744 matches
-
a forma barbari eficienți sau, dimpotrivă, se poate orienta spre un tip rafinat de "cavaleri")". (Marrou, 1997, p. 33) Putem considera că educația la vechii greci a păstrat acest caracter dual de-a lungul timpului, în ciuda tuturor vicisitudinilor. De altfel, paideia ca tip de educație se caracterizează prin prezența eticii convertită constant, dar în modalități diferite (în funcție de loc și timp) în areté (virtute, excelență umană). "Scandalul" generat de mișcarea sofistă se referă la "instrumentalizarea" aspectului etic al educației, adică la încercarea
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
mișcarea sofistă se referă la "instrumentalizarea" aspectului etic al educației, adică la încercarea de a transforma etica într-o tehnică. Sofiștii democrați, aceia care gândeau sub semnul nomos-ului (normă umană, convenție), au încercat să delegitimeze idealul de om conținut în paideia, ideal de sorginte nobilă, legitimat ca atare prin physis (natură, element primordial care își are originea în efortul de creație al zeilor) și care prezerva avantajele naturale obținute prin sânge și prin naștere. Sofiștii au considerat că orice tehnică este
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
ca imagine a gândului ne face să credem că educația înseamnă acumulare de cunoștințe, adică exact ceea ce considerau și sofiștii: "Contrar a ceea ce fac sofiștii, care pretind că toarnă știința în suflet așa cum ai vărsa vederea în ochii unui orb, paideia nu constă în acumularea cunoștințelor... Educația ține mai puțin de posesia cunoștințelor sau a metodelor de dobândirea acestora, cât mai ales de "convertirea sufletului (periagoge) care trece de la un fel de zi nocturnă la ziua autentică"...". (Mattéi, 2005, p. 179
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
a celorlalți. Dacă școala pregătește specialiști, atunci școala nu-și asumă responsabilitatea nici pentru individ, pentru unicitatea sa și nici pentru comunitatea adulților, în rândurile căreia acesta trebuie să se insereze fără efecte negative. Din păcate, la nivelul politicilor educaționale, paideia ca tip de educație, care cuprinde întotdeauna o tehnică însoțită de o etică, nu constituie încă o prioritate. Capitolul 3 Despre modele și rolul lor în educație 3.1. Vechii greci și forța educativă a modelului Mai există modele în
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
ei explică imperfecțiunea naturii umane, dar și șansa acesteia de a accede, prin intermediul participării, în preajma zeilor. Participarea înseamnă, din acest punct de vedere, "formare în raport cu un model", adică acea realitate educațională pe care vechii greci o descriau prin intermediul conceptului de paideia. În acest fel interpretează Heidegger mitul peșterii, considerând că paideia trimite la model și, prin urmare, la o doctrină a adevărului: "Totuși, de cuvântul παιδεία se apropie, chiar dacă niciodată pe deplin, cuvântul german Bildung. (...) Bildung înseamnă două lucruri: pe de
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
a accede, prin intermediul participării, în preajma zeilor. Participarea înseamnă, din acest punct de vedere, "formare în raport cu un model", adică acea realitate educațională pe care vechii greci o descriau prin intermediul conceptului de paideia. În acest fel interpretează Heidegger mitul peșterii, considerând că paideia trimite la model și, prin urmare, la o doctrină a adevărului: "Totuși, de cuvântul παιδεία se apropie, chiar dacă niciodată pe deplin, cuvântul german Bildung. (...) Bildung înseamnă două lucruri: pe de o parte o formare, în sensul de modelare, care desfășoară
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
de modelare, care desfășoară. Această "formare", însă, "formează" (modelează) totodată pornind de la o raportare anticipatoare la o viziune dătătoare de măsură care, de aceea, se cheamă imagine-model (Vor-bild). Bildung este modelare și îndrumare prin intermediul unei imagini". (Heidegger, 1988, p. 182) Paideia este arta de a-i face pe oameni asemănători zeilor pe cât le stă acestora în putință, afirmație care trimite la câteva consecințe: precaritatea ființei umane, conștiința acestei precarități (de unde efortul dureros de a ieși din peșteră, deci participarea prin intermediul scenariului
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
formulare, Léon Robin trimite la evoluția conceptului de areté, care debutează prin a desemna o calitate înnăscută, moștenită pe calea sângelui, deci în mod natural (physis), concepție specifică aristocrației, pentru a desemna ulterior o calitate care poate fi dobândită prin paideia, devenită techné. Referitor la această evoluție, Werner Jaeger scria: "Scopul urmărit era transcenderea principiului aristocratic al unei educații privilegiate, care considera areté accesibilă numai celor care o aveau în sângele de origine divină". (Jaeger, 2000, p. 216) Această transcendere a
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
