Episcopiei de Huși, în prima jumătate a secolului al XVII-lea, pârcălabii puteau judeca pe criminali și pe tâlhari, rămânând în competența episcopului doar bătăile și alte pricini de minimă importanță. Domnitorul Gheorghe Ștefan (1653-1658) scria din Roman, la 3 noiembrie 1653, pârcălabilor din Fălciu și dregătorilor din târgul Huși, să scutească
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Huși, în prima jumătate a secolului al XVII-lea, pârcălabii puteau judeca pe criminali și pe tâlhari, rămânând în competența episcopului doar bătăile și alte pricini de minimă importanță. Domnitorul Gheorghe Ștefan (1653-1658) scria din Roman, la 3 noiembrie 1653, pârcălabilor din Fălciu și dregătorilor din târgul Huși, să scutească satele Episcopiei Huși de gloabe, de bătăi și pârâturi, și „să aibă treabă numai pentru morți de om sau alte deșugubine, furi sau tâlhari”. Marii vatavi apar și ei menționați ca
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și pârâturi, și „să aibă treabă numai pentru morți de om sau alte deșugubine, furi sau tâlhari”. Marii vatavi apar și ei menționați ca dregători în documentele legate de Episcopie. La 26 octombrie 1666, Iliaș Alexandru (1666-1668) scria marilor vătafi, pârcălabilor de ținut și „dregătorilor de prin târguri” că episcopul de Huși îi reclamase, pentru că judecând călugării, „preoții și casele lor, feciorii și năimiții și poslușnicii”, își depășeau atribuțiile și încălcau dreptul de judecată acordat Episcopiei. Deci, până în a doua jumătate
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
i s-a acordat rangul de vornic: o răsplată pentru serviciile aduse ca „president al judecătoriei ținutului Covurlui” și pentru „ale sale merite personale și credința către Noi și Patrie”. În anul următor - 1856 - a fost numit „în postul de pârcălab la orașul și portul Galați”, ulterior fiind reintegrat în cadrele armatei și înaintat în mod excepțional la gradul de maior. În timpul alegerilor pentru Adunarea ad-hoc (1857), în calitatea pe care o avea, Alexandru Ioan Cuza s-a arătat indignat de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
maior. În timpul alegerilor pentru Adunarea ad-hoc (1857), în calitatea pe care o avea, Alexandru Ioan Cuza s-a arătat indignat de abuzurile comise împotriva unioniștilor. Revoltat de falsificarea alegerilor de către caimacamul Nicolae Vogoride, și-a dat demisia din funcția de pârcălab de Galați. Unioniștii au obținut victoria în noile alegeri, iar Alexandru Ioan Cuza a fost avansat la gradul de colonel (august 1858) și, la scurt timp, locțiitor de hatman al oastei moldovene (septembrie), funcție pe care a îndeplinit-o până în
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
desparte moșia Dobreana de moșia Rânza. Fruntești Ar fi suficient temei să susținem că satul Fruntești își trage numele de la stolnicul Ion Frunteș, căruia Ștefan cel Mare „îi confirmă satul Ciorești de pe Bârlad, cumpărat cu 80 de zloți tătărăști de la pârcălabul Neagu și de fiica sa Marinca” sau de la Petru Frunteș (posibil frate cu Ion) care primește și el proprietăți „în gura Horaiței, pe Bârlad”, ca să întărim părerea mentalului colectiv că toate, sau aproape toate satele Moldovei, se trag de la Ștefan
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
traducerilor lui V., cu observația că „pe urma s-au tipărit la mănăstirea Neamțu, însă fără numele lui”, informație preluată de mai mulți bibliografi și exegeți, dar pusă la îndoială de N. A. Ursu (1979), care o atribuie lui Ioan Nemișescu, pârcălab la Hotin între 1817 și 1819. Este vorba despre prima ediție românească, sub titlul Scrisoarea Moldovei, realizată în 1806 (după cea germană, Frankfurt-Leipzig, 1771), dar imprimata abia în 1825 tot la mănăstirea Neamț, prin grijă mitropolitului Veniamin Costache și cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290435_a_291764]
-
în facultate fiind, că a făcut o declarație de credință generalului Antonescu. arborele genealogic al familiei ion c. brătianu SCHEMA GENEALOGICĂ A FAMILIEI BRĂTIANU † Dima cumpără moșie în Șuici la 1570, mort la 1623, căs. cu Stanca, fiica † Căpitanul Iene † Pârcălabul Ienache, mort la 1723 † Logofătul Iene zapciu la banii pocionului bairamului la 1727, mort la 1776, căs. cu Safta, fiica comisului Vlădescu † Oancea † Vistierul Constantin (Dincuță) † Constantin † Constantin † Zoe † Elena † Maria † Mihăiță fără posteritate † Ion fost vătaf de plai căs
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]