1,696 matches
-
munți, Să nu mai văd țipenie de om; Sunt prea sătul de-nmormântări și nunți, M-am săturat să fiu și econom. Amândoi ne vom zidi coliba Și vom trăi ca niște pui de cuc; Când o fi să mă pălească hiba, M-oi face, pentru tine, un haiduc. Ca o nălucă printre oameni, Ce pentru bani atât se forfotesc, Mă voi mândri că nu le sameni Și-atunci, iubito, mai mult te iubesc. Referință Bibliografică: Iubito, hai în sihăstrie! / George
IUBITO, HAI ÎN SIHĂSTRIE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346959_a_348288]
-
absolut minunat era - totuși! - însuși cortul, specific nomazilor, cu acel vârf ascuțit, sesizabil de la depărtare, de care se ferește adevărata lume bună. Ca să nu mai vorbesc că Parcul „Eminescu” - locația unde a fost făcută fotografia, mi se părea că a pălit și el la vederea unei astfel de perechi distonante ce se presupune neîndoielnic că tocmai își depusese „jurământul iubirii pe viață”, deoarece parcul este amplasat și astăzi în imediata vecinătate a Stării Civile. Practic, perechile ies pe o ușă laterală
O FOTOGRAFIE CÂT O MIE DE CUVINTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348310_a_349639]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > RUGĂ PENTRU ȚARA SOARELUI-RĂSARE Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 439 din 14 martie 2012 Toate Articolele Autorului O, Doamne! Darul tău pălește azi În lumea mea preafericită, Căci știu o altă lume în necaz Și-ofranda ce mi-o dai e ofilită. Din Țara Soarelui-Răsare Suspin de suflete stinghere Razbate surd, de-atâta depărtare, În casa fericirii mele. Li-i zguduit din
RUGĂ PENTRU ŢARA SOARELUI-RĂSARE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348359_a_349688]
-
Tăcută cu poala plină cu struguri dulci. E vremea fluturilor hălăduind prin lunci Mai rodnică în sfârșit când se nasc și prunci. Intr-un târziu Pe albele file din fața mea cresc Rădăcini poemului ce sfredelește Fruntea, la auzul lor, însă pălesc, Iar metafora intrată-n vers se rotunjește. Un gând stăpân domnește poemul încă, Aud penița încolțind ideea Iar strofa se rupe dintr-o stâncă Cum se deschide-n ceață iar femeia. Iubito așteaptă în cealaltă tăcere Doar până când acest poem
ADEVĂRUL DIN ACROSTIH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348481_a_349810]
-
care să merite iubirea mea, respectul și orice sacrificiu din partea mea, să am serviciu acceptat și de el, să am mașină și să colindăm cu ea prin toată țara... Hei! Ce-i cu tine, Mihai? se întrerupse, speriată, Daniela. El pălise la un moment dat. Se albise la față, își prinsese capul în mâini și rămăsese așa, sprijinit cu coatele de masă. Ea s-a ridicat și s-a îndreptat spre el. - Îți aduc un pahar cu apă, Mihai? - Nu, mulțumesc
PROASPĂT FRAGMENT DIN ROMANUL AFLAT ÎN LUCRU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376866_a_378195]
-
și în jurnalul meu. Chiar l-am citit azi-dimineață la cafea... Ai deja o cerere în căsătorie? Nu se poate! Evită să spună cauza reală. Exact când am vorbit despre căsătorie a avut primul semn. O tresărire și apoi a pălit... De ce? De ce tocmai atunci i s-a întâmplat? De ce? se întreba Daniela. Nu auzise ultima întrebare și nu-l văzuse pe Mihai cum o privește. Lăsase privirea să sfredelească farfurioara pe care era așezată ceașca de cafea. El repetă întrebarea
PROASPĂT FRAGMENT DIN ROMANUL AFLAT ÎN LUCRU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376866_a_378195]
-
