711 matches
-
toți rărunchii: “Zgaibaaan!”, ca vaca lui s-o ia la sănătoasa. Iar exemplul ei a fost urmat de toate celelalte animale. Nici unul dintre copii n-a înțeles cum reușise băiatul să-și “dreseze” vaca. Și, ori de câte ori erau cu vitele la păscut, ștrengarii se distrau strigând porecla paznicului și văzând cum Joiana lui Titi o ia la fugă de parcă ar fi ciupit-o strechea. 6. Iar m-au furat pașii și gândurile. Nici n-am băgat de seamă că, nu prea departe
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
un cowboy și un indian schimbau focuri de armă în fața unor coline de carton. Reflectoarele erau îndreptate spre ei, iar aparatele de filmat înregistrau. Mexicanul pe care îl văzuse în fața morgii mătura zăpada artificială din fața altui decor, cu bizoni la păscut pictați pe fundal. Danny se lipi de peretele care ducea într-acolo. Mexicanul ridică privirea, scăpă mătura din mână și o luă la goană chiar prin fața aparatelor de filmat. Danny alergă după el, alunecând pe fulgii de săpun. Filmarea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
duceau în livada cea veche ce dăduse odată destule fructe ca să fie expediate și vândute la New Delhi. Dar fusese abandonată deja de ani buni, fructele dobândiseră un iz sălbatic, crengile crescuseră unele într-altele, fiind acum folosită ocazional pentru păscutul caprelor. Copacii livezii se întindeau aproape pe toată coasta dealului, până sus, mărginind pădurea de cercetare a universității. Hotărâți și cu un scop bine stabilit, membrii familiei Chawla trăncăneau și țipau în sus spre frunziș. Într-un târziu, în capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
că se tăiase porcul, dar, din urechi și din coadă, nu a mai găsit nimic. Întors acasă după atîtea ghinioane, dar hotărît să-și facă datoria În gospodărie, a adunat cele șase oi ale familiei și le-a scos la păscut pe deal. Iarba, fiind rară la vremea aceea, le-a mînat dintr-un loc Într-altul În căutarea firelor răzlețe. În perindarea asta, a ajuns lîngă o grămadă de pietre. Se găseau mai multe asemenea movile Înșirate În linie dreaptă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mai ales pe căpitanul Oană, care văzu aici mai mult dorința Erinei de a transforma lumea oamenilor Într-o lume a cailor. - Mai rămâne să mă poreclești Tărcatul, sau Spaima zmeilor, sau Murguleț, ca să fim cu toții gata de dus la păscut, spusese căpitanul, În curtea Înconjurată de cireși Înfloriți, sprijinindu-se de umărul Erinei. De când venise de la Suceava, Oană părea hotărât să Învețe din nou să meargă. Nu reușea decât cu mare greutate, dar se chinuia fără nici un geamăt, sprijinindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
aduseră jos. Erina privi neliniștită cum Oană se Îndepărtează, În mijlocul escortei. Se Îndreptau spre cortul sultanului. 1 august 1476, ora 19.00, Voroneț Cei doi călători descălecară În fața chiliei de lemn a sihastrului. Alexandru lăsă caii În marginea poienii, la păscut. Ajunseseră târziu, mergând pe sub poalele muntelui Rarău, și ferindu-se de drumurile umblate. Văzuseră, din Înălțimile munților, patrule de spahii gonind prin sate și, unele, urcând pe cărări de munte. Văzuseră și trupe de ieniceri adunând copii pe care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
uger gata să plesnească se cere muls de mâna nevestei meșterului. Zi de zi, ucenicii și cu mine trebuia să ducem, cu schimbul, capra de funie până în locul unde creșteau buruieni. Printre monumentele funerare expuse nu se găsea nimic de păscut, fiindcă acolo ieșeau găinile care mi-au oferit un motiv pentru vremuri ce aveau să vină - Găini în Cimitirul Central se numește o poezie de-a mea -, dar în afara gardurilor creșteau buruieni destule. De îndată ce de-a lungul Bittweg-ului s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fapt ar fi vrut să fie chemări ispititoare. Astfel, expunerea căreia îi eram supus la orele prânzului a avut urmări pe măsură: dacă, după imaginarea, mai târziu, a eroului de roman Oskar Mazerath care, pe vremea ieșirii cu capra la păscut suferea de tulburări de creștere și a fost de aceea pacient al unor instituții spitalicești, acesta a reușit din prima încercare să-i ceară o întâlnire unei dintre surorile care îl îngrijeau și, abia externat ca vindecat, chiar