902 matches
-
Mulțumesc părinților mei, care mi-au respectat întotdeauna opțiunile, și nu în ultimul rând mulțumesc soțului meu pentru înțelegere și ajutor. Autoarea PARTEA I DESPICĂTURILE CONGENITALE LABIO - MAXILOPALATINE ȘI FENOMENUL RHINOLALIC. ASPECTE CLINICE. CAPITOLUL I RHINOLALIA - STRUCTURĂ ȘI DINAMICĂ Vălul palatin reprezintă „partea funcțională cea mai valoroasă, de necompensat a organului de articulat”. Luchsinger, R. (106) R. West, L. Kennedy și A. Carr (1947) definesc rhinolalia ca o funcție instrumentală a organelor de vorbire prin modificarea tubului fono-articulator, fie datorită unei
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
vorbire au atras atenția încă din 1877, odată cu cea dintâi monografie modernă „Defectele de vorbire” a lui Adolf Kussmaul (1884) și Albert și Herman Gutzman (1924). Toți au semnalat fenomenele tipice rhinolaliei arătând predominanța lor în despicăturile congenitale de văl palatin. În tratatele de Foniatrie și Logopedie care au continuat, R. West, L. Kennedy și A. Carr, 1947; Seeman, 1955; Sovak și Burian 1956; Arnold și Luchsinger, 1957; Hvattev, 1959; V. Edelsberger, 1959; J. Tarneaud și Borel Maisonny, 1961; Arnold, 1970
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
hiperrhinolalie, hipernasonare, vorbire nasonantă, ilustrând simptomatologia esențială acestor logopatii. „Doctor’s manual of speech Disorders” folosește termenul de hipernasonare pentru fenomenul de nasalizare cauzată de insuficiența velo-faringiană demonstrând că „nu întotdeauna există o strânsă legătură între lungimea și flexibilitatea vălului palatin și gradul de Rhinolalia și terapia ei, studii și cercetări 20 hipersonare. O mică comunicare naso-faringiană poate produce același grad de hipernasonare ca și deschiderea largă” (82; p.850). Această intonație aparte a vocii care se formează din cauza unei sonorități
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
M. Sovak, F. Burian, N. Janotova, 1956, denumesc rhinolalia de origine velo-palatină „palatolalie” (92; p.45), referindu-se exclusiv la categoria de subiecți care se nasc cu cerul gurii despicat. Autorii mai sus amintiți precizează că „deoarece nasul și vălul palatin nu colaborează direct la funcția laringelui, nasonanța are puțin de-a face cu vocea. După acești autori, nasonanța înseamnă o tulburare a rostirii, nu însă și a vocii sau a fonației” (6; p.635). În 1970, G. Arnold își revizuiește
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
fapt este ilustrat de existența cazurilor care prezintă în exclusivitate „voce nesonantă” actul rostirii efectuându-se în limite corecte, sau de cazurile despicăturilor velare, care mai păstrează un iz de nasonanță în ciuda reabilitării pronunției. De asemenea, subiecții al căror văl palatin rămâne insuficient funcțional după operație, vin să ne demonstreze posibilitățile nelimitate de adaptare ale organelor de articulare, prin munca de terapie funcțională, reușind să aducă vorbirea la pragul normalității, deși din punct de vedere teoretic, dimensiunile dintre văl și peretele
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
funcționalitate psihică. Acest fenomen îmbracă o patologie complexă și diversă a manifestărilor verbale cu importante implicații psihopedagogice și sociale. 1.2. Etiopatologie și frecvență După criteriul etiopatogenetic și în ordinea frecvenței, tulburările rhinolalice sunt consecința despicăturilor de boltă și văl palatin cu care unii copii se nasc. Ele se întâlnesc deseori în afecțiunile dobândite ale palatului: orificii și fisuri ale bolții și vălului palatin prin pătrunderea unor corpuri străine; în comunicări buco-nasale după lues, difterie; în pareze sau hemipareze ale vălului
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
frecvență După criteriul etiopatogenetic și în ordinea frecvenței, tulburările rhinolalice sunt consecința despicăturilor de boltă și văl palatin cu care unii copii se nasc. Ele se întâlnesc deseori în afecțiunile dobândite ale palatului: orificii și fisuri ale bolții și vălului palatin prin pătrunderea unor corpuri străine; în comunicări buco-nasale după lues, difterie; în pareze sau hemipareze ale vălului și uvulei cauzate de sindromul pseudo-bulbar etc. Rhinolalia întregește tabloul clinic în surditate, hipoacuzie, oligofrenie, macroglosie, mixedem. O întâlnim deseori ca obicei vicios
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
imitație). Arnold (1970) sintetizează astfel această etiologie: a) Deformări constituționale ale palatului și vălului palatin (despicături congenitale) b) Defecte câștigate (pareze și hemipareze) ale vălului, postvirotice și post-traumatice. c) Tulburări funcționale ale vălului (Tabelul 1) În toate aceste afecțiuni vălul palatin nu poate ajunge în contact cu peretele posterior al faringelui pentru a separa în timpul fonației rezonatorii între ei și a forma astfel istmul velo-faringian. Presiunea intraraorală nu se realizează și aerul refluează pe nas. Vorbirii i se adaugă astfel o
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
