4,413 matches
-
înainte de toate de bunăstarea proprie, motiv pentru care lingușim și suntem complici, întruchipându-i aievea pe cei răi și silnici ale căror fapte ne indignează atâta la teatru. În schimb, la teatru, interesul personal, pornirea ticăloasă de a dobândi bunuri pământești dispar din sufletul nostru; la teatru, nimic din ceea ce este personal nu siluiește noblețea și sinceritatea trăirilor noastre, la teatru devenim mai puri și mai buni sufletește. De aceea, cât ne aflăm în incinta teatrului, năzuințele și simpatiile noastre sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mâncase acesta până ce îl sloboziseră? Ce animal putea răbda de foame atât de mult timp? Fiori reci i se scurgeau pe spinare, numai la acest gând. Nu era decât o singură explicație. Ceea ce stârniseră ei în adânc nu era ceva pământesc, nu venea din lumea noastră. Din nou își aminti de Calistrat. Era convins că bătrânul știa foarte bine ce se ascundea acolo. Regreta enorm că nu stătuse de vorbă cu acesta, înainte de a-i rupe gâtul. Poate că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cătun, Gita, din Samaria, alții, că era din Siria, poate chiar din Anatolia. De fapt, chiar el Întețea misterul, căci, de cîte ori era Întrebat asupra obîrșiei sale, el răspundea printr-o deschidere largă a brațelor, care cuprindea, deopotrivă, denecuprinsul pămîntesc, ca și cel ceresc. Era de statură mijlocie, vînos, cu-n păr Învîlvoiat negru și creț, care Începuse să se rărească În creștet, barba Însă, la fel de Învîlvoiată și creață, era deja Înspicată. Avea nas coroiat și profil de oaie. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de Minuni este hulitorul credinței și scîrbavnicul Învățăturii Domnului, ce Într-adevăr și-a luat zborul din vrerea puterilor Sale și din puterea gîndului său, și-acum zboară nevăzut spre stele, purtat de puterea Îndoielii Sale și a curiozității Sale pămîntești care au Însă o limită. Și mai spune-le răspicat, să te priceapă, că puterea asta a ispitei i-am dat-o tot eu, căci eu i-am Îngăduit să pună la Încercare sufletele credincioșilor cu minunea lui, tocmai pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
silnicia diavolească și pentru a-l salva pe țarevici. Datorită soției sale, născută Ozerova, Nilus va reuși să trimită pînza la Sankt-Petersburg. Curînd Mitia va fi chemat la curte. Va fi Însoțit de Nilus, care va tălmăci Într-o spunere pămîntească bîiguielile confuze ale nătîngului Mitia.“ 4. O biografie a lui Nilus, apărută la Novi Sad În anul 1936, Îl prezenta pe Serghei Aleksandrovici Nilus ca pe trimisul lui Dumnezeu și ca pe un om al dreptății, iar misteriosul document privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
lăsa o liniște grea, ca și noaptea siberiană. Cadavrele, calde Încă, vor fi duse În taină Într-o pădure apropiată, unde vor fi Îmbibate cu acid sulfuric, apoi stropite cu benzină și apoi arse. Această Înfiorătoare mixtură fetidă de rămășițe pămîntești, de cioturi de oase arse și bijuterii, de epidermă purulentă În care străluceau diamantele, va fi la repezeală aruncată Într-o mină părăsită...“ O comisie ad-hoc va Întocmi un proces-verbal cu bunurile rămase de la familia țaristă În vila Ipatievilor - samovare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
despre cai, despre artilerie.) Cărată În ranițe militare, citită și răscitită, acea carte mai păstra ceva din strălucirea de altădată a celebrei ediții. Pe paginile-i Îngălbenite rămăseseră dungi ale unghiilor și amprentele degetelor fostului proprietar - poate singurele sale rămășițe pămîntești. X compară cele două cărți. Chiar la Începutul cărții anonime dădu de un pasaj care i se păru cunoscut: „Ce le țin În frîu pe aceste bestii care se devorează reciproc și care Își spun oameni?“ era scris acolo. „La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
scrise vreodată pentru uzul personal al dictatorilor moderni, ori pentru cei care doresc să devină, iar după Norman Kohn va prefigura cu o luciditate necruțătoare totalitarismele secolului douăzeci. „Tristă nemurire“, va adăuga el. 14 În privința perioadei de descompunere a rămășițelor pămîntești ale omului (problemă pe care o studiase Flaubert din motive pur literare, dacă este să-i dăm crezare), diverși autori vin cu diverse supoziții: de la cincisprezece luni pînă la patruzeci de ani. Deci În timp ce Graves descoperea cartea lui Maurice Joly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
oamenilor în 1993, când a murit fiica, Titina Boteanu. Când, în 2003, împreună cu fratele meu, am pomenit la biserica din Lunca pe părinții noștri, mormântul familiei Rosetti - Boteanu nu mai era; oameni răi și făr suflet le-au împrășștiat rămășițele pământești și le-au ocupat locul de veci. „Vasile Rosetti (1864-1949), fiu al lui Dumitru Rosetti și al Eufrosinei Krupenski, a fost crescut de o guvernantă franceză la Bârlad. La șapte ani este trimis la Cernăuți unde a făcut clasele primare