să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Bittweg-ului, mă atrăgea. Acolo se prelucrau preponderent gresie, tuf și bazalt, proaspăt aduse din carierele din Eifel. Acolo nu prea se cereau obiecte care să îngreuneze mormintele și inscripții. Acolo nu ar mai fi fost nici o capră de dus la păscut. Ușor nu mi-a fost să mă despart de Korneff și de șarmul lui de staroste peste calfe. În primăvară montaserăm nu o dată pietre de mormânt cu unul până la trei locuri, pe fundații, în cimitire pline de păsări. Am asistat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de chec care avea același gust ca și checul pe care știa să-l coacă nevasta meșterului pietrar Göbel. Aceea ținea o capră pe nume Genoveva, pe care în primăvara lui ‘47 fusesem nevoit s-o duc de funie la păscut, prilej cu care făcusem o figură tristă. Povestea cu capra îmi apărea în amintire, ca un basm, comparabil cu acela care tocmai începuse acum, chiar dacă nu mai făceam o figură tristă, ci mai degrabă una de ins conștient de sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
profilul o tot îndesa: -Și-a venit vremea să-ți faci datoria față de stat, ca să mă exprim plastic. Eu cred că înțelegi. Ai o poză? Trimite-o! Și femeia, sărmana, caută și trimite prima poză care se deschide...Era ea, la păscut vaca... Poate era doar o șmecherie, să nu observe el că nu arată prea bine: câmp imens, vacă...nu tu alte chipuri pentru făcut comparații. A mers, pentru că ăla, de dincolo de ecran, exclamă -Ești superbă!... Așa și arăta, lângă vacă
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
fasolea râdea cu dinții ei de sidef, chemătoare! Câte o cană de apă încheie festinul și fiecare din membrii șatrei porni spre locul deja știut: bărbații și flăcăii la ridicarea corturilor, tinerii mai răsăriți cu caii, catârii și măgarii la păscut, iar bătrânii, obosiți de timp, își luară luleaua și, aprinzând tutunul negru și iute cu mâinile tremurânde, începură să trimită spre cer rotocoale de fum, sporind întunecimea pe cale a se instala. Se aflau aproape de lăsarea întunericului. În scurt timp, noaptea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
o întâmplare la care autorul a fost martor în copilărieă Era pe la jumătatea lunii lui cuptor, în apropiere de sărbătoarea de Sânt’Ilie, o zi foarte călduroasă, de simțeai că te topește arșița soarelui. Abia ajuns acasă cu vitele de la păscut, mama îmi spune: - Băiete, ia-l și pe Aurică și mergeți la pescuit că a scăzut apa din gârlă și au ieșit oamenii la prins pește. Vezi câți sunt? Nu mai aștept să-mi spună a doua oară și-l
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
prins, cum le-a fost norocul. Noi am rămas să prindem pește ca Pălădoaia, pentru ca mama să aibă de unde face o saramură îndestulată pentru toți ai casei. Uitasem că trebuia să mă duc acasă cu fratele ca să scot vitele la păscut după-amiaza, așa cum obișnuiam. Mama și-a dat seama că nu mai venim la timp și a trimis-o pe sora mai mare, Maricica, să ducă vitele la păscut, pe șes, la iarbă. Peste gârlă se afla șesul satului, unde fiecare
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
că trebuia să mă duc acasă cu fratele ca să scot vitele la păscut după-amiaza, așa cum obișnuiam. Mama și-a dat seama că nu mai venim la timp și a trimis-o pe sora mai mare, Maricica, să ducă vitele la păscut, pe șes, la iarbă. Peste gârlă se afla șesul satului, unde fiecare gospodar avea câte o bucată de iarbă pentru a cosi sau a-și paște vitele. Peste gârlă, din locul unde ne aflam, era și moș Costache Pălimar, zis
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
afla șesul satului, unde fiecare gospodar avea câte o bucată de iarbă pentru a cosi sau a-și paște vitele. Peste gârlă, din locul unde ne aflam, era și moș Costache Pălimar, zis Șorloagă. Era cu vaca și juninca la păscut pe bucata lui. Văzând că nu mai plecăm acasă, așa cum au făcut cam toți veniți la pescuit în ziua aceea, s-a apropiat de noi ca să ne privească cu ochii lui sașii, ascunși sub niște sprâncene roșii stufoase. În sat
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
