900 matches
-
și cu cartilajul septului nazal. Maxila ("Maxilla"), sau maxilarul (superior) este un os pereche și neregulat, situat în centrul feței, făcând parte din viscerocraniu. Are un corp (cu 4 fețe: anterioară, infratemporală, orbitară, nazală) și 4 procese (zigomatic, frontal, alveolar, palatin); conține sinusul maxilar și canale ce străbat maxila (canalul suborbitar, canale alveolare). Fiecare maxilă este formată din două oase care s-au sudat în timpul dezvoltării embrionare: maxila propriu-zisă și osul incisiv ("Os incisivum"). Uneori, cele două părți pot fi separate
Craniu () [Corola-website/Science/308354_a_309683]
-
din două oase care s-au sudat în timpul dezvoltării embrionare: maxila propriu-zisă și osul incisiv ("Os incisivum"). Uneori, cele două părți pot fi separate prin sutura incisivă ("Sutura incisiva") sau pot fi complet izolate (cheiloschizis sau buza de iepure). Osul palatin ("Os palatinum") sau palatinul este un os pereche a viscerocraniului, situat în porțiunea posterioară a cavității nazale între maxilă și procesul pterigoid al osului sfenoid. Are o formă în "L", fiind alcătuit dintr-o lamă orizontală ("Lamina horisontalis") și o
Craniu () [Corola-website/Science/308354_a_309683]
-
perpendiculară ("Lamina perpendicularis"), unite între ele în unghi drept. De asemenea, acesta are și trei mici procese: orbitar ("Processus orbitalis"), sfenoidal ("Processus sphenoidalis"), piramidal ("Processus pyramidalis") și o scobitură sfenopalatină ("Incisura sphenopalatina") aflată între procesul orbitar și procesul sfenoidal. Osul palatin participă la formarea peretelui lateral și a planșeului cavității nazale, a planșeului orbitei, 1/3 posterioare a palatului dur, fosei pterigopalatine și fosei pterigoide și a fisurei orbitare inferiore. Se articulează cu osul etmoid, sfenoid, vomer, maxila, cornetul inferior, palatinul
Craniu () [Corola-website/Science/308354_a_309683]
-
un organ muscular,are 8 perechi de mușchi și o nepereche.după acțiune ,modifică forma și o mobilizează.modifică forma,reduce dimensiunea sagitală a limbii.dimensiunea transversală dă limbii o formă de jgheab. mobilizatori:înapoi și în sus,spre valul palatin,mișcare spre în jos sau sus(genioglos) acțiunea: poate fi simetrică în fonație,incizie,deglutiție,sau asimetrică în masticație. mușchii sunt într-un echilibru cu mușchii orofaciali la nivelul de întâlnire a influențelor orofacialilor cu cei ai limbii. zona neutrală
Aparatul dento-maxilar () [Corola-website/Science/303044_a_304373]
-
împărțit în mici sate separate ce se vor unifica în a două faza a culturii Latiale. Zona colinară a Romei (cele șapte coline fiind Palatin, Capitoliu, Esquilin, Quirinal, Viminal, Caelius, Aventin) cunoaște o dezvoltare demografică semnificativă, centrul constituindu-l colina Palatin. Descoperirile atestă existența unor mici comunități rurale pe Palatin ce s-au unificat între secolele IX-VIII î.Hr. , locuințele având un inventar modest, fără urme de diferențiere socială, fiind practicate ambele rituri de înmormântare. Comunitățile din Latium și cele din Roma
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
închinat lui Vulcan, unde s-a descoperit piatra neagră a lui Iupiter cu o inscripție ce conține cuvântul "recei" ("rex"). Ceramica grecească figurată din depozitul votiv al sanctuarului oferă imaginea zeului Vulcan reintorcandu-se în Olimp. În zona dintre Colina Palatin, Capitoliu și malul stâng al Tibrului sunt construite lăcașuri de cult, ca templul decorat cu teracote și statui dedicate lui Hercule și Atenei, iar pe Capitoliu sunt atestate prin fragmente de teracotă și fundament, ridicarea complexului dedicat cultului triadei Iupiter
