2,791 matches
-
este orb mai mare decât cel Care nu vrea strămoșii să îi vadă. De secole dacii din parcuri Privesc trecătorii, mulți la număr, O pasăre se mai odihnește Pe faldul mantiei prinsă pe umăr. Iar în depozitele prăfuite, Câte-un păianjen țese pânză Pe umăr sau în palma unui dac... Cine să le poarte de grijă? Cine să le redea identitatea? Să le descifreze misterul Și să-i readucă acasă Simbolic măcar, cui îi mai pasă? Noi suntem cei ce vrem
ISTORICI REPETENŢI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364691_a_366020]
-
Ne pare rău, nu mai poți schimba nimic”, vine răspunsul, de undeva de nicăieri. ”Sunteți niște monștri!”, repet, apoi plec, tremurând aproape. În film, ca și în viața reală. Totul e o nebunie. * Sunt prins ca într-o pânză de păianjen. Gigantică, amețitoare. Orice aș face, nu eu dețin controlul situației. Au fost alții, înaintea mea, care s-au gândit la asta. Știam. Știam că drogurile ucid o jumătate din populație, iar Producătorii, pe cealaltă. Știam că nu suntem liberi. Știam
LIBERTATE DE VÂNZARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350200_a_351529]
-
la mal tulburat abalone absconse în nisipuri albastre forme din lemn chinuit stau reazem și țintă ibisul conturat de maree ciugulște șorțul de frunze bolți din dune pe plajă căldură cu clopoței O altă zi, o altă noapte Vara II Păianjeni vărateci urzesc cuibăriți în alcovuri de stâncă sub un castron de sineală și gălbenuș - pămîntul plutește plesnind în lumina acută umbre de aur prin bolovani scorpioni și șopârle înnoată la soare cactușii se ridică în spații o libelulă dispare la
POEZII de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350291_a_351620]
-
himeră unde se trecea Râul Negel în încăperea unde intrau și ieșeau în galop vedenii apretate pe ață Oarbe cu mâini efemere, fantome electrice și măscărici dormeau duși în lumi ferecate. De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Păianjeni vărateci urzeau cuibăriți în alcovuri de stâncă Sub un castron de sineală și gălbenuș - pământul plutea plesnind în lumina bolnavă umbre de aur prin bolovani Scorpioni și șopârle înotau la soare printre cactușii care trosneau în spații O libelulă se
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
pe apa sâmbetei sufletul lui înghețat în negură lumina se stingea mută pentru Iorgu Bugan De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Auzi livada bunicii scâncind în noapte? Auzi frunzele rupându-se în furtuni electrice în noapte? Auzi păianjeni văduva-neagră sugând vlaga pomilor la umbra lor născătoare? Auzi cum țărna se întoarce pe dos? Cum livada Domnului Ion se preface într-o gaură neagră? De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Cavalerii mărșăluiau în bătătura cea veche
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
la așa ceva? Sau ai scris când erai copilaș și acum ai abandonat? - Am scris, acum am alte preocupări mai importante. - Acelea de a distruge inimi? De a seduce și de a abandona după aceea victima căzută în plasa ta de păianjen? - Andrada, aici am venit să ne simțim bine, să petrecemo după amiază plăcută într-un cadru natural mirific. De ce trebuie să strici tu totul prin sarcasmul tău, când am început așa de frumos plimbarea? - Scuză-mă. Mă simt vulnerabilă. Neprotejată
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350311_a_351640]
-
labirint inexpugnabil, Martor al iadului, Plutind deasupra prăpastiei, Hipnotizat de vraja Întunecată, dar fascinantă A abisului, Rătăcind pe un tărâm Unde stăpâni Sunt liliecii Și noaptea cea mai adâncă, Paralizat de frică, Precum o insectă prinsă Într-o pânză de păianjen, Să rostești, simplu: „Cred” Și să te întorci la lumină. Acolo unde primăvara, Izvoarele reci și pure Și piscurile munților Sunt eterne... Citește mai mult Din adâncul tenebrelor,Prizonier al unui labirint inexpugnabil,Martor al iadului,Plutind deasupra prăpastiei,Hipnotizat
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
mult Din adâncul tenebrelor,Prizonier al unui labirint inexpugnabil,Martor al iadului,Plutind deasupra prăpastiei,Hipnotizat de vrajaîntunecată, dar fascinantăA abisului,Rătăcind pe un tărâmUnde stăpâniSunt lilieciiși noaptea cea mai adâncă,Paralizat de frică,Precum o insectă prinsăîntr-o pânză de păianjen,Să rostești, simplu:„Cred”Și să te întorci la lumină.Acolo unde primăvara,Izvoarele reci și pureși piscurile munțilorSunt eterne...... II. GUSTUL ÎNVENINAT AL INVIDIEI, de Mihai Iunian Gîndu , publicat în Ediția nr. 2316 din 04 mai 2017. ...Părăsit de
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