în codri teama vor să-nvingă când turmele-și gonesc de pe poteci ciopor de lupi prin urlete îngână vedenii albe strânse către zare apoi se furișează către stână sperând să se sfârșească postul mare dar pân-ajung încep să se pălească luminile clipind parcă a moarte căci orizontul prinde să roșească iar haita flămânzește mai departe se umple cerul de lumină lină topind în ea icoanele de sus o nouă încercare va să vină când astrul se va trece spre apus
CLIPESC PE BOLTĂ STELE DE DEPARTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377053_a_378382]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > VRAJA NOPȚII Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1351 din 12 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Privesc pe geam la cerul plin de stele Urmărind cum zorii zilei le pălesc. Apoi adorm cu gândurile mele, Ce mă cuprind în taină și mă vrăjesc. E vraja nopților târzii de iarnă, Ce te cuprinde-ncet fără să ști... Și-ți face din viața ta o mică taină, Iar tu o ascunzi apoi
VRAJA NOPŢII de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376374_a_377703]
-
în halul ăsta,” îi replică Ciprian. Gata lasă asta acum, ce să-i faci dacă nu l-am găsit pe Nea Vasile, dormeam la pontonul dormitor.” Se așternu tăcerea între ei, Mișu privi prin geamul scării stelele ce începeau să pălească se apropia dimineață închise puțin ochi încerca să doarmă dar nereușind îi spuse lui Ciprian. ,,La douăzeci de ani eram însurat, ce timpuri frumoase lucrăm că zidar soția îmi era frumoasă și cum ne mai iubeam, însă cei drept mai
NOPTI CHINUITOARE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376419_a_377748]
-
lalele și câteva lăcrămioare, iar celelalte flori erau foarte agitate:-Vine sfârșitul lumii...-Un monstru e sub pământ.. -E cutremur... țipau florile ... DOUĂ BOABEDouă boabe, două perleStrivite de pleoapa greaStau să curgă râureleDin ochii de peruzea.Două lacrimi sărățeleSe preling, pălind bujorul...S-a împuns în degețeleîntr-un spin... plivind răzorul!Două boabe, stropi de rouăVin la vale-ncetișorPe sub genele-amândouăPicurând pe obrăjor...Zău, că inima îmi rupeCând mă-ntreabă suspinând:-Unde-i mama, ca să sufle?-Vine... vine în curând!Două boabe cristalineDin ochii
CORNELIA NEAGA [Corola-blog/BlogPost/375843_a_377172]
-
obișnuit, dar clar definitorie pentru superspații, supernoțiuni, superpercepție. Poezia de dragoste se face prezentă oricum intuitiv, dar iat-o explicitată textual: „Ești/ Icoana mea;/ Pe Cer./ Când mă uit la Carul Mare,/ Văd chipul tău luminat.// Fără tine,/ Chipul ar păli,/ Trupul s-ar înțeleni,/ Pierzându-se...// Casa mea mea/ E făcută după cuibul visurilor tale...” Departe de a se strădui pentru o desprindere de lume pentru vreuna paralelă, Menuț Maximinian își concretizează senzațiile la cote de amplitutidine maximă, înspre binefacere
DANIEL MARIAN DESPRE MENUŢ MAXIMINIAN de BAKI YMERI în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375958_a_377287]
-
în codri teama vor să-nvingă când turmele-și gonesc de pe poteci ciopor de lupi prin urlete îngână vedenii albe strânse către zare apoi se furișează către stână sperând să se sfârșească postul mare dar pân-ajung încep să se pălească luminile clipind parcă a moarte căci orizontul prinde să roșească iar haita flămânzește mai departe se umple cerul de lumină lină topind în ea icoanele de sus o nouă încercare va să vină când astrul se va trece spre apus
CLIPESC PE BOLTĂ STELE DE DEPARTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373183_a_374512]
-