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
oamenii Romei aveau puterea de a își alege conducătorul, însă Senatul deținea majoritatea controlului asupra acestui proces. Romulus nu a fost doar primul rege al Romei, dar și fondatorul ei. În 753 î.Hr., Romulus a început construirea orașului pe Dealul Palatin. După fondarea Romei, el a invitat criminali, sclavi fugari, exilați și alte astfel de populații nedizerabile, oferindu-le azil. În această manieră, Romulus a populat cinci dintre cele șapte dealuri ale Romei. Pentru a oferi cetățenilor săi neveste, Romulus a
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
familia Crescenzi ce urmărea să controleze papalitatea. După moartea lui Grigore V, Otto a trebuit să-l numească pe fostul său magistru, Gerbert d’ Aurillac, ca Papa Silvestru al II-lea. În 997, Otto și-a stabilit reședința pe colina Palatin, în calitate de "imperator augustus Romanorum". După negocieri purtate la Roma cu trimișii cneazului Boleslaw, în anul 1000, s-a decis înființarea unei arhiepiscopii a întregii Polonii, la Gniezno, unde Otto a făcut un pelerinaj la mormântul lui Adalbert, episcop de Praga
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
principi erau prelați, că cei trei arhiepiscopi renani de Trier, Mainz și Koln, care se numărau printre cei mai puternici membri ai ordinului ecleziastic și al grupului marilor principi imperiali. Alții erau laici, ca ducii de Braunschweig și Bavaria, contele palatin al Rinului, markgrafii de Brandenburg, Meissen și Baden sau landgrafii de Thuringia și Hessen. Cel mai prestigios era regele Boemiei, posesor al Styriei, Carinthiei , Carnioliei și Austriei. Orașele deveniseră și ele o forță colectivă, ce au profitat de decrepitudinea puterii
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
1356, Carol al IV-lea de Luxemburg a promulgat Bula de Aur, care fixă regulile alegerii imperiale și regale, iar papa nu mai avea nici un rol. Documentul fixă șapte electori la număr (arhiepiscopii de Mainz, Trier, Koln, regele Boemiei, contele palatin al Rinului, ducele Saxoniei și markgraful de Brandenburg, stabilind care ramură a fiecărei familii era îndreptățită să voteze. Carol a favorizat intrarea în colegiul elector a grupărilor care l-au sprijinit, decis că drepturile electorale laice erau indivizibile și transmisibile
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
sării și a minelor, asupra evreilor și monedelor, deciziile adoptate în curțile lor de justiție erau definitive, rolul Curții regale ca ultima instanța de apel neexercitandu-se decât în cazuri excepționale. În perioadele de interregn, imperiul era guvernat de contele palatin al Rinului și de ducele Saxoniei, prevedere care consfințea sustragerea demnității imperiale de sub orice control pontifical, rupând o îndelungată tradiție. Egali în drepturi și suverani în posesiunile stăpânite, principii electori constituiau un senat imperial ce contribuia la consolidarea statului. Ei
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
lui Petru, pe portalul Colegiului: ambele opere sunt din sec. al XV-lea. O reprezentare ceva mai târzie se găsește în seria pontifilor pictată în capela Sixtină de Fra Diamante și de alți pictori angajați de maestru să decoreze capela Palatină la cererea papei Sixt al IV-lea. În pofida cantității mari de reprezentări, nu s-a format totuși o adevărată și proprie tradiție iconografică de atribute; așa că nu s-a determinat nicio caracteristică particulară a sf. Alexandru I, papă.
