18,714 matches
-
mai mult cu cît PDSR a anunțat că l-a suspendat din serviciu pe șoferul mașinii în care se afla Priboi. Dar cu martorul din mașină cum rămîne?!!! * Octavian Paler s-a despărțit de România liberă: Ceea ce a umplut însă paharul a fost o descoperire pe care am făcut-o întîmplător. Un reputat intelectual, colaborator al ziarului, a socotit că-mi poate lua apărarea (față de atacurile apărute în același ziar împotriva lui Octavian Paler, n. Cronicar), dar articolul său a fost
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16400_a_17725]
-
aventuri amoroase și a reflectat asupra lor. Și, cuprins de euforia rememorării succeselor erotice, nu-și dă seama că ideile pe care le avansează sunt simple aforisme romanțioase, dintre acelea pe care aproape oricine le declamă patetic când bea un pahar de vin în plus. Atitudinea adoptată - de bărbat cu succes la femei, care împărtășește și altora din vasta lui experiență - constituie o sursă de umor involuntar. Vorbind frecvent la persoana întâi și alunecând într-o inevitabilă fanfaronadă, deși face în
Iubirea, bibelou de porțelan... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16463_a_17788]
-
momentelor cînd soseau colindătorii - și acestea, fixe, în seara de Ajun, nu cu atîtea zile înainte ori după, ca astăzi, cînd Crăciunul și Anul Nou se amestecă - nu era muzică deloc la pom și la masă. Melodia obișnuită era clinchetul paharelor și tacîmurilor în farfurii, murmurul vocilor (Doamne, oare de ce se vorbește astăzi atît de tare în astfel de ocazii, ca și cum am fi surzi cu toții, efect poate al zgomotului caracteristic civilizației noastre de la finele mileniului?), urările, rîsetele ușoare (o, nu hohotele
A fost odată ca niciodată by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16498_a_17823]
-
și a succesivelor sale transformări este secțiunea a doua a cărții, Respirații între paranteze; se vorbește aici despre "viciile metaforei" și ale ornamentului stilistic, despre poezia ca o "dichisită ichebană", poetul e un "profesionist al melancoliei", pendulînd între elixirul din pahar și "fustele muzei", totul învăluit în umor, ironie și o autoironie caldă, cordială, care nu demolează nimic. Soluția? Iat-o, în Viciile metaforei: "Ce obicei prost parfumat,/ ce pă-cat, ce păcat/ că spre adoratele noastre/ expediem cuvinte,/ în gură înfigîndu-le
Meserii falimentare by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16505_a_17830]
-
deopotrivă de lecturi și delectări artistice, cît și de plăceri, să le zicem, mai lumești (unele pasaje sînt cifrate). Interesul acestor notații e sporit de faptul că prietenii cu care tînărul ofițer se vizitează, se întîlnește în oraș, la un pahar, sau alături de care participă la "sindrofii" sînt, între alții, George Coșbuc, Dimitrie Onciul, Ștefan Popescu... Pe primul îl vedem (chiar așa!) în ultima zi din 1917, invitîndu-l pe diaristul întîlnit în librăria Sfetea, "la un vin", în oraș: "Și la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16547_a_17872]
-
puțin în comentariile asupra poeziei lui Petre Stoica este cel al intertextualității, al dialogului cu lirica altor poeți români sau străini. În unele situații autorul pare să parodieze maniere lirice sau viziuni poetice celebre. În fața unor versuri precum "unde-s paharele pline și discuțiile de pe terase?/ și unde-s întîlnirile cu sînii femeilor frumoase?" gîndul zboară aproape automat către baladele lui Villon. Alteori, trimiterile sînt mult mai subtile și ele vizează o anumită formă de sensibilitate. Un poem superb, Laudă, publicat
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
aceeași zi nesfîrșită/ cu ceai și puțină slănină și multă uitare/ cu telefoane primite și date/ reverențe absurde/ în pragul ușilor ce se deschid/ fără să fie vorba de nici o plecare/ pentru că fațadele caselor/ nu conduc la nimic sigur/ iar paharele uitate pe mese/ după ce toți s-au dus să se culce/ imprimă spațiului un aer/ pe care nu-l vom ști niciodată" (O după-amiază în europa după ploaie). Precum într-un soi de tandră profanare, autorul celebrează ceea ce nu s-
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
ultimele decenii este de notorietate, influența lor și-a trăit la noi, după 1989, a doua tinerețe. Radu Andriescu a început chiar o serie interesantă de articole despre beatnicii ruși în revista "Timpul". Pe lângă cultul prietenilor de poezie și de pahar ("cultul alcoolului", se bea mult în versurile beatnicilor), a grupului și a boemei, chiar un ușor cosmopolitism - căci poetul a fost plecat cu bursă și experiența contactului cu oamenii și mediul occidental nu a rămas neconsemnată -, oarecum inedit este dialogul
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]
-