transcendere a constituit ținta și realizarea mișcării sofiste, pentru care "acordarea în masă a drepturilor civile" impunea ca noua areté să fie una politică: "în concepția greacă (de fapt a unora dintre sofiști n.a.), această educație este exclusiv politică", iar paideia sofistă (înțeleasă ca o techné), a folosit "cunoașterea această nouă și uriașă forță intelectuală a epocii ca pe un instrument de modelare a caracterului uman, servindu-se de ea pentru atingerea idealului său". (Jaeger, 2000, p. 216). Cu alte cuvinte
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
sânge (a se vedea contextul epopeilor homerice), pentru a o reașeza în contextul democratic al convenției umane (nomos), care miza pe forța educativă, modelatoare a cunoașterii, adică a adevărului care se dezvăluie (alétheia). Pentru Protagoras, dar pentru sofiști în general, paideia nu era știință a educației, nu era artă a educației, ci techné, un meșteșug în sensul în care sculptorul are nevoie de meșteșug pentru a ciopli marmura sau pictorul pentru a pregăti și combina culorile; dar techné însemna ceva mai
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
dar techné însemna ceva mai mult, exact în sensul în care sculptorul sau pictorul au în minte imaginea viitoarei sculpturi sau picturi și numai împreună, imaginea și meșteșugul, reprezintă techné; în acest sens, " Exista acum pentru prima dată și o paideia a omului adult. Conceptul, care definise inițial numai procesul educației ca atare, și-a lărgit sfera semantică, incluzând latura obiectivă, a conținutului, ca și cuvântul german Bildung sau sinonimul său latin cultura, care semnifică, pe rând, procesul formării, stadiul celui
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
se încumetă la efortul de a parcurge drumul ieșirii din peșteră, pe de altă parte. Dubla participare dintre model (prin forța sa de atracție) și cel supus formării (prin dorința sa de a se apropia de model) reprezintă cheia educației/paideia la vechii greci. Rezultatul este dobândirea excelenței în planul umanului, excelență sinonimă de cele mai multe ori cu manifestarea deplină a individului în plan politic, în agorá. Sintetizând: la vechii greci modelul se află plasat înapoi, la începuturi, trăgându-și seva din apropierea
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
de puritatea originilor: "Cei vechi, va spune Platon, fiind mai vrednici, sunt mai aproape de zei și de condiția lor și ca atare, mai înțelepți". (Platon, Philebos, 1993, 16c) Raportarea la model presupune conștientizarea precarităților umane și asumarea dificultăților pe care paideia, ca modalitate de apropiere de divinitate pe cât îi stă în putință omului, le presupune; suportul pentru acest efort este iubirea de areté, de virtute: "Dragostea reprezintă, în consecință, un mijloc, pentru sufletul căzut și condamnat, să trăiască în "locul de
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
Protagoras considera că astfel de discipline "ruinează tineretul", deoarece oferă acestuia o tehnică, dar nu le pune la dispoziție și o etică, un set de principii, valori și deprinderi care să-i ajute să utilizeze tehnica doar de partea binelui. Paideia ca artă a educației care mizează pe forța formativă a adevărului presupune transmiterea celor două componente ca părți ale aceluiași întreg, ignorarea uneia, presupunând funcționarea defectuoasă a celeilalte. Acest dublet educațional se regăsește, așa cum constată Henri-Irénée Marrou, încă la paideia
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
Paideia ca artă a educației care mizează pe forța formativă a adevărului presupune transmiterea celor două componente ca părți ale aceluiași întreg, ignorarea uneia, presupunând funcționarea defectuoasă a celeilalte. Acest dublet educațional se regăsește, așa cum constată Henri-Irénée Marrou, încă la paideia homerică: "[...] faptul că etica de tip cavaleresc rămânea în centrul idealului grec a făcut ca Homer, interpretul eminent al acestui ideal, să fie ales și menținut ca text de bază în educație. Trebuie, într-adevăr, să reacționăm împotriva unei aprecieri
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
profesori de cutare sau cutare disciplină, atâția ingineri, atâția administratori etc.". (Lyotard, 2003, p. 75) Această instrumentalizare (Gert Biesta) a învățământului superior s-a difuzat și la nivelul învățământului preuniversitar, ceea ce pune sub semnul întrebării posibilitatea unei educații înțeleasă ca paideia (sau bildung), adică o educație animată "de o aspirație triplu unitară: "a deriva totul dintr-un principiu originar", căreia îi corespunde activitatea științifică; "a raporta totul la un ideal", care să guverneze practica etică și socială; "a reuni acest principiu
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
lui Jean-François Lyotard (de parcă nu postmodernismul a delegitimat funcția emancipatoare a educației), nu face decât să accentueze încă o dată gravitatea și urgența problemei. Sintetizând, putem afirma că avem nevoie de un nou Humboldt, adică de o reconstrucție a educației ca paideia (sau Bildung), ceea ce înseamnă că avem nevoie de un nou "limbaj al educației" (Gert Biesta) și nu de o întoarcere la trecut. Cu alte cuvinte, este nevoie de un proiect care să cuprindă cele două dimensiuni fundamentale ale educației: o
