1,260 matches
-
Faptele se petreceau odinioară, cam pe timpurile acelea când antica tavernă a lui Fane D. Calapod avea să intre, și să nu mai iasă, dintr-o sempiternă renovare. S-a-nțeles și-n spate, la perete? Haa...? Nu, Pale! Fără Pale! Doar Paul! Paul, băi, ciucanilor! Dentiștilor! Mai bine, Henri. Henri Bec! propusese Poetul, în hohotele asistenței, retezând dialogul și desființându-l și pe Botîncur, fără drept de apel ). Iar după ce Pălică i-a confecționat nebunului, pe bază de mulaj, dar
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
irațională, care-i înțepoșează reflex (pentru a câta oară?!) perii de pe ceafă. În fine, privind prin fanta îngustă a pleoapelor drept înainte, fără să șovăie, își deschide botul, dezvelindu-și dinții ascuțiți, într-un rictus amar: Iar ai venit? O pală toridă, aspră și uscată, de vânt, mătură vizuina. Apoi, vorbele... Frenetice! Glasul entității nevăzute. Vocea pustiului dogoritor. Amețitoare, adâncă, vastă și sălbatică. Mortală: Potirul...! Potirul cel Prea-Sfânt! Potirul meu! Dați-mi Potirul! Vreau Potirul! Dați-mi-l! Cuvintele, șfichiuitoare și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
el, m-auzi? îl sfătuiește Avocatul. Fiți, voi, pe pace, că au grijă ăi de la Salvare, ca să-i fure, opinează și Boss. Paște, tu, murgule! Adio, pleașcă! Ochiu', prazu' și la revedere! Păi, odată, s-au făcutără Sile și cu Pale pastă, la birt, la Petre, unde și-a rupt și mâna Botîncur, la o combinație en-gross, mișto... Nu știți? Pică Pale-n crâșmă, pe la nouă-zece dimineața, beat-tobă și răcnește: Deșteptarea, neamule! Mă cac pe toți! Când, dă nas în nas
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Boss. Paște, tu, murgule! Adio, pleașcă! Ochiu', prazu' și la revedere! Păi, odată, s-au făcutără Sile și cu Pale pastă, la birt, la Petre, unde și-a rupt și mâna Botîncur, la o combinație en-gross, mișto... Nu știți? Pică Pale-n crâșmă, pe la nouă-zece dimineața, beat-tobă și răcnește: Deșteptarea, neamule! Mă cac pe toți! Când, dă nas în nas cu Petrică: Pe tine, nu! P'ormă, se mută la masa unde zăcea Silică leșinat, se chiorăște sub scaunul ăluia și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
aude numai clămpănitul fălcilor, ocupate simbiotic cu dumicații, precum și sorbiturile vajnice, cu clefăieli, care se transmit cumva, empatic, către baba negricioasă, ațipită ca o moartă, care mușcă și dânsa reflex, prin somn, dintr-un mititel imaginar. Domn' Dan, căpățânosu' de Pale, Henri Bec, a pierdut contactu' cu noi, din Centru. Iar Bibi le Fou a rămas zălog la Fane Calapod, la bistrou, la "Pi...da și Ancora", că s-a machit devreme și a spart un geam. Ăia de-abia ce
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
grasă, verde-albăstruie, ca arama țigănească coclită, aterizează pe neașteptate, zbang! în mijlocul ziarelor de pe masă și pornește să se preumble înfometată, printre firimituri și coji de pâine, printre petele de grăsime, de muștar și printre foițele transparente strivite, de ceapă. O pală de aer rece, mai rece decât Curentul Labradorului, se stârnește din senin și, zvâcnindu-și tâmpla, Avocatul încremenește... Îngheață! În pragul ușii, este Șobolanul! Cumplit la vedere, exact ca un diavol, hăituit și hăituitor. Cu îmbrăcămintea tăvălită, sfâșiată și plină
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mai mici detalii pastilele galbene și crem de chewing-gum învelite în celofan, având în pachețel și câte un mic desen în relief, cesulețele de tablă aurie cu curelușe de plastic multicolore, sfârlezele la fel de pastelate, alcătuite dintr-o elice cu două pale, care glisa în jurul a două sârme răsucite până zbura, rotindu-se, spre cer. Stăteam toți în jurul lui, întrebîndu-l cât costă fiecare obiect. Apoi ne-am împrăștiat fiecare la scara lui după bani. Cu cincizeci de bani mi-am cumpărat ceasul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
friabili, păreau la orice mișcare gata să se dărâme ca niște castele din cărți de joc. Oasele lor probabil că erau subțiri ca bețele de chibrit, iar peste oase aveau doar piele, pe care fluturau lent haine prea scurte. Fiecare pală de vânt le ștergea contururile. Fețele lor, pierdute parcă în nori, erau identice, bolnave, albăstrii. Femeia avea părul vopsit într-un mov bătrânesc, iar tânărul, fiul ei probabil, era blond-alburiu. Era și mai subțire decât maică-sa și șchiopăta de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