predă matematica la clasa a noua, m-a poreclit "Domnul Așa-se-cuvine". Un asistent de director, cu o căciulă rusească, ne întreabă pe Carlton și pe mine dacă o să-i votăm pe Democrați sau pe Socialiști. Sorb cîte o gură din paharele cu băuturi pe care le servesc oaspeților și sunt pe jumătate beat. La un moment dat, respectabilitatea serii deraiază din pricina sosirii unei bande de prieteni ai lui Carlton. Bat la ușă și mă duc să le deschid eu, curios ca
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
s-a schimbat în timpul scurtei mele absențe. Petrecerea e în plină desfășurare. Considerați lucrul acesta ca pe un accident al istoriei. Prietenii lui Carlton se comportă decent, iar prietenii părinților noștri au decis să mai renunțe la cîntecele lor de pahar și la romanțe, ca să vadă ce se mai poate învăța. Carlton dansează cu soția directorului administrativ. Frank, prietenul lui Carlton, cel cu fața de copil bătrîn, dansează cu mama. Văd că tata a ieșit din bucătărie. Se retrage într-un
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
mult mai ușor de întreținut, de ce vreți să fiți o povară pentru voi (și pentru noi, a se citi). Prins la mijloc în eternul conflict soacră-noră, Gary e măcinat de scurte perioade de depresie pe care și le stinge în paharele de Martini, fără să reușească a alunga sentimentul vinovăției. Mijlociul, Chip, pare singurul care s-a înstrăinat voluntar de familie. Lui îi sunt încurajate aptitudinile filologice și am fi putut avea și un mic roman despre viața universitară (ŕ la
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
imaginilor din "Oktiabr", alese să sugereze o cronică elogioasă a bolșevicilor către putere. Ca să nu fie nici o confuzie între cine și cine se dă lupta, inserturile avertizează. "Inamicii", burtoși, caraghioși, stupizi, ținând ședințe nesfârșite; dame în volanuri; pupături în bărci; pahare de ceai aliniindu-se după figuri de dans de salon: un bătrân senil mângâind corzile unei lire desenate pe o ușă; o delegație de bătrânei vine să salveze guvernul și un zdrahon de soldat, profilat măreț, le rânjește: "Niet", "Bolșevicii
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
la un cenaclu cu maestrul, sosit de la Berlin, scump la vedere. Sunt aproximate fraze ale scriitorului care a opinat că prea mulți tineri scriitori, abia alfabetizați, se cred maeștri, fără să fi parcurs o perioadă de ucenicie. Gustând dintr-un pahar de vin, Caragiale citește un poem de Coșbuc, lăcrimează și face apoi elogiul "goanei veșnice după desăvârșire". În Addenda, îngrijitorul ediției reproduce două texte apărute la scurtă vreme după moartea scriitorului. O evocare nesemnată apăruse în "Opinia" din Iași, în
Caragiale în tradiția interviului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11953_a_13278]
-
de pe el în vâltoarea ofurilor sale trezite de cântec?! Să fie ultimul lăutar neaoș în țara unde se plânge, se înveselește, se iubește și se vinde cu vioara și cântecul la ureche?! Da! Și e ultimul martor al clinchetului de pahar cu soare lichid, la masă cu cei doi prieteni boemi și artiști cât muntele: Gheorghe Dinică și Ștefan Iordache. E ultimul martor al prieteniei clădite la „Șarpele Roșu” și frânte numai fizic de plecarea pe rând a celor doi grăbiți
NELU PLOIEŞTEANU. SERI BOEME de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382695_a_384024]
-
luni cânta în străinătate și șase luni în țară. În perioada sa de la „Șarpele Roșu” s-a închegat o prietenie din care vor zbura pe caii spiritului cântece romantice, culese din vechime și reclădite pe temelia boemei în aburul unui pahar de vorbă de duh, în fumul țigarei prietene contra ofului și singurătății, cu veșnicii Gheorghe Dinică și Ștefan Iordache. A lansat albume, a cântat în spectacole fără număr, i s-a oferit „mierea” străinătății, dar n-a primit-o, rămânând
NELU PLOIEŞTEANU. SERI BOEME de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382695_a_384024]
-
și ploaie, secetă și duh, Pasăre măiastră rătăcind prin văzduh. AL DOISPREZECELEA CEAS Vremea urcă în imponderabil, Păsările sub zborul cărora moleculele de aer mor Poartă tăcerea între particule, Doar mișcarea browniană în dezordinea ei Ordonează apa de ploaie Din paharul de pe masă. Cântecul mierliței pune miere în levitația Fulgului de păpădie Dus mai departe în interiorul zilei Cum orele sunt plimbate de indicatoarele ceasului Pe cadranul numerotat de cineva Ce n-a știut să numere Decât până la al doisprezecelea ceas. ------------------------------- Al
CONTEMPORAN CU DUMNEZEU (POEME) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382731_a_384060]
-
zugrăvesc că pe o babă știrba cu părul despletit îmbrăcată în negru nici vorbă Jenifer Lopez e la degetul ei mic m-a atins în trecere pe cap ce mai faci, dragule, m-a întrebat, nu vii să bem un pahar de whisky aș fi tentat dar nu pot îi răspund, împletesc cuvintele astea poate reușesc să-mi fac un pulover atunci te mai las am să-mi beau whisky-ul singură e drept că pe unde a pus mâna s-