509), „rezonatorul faringian determină intensitatea sunetului, rezonatorul bucal și nasal formează timbrul vocal cu tonalități și modulații diferite” (106; p.635). Arnold și Luchsinger înțeleg prin rezonatori „cavitățile supraglotice cu pereții lor, cavitatea orală cu obrajii, limba, bolta și vălul palatin, laringo-faringele, oro-faringele, naso-faringele și cavitatea nasală” (106; p.643). Faptul că pereții acestor rezonatori sunt moi și își pot varia forma și volumul lor prin contracțiile musculare, permit existența unui vast câmp de rezonanță și a unor puternice amortizări. Pe
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
în ideea realizată de E. Leipp. Coordonarea mișcărilor pistoanelor și a supapelor determină izolat, simultan sau în contratimp ocluzii, explozii, suflu, aspecte opoziționale care caracterizează sistemul fonemic al vorbirii rostite de om. Supapa principală în această coordonare o formează vălul palatin, organul esențial, care asigură închiderea și deschiderea ritmică între rezonatorii bucal și nasal. Lungimea și mobilitatea sa, trebuie să-i permită mișcări, de care depinde emisia corectă a fonemelor, cu caracteristici orale, a celor cu caracteristici nasale, precum și a vocalelor
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
fonemelor, cu caracteristici orale, a celor cu caracteristici nasale, precum și a vocalelor (cu caracteristici laringiene). 1.3.4. Prin contactul succesiv al vârfului sau numai a unei suprafețe mai mari sau mai mici a limbii cu diferite regiuni ale bolții palatine se produce articularea fonetică. Ea depinde de poziția elementelor articulatoare în emisia sunetelor, formând tubul fonetic cu volum și formă specifică. Producerea articulării necesită din punct de vedere fonetic, modificarea sunetului laringian, în cavitatea orală, sub formă de suflu sau
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
fiind un fenomen de asimilație datorită alăturării unei consoane nasale. Dacă pentru pronunțarea vocalei A, limba se află într-o poziție de repaus relativ, în pronunțarea vocalelor E și I limba se ridică apropiindu-se de partea anterioară a bolții palatine, iar la pronunțarea vocalelor u-o, limba se retrage spre partea posterioară a cavității, spre palat. Limba nu-și modifică volumul ci numai forma după necesitățile fonice. Legăturile musculare dintre limbă și organele vecine: faringe, văl palatin, osul hioid, vor
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
anterioară a bolții palatine, iar la pronunțarea vocalelor u-o, limba se retrage spre partea posterioară a cavității, spre palat. Limba nu-și modifică volumul ci numai forma după necesitățile fonice. Legăturile musculare dintre limbă și organele vecine: faringe, văl palatin, osul hioid, vor atrage mobilizarea acestor organe odată cu mișcările limbii. Astfel, poziția articulatorie a vocalelor împarte cavitatea bucală în două zone ale căror dimensiuni se modifică în funcție de vocala pronunțată, după demonstrațiile făcute de Hellvag în 1781. Palatogramele efectuate de Fletcher
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
în: orale - cu rezonanță orală și nazală - cu rezonanță nazală p-b = sunete clare; m-n = sunete sumbre. Și aceste două tipuri de consoane se opun din punct de vedere fiziologic: în consoanele orale aerul expirat iese pe gură vălul palatin fiind ridicat; în consoanele nazale aerul expirat iese pe gură și pe nas, vălul palatin fiind lăsat în jos. (Fig. 7) Tabelul 3 sintetizează aceste date. Astfel, vălul palatin închide naso-faringele contractându-se prelungit pentru siflantele: s, t, j, z
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
-n = sunete sumbre. Și aceste două tipuri de consoane se opun din punct de vedere fiziologic: în consoanele orale aerul expirat iese pe gură vălul palatin fiind ridicat; în consoanele nazale aerul expirat iese pe gură și pe nas, vălul palatin fiind lăsat în jos. (Fig. 7) Tabelul 3 sintetizează aceste date. Astfel, vălul palatin închide naso-faringele contractându-se prelungit pentru siflantele: s, t, j, z, și brusc pentru explozivele p, b, m, f, v, k, d, după cum reiese din palatogramele
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
vedere fiziologic: în consoanele orale aerul expirat iese pe gură vălul palatin fiind ridicat; în consoanele nazale aerul expirat iese pe gură și pe nas, vălul palatin fiind lăsat în jos. (Fig. 7) Tabelul 3 sintetizează aceste date. Astfel, vălul palatin închide naso-faringele contractându-se prelungit pentru siflantele: s, t, j, z, și brusc pentru explozivele p, b, m, f, v, k, d, după cum reiese din palatogramele următoare: fig.9 și fig.10. În insuficiența velară se modifică modul de articulare
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
fig.9 și fig.10. În insuficiența velară se modifică modul de articulare și locul de articulare, după cum limba intră în contact cu o anumită regiune din cavitatea orală, după cum există sau nu un contact accesoriu al limbii cu bolta palatină (Vezi clasificarea consoanelor după modul de producere) (159, p. 62-66). 1.3.5. În realizarea diverselor moduri de articulare verbală are o mare importanță sfincterul palato-faringeal. Vom vedea în cele ce urmează cum se formează și care este mecanismul lui