și să veniți după mine? Noi ne-am oprit, dar de peste gârlă moș Șorloagă, că așa era mai cunoscut în sat, râdea, fiindcă înțelesese ce i s-a întâmplat mătușii Pălădoaia. Ea, parcă indignată, i-a strigat: - Vezi-ți de păscut vacile dumitale și nu te uita la curul meu! Cum moș Costache era și un hâtru la cei aproape optzeci de ani, i-a răspuns: - Dă, fă, Măndiță, ți-o intrat chișcarul unde nu a mai intrat alt chișcar de la
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
a-i povesti întâmplarea cu mătușa Pălădoaia. Mama, după ce a râs bine, ne-a mustrat, spunându-ne: - Nu v-a fost rușine să vă uitați la ea?... Moș Costache Pălimar, zis Șorloagă, când s-a întors seara cu vitele de la păscut, spre casă, spunea la cei cu care se întâlnea întâmplarea Pălădoaiei. Această întâmplare a rămas de pomină în sat, nu numai în vara aceea, dar și în verile următoare, căci femeile mergeau la prins pește, așa cum am mai spus. Iar
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
coboară spre sat. I-a spus și numele. Străinul i-a mulțumit pentru cele spuse, după care a pornit pe cărare, la vale. În fața lui, spre răsărit se întindea un alt imaș unde o turmă de oi se afla la păscut. Pe bătrână a găsit-o trebăluind prin curte. A bătut la poartă și femeia s-a dus să vadă cine este omul care-i acolo. Străinul aflase cum o cheamă, când aceasta a deschis poarta, el i-a spus: - Săru
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
cumperi? Că zici că vii din prizonierat... - Am, că la liberare rușii ne-au dat ceva bani românești pentru cât am muncit în lagăr, aproape doisprezece ani. - Apoi, omule, eu nu-l mai folosesc, fiindcă nu mai am vite de păscut. Ne-om înțelege și ți-l vând. Cu acte în regulă, Da’ nu mi-ai spus cum te cheamă. - Pandele, Pandele Ion. De loc sunt dintr-un sat din partea de sus a Iașului. - Dom’ Pandele, eu zic să-mi dai
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
vișinului. Dar să lăsăm războiul, seceta, foametea și păduchii la o parte. Să-ți mai povestesc din copilăria mea, până când am plecat să învăț o meserie. Cred că de pe la cinci-șase ani, împreună cu fratele Gelu și sora Maricica am mers la păscutul vitelor pe bucata de șes sau pe izlazul de pe deal. Fiecare gospodar își avea o bucată de șes delimitată cu mușuroaie făcute în pământ. Îmi aduc aminte că un vecin avea un bou care împungea. Când veneau cu vitele la
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
vitelor pe bucata de șes sau pe izlazul de pe deal. Fiecare gospodar își avea o bucată de șes delimitată cu mușuroaie făcute în pământ. Îmi aduc aminte că un vecin avea un bou care împungea. Când veneau cu vitele la păscut pe șes, boul acesta nu știu ce avea cu mine, fiindcă atunci când mă vedea, venea spre mine furios. Cei care-l păzeau, copii vecinului care erau mai mari ca mine alergau să-l oprească, iar eu mă ascundeam în mușuroiul de pământ
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
munca, da, pentru că ea te face să trăiești din greu! Și, iubesc furtul, pentru că ăsta te ajută să trăiești din ușor! Și se apropie de taur. Obișnuit cu el, acesta Întoarse capul, Îl privi o clipă, după care-și continuă păscutul. Frumosule!, exclamă, Roșcuț, În șoaptă! Atât de frumos ești, și atât de bine dezvoltat ești, Încât, recunosc, nesilit de nimeni, că, n-ar trebui să te sacrific, mai ales, În felul ăsta, și, să mă distrez, de pe urma frumuseții tale. Dar
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
confuzia fusese Împinsă dincolo de granițele oricărei rațiuni. Împleticindu-se În cele douăsprezece fuste ale sale, Tatiana confunda poarta cu grajdul și grajdul cu fântâna și fântâna cu batoza, iar batoza cu mesteacănul, pe care tot Încerca să-l scoată la păscut. Mașei Îi spunea, „săru’ mâna, bunicuță“ și căuta s-o ajute să treacă peste prag. Privind la biserica de peste drum, se Întreba ce căută capra ei acolo și se repezea să o aducă Înapoi În curte. Însăși casa În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și vișin. La prânz, o ducea la scăldătoare, iar seara se Încingea cu ea În horă lângă foc. Dacă Marusia n-o asculta și fie că nu voia să se scoale dimineața, fie că se codea să ducă gâștele la păscut sau refuza să aducă de la fântână apa pentru spălat și pentru gătit, Mașa Îi șfichiuia piciorușele de cârpă cu o nuielușă sau o Închidea În cutia de la pantofi. Sau o speria cu moartea, care bântuia prin ograda lor. Cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]