2,360 matches
-
hîș mountains high & dark aș heaven, Now fix'd into one stedfast bulk hîș features stonify, From hîș mouth curses, & from hîș eyes sparks of blighting, Beside the anvil cold he danc'd with the hammer of Urthona, 5 Terrific pale. Enitharmon stretched on the dreary earth. Felt her immortal limbs freeze, stiffening, pale, inflexible. Hîș feet shrunk with'ring from the deep, shrinking & withering, And Enitharmon shrunk up, all their fibres with'ring beneath, Aș plants wither'd by winter
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
grew Around hîș bosom like a bloody cord; în secret sobs 85 He burst it, but next morn another girdle succeeds Around hîș bosom. Every day he view'd the fiery youth With silent fear, & hîș immortal cheeks grew deadly pale, Till many a morn & many a night pass'd over în dîre woe Forming a girdle în the day & bursting it at night. 90 The girdle was form'd by day, by night was burst în twain, Falling down on
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
the Spectre of Urthona, "And let hîm have dominion over Los, the terrible shade. "Compell the poor to live upon a Crust of bread, by soft mild arts. "Smile when they frown, frown when they smile; & when a man looks pale "With labour & abstinence, say he looks healthy & happy; 120 "And when hîș children sicken, let them die; there are enough "Born, even too many, & our Earth will be overrun "Without these arts. If you would make the poor live with
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
poor live with temper, "With pomp give every crust of bread you give; with gracious cunning "Magnify small gifts; reduce the man to want a gift, & then give with pomp. 125 "Say he smiles if you hear hîm sigh. If pale, say he is ruddy. "Preach temperance: say he is overgorg'd & drowns hîș wit "În strong drink, tho' you know that bread & water are all " He can afford. Flatter hîș wife, pity hîș children, till we can "Reduce all to
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fire, 45 Bathing their limbs în the bright visions of Eternity. Then, like the doves from pillars of Smoke, the trembling families Of women & children throughout every nation under heaven Cling round the men în bands of twenties & of fifties, pale Aș snow that falls around a leafless tree upon the green. 50 Their oppressors are fall'n, they have stricken them, they awake to life. Yet pale the just man stands erect & looking up to heav'n. Trembling & strucken by
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
A Horrible rock far în the South; it was forsaken when Urizen gave the horses of Light into the hands of Luvah. 95 On this rock lay the faded head of the Eternal Man Enwrapped round with weeds of death, pale cold în sorrow & woe. He lifts the blue lamps of hîș Eyes & cries with heavenly voice: Bowing hîș head over the consuming Universe, he cried: "O weakness & O weariness! O war within my members! 100 "My sons, exiled from my
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
castel, construit pentru apărare. 181 R. Steiner, Cunoașterea inițiatica, 1994, pp. 152, 154. 182 Vala, I, 54. 183 Vezi Vala, I, 563-566. 184 Jakob Böhme, Aurora, pp. 402, 403. 185 Vala, I, 58-60. 186 Vezi și fragmentul "Then She Bore Pale Deșire" (Atunci Ea Născut-a Palida Dorința) scris de Blake înainte de anul 1777: "knowledge drove sweet Innocence away" ("cunoașterea departe alungat-a dulcea Inocentă"). 187 Vala, I, 42. 188 Rudolf Otto, Mistica Orientului și Mistica Occidentului, 1993, p. 200. 189
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
despre proză (1966), volum continuat de Proza poeților (1969), tipărește o culegere de cronici literare, „A urî”... „A iubi”. Puncte de reper în proza actuală (1971), în care desparte apele clar: al doilea volum din Moromeții nu reprezintă decât o „pală continuare” a volumului anterior, în vreme ce Foamea de spațiu de Eugen Barbu este operă de artist, de sociolog, americanolog, politolog sensibil etc. Considerată „scandaloasă”, cronica la volumul al doilea din Moromeții a făcut obiectul unei mese rotunde la „Gazeta literară”, A
ARDELEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285431_a_286760]
-