IOAN GYURI PASCU de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382786_a_384115]
-
frigider mare rusesc marca Zil și a adus o sticlă cu vin din grădina bătrânei, de culoare roz, limpede și plăcut la miros. - Ca oaspete prețios, venit pentru prima dată în bârlogul meu de urs singuratic, te cinstesc din acest pahar, cu vinul cel mai natural și deosebit de aromat pe care l-am băut în comună. Sper să-ți placă. Noroc și bine ai intrat în camera și viața mea. - Noroc și mă bucur că sunt în camera ta. Sper să
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
Cu plăcere. Oricând vă poftește inimioară, domniță, veți fi bine primită și, desigur, întâmpinată cu toată dragostea de care sunt capabil. - Mulțumesc. Sună destul de promițător. Parcă visând, cu privirea pierdută în gol, Săndica își lipi buzele sale senzuale de marginea paharului cu picior, din care se împrăștiară stropi de rouă, din cauza acidității vinului vechi, ținut de bătrână în sticle smolite și îngropate în pământul galben din fundul beciului. Savură cu plăcere aroma vinului, gustându-l cu înghițituri mici. Când îndepărtă paharul
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
paharului cu picior, din care se împrăștiară stropi de rouă, din cauza acidității vinului vechi, ținut de bătrână în sticle smolite și îngropate în pământul galben din fundul beciului. Savură cu plăcere aroma vinului, gustându-l cu înghițituri mici. Când îndepărtă paharul de la gură, așezându-l pe noptiera de lângă pat, Mircea se aplecă spre fată și încercă să-i culeagă de pe buze picăturile de rouă tomnatică a boabelor de strugure, ce parfumară cu aroma lor sărutul delicat al fetei. O luă cu
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
Ai fost fantastic, Mircea! Mulțumesc, armăsarule! Ah, vino să te sărut dulce! Cât de mult te iubesc, spuse a nu știu câta oară. A fost nemaipomenit de plăcut. Ce zici, după o scurtă pauză, cât să mai sărutăm și buzele paharului cu superbul vin al gazdei tale, îmi mai oferi un supliment? - De ce nu? Întotdeauna îți stau la dispoziție cu toată dăruirea de care pot da dovadă, scumpa mea, spuse el zâmbind. Referință Bibliografică: CAT DE MULT TE IUBESC.... - ROMAN - CAP
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
cu clești! ) dinaintea strânsurii cum am înțeles mai târziu în timp ce mă devorai cu o plăcere sadică de văduvă neagră încet ca să-mi simți gustul sângelui zbaterea cărnii sufletul luminița aceea misterioasă din ochii-ți ca un strop jucăuș într-un pahar de șampanie era un fel de adulmecare a urmei mirosul pradei de unde să bănuiesc fiara... Referință Bibliografică: Neglijență / Aurel Conțu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2244, Anul VII, 21 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aurel Conțu : Toate
NEGLIJENȚĂ de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382813_a_384142]
-
Crucile răsar pe scenă, una după alta, teribil. Sunetul morții, al morților celor ce sînt și al celor ce vor veni, se aude. În final, scena duelului este seacă și terifiantă. Mesele, încropite pe șantier, sînt pline de zeci de pahare de șampanie, mai mici, mai mari, metalice, reci și multe măști pe care le poartă spadasinii. Toată lumea este așezată la masă și privește, în tăcere, un duel care s-ar petrece să zicem, în sală. Parcă și-ar vedea imaginile
Hamlet sau despre moarte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16037_a_17362]
-
Părea mai curînd un hippy rătăcit la Jurilovca. Purta haine de doc bleu, cu pantalonii mai închiși la culoare, jos, decît restul docului, semn că-i ținuse mult timp răsuciți... Era pe la prînz. După slujbă, lumea luă masa ciocnind des pahare cu votcă înroșită. Nici măcar să zici că era acolo vreo veselie... În aer plutea ceva ca o mustrare. De căldura soarelui - că era pe la Paști și vremea se încălzise bine -, morunul răstignit începuse să se strice. Nici vorbă să taie
Praznicul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16102_a_17427]
-
ies în grabă din Parchet pentru a semna umili pe ghipsul tribunului. 12.04 În fața Procuraturii s-au adunat și cîțiva generali în rezervă, nemulțumiți că nu au prins un loc de titular. 12.05 Vadim le cere procurorilor un pahar cu apă. Bineînțeles, este refuzat. 12.07 La Brăila, la fabrica Braiconf, secția specială cu 40 de angajați care lucrează la colecția de cămăși “Napoleon” - cu mîneci lungi - pentru PRM întrerupe lucrul pentru a urmări audierile. 12.08 Codrin Ștefănescu
Interogatoriul lui Vadim minut cu minut – Live text by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19843_a_21168]