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Bacău, a fost transferat la Penitenciarul Botoșani, fără ca familia să știe despre soarta sa, decât după decesul survenit la 4 decembrie, la Botoșani. După șapte ani, familia, prin fiul cel mare, dr. Aurelian Păvăluță, a reușit să-i afle rămășițele pământești și să aducă la cimitirul central din Bacău. și familia a avut de suferit: soția, învățătoarea Maria Păvăluță, a fost îndepărtată din învățământ, fiii și fiica au fost urmăriți și suspectați. Mai mult a avut de suferit mezinul, Mișu Păvăluță
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
postament cu piedestal, se sprijinea un relicvariu din bronz, Înalt de aproape trei picioare. Imaginea, fin cizelată și Împodobită cu un număr mare de pietre multicolore, reproducea bustul unei femei. Poetul mai văzuse așa ceva, opere de artă pentru păstrarea rămășițelor pământești ale sfinților. Învelișuri pentru gambe, pentru mâini, uneori pentru capete. Dar acesta era atât de mare Încât putea găzdui un Întreg bust omenesc. Ciudățenia chipului reprezentat Îl nedumerea. Artistul Îi conferise trăsăturile perversiunii și ale perfidiei celei mai neînfrânate. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nici un rost să rămână la fața locului. După ce se asigură că În buzunarele mortului nu era nimic, dădu ordin ca trupul să fie Îngropat la umbra unui pin, În afara zonei incendiate. Nimeni nu rosti nici o rugăciune lângă acele nefericite rămășițe pământești. Erau la jumătatea drumului de Întoarcere când Dante auzi un ropot intens de cai la galop. Abia avu timp să le ordone oamenilor săi să se oprească Înainte ca, din tufișuri, să apară un grup de călăreți În ținută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
uimit. Sau poate că trasase deja aceeași diagramă cândva, În trecut, iar acum retranscria, pur și simplu, ceea ce descoperise În cercetările sale secrete. Dar, mai Înainte ca poetul să dea glas acestei Îndoieli, Marcello sfârșise deja. - Iată semnele orei dumitale pământești, messer Alighieri. Soarele strălucitor În Gemeni, În ultimul avânt al schimbătoarei primăveri, care Îți guvernează instinctele ambigue și duble, unde se Împreunează cu rătăcitorul pe valuri Mercur, stăpân al cunoașterii dumitale afurisite despre știința antică, deopotrivă de deșartă ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În marș, cu cămăși albe și pantaloni albi, au apărut Înaintând ritmic pe stradă, braț la braț și cu capetele date pe spate: „Înapoi - Înapoi, Înapoi la Nassau Hall. Înapoi - Înapoi, Pân’ la Locul cel mai fain. Înapoi - Înapoi De la pământescul bal, Înapoi - Înapoi, La frumosul Nassau Hall!“ Când spectrala procesiune s-a apropiat, Amory a Închis ochii. Notele au devenit atât de Înalte, că au renunțat cu toții, cu excepția tenorilor, care au purtat triumfător melodia până dincolo de punctul de rupere, de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
metensomatozei: sufletul desprins de materia corporală dispune de o existență autonomă; trupul moare, spiritul dăinuie; unul, material, se descompune, celălalt, imaterial, nu cunoaște entropia, moartea și dispariția. Omul rău se reîncarnează într-un animal detestabil; cel bun, într-un înveliș pământesc prezentabil - cel al unui preot ori al unui filosof... în vreme ce Platon îi amenință pe oameni cu astfel de povești fantasmagorice, Lucrețiu îi liniștește și-i calmează. Pentru că sufletul se dezintegrează odată cu moartea, iată ce definește sfârșitul unei existențe: desfacerea agregării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
literatura noastră și a doua oară poate în literatura universală (cazul lui Dostoevski, mai complex, trebuind cercetat cu altă grije), când natura planetară se substituie naturei biologice, sociale ori simplu umane, a eroului de roman obișnuit. Cu toată fața lor pământească, cei trei Crai sunt numai în al doilea rând oameni, dar în primul: axe universale, iar numele plutonian al lui Pirgu e de scârbă și de spaimă. De aceea Craii de Curtea-Veche părăsește rafturile cărților pieritoare pentru a se așeza
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a slăvi amiaza. Dar Stâncile fulgerate nu sunt străine de Aurul sterp. Le unește un întins elan de transcendere. Aurul sterp se juca sub pământ, în acel "untererdisches Geschoss" în care dorm ficțiunile novalisciene. Stâncile fulgerate reprezintă ancorarea poetului în pământesc. Cu o muzicală știință a "chemărilor", Philippide ne pleacă și astăzi peste motivele vechii lui poezii. Servite acum ca reminiscențe ale unui domeniu părăsit, aceste motive împlinesc o funcție mai gravă și mai tulburătoare ca în primul volum, unde poetul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