contele Germain, celebru nu doar prin tenul smead, ca de prinț indian, prin zecile de rubine care Îi dau un aer de nabab, prin cupeul negru, căptușit cu saten de culoarea somonului, ci și prin fastul veșmintelor: redingote În culori pale, veste de mătase ori catifea, deschise la toți nasturii. Sau lordul Hertfort, fratele fostului mare Leu, Lord Seymour. „Ca niște «regi În exil», spre a relua numele unui roman de Alphonse Daudet, acești gandins din high life, de la ducele de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mare dandy englez”. În 1953, celebrul fotograf Cecil Beaton Îi face portretul: „Astăzi, cel despre care Oscar Wilde spunea că are darul vârstei veșnice e Încă, În ciuda celor 84 de ani ai săi, dandy-ul etern. Poartă un costum gri pal stropit, o cravată de mătase neagră, o cămașă albă Încheiată În stil vechi, cu gulerul și manșetele rotunjite. Pe degetele lungi și subțiri are nenumărate inele masive care atrag voit atenția asupra mâinilor sale fine și neomenesc de palide. ș
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
liste ci-dessous, nous marquons en italiques leș unités sémantiques ajoutées : " ultimul strop/din lumina creată în ziua dintâi " " la dernière/ Fragile étincelle d'amour/De la lumière du tout premier jour... " (Lumină/La lumière) (Romanescu, 1998 : 7) ; " în lumina lunii " " au pale éclat de la lune " (Fiorul/Le frisson) (Romanescu, 1998 : 37) ; " Nimicul zăcea-n agonie [...] Le Grand Rien agonisait/Dans le royaume de l'Inconnu [...]. " (Lumină/La lumière) (Romanescu, 1998 : 7) ; " În cer te-ai închis ca-ntr-un cosciug. Dans Ton
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
nu mai vii; / O umbră, în odaie, pe umeri m-apăsa - / Vedeam ce nu se vede, vorbeam ce nu era.” Sau în Poveste, unde apare „șoptirea singuraticei păduri” și, în acest spațiu tipic eminescian, se înfiripă și femeia „ca o pală rătăcire coborând din alte zări”. Erosul bacovian descoperă acum codrul mirific, tema depărtării, idila, „povestea cu dureri și cu mistere”, euforia sărutului, pe scurt, amorul în faza juvenil-pasională. Chiar ritmurile acestei frumoase povești de iubire amintesc de desfășurarea lentă, mătăsoasă
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
Caragiale, Fanfaroni ze Starego Dworu [Craii de Curtea-Veche], Varșovia, 1968; Cezar Petrescu, Fram, niedżwiedx polarny [Fram, ursul polar], Varșovia, 1968; Alecu Ivan Ghilia, Noce bez snu [Nopți fără somn], Varșovia, 1969; Marin Sorescu, Jonasz [Iona], „Dialog” (Varșovia), 1969, 5, Trzeci pal [A treia țeapă], „Dialog” (Varșovia), 1991, 1, Koșcielny [Paracliserul], „Dialog” (Varșovia), 1991, 1; Alexandru Ivasiuc, Westybul [Vestibul], Varșovia, 1970; Iosif Naghiu, Ciemnoșć [Întunericul], „Dialog” (Varșovia), 1971, 6; I. L. Caragiale, Abu-Hasan, Varșovia, 1972; Liviu Rebreanu, Ion, Varșovia, 1972; Zaharia Stancu, Jak
BIEŃKOWSKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285735_a_287064]
-
Când arborele-i tânăr l-apleci și se îndoaie, Dar când bătrân e bradul el gâtul nu-și înmoaie. 2254 O! el are dreptate! Sânt mic, sânt [un] mișel... Ștefan din ceri aruncă o umbră pe pământ Și acea umbră pală, stafia lui, eu sînt! {EminescuOpVIII 163} Ce mare!... Și cu toate astea daca asta n-ar fi decât masca trădărei ce mă pîndește!... Acel Petru Rareș!... Ce mijloc să-ntrebuințez ca să-l gonesc din mintea mulțimilor?... Mărirea?... (cu desgust) E
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ea... Cine-i ea?... Pentru ea aș vrea să mai trăiesc... și cu toate astea pare-se că din cauza ei voi să mor. [ȘTEFAN] La steaua cea din urmă a negrei nopți de viață Privesc cu întristare. Și-a morții pală față Apare-n nouri roșii cu diadem de spin, Cu aripile negre și vîntu-i de venin Ce sîngele-amorțește... c-o neagră floare-n mână; Și buza ei răcită, ochirea ei bătrână M-alungă de viu încă în galbenul mormânt. Dar
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a ieși la lume sub alt chip. Și să fiu Un alt eu, altă ființă, alt corp, fără să știu C-am fost vrodată-n lume. La tine stea din urmă a negrei nopți, viață Gândesc cu întristare. Și-a morții pală față Apare-n nouri roșii cu diadem de spin Cu aripele negre, cu vîntu-i de venin Ce sîngele-amorțește, c-o floare neagră-n mână; Și buza ei răcită, ochirea ei bătrână M-alungă de viu încă în galbenul mormânt. Dar