a făcut, nici el, excepție. A învățat legile cartierului, cum să se bată, cum să se strecoare neobservat, la nevoie, a consumat băutură în cantități enorme și a iubit aproape jumătate din fetele acelei comunități necivilizate.... XXVII. ACELAȘI OM, ALT PĂIANJEN, de Mihai Iunian Gîndu , publicat în Ediția nr. 1883 din 26 februarie 2016. - În memoria unchiului meu, Mircea Costache - După cum am lămurit cititorul în ceea ce am numit „trilogia păianjenului”, am o afinitate tainică, neștiută (îmi vine să zic, nu știu
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
aproape jumătate din fetele acelei comunități necivilizate.... XXVII. ACELAȘI OM, ALT PĂIANJEN, de Mihai Iunian Gîndu , publicat în Ediția nr. 1883 din 26 februarie 2016. - În memoria unchiului meu, Mircea Costache - După cum am lămurit cititorul în ceea ce am numit „trilogia păianjenului”, am o afinitate tainică, neștiută (îmi vine să zic, nu știu de ce, poate din cauza bizareriei, „pessoană”, de la Fernando Pessoa) cu acești stranii reprezentanți ai speciei arahnidelor. Am citit aproape cu stupefacție că cea mai răspândită temere de pe glob este arahnofobia
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
Am citit aproape cu stupefacție că cea mai răspândită temere de pe glob este arahnofobia. Nu că nu aș înțelege ce înseamnă să ai o temere, eu sufăr de acrofobie. Dar nu înțeleg cum ar putea cineva să se teamă de păianjeni, eu aproape iubindu-i. Bine, firește că dacă e vorba de un păianjen gigant sau veninos m-aș teme, dar asta din pricina mușcăturii, nu din alte motive. Dacă mușcătura mă poate băga în spital, desigur că trebuie să mă feresc
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
arahnofobia. Nu că nu aș înțelege ce înseamnă să ai o temere, eu sufăr de acrofobie. Dar nu înțeleg cum ar putea cineva să se teamă de păianjeni, eu aproape iubindu-i. Bine, firește că dacă e vorba de un păianjen gigant sau veninos m-aș teme, dar asta din pricina mușcăturii, nu din alte motive. Dacă mușcătura mă poate băga în spital, desigur că trebuie să mă feresc. Să mă apăr. Dar cu majoritatea păianjenilor, cei de dimensiuni mai mici și
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
că dacă e vorba de un păianjen gigant sau veninos m-aș teme, dar asta din pricina mușcăturii, nu din alte motive. Dacă mușcătura mă poate băga în spital, desigur că trebuie să mă feresc. Să mă apăr. Dar cu majoritatea păianjenilor, cei de dimensiuni mai mici și care se spune că nu sunt prea periculoși ... Citește mai mult - În memoria unchiului meu,Mircea Costache -După cum am lămurit cititorul în ceea ce am numit „trilogia păianjenului”, am o afinitate tainică, neștiută (îmi
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
Să mă apăr. Dar cu majoritatea păianjenilor, cei de dimensiuni mai mici și care se spune că nu sunt prea periculoși ... Citește mai mult - În memoria unchiului meu,Mircea Costache -După cum am lămurit cititorul în ceea ce am numit „trilogia păianjenului”, am o afinitate tainică, neștiută (îmi vine să zic, nu știu de ce, poate din cauza bizareriei, „pessoană”, de la Fernando Pessoa) cu acești stranii reprezentanți ai speciei arahnidelor.Am citit aproape cu stupefacție că cea mai răspândită temere de pe glob este arahnofobia
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
Am citit aproape cu stupefacție că cea mai răspândită temere de pe glob este arahnofobia. Nu că nu aș înțelege ce înseamnă să ai o temere, eu sufăr de acrofobie. Dar nu înțeleg cum ar putea cineva să se teamă de păianjeni, eu aproape iubindu-i. Bine, firește că dacă e vorba de un păianjen gigant sau veninos m-aș teme, dar asta din pricina mușcăturii, nu din alte motive. Dacă mușcătura mă poate băga în spital, desigur că trebuie să mă feresc
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
arahnofobia. Nu că nu aș înțelege ce înseamnă să ai o temere, eu sufăr de acrofobie. Dar nu înțeleg cum ar putea cineva să se teamă de păianjeni, eu aproape iubindu-i. Bine, firește că dacă e vorba de un păianjen gigant sau veninos m-aș teme, dar asta din pricina mușcăturii, nu din alte motive. Dacă mușcătura mă poate băga în spital, desigur că trebuie să mă feresc. Să mă apăr. Dar cu majoritatea păianjenilor, cei de dimensiuni mai mici și
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
că dacă e vorba de un păianjen gigant sau veninos m-aș teme, dar asta din pricina mușcăturii, nu din alte motive. Dacă mușcătura mă poate băga în spital, desigur că trebuie să mă feresc. Să mă apăr. Dar cu majoritatea păianjenilor, cei de dimensiuni mai mici și care se spune că nu sunt prea periculoși ... XXVIII. LIBERTATE DE VÂNZARE, de Mihai Iunian Gîndu , publicat în Ediția nr. 1838 din 12 ianuarie 2016. Notă. Categorisirea membrilor societății distopice prezentate în text în