Papa Alexandru I () [Corola-website/Science/303750_a_305079]
-
El a pus imensa sa putere și prestigiu în slujba doctrinei creștine, a vieții monastice, a învățării limbii latine, a copierii cărților, a domniei legii. Dintre piesele sale de rezistență se numără construirea unei capele după model bizantin, înființarea Academiei Palatine în capitala Aachen (Aix la Chapelle) unde au predat mari cărturari (Alcuin, Eginhard, Pavel Diaconul).Viața sa a constituit un model pentru regii de mai târziu, a întruchipat astfel fuziunea dintre culturile germană, romană și creștină care a devenit baza
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
băi romane. Reședința de la Aachen a fost ridicată în apropierea unei vechi terme romane și lângă o villa regală. A început construirea unui mare complex arhitectonic în 786, palatul fiind terminat în 798. Capela a fost sfințită în 805. Aula palatină se află în aripa nordică, în timp ce capela regală ocupă zona de sud, cele două fiind unite printr-un culoar de 120 metri, care avea de o parte și de altă un pridvor monumental. Aula era locul în care puterea regală
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
IX-lea, în încercarea împăratului Carol cel Mare de a continua și înnoi tradițiile Imperiului roman. Printre cele mai însemnate realizări ale Renașterii carolingiene se numără ilustrațiile de carte din "Evangheliarul lui Carol cel Mare", păstrat la Viena, sau Capela Palatină din Aachen, care amintește de "Bazilica San Vitale" (sec. al VI-lea) din Ravenna, precum și Capela Sankt Michael din Fulda, în stilul bisericii "Santo Stèfano Rotondo" (sec. al V-lea) din Roma. Prezența învățatului Alcuin (latină: "Alcuinus") la curtea imperială
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
au fost reînființate școlile publice după modelul vechi roman, încercându-se astfel să se înlăture practica germanică de educare a tânărului în familie cu ajutorul unui perceptor. Școlile nou înființate se aflau în jurul mănăstirilor. Cea mai importantă școală a fost școala palatină, locul unde au predat intelectualii sus menționați. De reținut este faptul că însuși regele Carol cel Mare a luat lecții de gramatică de la consilierul său cultural Alcuin. La începutul epocii carolingiene precizia gramaticală se pare că avea ca singur scop
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
devenit un centru cultural. Regele era interesat de promovarea cunoașterii, curtea fiind școală, biblioteca, loc de adunare a cărturarilor și centru de revigorare religioasă. Liderul mișcării culturale a fost Alcuin, conducătorul școlii de York, numit de Carol în fruntea Academiei Palatine din Aachen, ce și-a continuat activitatea că abate la mănăstirea Saint-Martin din Tours după 796. Carol a contribuit la fundamentarea ideii imperiale carolingiene, furnizând baza ideologică pentru preluarea coroanei. S-a implicat în dezbaterile iconoclastice. Academia Palatină de la Aachen
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
fruntea Academiei Palatine din Aachen, ce și-a continuat activitatea că abate la mănăstirea Saint-Martin din Tours după 796. Carol a contribuit la fundamentarea ideii imperiale carolingiene, furnizând baza ideologică pentru preluarea coroanei. S-a implicat în dezbaterile iconoclastice. Academia Palatină de la Aachen nu a fost o universitate, însă a fost o instituție educațională. Avea rolul de-ai instrui pe tinerii fii de nobili, dar și pe reprezentanții altor categorii susținute de Carol. Cei care încheiau parcursul formativ al școlii intrau
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
