1,159 matches
-
stambă jegoasă stăteai la rând o noapte întreagă să poți să o cumperi, că nu-ți dădea mai mult, sau să ne aducem aminte că de unul singur sau cu familia dacă găseai o cămăruță cu chirie era plină de păduchi sau de ploșnițe, fără foc, fără geamuri, sparte sau stricate de bombardament, cu o lampă de gaz care fila de te îneca fumul. Despre opaiț n-au auzit tinerii de azi, iar dacă au citit despre el, nici într-un
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
fiu al mamei Ileana, a fost dus să învețe meserie la o turnătorie din Ploiești, la un patron. Deși era băiat vioi, frumos și mai voinic decât mine, după un an, l-au adus acasă slab, bolnav și plin de păduchi. Bietul băiat a fost tuns pe cap „două zeruri” și se vedeau păduchii înfipți în pielea capului la rădăcina părului. A suferit mult dar s-a făcut sănătos. În această situație umilitoare, m-am văzut cu vărul Gheorghe la sărbătorile
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
din Ploiești, la un patron. Deși era băiat vioi, frumos și mai voinic decât mine, după un an, l-au adus acasă slab, bolnav și plin de păduchi. Bietul băiat a fost tuns pe cap „două zeruri” și se vedeau păduchii înfipți în pielea capului la rădăcina părului. A suferit mult dar s-a făcut sănătos. În această situație umilitoare, m-am văzut cu vărul Gheorghe la sărbătorile Crăciunului, eram elev la seminar, purtam uniformă, și am surprins în ochii mamei
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Domnul ca secuio-maghiarii din România să aibă tot atâtea drepturi câte au maghiarii din S.U.A. Când Smirnov, cel recunoscut numai de armata a XIV-a din Transnistria (se dovedește a fi suficient!), a făcut aprecierea că România și Bulgaria sunt păduchii N.A.T.O. (vedeți, suntem păduchi, deoarece avem baze americane instalate la noi, dacă aveam baze rusești eram vulturi!), mi-am amintit de vorbele de duh care circulau în subteran, în perioada numită acum sovietizarea României, când câte un rus sus-pus
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
să aibă tot atâtea drepturi câte au maghiarii din S.U.A. Când Smirnov, cel recunoscut numai de armata a XIV-a din Transnistria (se dovedește a fi suficient!), a făcut aprecierea că România și Bulgaria sunt păduchii N.A.T.O. (vedeți, suntem păduchi, deoarece avem baze americane instalate la noi, dacă aveam baze rusești eram vulturi!), mi-am amintit de vorbele de duh care circulau în subteran, în perioada numită acum sovietizarea României, când câte un rus sus-pus venea la noi, să ne
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
superiorității sovietice, comisarul rus vede pe catifeaua compartimentului o gânganie și, nedumerit, întreabă ce este. Românul, crezând că poate fi salvat de acel cărăbuș de mai și voind cu orice preț să-și ia revanșa, îi spune că este un păduche. Malenchi, zice iar rusul, u nas, la noi, patru la kilogram! Pentru mine Smirnov și Voronin sunt doi din cei patru la kilogram. Pesemne, președintele Voronin s-a pălit rău la cap sau i s-a dat cu leuca în
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
pentru care am obținut sponsorizare de la reprezentantul Colgate din Santo Domingo. Desfacem niște cutii imense cu balsamuri, săpunuri, periuțe și paste de dinți. „Da, cred că o să le câștigi interesul” îmi spune Alfonso, preocupat de un tub cu șampon contra păduchilor. „Hi, hi, hi, ăsta e pentru Miguel!!!” adăugă, bucurându-se ca un copil mic. Între timp am devenit prieteni buni atât cu Miguel, dentistul lui Alfonso, cât și cu Sonia și Mari, soția și cumnata lui care stăteau și numărau
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
au scăpat amândoi, și când Cocu a ajuns acasă, noaptea, a bătut în geam și a spus cine este. Toți ai casei au vrut să-l îmbrățișeze (îl credeau pierdut), dar el nu le-a dat voie: „Sunt plin de păduchi, vreau să mă spăl!” Cocu Boteanu s-a căsătorit cu fata unui proprietar de la Podoleni, între Buhuși și Piatra Neamț, dar nu a renunțat la cariera militară. A fost comandantul închisorii de la Galați, unde, pentru un timp, a fost închis Emil
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