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
forță și de culoare a jocului scenic al actriței, joc capabil să redea, cu supremă fidelitate, imaginea unei lumi pesonale, ce închide în lăuntricitatea ei un veritabil simbol de sorginte estetică, cu mare bucurie descoperit printre ițele miraculoasei pânze de păianjen a personajului construit, deopotrivă, și de către actor, și de către dramaturg, în măsuri egale sau diferite întrucâtva. Cu alte cuvinte, participăm aici la întâlnirea de neuitat cu un Actor cu majusculă de dimensiunea unui infinit matematic lung, de astă dată, care
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350415_a_351744]
-
piesă gorkiană „Azilul de noapte” îi răspunde cu franchețe lui Vasca Pepel următoarele: „Dacă crezi că există, atunci există; dacă nu crezi - nu există!” Pentru TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ - o actriță, care, prin vibrația sufletului său, vorba Cellei Serghi în „Pânza de păianjen”, „crea de la început un climat al ei” sau, mai bine zis, un model de climat exclusiv numai al ei, ca și cum scena de teatru ar fi format mereu acel spațiu singular, unde nu mai încăpea absolut nimic în afară de puternicul său spirit
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350415_a_351744]
-
încă mânia ce cuprinde în horă rabini și preoți, Relicvele tale ce lumea o pune-n uimire ne atrag astăzi pe toți; Rămas fără de Templu... Ne-ai primit doar la Zidu-ți cu Plâns, Iar prin biserici?! Doar igrasie, scorojeli și păianjeni și larmă ai strâns! Tu nu vei renaște de mână de om ; nu-ți vor da strălucire artiști iconari, Nici împărații nu te-or înălța, oștiri fără număr, ori meșteri zidari... Prin minune divină vei fi rezidit, oraș ce o
POEMELE UNUI PELERIN VISĂTOR LA ZIDUL PLÂNGERII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348986_a_350315]
-
a fi! Pentru mine a scrie înseamnă: a iubi, a tăcea, a râde, a plânge, a dansa, a trăi, a muri, a picta cu emoții în cuvinte pe sufletele oamenilor!” RAMONA - SANDRINA ILIE, LADY ALLIA, Brașov “Poezia - un fir de păianjen de-a lungul căruia încercăm să urcăm spre infinit” - VIRGINIA POPESCU, Ploiești “Poezia este un răsărit de soare care ne bucură sufletul în fiecare clipă” - NICOLE POTTIER, Franța “Lumina lunii toarnă, de sus, în noi, iubire/ Și ne-ntețește foamea
LA MULTI ANI,DRAGI POETI , DE ZIUA MONDIALA A POEZIEI ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349100_a_350429]
-
acum Căci joacă pitulușu-n paradis! * M-ascund și eu pe după brațul tău Să fur din trupul cald o-mbrătișare Când crengi lovesc blesteme-n geam și zău Că-mi pare noaptea înfricoșătoare. * O plasă teși în jurul meu de șoapte Ca un păianjen în brațe mă cuprinzi Aprinzi în suflet focurile de noapte Și-ntre cearceafuri ardem suferinzi. * Sunt florile de apă înecate Nici luna nu mai râde la ferești Că aburite-s geamurile toate Când în cearceafuri ude mă-nvelești. * Nici gândul
DE DRAGOSTE ... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348530_a_349859]
-
scaieți? Imaginea din urmă mă face să oftez, să-mi pară rău că azi mă reprezintă... Cum poate să trișeze și-așa stupid să mintă când încă-n tinerețe mai vibrez? Arachne În cameră, în colțul dinspre apus, un mic păianjen și-a țesut o plasă fină. Îl văd cum stă la pândă sperând că o să vină vreo gâză, dar e trist, n-a prins nimic. Să fie oare-Arachne, cea care a-ntrecut pe-Athena în țesut de pânze-alese? Zeița, umilită, cu ură
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348657_a_349986]
-
de-a lor splendoare s-a temut. S-a spânzurat artista durerea ne-ndurând. N-a suportat să fie pedepsită doar pentru că fusese de soartă hărăzită să-și țeasă-aproape fiecare gând. S-a îngrozit Athena de gestu-i disperat și-ntr-un păianjen i-a schimbat ființa sortindu-i să-și arate de-a pururi iscusința în pânze precum cerul înstelat. Anatol Covali Referință Bibliografică: Poeme / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1533, Anul V, 13 martie 2015. Drepturi de Autor
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348657_a_349986]
-
nu se motivează actul în sine. Succesele mele ar trebui să trezească impulsul spre un lucru bine făcut și dorința să fii și tu invidiat odată pentru asta. Cei care vor continua să se înfășoare în această neagră pânză de păianjen, vor deveni victime ale propriilor acte. Gruparea de scriitori maramureșeni din care fac, cu mândrie, parte are nevoie, cred, de mai multă omogenizare, de un mai penetrant suflu comun, de o mai intensă trăire a evenimentelor literare de creație, de
INTERVIU CU BETTY KIRCHMAJER-DONCA de ANCA GOJA în ediţia nr. 67 din 08 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348634_a_349963]