3,219 matches
-
filelor străine, Sunt Hercule și Orfeu consolat, Oriunde-n lumea cărților e bine! Referință Bibliografică: Dr. Cornelia Păun Heinzel: “EXILAT“ / Cornelia Păun : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1892, Anul VI, 06 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cornelia Păun : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele scrise de Cornelia Păun Comentează pagina și conținutul ei: Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și
“EXILAT“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383336_a_384665]
-
Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1892, Anul VI, 06 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cornelia Păun : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele scrise de Cornelia Păun Comentează pagina și conținutul ei: Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă
“EXILAT“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383336_a_384665]
-
curiozitatea inițială a poetului se preschimba Într-un subtil fior de plăcere, pe măsură ce femeia se apropia de ei, ignorând plebea ce părea să o idolatrizeze. Dansatoarea se ascundea sub un văl subțire și prețios de mătase, brodat În ochi de păun, care Îi conferea grația fermecătoare a unei păsări minunate. Dante era sigur că nu mai văzuse nimic asemănător În cârciumile din Florența. Acum, ajunsese În dreptul mesei lor și se oprise, legănându-și ușor șoldurile și scuturând tăblițele rotunde din metal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mușchii Încordați ai pântecelui vibra doar un cercel de aur susținut printr-un lănțișor. Zeci de ochi fixau buimăciți puful subțire care desena cu dulceață arcuirea pântecelui. Femeia continua să se Învârtă, extatică, contopită Într-un nor din ochi de păun. Deasupra capului, brațele Îi vibrau de Încordare. Părea că momentul acela nu se va mai sfârși niciodată. Apoi, brusc, muzica se opri, În aceeași clipă În care dansatoarea Își curmă dintr-o dată rotirea vertiginoasă, aparent fără nici un efort, ca și când nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să... Veniero se oprise dintr-o dată, atras de ceva. Dante Îi urmări direcția privirii, plin de curiozitate. Antilia Își făcuse apariția În fundul tavernei și se Îndrepta spre dânșii. Femeia Înainta cu pași lenți, Învăluită până la glezne În mantia ei de păun. Nu părea să se pună pe dănțuit. Se opri lângă masă, aproape de Dante, În timp ce Baldo se dădea grăbit la o parte. Poetul Înțepeni, pradă unui neașteptat sentiment de rușine. Pentru o clipă, amintirea Beatricei care umbla pe străzile Florenței se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
simplu la plimbare, căci peste câteva zile va fi deja imposibil. În fiecare dimineață, căldura ce răzbătea pe ușa brutăriei din orașul de jos smulgea o bucată din ceața dimineții. O transforma într-o băltoacă inofensivă. A doua zi dimineață, păunul s-a proțăpit în mijlocul acestei bălți albastre, ca un blestem. Poștașul l-a văzut primul. După el doctorul, apoi lăptarul. Așa că pe la opt, când ceața s-a răspândit și s-au deschis magazinele, toată lumea aflase de prezența lui. Oamenii s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
știe însemnătatea lor. Urmăream timpul. Până la prânz, pasărea nu s-a mișcat din loc. Atunci a început să alerge, apoi s-a ridicat și a luat-o în zbor către turnul de apă. — Știți când a fost ultima oară un păun în acest oraș? - i-a întrebat profesorul Angelo pe oameni. Fiind că la grădina zoologică nu există nici unul! Atunci când Colonelul i-a pus pe țigani să aducă trei sute de păuni! Unii din cei de față își mai amintesc de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
turnul de apă. — Știți când a fost ultima oară un păun în acest oraș? - i-a întrebat profesorul Angelo pe oameni. Fiind că la grădina zoologică nu există nici unul! Atunci când Colonelul i-a pus pe țigani să aducă trei sute de păuni! Unii din cei de față își mai amintesc de asta! Le-a promis în schimb cinci urși, numai să fie niște păuni puternici, pentru că voia să-i înhame la sania noii lui amante. Apoi s-au urcat în sanie, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
că la grădina zoologică nu există nici unul! Atunci când Colonelul i-a pus pe țigani să aducă trei sute de păuni! Unii din cei de față își mai amintesc de asta! Le-a promis în schimb cinci urși, numai să fie niște păuni puternici, pentru că voia să-i înhame la sania noii lui amante. Apoi s-au urcat în sanie, în dosul păunilor legați câte zece, și s-au luat la întrecere cu tramvaiul. Iar vatmanul știa că, dacă-și voia binele, trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