scrisorile familiei, ca multe alte mobile, suspensiuni și obiecte. În ce stare rămase biata casă! Canalul closetului spart în pivniță, fără măcar a permite mamei să-l repare în timpul șederii lor acolo, parchetele arse și știrbite, hârtia pe pereți maculată, păduchi de lemn până în pervazurile ușilor! Era o groază și cu neputință de crezut ca un popor civilizat să făptuiască astfel de devastări. Înainte de a o repara, mergea lumea să admire opera celor ce pretindeau că respectă memoria regelui Carol, pe
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
acasă cu ofițerul cel înalt. Nu i-au făcut nici un interogatoriu, nu i-au imputat nici o vină. L-au ținut o oră și jumătate în subsolul Kommandanturii cu soldați germani, într-o astfel de murdărie încât s-a umplut de păduchi. De acolo l-au trimis la Imperial. Jos, i s-au luat ceasornicul, banii și hârtiile din buzunare. L-au băgat într-o mansardă, cu o lampă mică, albastră în tavan și așa de murdară, încât el a cerut o
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
asistat la prânzul lui Mackensen dat în onoarea victoriilor germane în Galiția și Bucovina. Lucru care a revoltat pe toată lumea; 2. Lison Greceanu a fost arestată la Cercul Militar și pusă într-o cameră cu o servitoare hoață, plină de păduchi. Mai în urmă, cu două prostituate. I-au propus eliberarea plătind o amendă foarte mare. Amenzile erau bine-venite și explicau multe lucruri; 3. Cea bună: prietenul lui, curierul diplomatic elvețian, i-a spus că d. Păclianu 149, ministrul nostru la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cu o brutalitate nespusă, fiindcă, neauzind bine, nu s-a dat în lături la trecerea auto-ului militar și răspunsese energic mojiciei lor. În casă la mama, soldații au vândut mobilele și s-au mutat cu paturile în curte, atâția păduchi de lemn prăsiseră. Doamna Zincuța Manu avea de vecin pe col. Pfeiler, care locuia în casele Lukasiewicz; acesta i-a bătut copiii și i-a împușcat cei doi câini din curte, fiindcă făceau prea mult zgomot. Zincuța l-a fotografiat
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
staționa decât 2 ore. Dl M. Antonescu nu trebuia să vadă pe general, dar putea însoți la drum pe d na Antonescu. Plecară cu rufărie, ceva provizii și cărți. Găsiră pe general obosit după o noapte fără somn, grație numeroșilor păduchi de lemn din pat. Se găsi imediat alt pat, adus de M. Antonescu. Ca toaletă avea un mic lighean de tinichea ruginit. Cu toate făgăduielile d-lui Gigurtu și zgomotele răspândite intenționat în public de eliberare a prizonierului, el rămase
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pentru mine, am fost dus la Maschere, închisoarea cu chipuri grotești sculptate în piatră, care păreau să te batjocorească. Patru zile am stat în cavernele acelea săpate-n stânca de deasupra râului Natisone, dormind pe paiele putrede prin care mișunau păduchi și pureci, printre excremente, fără să mă spăl. Împărțeam menajeria cu un om care zgâria încontinuu gratiile cuștii, bolborosind cuvinte de neînțeles. În starea asta m-a găsit tatăl meu când a venit să-mi aducă banii, ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
piei de miel, o masă cu o lampă sub singura fereastră a încăperii și o laviță. Am încercat patul. Numai scânduri acoperite de o pânză de cânepă. - Nu există saltea de paie, am constatat. - Nu există saltea, nu există nici păduchi, mi-a dat Rotari replica. Pe jos era un pachet. - Lucrurile tale, sosite de la Cividale, m-a informat. L-am desfăcut. Conținea haine de-ale mele. Erau mototolite, așa că le-am întins pe masă, netezindu-le cu mâinile. - Mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
unde se frigeau la proțap o jumătate de duzină de iepuri sălbatici. - Doar ăia au mai rămas. - Buni și ăia, și adu-ne o carafă de apă și oțet. De dormit, nu-ți face griji, o să stăm aici, departe de păduchii tăi, a decis Gundo. Când ni s-au alăturat și cei doi soldați, albinosul ne-a adus iepurii, ațoși și fără sare. N-am avut de ales și i-am mâncat cum erau, dregându-i cu apă și oțet, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