și furnici tot la coama ta iubite mi-aș culege licurici și din licăr ori savoare aș alege semn de mamă ca să mă adăp aiurea din setosu-ți rug ia seamă astăzi îmi e bine și clădirea ta din stufuri îmi pălește licuriciul și îmi lasă prin catrene singură o umbr-a ta Referință Bibliografică: CATRENE CU MIGRENE 2 / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1992, Anul VI, 14 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Ranta Cândea : Toate
CATRENE CU MIGRENE 2 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373218_a_374547]
-
Nu e sfârșitul acum pentru noi. Nopțile lungi în zile se-adună, Nori grei anunță furtună, Nu mai e cântec de paseri-n zăvoi Nu e sfârșitul acum pentru noi. Drumul spre tine mult rătăcește Gândul se stinge, în frunze pălește. Aș vrea să pot să te-aduc înapoi, Nu e sfârșitul acum pentru noi. Rătăcesc între a spune sau nu Clipei trecute ce ai fost doar tu, Cum să mai fiu eu pentru amândoi? Nu e sfârșitul acum pentru noi
NU E SFÂRŞITUL ACUM PENTRU NOI de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376124_a_377453]
-
Nu e sfârșitul acum pentru noi. Nopțile lungi în zile se-adună, Nori grei anunță furtună, Nu mai e cântec de paseri-n zăvoi Nu e sfârșitul acum pentru noi. Drumul spre tine mult rătăcește Gândul se stinge, în frunze pălește. Aș vrea să pot să te-aduc înapoi, Nu e sfârșitul acum pentru noi. Rătăcesc între a spune sau nu Clipei trecute ce ai fost doar tu, Cum să mai fiu eu pentru amândoi? Nu e sfârșitul acum pentru noi
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
de ploi,Nu e sfârșitul acum pentru noi.Nopțile lungi în zile se-adună,Nori grei anunță furtună, Nu mai e cântec de paseri-n zăvoiNu e sfârșitul acum pentru noi.Drumul spre tine mult rătăceșteGândul se stinge, în frunze pălește.Aș vrea să pot să te-aduc înapoi,Nu e sfârșitul acum pentru noi.Rătăcesc între a spune sau nuClipei trecute ce ai fost doar tu,Cum să mai fiu eu pentru amândoi? Nu e sfârșitul acum pentru noi.Ce
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
doar de păsările călătoare știute și simțite, grație acelui program ancestral primordial. La sosire, în loc de vesel croncănit triumfator- când a văzut stâlpul gol - ce credeți că a făcut? S-a așezat din cale afară de trist, resemnat, ploștit, parcă l-a pălit cineva cu un băț peste aripi. Toate acestea le-au putut vedea milioane de telespectatori ai postului TV Digi 24, printre care și eu. Două zile mai târziu a sosit și barza, dar nimeni nu a luat nici o inițiativă de
CUIBUL BERZELOR de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379666_a_380995]
-
noaptea, frânte de oboseală. Nu le mai ardea de batiste cu monogramă și ii înflorate. Progresul cel victorios a umplut și el casele oamenilor cu țesături și confecții, frumoase cuverturi și prosoape plușate. În fața lor, lucrăturile femeilor și fetelor au pălit. Au ajuns de rușine. Cine se mai fălea cu odoarele de altădată?.. Dar cu mentalitatea Goviei ce s-a întâmplat? Reminiscențele ei au rămas în sufletele oamenilor, fără să știe, fără să vrea, multă vreme după dispariția Goviei. Acolo...în
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
aceea, Alexandra Mihalache îndeamnă: „Fă din pașii tăi salturi mărețe în spiritualitate”; „Credința este tratamentul care vindecă efemeritatea”; „Prin căință omul devine o lacrimă care se înalță spre cer”; „Haina credinței și iubirii de Dumnezeu este singurul veșmânt care nu pălește în fața efemerității”; Nu există râu mai limpede decât acela care izvorăște dintr-un suflet ce-i cântă divinității. Nu este lacrimă mai curată decât cea care pleacă spre absolut doinind iubire pentru Creator. Și nu e un suflet mai înălțător
CUGETĂRILE TINEREI ÎNŢELEPTE CĂTRE LUME de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374679_a_376008]