din cei de față își mai amintesc de asta! Le-a promis în schimb cinci urși, numai să fie niște păuni puternici, pentru că voia să-i înhame la sania noii lui amante. Apoi s-au urcat în sanie, în dosul păunilor legați câte zece, și s-au luat la întrecere cu tramvaiul. Iar vatmanul știa că, dacă-și voia binele, trebuia să cedeze, iar țiganii și-au primit cei cinci urși, numai buni de dans, fiind că i-au adus niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
legați câte zece, și s-au luat la întrecere cu tramvaiul. Iar vatmanul știa că, dacă-și voia binele, trebuia să cedeze, iar țiganii și-au primit cei cinci urși, numai buni de dans, fiind că i-au adus niște păuni zdraveni. Și, de fapt, tot orașul a petrecut în tihnă pe străzi până ce Colonelul s-a îmbătat criță. Atunci și-a mânat sania în centru, chiar pe locul monumentului eroilor, i-a smuls hainele amantei lui și le-a ordonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
în tihnă pe străzi până ce Colonelul s-a îmbătat criță. Atunci și-a mânat sania în centru, chiar pe locul monumentului eroilor, i-a smuls hainele amantei lui și le-a ordonat soldaților să o îmbrace cu penele smulse de pe păuni. Iar între timp el a mușcat pe rând gâtlejurile tuturor celor trei sute de păsări. Zăpada era numai leșuri, carne aburindă și sânge închegat, iar fata țipa de plăcere în sanie, sub căldura penelor de păun. Poporul se temea și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
îmbrace cu penele smulse de pe păuni. Iar între timp el a mușcat pe rând gâtlejurile tuturor celor trei sute de păsări. Zăpada era numai leșuri, carne aburindă și sânge închegat, iar fata țipa de plăcere în sanie, sub căldura penelor de păun. Poporul se temea și se îmbăta. Cot la cot cu Colonelul. Și nu s-a dezmeticit patru ani la rând. Domnilor, se va întâmpla o minune! Ceea ce am văzut e vestea că minunea ce se apropie e de neoprit! După-amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
mai în vârstă, cu o mustață pe oală sub un nas subțire și coroiat, așezat în capul mesei. Avea fața adânc brăzdată de riduri și niște ochi negri, alunecoși. Pe cap purta o pălărie verde țuguiată, cu o pană de păun înfiptă în funda de la panglică. Peste cămașa albă cu mâneci largi, avea un pieptar cenușiu brodat pe margini. Liniște! țipă Maricel, cu o voce tunătoare pe care n-ai fi bănuit că o are. Tăceți din gură, că deranjați ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bun gust a perioadei respective. Avea un aer foarte sever. Exista un piedestal înalt de lemn alb și tapet verde pe care erau expuse gravuri de Whistler în rame negre simple. Iar perdelele verzi, cu un model cu cozi de păun, atârnate în linii drepte, covorul verde cu un tipar în care niște iepurași albi se zbenguiau printre copaci înfrunziți sugerau influența lui William Morris. Pe polița căminului era expusă faianță de Delft. În vremea aceea trebuie să fi existat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
umeri, de parcă s-ar fi temut că Alah Îl asculta. - Al-Jazari? Cine este? Îl Întrebă Dante. - Știu eu, exclamă artizanul. Al-Jazari, din marea familie persană a unor constructori de automate. Cel mai mare dintre ei. - Automate? - Mașinării care imită viața. Păuni de aur În stare să Își etaleze cozile de lapislazuli. Lei din bronz capabili să ragă la poarta tronurilor de la Răsărit și alte drăcovenii asemenea. Se pare că Împăratul Îi comandase ceva pentru a-și Împodobi curtea, continuă Alberto. Văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
un sacrificiu considerabil pentru părinții săi. Sacrificiul a fost însă dat uitării, la fel și părinții, tot ce mai contează acum este soția care plânge în hohote. Sophie îngenunchează și își etalează rochia de tul, ca pe o coadă de păun. Materialul face un zgomot ușor, ca de rumeguș care arde. La fiecare adiere se înfoiază puțin pentru că o suprafață destul de mare e lăsată la discreția vântului, lucru pe care, în mod obișnuit, Sophie nu l‑ar face niciodată. Când materialul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Retevei. Pe colibă singur paznic M-au lăsat c-un vraf de pene... Rar, le culegeam alene: Moșul Iene Răzbătea de prin poiene Să-mi dea genele prin gene. Și trudit Lângă vatră prigorit Privegheam prelung tăciunii... Umbre dese Ca păunii Îmi roteau pe hornul șui Leasa ochilor verzui. Și-mi ziceam în gînd: "Dar el, Melcul, prost, încetinel? Tremură-n ghioacă, vargă, Nu cumva un vânt să-l spargă; Roagă vântul să nu-l fure Și să nu mai biciuiască
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