foc cu alte hârtii, bețe și bucăți dezlipite de creion, așa că sub picioarele păpușii spânzurate se ridicase un mic rug piramidal. Garoafa l-a aprins cu un lemn luat din focul mare și, cu ochii lărgiți, am privit cum primele pale gălbui se lipesc de corpul păpușii, cum mâinile și picioarele încep să ardă ca niște torțe, cum din corp iese un fum gros. În câteva secunde Zizi dispăru într-un înveliș de foc. Sfoara se aprinse și ea si se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
informă Hattie pe Pearl. Vine mâine pe aici. — Bine, să nu ne gândim la ziua de mâine. Haide să ne culcăm. — Pearl, ce-i zgomotul ăsta? — Vulpea care latră. Vizuina e aici, în grădină. Pearl deschise ușa din față. O pală de aer primăvăratic, înmiresmat, impregnat de tăcere, călduț și umed, pătrunse în casă. Pearl stinse lumina din hol și rămaseră să privească în întuneric. — Vulpițo, șopti Hattie cu blândețe, vulpița cea scumpă... locuiește chiar aici, în grădina noastră? — Vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acest punct de vedere, Tom n-a nimerit-o prea rău nici cu zestrea lui Hattie. S-a dovedit că John Robert avea o sumedenie de bani puși deoparte, chiar în afară de cele două case ale lui din California: una la Palo Alto și una la Malibu. Căsătoria a avut loc conform ritualului quakerilor, la Sala de Reuniuni, pe parcursul unei întruniri obișnuite. Au fost de față numai „Prieteni“. Aici, Tom, luând-o pe Hattie de mână, a declarat: „În prezența acestei adunări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nostalgia unui altundeva. N-ar trebui să vedem în acest paradox falimentul unei morale raționale a domiciliului forțat, al unei existențe închise asupra ei înseși și în același timp emergența unei etici dinamice care reunește contrariile? Când școala californiană de la Palo Alto a elaborat noțiunea de "proxemie", se gândea, în sensul unei sensibilități ecologiste, la luarea în considerare a ceea ce este aproape, dar în interacțiune cu mediul global. Necesitate dublă incluzând realul trăit în cadrul vast al unei realități totale. Regăsim aici
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
timp de 12 secole. Probele erau desfășurate timp de cinci zile, odată la patru ani, pe timp de pace: proba de alergare, stadion, diaulos, dolicos, probe de aruncare, pentatlon, aruncarea discului, a suliței, săritura în lungime, luptele și cursele, pugme, pale, pankration, hoplitodromos. Au fost adăugate și întreceri ecvestre cu un cal și patru cai. Cursa de maraton a fost adăugată în 1986, odată cu forma modernă, iar Olimpiada de iarnă a fost inaugurată în 1926 la Chamonix, în Franța. În sport
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
cu mine? Am vedenii și năzăreli?” gândea Toaibă intrând în casă. Speriat de ceea ce i se întâmpla, a luat sticla cu rachiu, a ieșit afară și s-a așezat pe prispă privind lung și cu tristețe spre ușa grajdului. O pală de vânt a răscolit frunzele moarte căzute prin curte și 110 s-a repezit spre ușa grajdului zgâlțâind o din țâțâni... Odată cu aceasta, Toaibă a auzit din nou ca prin vis același nechezat chemător... „Să știi că am cam început
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Te-am văzut alergând, am trecut pe lângă tine deatât de multe ori, te-am auzit certând; Ți-am gustat bucuriile, nepăsarea și supărările mai mult decât acestea îți zugrăveau chipul. Dar ce se întâmplă acum, de ce tresar atent la orice pală de vânt venind dinspre tine? Când am făcut acel pas care m-a scos din acel scenariu în care imaginile se pierdeau într-o mare alergătură? Mă aflu în alt scenariu acum, alături de chipul tău reflectând lumina toamnei crescând, iar
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
sau poate era numai o frântură uitată de gând... Poate era doar o speranță lăsată de cineva ce trebuie să plece curând și-a rămas de cer agățată ca o frunză de ram atârnând, Care, până la urmă, desprinsă de-o pală de vânt, străină și singură, sfârșea și ea coborând. Poate-ar fi vrut ca să urce pe-o aripă de gând sau poate totuși urca... dar noi o vedeam coborând. Îndemn Eu te aștept cu-atâta nerăbdare - Dar cred că ție
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