răni, îi anina cercei de diamant și îi smulge rărunchii vii...! Pământul a fost dat umanității că dar, la început, însă a devenit, pe masura expansiunii regimentelor civilizației umane, porțiuni împărțite, individuale în spațiu și durata. Există cândva mult loc pământesc, pentru toată omenirea, dar acum, pentru un singur metru e nevoie de chibzuința, e nevoie de viață sufletească. Cel care are pământ, daca nu are și dragoste de pământ, e oprimatorul lui! În natură, pământul nu se pierde, nu se
ÎNTR-O LUME A MELCULUI CIVILIZAŢIEI, CE NU-ŞI RETRAGE COARNELE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364323_a_365652]
-
unei arătări, domnitorul Alexandru Lăpușneanu zidește o biserică pentru Amfilohie și călugării săi, în cinstea sfântului Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. Biserica a fost sfințită de Grigorie, mitropolitul Sucevei în 1560. În 1566, simțind că se apropie de sfârșitul vieții sale pământești, a lăsat în locul său pe ucenicul său, ieromonahul Teodorit, și s-a retras la Moldovița, mănăstirea lui de metanie unde a mai trăit patru ani după care s-a mutat cu pace la Domnul și a fost îngropat cu cinste
SFINŢII SIMEON ŞI AMFILOHIE DE LA PÂNGĂRAŢI de ION UNTARU în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364368_a_365697]
-
onirică, ideală, omul care își exprimă deschis dorința normală, carnală „Eu vreau să strâng în brațe fata nemorgană; vreau să strâng trup’șor concret, nevirtual și neabstract!”sau „Cu cât urăsc mai mult , cu atât iubesc mai mult ce-i pământesc! Mă contrazic în dualismul meu...” Și concluzia este pe măsura ideii de sfidare „Ce crede lumea despre mine, creadă ce o vrea!” După mai multe schimburi de versuri sau de enunțuri rimate prin care cei doi își exprimă gânduri, sentimente
MARIA APETROAIEI – CRONICĂ LA „SFIDEAZĂ TIMPUL!” DE MARIA COZMA ŞI VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364366_a_365695]
-
Acasa > Cultural > Spiritual > ELENA BUICĂ - TESTAMENTUL UNEI SCRIITOARE CARE A ZAMBIT VIETII Autor: Elena Buică Publicat în: Ediția nr. 967 din 24 august 2013 Toate Articolele Autorului În efemeritatea existenței noastre pământești, fiecare ne dorim să marcăm trecerea firească prin „cele pământene” în tradiția veche, sădirea unui pom, sau ceva care să ne reprezinte ca individ, parte dintr-o societate în care ne-am născut, ne-am format și am viețuit, cu
TESTAMENTUL UNEI SCRIITOARE CARE A ZAMBIT VIETII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364402_a_365731]
-
capitole - „În lupta cu noi înșine”, „În lupta vieții”, „În viața de familie”, „În familia lui Hristos”. Este interesant de remarcat gradația ascendentă, ideea de a porni de la particular, de la luptă pe care o avem de dat personal cu firea pământească, eul nerenăscut, pentru că învingând pe plan individual, să reușim să fim biruitori și în bătălia vieții. De asemenea, trebuie să fim conștienți că dacă fiecare dintre noi ajunge să fie un exemplu în viața de familie, va fi un model
O CARTE CALEIDOSCOP DESPRE NEVOIA NOASTRĂ DE DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364423_a_365752]
-
au consumat deja dar și trăirile manifeste ale vârstei în care se pârguiește înțelepciunea, trăiri care vizează echlibrul dintre cele două elemente definitorii ale existenței: subiectul și obiectul acțiunii umane. Slova lui conține ceea ce îi este dăruit omului comun, împlinirea pământească în elementele subiective ale sufletului mai mult sau mai puțin echilibrat, aflat în consonanță cu buna măsură a puterii de absorbție a darului vieții. Versul său nu are praguri în curgere, nu conține zbaterile ambițiosului care se ia de piept
FRĂMÂNTUL SUFLETULUI POETULUI VALERIU RAŢĂ, CONFRATELE MEU ÎNTRU ROMÂNISM de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364447_a_365776]
-
pentru destinul meu. Și pe măsura trecerii timpului, mă simțeam încruntându-mă, pentru că nu prevedeam nimic de bun augur. Figura geometrică asimilată perfecțiunii, este cercul. Cifra opt ca semnificație am interpretat-o în felul următor: cercul de jos - viața aceasta pământească a oricăruia dintre noi. Iar cercul de sus - cealaltă viață când se încheie cea de jos și continuă sub o altă formă, în plan superior. Și acele ceasornicului desenează un cerc complet, într-o oră. Cifrele reținute în somn, arătau
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 16 de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364498_a_365827]
-
este acolo lângă mine. Reporter: - Care a fost momentul de “clic” în viața ta? Momentul când ți-ai dat seama că de fapt Cristos este calea, și că Dumnezeu este Tatăl tău, nu așa cum l-ai cunoscut pe tatăl tău pământesc, ci Tatăl nostru cel din ceruri. Dana Glazer: - După ce ne-am căsătorit și m-am mutat și eu în Timișoara, frecventând bisericile baptiste, am început să văd că oamenii își pun și ei întrebări la care eu nu am găsit răspuns
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364505_a_365834]