desenul draperiilor și în modalitatea pictării materialelor. Din această perioadă artistul începe să picteze în tonuri mult mai calde, redând cu o sensibilitate mai mare efectele de lumină. Astfel, în tabloul intitulat "„Coborârea de pe cruce”" (1495) - în prezent în "Galleria Palatina" din "Palazzo Pitti" din Florența - paleta de culori amintește universul coloristic al lui Carpaccio, veșmintele personajelor par a fi ieșite din penelul lui Bellini. Deși călătorește foarte mult, artistul revine în atelierele lui din Florența și din Perugia. În această
Pietro Perugino () [Corola-website/Science/312224_a_313553]
-
85 de km spre localitatea Bockenheim an der Weinstraße. Drumul Vinului trece printr-o regiune deluroasă din sudul landului Renania-Palatinat. Numele lui provine de la regiunea viticolă renumită pe care o traversează. Regiunea este mărginită la vest de regiunile Pfälzerwald (Pădurea Palatină) și Haardt (Pfalz), iar la est de depresiunea Oberrheinische Tiefebene. Regiunea viticolă atinge o lățime de 15 km și este mărginită la sud-vest de regiunea Alsacia din Franța. În anul 1936 la capătul de sud al drumului a fost contruit
Drumul Vinului (Germania) () [Corola-website/Science/312808_a_314137]
-
-o să-și îndeplinească datoria. Soțul ei a avut metrese iar ea a trăit izolată în apartamentele ei unde vorbea cu prietenii ei în germană, limbă pe care soțul ei n-o înțelegea. A fost apropiată de Elizabeth Charlotte, Prințesă Palatină, care era a doua soție a lui Filip, care era fratele mai mic al regelui Ludovic al XIV-lea. A suferit pentru că nu era frumoasă la o Curte unde frumusețea era foarte importantă, lucru care a deprimat-o. A murit
Maria Anna Victoria de Bavaria () [Corola-website/Science/312837_a_314166]
-
recente sugerează posibilitate unei porfirii acute intermitente, ceea ce ar explica sintomele. Teoria otrăvii, pusă nu în băutură, ci pe pereții ceștii (ca toți prinții de sânge "Madame" avea propria veselă, pe care o folosea doar ea), este preluată de Prințesa Palatină în memoriile sale. Fără să precizeze de unde avea informațiile, ea pare convinsă de teoria otrăvirii și s-a crezut că "Monsieur", care avea reputația de a nu putea ține un secret, ar fi făcut aluzie la posibilul vinovat. Cu toate
Anne Henrietta a Angliei () [Corola-website/Science/312838_a_314167]
-
Cavalerul de Lorena și marchizul d'Effiat au fost acuzați că au otrăvit-o pe Minette, deși autopsia a arătat că Minette a murit de peritonită, cauzată de un ulcer perforat.. După moartea soției sale la 26 de ani, prințesa palatină Anna Gonzaga, aranjează cea de-a doua căsătorie cu nepoata soțului ei, Elisabeth Charlotte fiica lui Carol I, Elector Palatin. "Liselotte" s-a convertit la romano-catolicism, înainte de intrarea în Franța, în noiembrie 1671. Când s-au căsătorit, ea avea 19
Filip al Franței, duce de Orléans () [Corola-website/Science/312841_a_314170]
-
că Minette a murit de peritonită, cauzată de un ulcer perforat.. După moartea soției sale la 26 de ani, prințesa palatină Anna Gonzaga, aranjează cea de-a doua căsătorie cu nepoata soțului ei, Elisabeth Charlotte fiica lui Carol I, Elector Palatin. "Liselotte" s-a convertit la romano-catolicism, înainte de intrarea în Franța, în noiembrie 1671. Când s-au căsătorit, ea avea 19 ani, iar el 31 de ani. Liselotte a devenit cunoscută prin sinceritatea ei bruscă, poziția vericală și lipsa de vanitate
Filip al Franței, duce de Orléans () [Corola-website/Science/312841_a_314170]
-
al IV-lea pentru Françoise Mărie a fost cea cu vărul ei primar,Filip, Duce de Orléans, singurul fiu al fratele regelui, Filip al Franței, duce de Orléans. Acesta a fost un șoc pentru mama lui Filip, Elizabeth Charlotte, Prințesa Palatina, a căror prejudecăți față de bastarzii cumnatului ei erau bine cunoscute. Cu ocazia căsătoriei, Ludovic al XIV-lea i-a dăruit fratelui și cumnatei sale Palatul regal, unde cei doi își aveau reședința. De asemenea, Ludovic al XIV-lea a promis
Françoise-Marie de Bourbon () [Corola-website/Science/312846_a_314175]