La adăpostul unor tufe de lozii mai răsărite, m-am învelit bine cu pătura. După ce am simțit căldura soarelui, am prins a citi. Am citit cu spor, chiar mai mult decât mi-am pus în gând în acea zi. O pală de vânt a adus sunetul clopotului care spunea că trebuie s-o iau apostolește către chilie. Am plecat grăbit, purtând în minte întrebarea: “Oare cine și ce îmi va aduce de mâncare? Ce bine ar fi dacă...” Numai că nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
istoric Ioan Caproșu “Documente privitoare la Istoria orașului Iași”. În timp ce tocmai mă mândream în sinea mea că am reușit să străbat vreo patru veacuri din istoria frământată a acestei cetăți, care îi apărea prelatului Marcus Bandinus ca o nouă Romă, palele vânticelului care abia adia a adus zvon de clopot. Cel care anunța ceasul când călugării se adună pentru masă... Cu desaga pe umăr și sufletul încălzit de faptul că am văzut-o pe Zâna și că am reușit să sfârșesc
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
-mi venea să-mi cred ochilor, trei inși cântau cu fluierele unor cobre așezate pe niște butuci înalți și rotunzi. Cântecul nu-l auzeam. Am mai făcut câțiva pași, cu grijă ca să nu mă trădez, și am ciulit urechile. O pală de vânt m-a ajurat și ea să aud melodia, care m-a tulburat și mai rău. Era aceeași melodie, când șerpuitoare și tristă, rând insinuantă și provocatoare, izbucnind în strigăte de ură, pe care o cunoșteam foarte bine. Uneori
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Când să plece, s-a întors și, rânjind, m-a întrebat: Nu m-a recunoscut în mlaștină? Mă mir". Și după o pauză mormăi: "Păcat..." Apoi s-a întors, îndepărtîndu-se prin întuneric spre stufăriș, care l-a înghițit ca o pală de vânt... De-atunci, n-a mai venit. Am mai ieșit de câteva ori noaptea, dar nu era nimeni în bălării. Și în zadar mi-am muncit mintea ca să înțeleg ce-a fost. Am crezut că am visat, dar poți
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Să tot fie 1000 de metri. De jos, dresorul îl urmărește cu mare atenție. Pasărea zboară planat, cu line și ample schimbări de direcție. La un moment dat, nu mai dă nici din aripi. Se lasă purtată doar de nevăzutele pale de vânt. Seamănă mai curând cu un planor. Ochii vulturului scrutează, însă, cu atenție totul. Nu-i scapă din priviri în primul rând dresorul. După câteva minute, timp în care privitorii nu se mai satură de spectacol, dresorul face un
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
noapte, când marele cutremur a desghiocat toate alcătuirile lumii colțarul s-a prăbușit peste patul unde de obicei dormeau băieții, acoperindu-l și fărâmițându-l sub zecile de kilograme de cărămidă și mortar. Înger sub palma lui Dumnezeu, Cezărica, cu ple carea ei în Cer și-a salvat frățiorii.. Poate că și acuma și pentru totdeauna îi privește din ceruri, acolo unde este, și le ocrotește existența. * Nașii Vernescu ne-au chemat la Ploiești și ne-au dat aparatul lor de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
cerească împreună cu îngerii. Cântăm...” În clipa când am citit ultimul cuvânt, un cântec bisericesc, abia murmurat, a început să unduie dinspre chilioara bătrânului călugăr...Firicelul de cântec era însăilat de trilul păsărilor din pădurea apropiată. Ascult o vreme, până când o pală de vânt iscată din senin a tulburat liniștea frunzișului pădurii... Citesc mai eparte: „În biserică, prin Sfintele Taine toate se sfințesc. Când se alege un loc de Biserică ca locaș de închinare, Episcopul sfințește locul. Când Biserica este gata, Episcopul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
am fost în pericol să cad deoarece îmi sprijinisem piciorul pe un maldăr de chei ruginite. Prima cheie pe care am vîrît-o, nerăbdător, în broască s-a învîrtit cu ușurință. Am ezitat, ca de obicei, să împing ușa, dar o pală de vânt a trîntit-o de perete și m-am pomenit în fața unui câmp acoperit de zăpadă, proaspăt căzută. Nici vorbă de mare, însă, și nu se mai auzea nici zgomotul valurilor. În schimb, în zăpadă se vedeau, clar, urme recente
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
albă cu foarte palide flori nei denti ficabile presărate, în ușor relief, dea supra lui (chiar deasupra, plutind parcă la un centimetru de materialul lucios). Iar pe cap să poarte, din același material, un mic turban ce-i alungea tâm plele în felul frumuseților egiptene. Și s-a întâm plat, de aseme nea, ca fata să aibă fire de walkman șerpuin du-i afară din urechi și pier zându-se, subțiri și duble, sub pânza sari-ului, detaliu teh no logic într-
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]