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sînt? Cum m-am pierdut, o Doamne! Din junele de foc Pe care lumea largă nu-l cercuia în loc, Ce-și arunca în stele, în cer, în nor, în lună Dorința lui regală, visarea lui nebună; Azi vezi o umbră pală, un om fără putere Ce de la moartea-avară un an, o zi mai cere; Din mări cu munți de viață sânt aruncat pe vad, Din ceruri de lumină m-am coborât în iad, Unde alerg cu spaimă, nebun, bolnav, tăcut, Cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pauză) Cum m-am pierdut, o Doamne! Din junele de foc Pe care lumea largă nu-l încăpea în loc, Ce-și arunca în stele, în cer, în nor, în lună Dorința lui regală, visarea lui nebună, Azi vezi o umbră pală, un om fără putere Ce de la moartea-avară un an, o zi mai cere, Din mări cu munți de viață, sânt aruncat pe vad, Din ceruri de lumină m-am coborât în iad, Unde alerg ca spaima nebun, bolnav, tăcut, Cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Arătau visuri mândre doară din ceri venite, Ci-n sufletu-mi acuma stau stinse și urâte, Coprind încă ca mumii iconostasul lor Până ce vîntul-moarte le-a mormînta-n ruină, În ruina pustie a capului meu nins De vreme. - Altarul de-o pală rază-ncins E inima mea tristă, încinsă de durere, Vergina care, moartă, stă-ntinsă în tăcere E-amorul ce îl simt eu. E tristul meu amor Ce stins îl păstrez încă în inim-un odor. Deși-nghețat și palid, dar totuși mai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
al viței sânge roși, Să-mi mîngî cu ea - O, viața e o stâncă ce-i stearpă și uscată Pentru un om de flăcări cu inima bogată. {EminescuOpVIII 173} Beția? O, beția e-un mare, mândru vis, E o bacantă pală ce plînge-ntr-a ei ris, Ce-nchină viața-i dalbă plăcerilor aurie, Care sărută-n glumă și cîntă-o nebunie. 2254 Cupare, împle-mi cupa cu-al vieței sânge roș, Voi ca să văd într-însa toți anii mei frumoși. O! viața e
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sânge roș, Voi ca să văd într-însa toți anii mei frumoși. O! viața e o stâncă ce-i stearpă și uscată Pentru un om de flăcări cu inima bogată. Beția? O, beția e-un mare, mândru vis, E o bacantă pală ce plânge cu suris, Ce-nchină viața-i dalbă plăcerilor aurie, Care sărută-n glumă și cînt-o nebunie (beau) 1° [BOIER] Vinu-nveselește inima omului, zice prorocul și-mpăratul David... Ș-apoi ce-i viața fără veselie?.... Tristă-i și posomorâtă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
stânci cu poala-n mare Și cu fruntea-n cer de-azur, În castel c-umerii-n, nouri Stă-n fereastră ca un arc, Într-a mărei triste-ecouri, Fața-n văl de gând și nouri Al serafilor monarc, Un monarc cu fața pală Și cu păr de-un aur blond, Iar în ochiu-i vagabund Vezi lumina matinală, Stele-albastre fără fund. Cine-i îngerul pe maluri Ce -viseasă în castel Când al mărei vis rebel Sfarmă lumile-i de valuri De pământul eternel? Cine
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Magdalina - care aleargă lângă el cu țorțe - Miron care aleargă de ia pe Mira moartă-n brațele lui. - Scena cunoscută. * [ACTUL III] ACT III Scena din act[ul] ultim a lui Clavigo [MIRON-ȘTEFAN] O, ridicați capacul ca s-o văd, pala față, Cu buze-nvinețite, cu ochii cei de gheață Ce moartea turburată, stingând adâncul lor, Făcu să nu mai aibă nici raze, nici izvor. Toma vine și îi consilie mai întîi să aibă speranță - în urmă, când rămâne neconsolat, îi descopere
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de-o muzică de vis Ce-ndreaptă marea clară l-al stelelor suris. La mijlocul de aer, în sferă diafană, Deodată se retrage-acea rază-aeriană Și prinde chip și formă... întîi pare cristal, Apoi un înger cu-aripi, ca marmură de pal, Și se coboară dulce pe drumul razei sale Și haine argintie cuprind membrele sale, Pin păru-i flori albastre, pe frunte-o stea de foc... E o icoană-n ceruri, cu cîntecu-mi o-nvoc, Eu stau uimit, sinistru, mîna-mi învoluntară Se
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
meu dus, Ce fuge și se duce pe-o rază iar în sus. O, de-aș muri... O parte ce-n mine-a mai rămas Să zboare unde-amorul l-așteaptă în estas, Să zboare unde partea-i cea june, dulce, pală Plutește pintre stele... Iar stelele i-csală Un corp de raze blonde... Căci am pluti-mpreună Pin norii cei lunateci, pin stelele ce sună, Și ne-am dori cum raza dorește-o altă rază Și una-n brațul altei lumină fac
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]