-
DOUĂ BOABE Autor: Cornelia Neaga Publicat în: Ediția nr. 2302 din 20 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului DOUĂ BOABE Două boabe, două perle Strivite de pleoapa grea Stau să curgă râurele Din ochii de peruzea. Două lacrimi sărățele Se preling, pălind bujorul... S-a împuns în degețele Într-un spin... plivind răzorul! Două boabe, stropi de rouă Vin la vale-ncetișor Pe sub genele-amândouă Picurând pe obrăjor... Zău, că inima îmi rupe Când mă-ntreabă suspinând: -Unde-i mama, ca să sufle? -Vine... vine în
DOUĂ BOABE de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375706_a_377035]
-
am furat iubirea Noi iar am furat iubirea de la îngeri, Ne regăsim în fiecare cântec vechi. Ropotul ploii, jocul stropilor de ieri Mai poartă al iubirilor parfum străvechi. Chipul tău, mai luminos decât zorile, Farmecă luna și-o face să pălească, Stelele-și pierd strălucirea, culorile, Uluite de dragostea-ți fecioreasca. Peruzeaua mea, chipul tău e raiul meu! În inima mea înrămat va fi pe veci Gingaș suvenir, al iubirii panaceu, Cănd dorul mă va prinde, zburdând, pe poteci. Noi iar
POEZIE BILINGVĂ (TURCĂ-ROMÂNĂ) de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379273_a_380602]
-
mantia, De jupoane creponate, alburii și-nmiresmate! Mândră tare se fălește și-apoi crește iar și crește, Se-nfoiază și se strânge, până ce sferică-ajunge! Iată este numai bună, de tăiat noaptea pe lună, Ca să nu se ofilească, frunzele să nu-i pălească! Dimineața vine-n grabă, negustorul cu tarabă, Se tocmește, se tocmește, pe țăran îl amețește, Și-o cumpără, ce să zic, mai pe lucru de nimic! O aduce-apoi la piață, cum n-a mai văzut în viață, Liniștită, pe tarabă
VARZA de NELU PREDA în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374185_a_375514]
-
după Alexandru, H. von Glasenapp crede că trebuie să se scoată în relief formația filozofică a scepticului Pyrrhon din Elis care a primit îndemnuri hotărîtoare nu de la budiști, așa cum se credea, ci de la membrii școlii Ajñănavădinas (gnostici), menționați în canonul păli [18]. Contactul India-Grecia s-a păstrat și după moartea lui Alexandru (323 î.Hr.). Seleucos Nicator menține la curtea lui Candragupta (321-297) un nunțiu, celebrul Megastene, a cărui operă despre India era una dintre cele mai importante surse pentru cunoașterea Indiei
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
în perimetrul bucureștean de ruralitate ancestrală, la cheremul unui... Dar mai poate fi luat în discuție discernămîntul megalomanului ignar? (Aproape uitatul) Brucan nu-și dezminte, din cînd în cînd, vocația de confecționer de grenade fumigene. Cînd vede că efigia-i pălește pînă la dispariție, aruncă grenada. Grenadă pentru uzul politologilor dezafectați. Ultima: Ceaușescu, cică, ar fi dus o catastrofală politică economică, dar a avut, în schimb, sclipiri de geniu în politica externă. I-auzi! Să regrete, oare, Brucanul, lipsa marelui sforar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
că nu-s de pe Bahlui! Îl asigur, la fel de amuzat, la fel de colegial: Eu știu că-s de pe Loara. Și e suficient. Nimic din politețea ce-l fascina, acum o sută cincizeci de ani, pe Heine (Călătorie în Harz, parcă...) nu a pălit. Dimpotrivă. Oriunde intri, imediatul "Bonjour, monsieur" îți surprinde urechea. Mult prea estică (și care, vai, cîndva, la noi, nu era atît de estică!). La întoarcere, sînt convins, voi intra în Hală și voi clama, interbelic, din ușă: "Bonjour, doamnelor și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]