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
după modul de producere) (159, p. 62-66). 1.3.5. În realizarea diverselor moduri de articulare verbală are o mare importanță sfincterul palato-faringeal. Vom vedea în cele ce urmează cum se formează și care este mecanismul lui de funcționare. Vălul palatin se continuă cu partea superioară a palatului dur, lateral, se apropie de peretele faringian și se termină în partea posterioară, într-o margine liberă. Se compune din țesuturi musculare și fibroase, nervi și vase de sânge acoperit cu o membrană
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
repaus, în timp ce suprafața nasală este convexă și se continuă cu podeaua cavității nasale. A doua treime a cavității mediane a vălului răspunde de mișcările fine și rapide necesare actului de articulare. Segmentul antero-posterior al palatului dur este format din aponevroza palatină care se continuă cu uvula, parte mai puțin activă în închiderea naso-faringiană. Vălul face mișcări rapide, esențiale pentru o vorbire corectă. Separă cavitățile nasale de faringe și cavitatea orală în timpul actului de deglutiție și în vorbire, cu excepția consoanelor nasale. Mușchii
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
corectă. Separă cavitățile nasale de faringe și cavitatea orală în timpul actului de deglutiție și în vorbire, cu excepția consoanelor nasale. Mușchii oro-faringieni cu rol în vorbire - palatal și faringeal- sunt atașați de aponevroza palatală și acționează simetric ridicând și coborând vălul palatin. Mușchiul palato-gloss se inserează de pe fața orală a aponevrozei palatale și trece în partea superioară a limbii prin pilierul palato-gloss. Prin contracția sa, coboară părțile laterale ale palatului moale și trage limba în sus și înapoi, în același timp, micșorând
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
istmului oro-faringian. Acționează ca și palato-glossul în deglutiție și probabil cooperează cu mușchiul levator și constrictor superior în timpul vorbirii. Oldfield (1941) sugerează că în contracție mușchiul palato-faringian obstruează lateral nasofaringele contribuind la formarea istmului velo-faringian (125; p.197). Mușchiul levator palatin se inserează la baza craniului de pe osul temporal și intră în palatul moale pe suprafața superioară a aponevrozei și fibrele celor doi mușchi se amestecă și se încrucișează pe linia mediană. Punctele de inserție sunt vizibile; când subiectul este pus
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
mercur 30100 amperi (118; p.34). Acțiunea mușchilor palatinali și faringieni în vorbire a fost studiată de Wardille și Whillis (1936) care au observat că mușchiul constrictor faringian se contractă atâta timp cât ține vorbirea, nasofaringele se îngustează în sens lateral, vălul palatin se ridică prin contracție, mușchiul levator palatin (bilateral) ajungând la maximum de contact cu peretele posterior al faringelui ai cărui mușchi sunt de asemenea contractați, producând ondulația mucoasei pereților laterali și făcând să proemine pediculul lui Passavant (217; p.836
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
mușchilor palatinali și faringieni în vorbire a fost studiată de Wardille și Whillis (1936) care au observat că mușchiul constrictor faringian se contractă atâta timp cât ține vorbirea, nasofaringele se îngustează în sens lateral, vălul palatin se ridică prin contracție, mușchiul levator palatin (bilateral) ajungând la maximum de contact cu peretele posterior al faringelui ai cărui mușchi sunt de asemenea contractați, producând ondulația mucoasei pereților laterali și făcând să proemine pediculul lui Passavant (217; p.836). În cea mai mare parte a cazurilor
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
numai cu narinele închise (197; p.47). Articularea normală a consoanelor cere un oarecare grad de presiune care nu poate fi menținută dacă aerul refluiază prin sfincterul palato-faringian incomplet. 1.3.6. Din cele expuse până acum reiese că „vălul palatin reprezintă partea funcțională cea mai valoroasă, de necompensat, de nelipsit a organului de articulat” (106; p.196), lungimea și capacitatea sa funcțională având un rol important în realizarea actului normal de vorbire. Rolul vălului palatin este să separe cavitatea orală
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
până acum reiese că „vălul palatin reprezintă partea funcțională cea mai valoroasă, de necompensat, de nelipsit a organului de articulat” (106; p.196), lungimea și capacitatea sa funcțională având un rol important în realizarea actului normal de vorbire. Rolul vălului palatin este să separe cavitatea orală de cea nasală și să le reunească din nou prin mișcări rapide suple și precise, astfel încât să realizeze istmul velo-faringian, mecanism de închidere la nivelul faringelui (fig.11). Activitatea normală a vălului palatin Legenda: 1
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]