turle, ars idol opac. Dogoarea, podoabă: răsfețe Un secol cefal și apter. - Știu drumul Slăbitelor Fețe Știu plânsul apos din eter. UVEDENRODE For its tones bu turns were glad Sweatly, solemn, wildly sad. Longfellow (The slave singing at midnight)1 PĂUNUL Se ploconea răsăritean și moale, Mălai din mâna ta să ciugulească. Albastru pâlpâia și cald, în poale Ca pânzele alcoolului, în ceașcă. Pe butură, nebunul tău cu scufă Ochi inegali grozav de triști rotea, Și mâna ți-a sucit, cum
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
rezidă numai în tehnică; în lipsa de sentimentalism, am putea spune chiar de sentimente, a acestei poezii, descoperim un intelectualism de substanță. Este caracteristică absența unei poezii erotice directe; confesia nu intră în materialul poeziei barbiene. De la admirabila sinteză liri-că din Păunul, până la Uvedenrode și Domnișoara Hus, punctele cardinale ale erotismului său divulgat estetic, d. Barbu rămâne într-o atitudine ideativă și simbolică. Iubirea este expresia unui principiu cosmic, lege supremă, care absoarbe individul doncolo de limitele temporale. Un senzualism implacabil stăpânește
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
SECUND (1930) SUFLET PETRECUT ......... 29 DIOPTRIE ........................ 29 ăDin ceas, dedus adâncul ...î21 DESEN PENTRU CORT .... 30 TIMBRU .......................... 21 EDICT ............................. 30 GRUP .............................. 22 ÎNECATUL ....................... 22 UVEDENRODE ORBITE ........................... 23 31 31 IZBĂVITĂ ARDERE ......... 24 32 37 LEGENDĂ ........................26 39 42 STATURĂ ........................23 PĂUNUL ......................... INCREAT .........................24 PARALEL ROMANTIC...... POARTĂ .......................... 25 LAPONA ENIGEL ............. LEMN SFÎNT ................. 25 OUL DOGMATIC .............. AURA ............................. 26 NUNȚILE NECESARE ...... MOD ............................... 27 PAZNICII ......................... RIGA CRYPTO ȘI RITMURI PENTRU ÎNFĂȚIȘARE .................... 43 FALDURI ......................... 44 UVEDENRODE ................. 46 ISARLÎK NASTRATIN HOGEA LA ISARLÎC ................... 48 DOMNIȘOARA HUS ......... 51
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
soția sa iubitoare, de manelele și sarmalele tradiționale, în fine, de tot ceea ce numim specific autohton. Poate de asta, deși totul era ca în visurile sale, la un moment dat, a avut, pe fondul unei beții crâncene, o fantezie cu păunul preferat al lui Mbobo. În consecință, ceva mai negru ca de obicei, Mbobo l-a îmbarcat pe o plută cam șubredă urându-i „bon voyage” cu ajutorul unor grenade și rafale de automat. Convingându-l astfel să vâslească disperat spre largul
NOROCOSUL TITI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364489_a_365818]
-
Iată ce scrie remarcabilul Cioculescu în profundul său studiu despre om și operă la capitolul Amintiri literare despre vechea mișcare socialistă: „Ca să mă întorc la capitolul nescris despre Caragiale beraru, cum îl numeau unii în derâdere din amintirile lui Ion Păun Pincio aflăm un lucru nou: poetul a fost impiegat la berăria lui Caragiale din București. La care din berăriile lui? Gambrinus, Tunelul sau Bene Bibenti din Șelari? În definitiv n-are a face! Principalul este că poetul a găsit un
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
la banchet o parte dintre colaboratorii săi, mâncare și băutură fiind suficientă pentru toată lumea. Cheful se desfășura în sala de activități cultural - sportive din căminul cultural, iar ca muzică s-a mulțumit să-l cheme cu gromatica sa, pe Petrică Păun zis „Petrică Armonistul” cum îi spuneau sătenii, om din comună și fără pretenții să fie plătit. El se mulțumea cu masa și cu vinul servit, care îi plăcea al naibii de mult. Poate chiar vorbea cu președintele să-l ponteze o normă
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]
-
în ajunul lansării op-ului Printre epigramiștii olteni (o impresionant-istorică antologie a epigramei din spațiul spiritual de Alutuania > Oltenia), la «11 aprilie 2008, orele 17», cei „șapte spadasini ai catrenului / penelului“ - Gabriel Bratu, Marius Coge, Petre Gigea-Gorun, Ștefan Marinescu, Constantin Păun, Mircea Ursei și N. Vintilă - au înființat Cenaclul Epigramiștilor Olteni și revista Cugetul - ca bază de lansare a „săgețior“ / „rachetelor“ satirice în spațiul cotidian-cosmo-comic. Frumoase epigrame aniversare, „șarje amicale“, „sonet-epigrame“, epistole blând-umoristice etc. semnează în numărul 22: I. I. Bencei
ZECE REVISTE DE CULTURĂ/ LITERATURĂ DIN VALAHIME ÎN CRONICA DE VARĂ 2013 de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363936_a_365265]