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
școală a experienței dobândite în afara școlii, dar și a creșterii relevanței experiențelor școlare pentru viața cotidiană a copilului este veche, dar nerezolvată; credem că această incompatibilitate între experiența zilnică a copilului și experiența sa școlară își are sursa uitată în paideia sofiștilor, care punea accentul pe cultivarea areté (excelența politică) în dauna deprinderii unui meșteșug: Dar este tot atât de clar că Protagoras are grijă să distingă propria sa techné de meseriile tehnice în sens strict și să o prezinte drept ceva vast
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
capacitatea de a comunica. Explorarea, curiozitatea, nevoia de a converti necunoscutul în cunoscut nu au reprezentat pentru maimuța goală o joacă, ci modalitatea sa de a supraviețui. Armele și uneltele sunt rezultatul acestui proces. Exagerând un pic, putem considera că paideia vechilor greci sau bildung-ul germanilor ca tip de educație a omului ca om a reprezentat cel mai bun răspuns al omului la caracteristicile sale biologice, așa cum au fost acestea selectate de "direcția evolutivă principală" a speciei noastre. Acest tip de
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
fost acestea selectate de "direcția evolutivă principală" a speciei noastre. Acest tip de educație era preocupat de lărgirea nespecializării specifice omului, tocmai pentru a-i oferi ulterior capacități sporite de adaptare (specializare) în funcție de condițiile concrete în care urma să trăiască. Paideia și bildung sunt continuate de luminism și de scopul educației luministe, acela de a dezvolta rațiunea omului, capacitatea lui de a lua decizii în mod autonom și argumentat. Luminile au redus omul la rațiune și raționalitate, ceea ce, în mod evident
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
obicei indezirabile, (o supapă este reprezentată de spațiul virtual și de obediența soft implicată de jocurile video sau de alte activități specifice internetului; dar internetul poate crea și oportunități pentru obediență și acțiuni dezvoltate în mediul realității materiale); din nou, paideia vechilor greci ne pare a fi paradigma în cadrul căreia să reformăm educația și școala; Agresivitatea exploratorie este o condiție a supraviețuirii la primate și la oameni, motiv pentru care orice încercare de obnubilare a agresivității trebuie tratată (măcar) cu circumspecție
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
acesta, ignorându-i sau minimalizându-i influența (regulile ineficiente de obicei lucrează împotriva instinctelor care funcționează în domeniul respectiv). Sub influența programului luminist, cu accentul său unilateral pe rațiune și autonomie personală, educația a ignorat întregul uman de care vorbea paideia vechilor greci, școala fiind pusă aproape exclusiv în slujba dezvoltării rațiunii; cunoașterea înseamnă eliberare de superstiții și de prejudecăți, dar înseamnă în același timp și eliberare de sub puterea întunecată a instinctelor; adjectivul aparține luminismului, ca și prejudecata că, dacă ignori
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
individuale eliminarea dependenței de latura afectivă). Dar visul Luminilor nu făcea decât să traducă pe măsura secolului speranțele vechilor greci, așa cum le-a dat chip Platon, de pildă. În fapt, mitul sufletului înaripat din Phaidros dă glas speranței că educația (paideia) va ajuta rațiunea să poată controla partea afectivă (dionisiacă) din om: "La începutul povestirii noastre (spune Socrate n.a.) am văzut că trei părți intră în alcătuirea fiecărui suflet: două din ele au chip de cal, iar cea de-a treia
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
sau încercăm să le eliminăm prin educație). Astfel, punem în lumină una dintre iluziile programului luminist, care se face vinovată de unilateralitatea ineficientă a acestuia (Freud va semnala iluzia, dar educația o ignoră și astăzi). Jucându-se cu sensurile termenului paideia, Gadamer afirmă: "Aceasta este cea mai importantă învățătură din filosofia lui Platon: ideea că instinctul de agresiune înrădăcinat în om nu poate fi învins altfel decât prin paideia, prin educație". (Gadamer, 1999, p. 28) Mai departe, ideea este redată chiar
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
iluzia, dar educația o ignoră și astăzi). Jucându-se cu sensurile termenului paideia, Gadamer afirmă: "Aceasta este cea mai importantă învățătură din filosofia lui Platon: ideea că instinctul de agresiune înrădăcinat în om nu poate fi învins altfel decât prin paideia, prin educație". (Gadamer, 1999, p. 28) Mai departe, ideea este redată chiar mai pregnant: "Cultura nu este ceea ce organizează timpul liber, ci este cea care îi poate împiedica pe oameni să se năpustească unii asupra altora, să fie mai răi
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]