simțea mai la largul său de unul singur. Încă nu-și putea Închipui ce avea să i se ordone să facă. În casă locuiau tot felul de călători: actori, șlefuitori de oglinzi, cherestegii. Cunoștea mirosul lor unic, precum și puricii și păduchii care-i Însoțeau. Hiyoshi ieșea În fiecare zi să vândă ace și, la Întoarcere, aducea zarzavaturi din saramură și orez, căci toți locatarii Își găteau singuri. Plitele le stăteau la dispoziție celor care plăteau pentru lemne de foc. Trecură șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Ishida Sakichi, Shojumaru se jenează să vă spună, fiindcă e dezgustător. Dar eu am să vorbesc, pentru că dacă nu vă spunem, s-ar putea să deveniți bănuitor. — În regulă. Care e lucrul acela dezgustător? — Ne căutam unii pe alții de păduchi. — Păduchi? — Da. La Început, cineva a găsit unul umblând pe gulerul meu, apoi, Toranosuke a găsit altul pe mâneca lui Sengoku. În sfârșit, fiecare a Început să spună că toți ceilalți sunt infestați și, În toiul discuției, când am venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Sakichi, Shojumaru se jenează să vă spună, fiindcă e dezgustător. Dar eu am să vorbesc, pentru că dacă nu vă spunem, s-ar putea să deveniți bănuitor. — În regulă. Care e lucrul acela dezgustător? — Ne căutam unii pe alții de păduchi. — Păduchi? — Da. La Început, cineva a găsit unul umblând pe gulerul meu, apoi, Toranosuke a găsit altul pe mâneca lui Sengoku. În sfârșit, fiecare a Început să spună că toți ceilalți sunt infestați și, În toiul discuției, când am venit aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
umblând pe gulerul meu, apoi, Toranosuke a găsit altul pe mâneca lui Sengoku. În sfârșit, fiecare a Început să spună că toți ceilalți sunt infestați și, În toiul discuției, când am venit aici să ne Încălzim la foc, am găsit păduchi târându-se peste armurile tuturor. Și-acum au Început să ne piște, așa că, vom masacra toată armata inamică. Ne vom dezinfecta rufăria la fel cum a fost ars Muntele Hiei! — Chiar așa? râse Hideyoshi. Cred că și păduchii s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
am găsit păduchi târându-se peste armurile tuturor. Și-acum au Început să ne piște, așa că, vom masacra toată armata inamică. Ne vom dezinfecta rufăria la fel cum a fost ars Muntele Hiei! — Chiar așa? râse Hideyoshi. Cred că și păduchii s-au plictisit să fie asediați, În campania asta care nu se mai termină. — Da, dar situația noastră e diferită de aceea a Castelului Miki. Păduchii au provizii din belșug, așa că, dacă nu-i ardem, nu se vor da bătuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
fel cum a fost ars Muntele Hiei! — Chiar așa? râse Hideyoshi. Cred că și păduchii s-au plictisit să fie asediați, În campania asta care nu se mai termină. — Da, dar situația noastră e diferită de aceea a Castelului Miki. Păduchii au provizii din belșug, așa că, dacă nu-i ardem, nu se vor da bătuți niciodată. — Ajunge. Încep să am și eu mâncărimi. — N-ați mai făcut baie de peste zece zile, nu-i așa, stăpâne? Sunt sigur că „inamicul“ v-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
zece zile, nu-i așa, stăpâne? Sunt sigur că „inamicul“ v-a ocupat tot teritoriul, roiuri-roiuri! Destul, Sakichi! Spre Încântarea pajilor, Hideyoshi se repezi spre ei, scuturându-se din tot trupul, ca dovadă că nu numai pe ei Îi mâncau păduchii. Începură să râdă și să danseze cu toții. Chiar atunci, un soldat privi, din afara cortului, spre tinerii care râdeau veseli și spre vălătucii de fum cald. — Shojumaru e aici? — Da, aici sunt, răspunse Shojumaru. Soldatul era unul dintre vasalii tatălui său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
foarte puțină hrană. Pentru multe femei, poate mai grav decât faptul că în general condițiile erau deplorabile a fost acela că vagoanele nu erau împărțite în funcție de sex. Astfel, dacă așa cum erau înghesuite în niște vagoane de vite și infestate cu păduchi se atenta la condiția lor de ființe umane, faptul că erau forțate să-și satisfacă necesitățile fiziologice în fața bărbaților atenta la demnitatea lor de femei. Rușinea, jena trăită de femei în aceste circumstanțe rămâne elementul central în cele mai multe dintre mărturiile
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
încă mai bântuiau evreii din lagărul din Edineț, foarte bolnavi, scheletici, mai mult morți decât vii, despre care își amintesc mai mulți supraviețuitori cu care am făcut interviuri, a văzut cum înnebunește un om pe care îl cunoști, farmacistul Garai, păduchi, tifos exantematic, frig, foamete („și iarăși ajung la un capitol foarte obișnuit și foarte des discutat aici: mâncarea”), restricții peste restricții, moartea bunicilor lăsați într-un fel de azil, lipsa WC-urilor (“în starea closetelor se cunoaște gradul de cultură
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]